Vizualizare sursă pentru „Libertatea în era Internetului”

== Scopul acestui document ==

Dezvoltarea Internetului românesc în ultimii douăzeci de ani a fost formidabilă. Tot mai mulți oameni își petrec tot mai mult timp pe Internet. El este o sursă neprețuită de informație, un mijlocitor al comunicării sociale și un podium de exprimare pentru oricare dintre noi. Dacă îl folosim bine, Internetul va fi o unealtă pentru dezvoltarea societății și pentru creșterea libertății individuale.

Dar, dacă este îngrădit și cenzurat de legi arhaice  sau dacă este acaparat de o minoritate și folosit în scopuri greșite, Internetul va fi mai puțin util sau va deveni chiar dăunător. Societatea română trebuie să analizeze Internetul ca descoperire științifică și să decidă cum trebuie modificat cadrul legal pentru a-i permite Internetului să ajungă la deplinătatea utilității lui.

Este o idee proastă să lăsați clasa politică să ia aceste decizii în numele vostru. Majoritatea lor sunt incapabili să înțeleagă valoarea Internetului. În general, este o idee proastă să lăsați oamenii pe care i-ați ales să guverneze nesupravegheați. Trebuie să vă faceți timp ca să citiți despre măsurile pe care le iau ei și să vă asigurați că ele sunt spre binele vostru. Da, este greu. Da, cere timp. Da, este trist că delegăm pe cineva să acționeze în numele nostru, după care trebuie să-l controlăm la fel cum controlăm tema unui copil de clasa a doua. Dar '''prețul libertății este vigilența eternă.'''

Acest document rezumă opinia noastră cu privire la folosirea Internetului pentru binele societății, în contextul respectării drepturilor individuale.

Nu am scris acest document pentru a-l citi în spatele unor uși închise. L-am scris pentru a vă reaminti tuturor că progresul tehnologic ridică întrebări de ordin etic și legal. Cu toții trebuie să ne formăm o opinie despre noile posibilități și să cerem legi care să consfințească această opinie.

== Principii ==

Pornim de la următoarele principii:

=== 1. Scopul democrației este binele societății în ansamblu ===

Democrația permite favorizarea unor grupuri (persoane, companii, profesii, religii), dar numai în circumstanțe bine delimitate. Favorurile nu sunt un scop în sine, ci un stimulent pentru ca grupurile favorizate să contribuie la binele societății.

==== Exemple ====

: '''Salarii mari pentru judecători:''' Este o practică răspândită în toată lumea ca funcționarii din sistemul judiciar să câștige considerabil mai mult decât salariul mediu. De exemplu, în SUA un judecător al Curții Supreme câștigă de 8 ori salariul median<ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/Personal_income_in_the_United_States Personal income in the United States]</ref><ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/Federal_judge_salaries_in_the_United_States Federal judge salaries in the United States]</ref>. Salariile mari îi fac pe judecători mai greu de corupt. Incoruptibilitatea duce la un sistem judiciar mai robust, de pe urma căruia beneficiază întreaga societate. Favorizarea judecătorilor nu este însă un scop în sine, ci un stimulent pentru ca judecătorii să contribuie mai bine la dezvoltarea societății.

: Desigur, un salariu mare nu este suficient pentru prevenirea corupției. Importantă este și responsabilitatea impusă. Responsabilitățile mari trebuie să vină împreună cu recompense mărite, dar și cu pedepse mărite pentru corupție. Această discuție iese din cadrul prezentului document.

=== 2. Statul trebuie să cheltuiască cu chibzuință taxele adunate ===

Singurii bani pe care îi are statul sunt banii încredințați de cetățeni. Statul este obligat să realizeze cât mai multe cu cât mai puțini bani. El trebuie să evite cheltuielile inutile și să evite să cheltuiască, pe orice proiect, mai mult decât valorează.

==== Exemple ====

: '''Proiecte publice:''' Taxele sunt un lucru bun. Cu banii a milioane de oameni, statul poate construi proiecte peste puterea oricărui grup privat: electricitate, autostrăzi, poduri, canalizare, spitale. Cu toții beneficiem de pe urma acestor realizări, adesea în mod gratuit.

: Statul, însă, nu este constructor de meserie. Inevitabil, el folosește banii noștri pentru a angaja firme private să execute proiectele. Statul trebuie să cântărească toate ofertele acestor firme și să o aleagă pe cea mai avantajoasă pentru populație. Ce înseamnă „avantajoasă”? Depinde de la caz la caz, luând în calcul factori ca prețul, durabilitatea și costurile de întreținere.

: Unele decizii ale statului încalcă flagrant principiul (2). Autostrăzile construite în 2011 și 2012 au un cost mediu de 5,25 milioane € / km<ref>HotNews - [http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13892736-harta-interactiva-bilantul-autostrazilor-final-140-2012-230-posibili-2013-risc-0-2014.htm Bilanțul autostrăzilor la final de an]</ref>. Prin comparație, costurile în Bulgaria sunt sub 3 milioane € / km, iar în California sunt de 6 milioane € / km<ref>California Department of Transportation - [http://www.dot.ca.gov/hq/esc/oe/planholders/awarded.php?d=construct+freeway Awarded contracts], căutare după [construct freeway]</ref><ref> California Department of Transportation - [http://www.dot.ca.gov/hq/esc/oe/planholders/awarded.php?d=construct+highway Awarded contracts], căutare după [construct highway]</ref> (dar multe din acestea au patru benzi și trec prin zone puternic urbanizate). România are nevoie disperată de autostrăzi, dar costurile sunt prea mari, iar reprezentanții statului în loc să lucreze pentru cetățeni, preferă să lucreze la limita legalității, în interes propriu. Acest lucru este evident imoral, nu întotdeauna se poate demonstra că este ilegal: în numele unei legi strâmbe, se organizează licitații la care prețurile oferite sunt umflate deoarece caietele de sarcini scrise sunt scrise special pentru a nu putea participa decât anumite companii (adică, pe scurt, în numele pieței libere se încalcă principiul pieței libere). 

: '''Schimbarea bordurilor din București''' este un exemplu tipic de cheltuială inutilă. Ea favorizează o firmă privată fără să aducă vreun beneficiu societății, încălcând și principiul (1). Frapante aici sunt interesele transpartinice: primarul acuzat pentru schimbarea bordurilor nu mai este în funcție din 2008, dar fenomenul continuă.

=== 3. Legile reduc libertatea individului pentru binele societății ===

Decizia de a-i răpi unui cetățean o libertate este gravă. Ea se justifică numai dacă societatea în ansamblu câștigă. Ca și în cazul banilor, rolul statului este să identifice acele libertăți de care indivizii se pot lipsi cel mai ușor și în schimbul cărora societatea câștigă cât mai mult.

Desigur, „câștigul societății în ansamblu” nu trebuie înțeles superficial, pe termen scurt. Aceasta ar duce la asuprirea minorităților de către majoritate. Câștigul societății se măsoară pe termen lung, iar un om căruia îi îngrădești prea mult libertatea va renunța să mai contribuie la binele societății.

==== Exemple ====

: '''Amenzile pentru aruncarea gunoiului pe stradă''' sunt un exemplu de îngrădire a libertății personale pentru binele societății. La scară mică, gunoiul pe stradă este inestetic. La scară mare, el este un focar de infecție, deci un pericol public. Cetățeanului i se cere să renunțe la o libertate mică în schimbul unui bine comun mare. În plus, aruncarea gunoiului este o libertate pe care majoritatea oamenilor ar alege, din bun-simț, să nu și-o exercite, chiar și în absența unei legi.

: '''Fumatul în locuri publice''' a fost interzis în nenumărate țări civilizate<ref>Wikitravel - [http://wikitravel.org/en/Smoking Smoking]</ref>. Libertatea personală în acest caz (cea de a fuma în public) nu justifică daunele aduse tuturor celor din jur. Acesta este și un exemplu pentru principiul (5). Studiile care dovedesc nocivitatea fumatului pasiv se înmulțesc<ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/Passive_smoking Passive smoking]</ref>; progresul științei face ca atitudinea noastră față de fumatul în public să fie tot mai critică.

: Alte exemple sunt: '''orele de liniște''' ca un compromis între dreptul individual de a desfășura activități care produc zgomot și dreptul comunității de a avea liniște; '''limitarea libertății de a călători''' pe durata epidemiilor; sau '''pierderea drepturilor electorale''' pentru persoanele condamnate la închisoare<ref>8 Codul Penal, art. 64 și 71</ref>.

=== 4. Trebuie să adaptăm legile la etică, nu invers ===

Înțelegerea societății despre ce este bine și ce este rău se schimbă în timp. Dacă o lege învechită face din majoritatea cetățenilor niște delincvenți, ea trebuie schimbată. Nu putem porni de la forma prezentă a legii pentru a decide dacă o propunere de modificare a legii este bună sau rea. Aceasta ar pune căruța înaintea calului.

==== Exemple ====

: '''Legi anacronice:''' Toate țările au exemple de legi anacronice. În Franța, o lege care le interzicea femeilor să poarte pantaloni a fost abrogată în 2013<ref>BBC - [http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-21329269 Paris women finally allowed to wear trousers]</ref>. Alte situații, însă, sunt mai puțin comice. Istoria este presărată cu martiri ai științei și ai religiei care au fost persecutați pentru că și-au exprimat liber ideile. Nu există națiune care să nu aibă vreo pată pe conștiință pentru oprimarea unui grup social, de la segregarea ridicată la rang de lege în SUA<ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/Jim_Crow_laws Jim Crow laws]</ref> la pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate<ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/LGBT_rights_by_country_or_territory LGBT rights by country or territory]</ref> și de la pogromul evreilor în al doilea război mondial la condiția femeii în lumea musulmană.

: La vremea lor, toate aceste orori au fost legale și considerate normale. Dacă democrațiile moderne au învățat ceva din greșelile trecute, astfel de episoade nu se vor mai repeta. Dacă dorim ca România să evolueze în direcția libertății, este important să înțelegem că morala se schimbă în timp și că legile trebuie să îi urmeze, nu să o stăvilească.

=== 5. Trebuie să adaptăm etica la tehnologie, nu invers ===

Progresul tehnologic se întâmplă fie că ne place, fie că nu. Societățile care nu se adaptează pier. Este o greșeală gravă să declarăm o acțiune bună sau rea reportându-ne la posibilitățile tehnologice de acum douăzeci de ani. Societatea trebuie să analizeze și să încorporeze progresul tehnologic.

==== Exemple ====

: '''Infertilitatea:''' De-a lungul istoriei, femeile au fost în general socotite vinovate dacă un cuplu nu putea avea copii sau dacă nu dădeau naștere la băieți. Obsesia regelui Henric al VIII-lea al Angliei de a avea un fiu este proverbială. El a avut șase neveste, le-a executat pe două dintre ele și a rupt Biserica Angliei de catolicism. Astăzi știm că infertilitatea poate fi o problemă pentru ambele sexe, iar ADN-ul bărbatului este cel care determină sexul copilului. Un bărbat care mai dă astăzi vina pe nevastă pentru că „i-a născut o fată” se acoperă de ridicol.

: '''Automobilul''' este o invenție remarcabilă, dar poate ucide dacă nu este folosit cum trebuie. Națiunile au adoptat coduri rutiere pentru a lua partea bună (deplasarea rapidă) minimizând partea rea (accidentele).

: '''Experimentele medicale pe animale''' au adus beneficii uriașe omenirii. Ele sunt practicate la scară mică încă din antichitate, dar au luat amploare în secolele XIX și XX. În timp, țările avansate au început să reglementeze limitele suferinței care poate fi impusă acestor animale. De exemplu, Uniunea Europeană a interzis vânzarea produselor cosmetice testate pe animale. În toate țările dezvoltate este nevoie de o licență pentru testarea pe animale. Considerentul etic este că acceptăm suferința unui număr limitat de animale pentru îmbunătățirea vieților a milioane de oameni, dar nu pentru progrese de importanță secundară.

: Alte invenții nu pot fi tranșate atât de ușor, iar adesea țări diferite au ales soluții diferite. '''Energia nucleară''' poate fi un răspuns la încălzirea globală, dar are potențialul pentru accidente catastrofice. '''Clonarea umană terapeutică''' poate vindeca boli actualmente incurabile, dar clonarea reproductivă ridică întrebări grele despre dreptul la viață și la autodeterminare.

=== Concluzii ===

Am încercat să găsim principii cât mai simple, pe care să le agreeze oricine trăiește în societate, nu în codru. Pornind de la aceste principii, putem judeca valoarea unui comportament ca să decidem dacă este bun sau rău pentru societate, dacă el ar trebui să fie legal sau ilegal. Unele situații sunt simple: binele sau răul adus societății este evident. Alte situații sunt mai complexe, iar implicațiile unei decizii se pot vedea abia peste ani sau zeci de ani. În aceste situații, ajută să cunoaștem studii de caz din alte țări care au adoptat măsuri similare.

Internetul este o realitate a Universului; conexiunile sale transcend granițele omenești. Din păcate, țările au puterea de a limita modalitățile de folosire a Internetului la nivel local. De la țări ca Estonia și Finlanda, care au declarat Internetul un drept uman inalienabil<ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/Right_to_Internet_access#Countries_with_laws_making_Internet_access_a_right Right to Internet access]</ref>, și până la Coreea de Nord, unde Internetul poate fi accesat numai cu permisiune specială<ref>Wikipedia - [http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_in_North_Korea Internet in North Korea]</ref>, codurile de legi acoperă întregul spectru de practici legate de Internet. De aceea, considerăm important ca România să nu adopte la întâmplare un mișmaș de măsuri impuse de interesele altor țări, ci să evalueze libertatea în era Internetului dintr-o perspectivă independentă.

== Probleme de analizat ==

=== Accesul liber la legi ===

==== Starea curentă ====

Ce opțiuni are un cetățean român care vrea să citească codul de legi?

Monitorul Oficial este publicația oficială a statului, în care se publică toate legile, ordonanțele și celelalte acte normative. El este distribuit, pe hârtie și online, de Regia Autonomă Monitorul Oficial (RAMO). Pe Internet, Monitoarele sunt disponibile pentru citire timp de zece zile, după care dispar. În acest timp, ele nu pot fi descărcate, deoarece sunt servite printr-un program Flash (în plus, Flash este și software neliber). După cele 10 zile, cetățenii care doresc să consulte legea se pot abona, contra cost, la Monitorul Oficial (pe hârtie sau pe suport electronic) sau pot vorbi cu un avocat. Formatul PDF pe care îl oferă RAMO este minimal, vădind intenția de a restricționa copierea informației.

''Nemo censetur ignorare legem.'' În traducere, ''nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.'' Această normă juridică este utilă, chiar obligatorie. Fără ea, orice persoană acuzată de o crimă ar putea susține senin „n-am știut că este ilegal să fac asta”. Și ar trebui achitată.

Dar ce valoare are această normă atunci când cetățeanul nu are acces la codul de legi? Zero. În absența unui sistem prin care cetățeanul să poată consulta legile în vigoare, norma devine vorbe goale. Situația este cu atât mai gravă cu cât România are un cod de legi stufos, greu de înțeles și de către avocați de profesie. 

Ce valoare are această normă în condițiile în care legile sunt scrise într-un limbaj argotic și plin de neclarități, încălcând însăși Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă<ref>vezi 
'''Art. 8''', alineat 4:  Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce<br/> 
și <br/>
'''Art. 36''': (1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care sa excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.<br/>
(2) Este interzisa folosirea neologismelor, dacă exista un sinonim de larga răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni ai expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română.<br/>
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.<br/>
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.</ref>?

Cetățeanul trăiește cu teama că la orice moment ar putea încălca o lege. Problema nu este doar ipotetică. Există destule situații când cetățeanul de rând are nevoie de acces la codul de legi, cum ar fi problemele familiale, cumpărarea unui apartament sau înființarea și conducerea unei firme. Mai trist este faptul că nici avocații de profesie nu înțeleg întotdeauna textele juridice!

Starea curentă este deplorabilă, încălcând brutal principiul (3). Libertatea cetățeanului este îngrădită deoarece el trebuie să plătească pentru a putea citi legile. În schimb, societatea nu câștigă nimic notabil. Starea curentă încalcă și principiul (2). Legile sunt emise de instituții finanțate din banii cetățenilor. Dacă noi nu avem acces la produsul muncii acestor instituții, cheltuielile făcute nu sunt justificate. În sfârșit, cedarea exclusivă a drepturilor de publicare către un cartel de instituții private favorizează fără niciun motiv acest grup, încălcând principiul (1).

==== Viziunea noastră ====

Propunem un site web construit cu bani publici unde cetățenii să poată consulta, liber și gratuit, tot ce înseamnă legislația României:

* Constituția, legile, hotărârile de guvern și toate celelalte acte normative;
* toate actele abrogate, proiectele de acte respinse și proiectele încă în lucru;
* indexuri de acte pe domenii specifice;
* legături între acte, navigabile printr-un simplu click;
* lista tuturor versiunilor pentru un act cu evidențierea modificărilor de la o versiune la alta;
* forma legilor la o dată din trecut („conform legislației din 1998, am procedat legal sau nu?”);
* căutare după cuvinte-cheie;
* lista de persoane care au inițiat și susținut un act;
* lista de votanți pentru și contra, în cazul actelor emise de Parlament;
* note informative care conspectează legile la nivel de secțiune, pentru ușurarea înțelegerii;
* comentarii din partea comunității pentru evidențierea neclarităților, a greșelilor și a conflictelor între acte.

==== Motivație ====

Acest sistem ar facilita informarea oamenilor cu privire la legi. Statul este obligat să publice în mod gratuit textul legilor, deoarece ele au valoare normativă. Orice altă abordare este o contradicție în termeni. Cum poți pretinde că un act este ''normativ,'' dacă nu specifici care este ''norma?''

De altfel, Legea drepturilor de autor este clară. Conform articolului 9(b), „Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor [...] textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora”<ref>Legile Internetului - [http://www.legi-internet.ro/index.php?id=63 Legea nr. 8 / 1996]. Subliniem ironia că trimitem la un sistem neomologat de statul român pentru a cita o lege.</ref>. Încercarea RAMO de a insinua că are vreun drept asupra conținutului legilor este imorală. Încercarea de a împiedica accesul cetățenilor la textele legilor este la limita legalității, iar faptul că Parlamentul României a intrat în această cârdășie<ref>În ciuda faptului că pe site-ul Camerei Deputaților există o aplicație pentru [http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame urmărirea procesului legislativ], deși textele intermediare sunt disponibile, textele finale ale legilor nu sunt în general disponibile!</ref> este condamnabil.

Internetul nu este doar influențat de legi, dar și el influențează legile. Accesul la informația primară poate ajuta la rezolvarea potențialelor probleme ale legilor, mărindu-se astfel gradul de încredere în lege. Din păcate nu trăim într-o societate ideală, iar supravegherea proceselor democratice este necesară. Legile și procesul legislativ, punerea legilor în aplicare nu pot fi monitorizate decât atunci când există o transparență totală. Așadar, accesul neîngrădit la lege nu este numai o libertate individuală, ci și un instrument pentru statul de drept.

==== Studii de caz ====

Multe țări și state dezvoltate oferă deja acces gratuit la codul de legi sau la porțiuni semnificative din acesta, de exemplu [http://www.usa.gov/Topics/Reference-Shelf/Laws.shtml SUA], [http://leginfo.legislature.ca.gov/faces/codes.xhtml California], [http://www.gesetze-im-internet.de/ Germania], [http://www.legifrance.gouv.fr/ Franța], [https://www.retsinformation.dk/ Danemarca], [http://www.finlex.fi/en/ Finlanda], [http://www.legislation.govt.nz/ Noua Zeelandă], [http://www.bclaws.ca/ British Columbia].

În România există câteva inițiative private în stadii incipiente:

* Arhiva Monitorului Oficial în format PDF a fost publicată, în condiții semilegale, pe diverse site-uri<ref>http://www.kurtyan.org/MOF/</ref><ref>http://moficial.ro/</ref>. Statul Român i-a hărțuit pe deținătorii acestor site-uri, dar de fiecare dată s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Nu există garanția că aceste site-uri vor continua să existe (unul dintre ele deja necesită autentificare) sau că vor rămâne la zi. În plus, formatul PDF nu este ușor navigabil (nu poate fi căutat, nu se poate naviga între acte printr-un simplu click).
* Există proiecte comerciale, agreate de RAMO sau independente de ea, care oferă contra cost sisteme de consultare a codului de legi. De asemenea, fiecare lege în particular este preluată pe diverse forumuri de natură juridică. Aceasta arată că publicul simte nevoia unui astfel de sistem. Dar sistemele existente au o utilitate limitată, deoarece nu oferă garanția că sunt complete și că afișează ultima versiune a fiecărui act (nu una veche).
* Proiectul [http://hambar109.ro/ hambar109.ro] creează un index căutabil peste arhiva de fișiere PDF. Este un început bun, dar necesită multă programare și multă editare manuală pentru îmbunătățirea prezentării și pentru structurarea versiunilor pentru fiecare act, precum și a legăturilor dintre ele.
* Proiectul [http://civvic.ro/ civvic.ro] implementează părți semnificative din viziunea noastră (accesul liber la informații, structurarea informațiilor din fiecare act, legături între acte, versiunile fiecărui act), dar conține numai actele din perioada decembrie 1989 - mai 1992. Un singur programator a scris codul, sporadic, pe parcursul a 2 ani (echivalentul a 4-6 luni cu normă întreagă). Proiectul a digitizat toate monitoarele oficiale din anii 1990-1996 cu un cost mediu de 0,60 € / pagină. Începând cu 1997, formatul monitoarelor oficiale s-a schimbat radical, iar costurile de digitizare vor fi considerabil mai mici.<ref>Divulgare: sistemul civvic.ro a fost programat de unul dintre autorii acestui document (Cătălin Frâncu).</ref>

==== Costul implementării ====

Pentru puterea de cumpărare a unui stat, sumele estimate sunt modice.

Vom considera în special transpunerea pe Internet a Părții I a Monitorului Oficial, care conține codul de legi. Părțile II - VII conțin acte ale societăților comerciale, achiziții publice, stenograme ale ședințelor Parlamentului și alte acte. Și aceste informații sunt utile, dar 99% din beneficiul pentru societate provine din disponibilitatea Părții I.

Cheltuielile au trei componente: hardware (funcționarea calculatoarelor pe care rulează sistemul), software (dezvoltarea și întreținerea programului software) și date (importarea actelor existente și a celor viitoare, pe măsură ce apar).

* Hardware: Cu larghețe, să considerăm că ar fi nevoie de un sistem care să răspundă la 10.000.000 de interogări pe zi. Estimăm că o fermă de 10 calculatoare ar acoperi cu ușurință necesarul de putere de calcul, spațiu pe disc, memorie și lățime de bandă. Găzduirea comercială ar costa, așadar, aproximativ 1.000 € / lună, respectiv 12.000 € / an.
* Software: O echipă de 10 ingineri software poate produce o variantă funcțională a programului într-un an. Considerând un salariu lunar de 2.500 € brut, costurile de programare sunt 300.000 €. Precizăm că salariul programatorilor este scutit de impozit.
* Întreținere software: o dată dezvoltat programul, echipa poate fi redusă estimativ la 5 oameni care să asigure buna funcționare a sistemului și să adauge ocazional funcții noi. Costurile sunt de 150.000 € / an.
* Prelucrarea datelor istorice: Estimăm un volum de 500.000 de pagini ale Monitorului Oficial între anii 1990 - 2013 și un cost mediu de digitizare de 0,60 € / pagină, necesar pentru un efort mixt automat-manual de procesare a actelor vechi. Costul de digitizare a monitoarelor existente este, deci, de 300.000 €.
* Prelucrarea datelor viitoare: Dacă statul adoptă un format standard pentru emiterea actelor viitoare, ele pot fi importate în sistem cu costuri mult mai mici, de ordinul a 0,10 € / pagină. Considerând un volum anual de 50.000 de pagini, costul de întreținere a datelor este de 5.000 € / an.
* Pentru Părțile II - VII are Monitorului Oficial, software-ul scris poate fi reutilizat în mare măsură. Doar numărul de pagini suplimentare va genera noi costuri.

Cheltuielile totale sunt, așadar, de 600.000 € pentru crearea sistemului și de 167.000 € pentru fiecare an de funcționare. Fiecare cetățean român trebuie să cotizeze mai puțin de un eurocent pe an pentru acces neîngrădit la codul de legi.

Acest buget este doar o aproximare. Există acte a căror digitizare va costa mai mult decât media. De exemplu, legile dinaintea Revoluției care sunt încă în vigoare nu au apărut într-un monitor oficial postdecembrist. Trebuie să ne îndreptăm altundeva pentru a găsi versiunea oficială, ceea ce va costa și va dura mai mult. Orice abatere de la economia  de scară a sistemului va duce la creșterea costurilor de procesare.

Există, însă și acte a căror digitizare va costa mult mai puțin decât media. Dacă acest sistem este dezvoltat de stat sau în colaborare cu statul, atunci actele viitoare nu vor mai trebui preluate deloc din PDF, ci vor fi importate direct în sistem. Echipa de ingineri necesară va fi mult mai mică. Costul prelucrării datelor viitoare va fi aproape de zero.

=== Accesul la legi în format-sursă ===

=== Eliberarea patrimoniului cultural (limbă, cultură) ===

Când o operă este creată cu bani publici, este imorală cedarea drepturilor de copiere către un agent privat (editură, casă de discuri, site web). Acest comportament trebuie făcut ilegal.

=== Accesul la Internet ca drept inalienabil ===

=== Legea drepturilor de autor în era Internetului ===

Legea drepturilor de autor trebuie să specifice explicit ce se întâmplă cu o operă după expirarea termenului de exclusivitate. Domeniul public nu este definit în prezent.

=== Trecerea la software liber în școlile de stat ===

=== Trecerea la software liber în instituțiile de stat ===

=== Cheltuieli pentru proiecte IT ===
Siveco, UTI

=== Disponibilitatea online a birocrației ===

=== Finanțarea unei democrații participative online ===

=== Garantarea neutralității Internetului ===

http://en.wikipedia.org/wiki/Net_neutrality

=== Supravegherea în masă și dreptul la intimitate ===

== Note ==

<references/>