Monitorul Oficial 265/1991

Monitorul Oficial al României

Anul III, Nr. issue::0265 - Partea I - Vineri, 27 decembrie year::1991

Legi şi decrete

Legea contabilității

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul I

Dispoziții generale

Art. 1. - Regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

Art. 2. - Contabilitatea, ca instrument principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute, trebuie să asigure:

a) înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute atât pentru necesitățile proprii ale persoanelor prevăzute la art. 1, cât și în relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane juridice și fizice;

b) controlul operațiunilor patrimoniale efectuate și al procedeelor de prelucrare utilizate, precum și exactitatea datelor contabile furnizate;

c) furnizarea informațiilor necesare stabilirii patrimoniului național, execuției bugetului public național, precum și întocmirii balanțelor financiare și a bilanțului pe ansamblul economiei naționale.

Art. 3. - (1) Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională.

(2) Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.

Art. 4. - Ministerul Economiei și Finanțelor emite planul de conturi general, modelele registrelor și bilanțurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară și contabilă, normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora. Pentru societățile bancare, acestea se elaborează de către Banca Națională a României și se aprobă de către Ministerul Economiei și Finanțelor.

Art. 5. - (1) Persoanele prevăzute la art. l au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească bilanț, respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice, denumite, în prezenta lege, bilanț contabil.

(2) Ministerul Economiei și Finanțelor stabilește categoriile de persoane care pot ține contabilitatea în partidă simplă, precum și cele care întocmesc bilanț contabil.

Art. 6. - (1) Înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic, potrivit planurilor de conturi și normelor emise în condițiile prevederilor art. 4.

(2) Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(3) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, ori înregistrat în contabilitate, după caz.

Art. 7. - (1) Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz.

(2) Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

Art. 8. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activității; cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării sale; în cazul fuzionării sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.

(2) Excepții de la regula inventarierii obligatorii anuale se aprobă de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Art. 9. - Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii și reflectarea acestora în bilanțul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Art. 10. - Documentul oficial de gestiune al persoanelor prevăzute la art. 1 îl constituie bilanțul contabil, care trebuie să dea o imagine fidelă, clara și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

Capitolul II

Organizarea contabilității patrimoniului

Art. 11. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 organizează și țin contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar-contabil, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să posede studii economice superioare.

(2) Contabilitatea persoanelor prevăzute la art. 1 poate fi organizată și ținută și de persoane juridice autorizate sau persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil. Acestea răspund potrivit legii.

(8) Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care au obligația gestionării patrimoniului.

(4) Persoanele fizice prevăzute la alin. 1 răspund, împreună cu personalul din subordine, de ținerea contabilității potrivit legii.

(5) În cazurile în care contabilitatea nu se ține de persoane autorizate, răspunderea revine patronului.

Art. 12. - (1) Obiectul contabilității patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile, inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial economic, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile persoanelor prevăzute la art. 1, precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de acestea.

(2) Deținerea de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu, a oricăror drepturi și obligații patrimoniale, precum și efectuarea de operațiuni patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise.

Art. 13. - (1) Contabilitatea mijloacelor fixe se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.

(2) Contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric sau numai valoric.

Art. 14. - Valoarea acțiunilor emise sau a altor titluri, precum și vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

Art. 15. - Contabilitatea clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

Art. 16. - Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor.

Art. 17. - Contabilitatea cheltuielilor finanțate din mijloace bugetare și extrabugetare asigură atât evidența plăților de casă, cât și a cheltuielilor efective, pe structura clasificației bugetare.

Art. 18. - Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor.

Art. 19. - (1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește lunar.

(2) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, potrivit legii.

Capitolul III

Registrele de contabilitate

Art. 20. - (1) Principalele registre ce se folosesc în contabilitate sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar și cartea mare.

(2) Ministerul Economiei și Finanțelor poate excepta folosirea unora din aceste registre de către unele persoane prevăzute la art. 1.

Art. 21. - Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și completate, astfel încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor patrimoniale efectuate.

Art. 22. - Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale se întocmește lunar balanța de verificare.

Art. 23. - (1) Persoanele fizice și juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor au obligația să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporților tehnici și controlul datelor înregistrate în contabilitate.

(2) Unitățile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informațiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea și realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

Art. 24. - Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor determinate de fuziunea sau încetarea, potrivit legii, a activității persoanelor prevăzute la art. 1 se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situații.

Art. 25. - Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

Art. 26. - În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

Capitolul IV

Bilanțul contabil

Art. 27. - (1) Bilanțul contabil se întocmește obligatoriu anual, precum și în situația fuziunii sau încetării, potrivit legii, a activității persoanelor prevăzute la art. 1, după caz.

(2) Pentru regiile autonome și societățile comerciale în care statul deține cel puțin 20% din capitalul social, precum și pentru alte persoane juridice, Ministerul Economiei și Finanțelor poate stabili întocmirea și depunerea bilanțurilor contabile și la alte perioade decât anual.

(3) Bilanțul contabil se compune din: bilanț, contul de profit și pierderi, respectiv contul de execuție în cazul instituțiilor publice, anexe și raportul de gestiune.

(4) Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate când acesta începe la data înființării, respectiv, înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor prevăzute la art. 1.

Art. 28. - La întocmirea bilanțului contabil se au în vedere următoarele reguli:

a) posturile înscrise în bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

b) compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și, respectiv, între veniturile și cheltuielile din contul de profit și pierderi nu sunt admise.

Art. 29. - Bilanțurile contabile sunt supuse verificării și certificării de către cenzori, contabili autorizați sau experți contabili, după caz, în condițiile stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Art. 30. - (1) Bilanțul contabil, după aprobare, se publică în condițiile prevăzute de lege.

(2) Bilanțul contabil anual se păstrează timp de 50 de ani.

(3) În caz de încetare a activității persoanelor prevăzute la art. 1, bilanțul contabil, precum și registrele și celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului în conformitate cu prevederile Legii fondului arhivistic național al României, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 31. - (1) Un exemplar al bilanțului contabil anual se depune până cel mai târziu 15 aprilie anul următor, de către toate persoanele prevăzute la art. 1, la direcția generală județeană a finanțelor publice, respectiv a municipiului București.

(2) Instituțiile publice și celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din bilanțul contabil trimestrial și anual la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

(3) Ministerele, departamentele și celelalte organe ale administrației publice centrale, prefecturile, consiliile locale, consiliile județene și Consiliul municipiului București, ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, depun la Ministerul Economiei și Finanțelor un exemplar din bilanțul contabil trimestrial și anual, potrivit normelor și la termenele stabilite de acesta.

Art. 32. - Pentru verificarea calculării și regularizarea cu bugetul de stat și cu bugetele locale, după caz, a veniturilor cuvenite acestora, potrivit legii, persoanele prevăzute la art. 1 vor depune, lunar, la direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București situația privind „Rezultatele financiare și obligațiile fiscale”, conform modelului și la termenele stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Capitolul V

Contabilitatea Trezoreriei finanțelor publice, a instituțiilor publice și bilanțul pe ansamblul economiei naționale

Art. 33. - (1) Contabilitatea trezoreriei finanțelor publice se organizează în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și unităților sale subordonate și cuprinde: operațiunile privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat; constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială; gestiunea datoriei publice interne și externe, precum și alte operațiuni financiare efectuate în contul organelor administrației publice centrale.

(2) Organizarea și conducerea contabilității trezoreriei finanțelor publice se efectuează potrivit normelor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor.

(3) Ministerele, departamentele și celelalte organe centrale ale administrației publice, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, precum și instituțiile publice cu personalitate juridică din subordinea acestora organizează și conduc contabilitatea veniturilor încasate și a cheltuielilor efectuate, potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială.

Art. 34. - (1) Contabilitatea bugetelor locale se organizează și se conduce la nivelul județelor și al municipiului București, municipiilor și sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor, care să asigure înregistrarea operațiunilor privind:

a) Veniturile încasate și plățile efectuate în executarea bugetelor locale și a fondurilor cu destinație specială, constituite potrivit legii;

b) evidenta transferurilor din bugetul de stat și a fondului de tezaur, constituit în condițiile legii.

(2) Instituțiile de stat de subordonare locală, care au personalitate juridică și ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, organizează și conduc contabilitatea veniturilor și cheltuielilor, potrivit bugetului aprobat.

Art. 35. - Contabilitatea bugetului asigurărilor sociale de stat și a celorlalte organe autonome de asigurări sociale, precum și a unităților subordonate acestora, se organizează și se conduce de fiecare unitate de asigurări sociale.

Art. 36. - (1) Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește anual bilanțul pe ansamblul economiei naționale.

(2)Obiectul principal al bilanțului pe ansamblul economiei naționale îl constituie patrimoniul național, cuprinzând patrimoniul public și cel privat, inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial economic, evaluate în expresie bănească.

(3) Evidenta în unități naturale sau natural-convenționale, după caz, a fondului funciar, fondului forestier, rezervelor de substanțe minerale utile și celorlalte resurse naturale ale solului și subsolului se realizează de către organele și unitățile care administrează, exploatează și folosesc bunurile respective.

Art. 37. - Bilanțul pe ansamblul economiei naționale se prezintă Guvernului, odată cu contul general anual de execuție a bugetului de stat.

Capitolul VI

Contravenții și infracțiuni

Art. 38. - Constituie contravenție la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

1. deținerea de valori materiale și bănești Sub orice formă și cu orice titlu, precum și existența oricăror drepturi și obligații patrimoniale, fără a fi înregistrate în contabilitate;

2. primirea și eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare și ieșire;

3. neîntocmirea balanțelor de verificare;

4. nerespectarea normelor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la:

a) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate;

b) arhivarea și păstrarea documentelor justificative și a documentelor contabile, precum și reconstituirea

documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

c) efectuarea inventarierii patrimoniului;

d) întocmirea, verificarea, certificarea și depunerea bilanțurilor contabile.

Art. 39. - (1) Contravențiile prevăzute la art. 38 pct. 1 și 2 se sancționează cu amendă de la 20.000 la 50.000 lei, iar cele prevăzute la pct. 3 și 4, cu amendă de la 5.000 la 20.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de persoanele cu atribuții de control financiar și alte persoane anume împuternicite de Ministerul Economiei și Finanțelor.

(3) Contravențiilor prevăzute la art. 38 le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Art. 40. - Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știința a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii.

Capitolul VII

Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 41. - Guvernul României va prezenta, în termen de 60 de zile de la data publicării legii, proiectul de lege pentru organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați.

Art. 42. - Ministerul Economiei și Finanțelor, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va elabora regulamentul de aplicare a acesteia și va actualiza și reedita planul de conturi general, modelele registrelor și bilanțurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară și contabilă, precum și normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora. Până la reeditarea acestora, se utilizează în continuare planurile de conturi, instrucțiunile de aplicare a acestora și normele contabile existente, actualizate pe baza actelor normative ce se vor adopta în această perioadă.

Art. 43. - Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și alte instituții prevăzute prin lege propun Ministerului Economiei și Finanțelor norme proprii privind organizarea și conducerea contabilității.

Art. 44. - Ministerul Economiei și Finanțelor exercită controlul asupra modului în care se aplică prevederile prezentei legi.

Art. 45. - Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1992.

Art. 46. - Prevederile prezentei legi se aplica și subunităților fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce aparțin persoanelor prevăzute la art. 1 cu sediul sau domiciliul în România, cât și subunităților cu sediul în România, ce aparțin unor persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

Art. 47. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

• Decretul nr. 375/1956 privind reconstituirea actelor, documentelor și evidențelor cu conținut financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 4 august 1956;
• Hotărârea nr. 1885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea și conducerea contabilității, atribuțiile și răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie 1970;
• Hotărârea nr. 1533/1973 privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial nr. 189 din 2 decembrie 1973;
• Hotărârea nr. 1116/1975 privind îmbunătățirea analizei pe baza de bilanț, creșterea operativității și calității informațiilor cu privire la rezultatele economico-financiare ale unităților socialiste de stat. publicată în Buletinul Oficial nr. 127 din 5 decembrie 1975;
• orice alte dispoziții contrare prevederilor prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 20 decembrie 1991, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) și 76 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan

Președintele Senatului, academician Alexandru Bîrlădeanu

București, 24 decembrie 1991 | Nr. 82.

Decret pentru promulgarea Legii contabilității

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea contabilității și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 24 decembrie 1991 | Nr. 123.