Monitorul Oficial 61/1993

Monitorul Oficial al României

Anul V, Nr. issue::0061 - Partea I - Joi, 25 martie year::1993

Hotărâri ale Camerei Deputaților

Parlamentul României

Camera Deputaților

Hotărâre privind validarea unor mandate de deputați

În temeiul art. 66 alin. (9) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, al art. 159 din Regulamentul Camerei Deputaților și având în vedere Raportul Comisiei de validare,

Camera Deputaților hotărăște:

Articol unic. - Se validează mandatele deputaților Ionel Bondariu, ales în Circumscripția electorală nr. 24 Iași, și Simion Bagdasar, ales în Circumscripția electorală nr. 2.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase | București, 16 martie 1993 | Nr. 30.

Parlamentul României

Camera Deputaților

Hotărâre cu privire la sediul Camerei Deputaților

Având în vedere dezbaterile care au avut loc în ședința Camerei Deputaților din ziua de 16 martie 1993 asupra sediului Camerei Deputaților,

În temeiul art. 184 din Regulamentul Camerei Deputaților,

Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Sediul Camerei Deputaților se stabilește la Casa Republicii.

Transferarea activității Camerei Deputaților în imobilul prevăzut la alin. 1 se va face după finalizarea lucrărilor la spațiile aferente acesteia.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 16 martie 1993.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase | București, 16 martie 1993 | Nr. 31.

Parlamentul României

Camera Deputaților

Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 59/1992 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților

Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Hotărârea Camerei Deputaților nr. 59/1992 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților se modifică după cum urmează:

1. Se completează componența Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic (anexa nr. 6) cu domnul deputat Ionel Bondariu, Grupul parlamentar al Frontului Democrat al Salvării Naționale.

2. Se completează componența Comisiei pentru învățământ și știință (anexa nr. 9) cu domnul deputat Simion Bagdasar, Grupul parlamentar al Frontului Democrat al Salvării Naționale.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase | București, 16 martie 1993 | Nr. 32.

Parlamentul României

Camera Deputaților

Hotărâre privind validarea unui mandat de deputat

În temeiul art. 66 alin. (9) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, al art. 159 din Regulamentul Camerei Deputaților și având în vedere Raportul Comisiei de validare,

Camera Deputaților hotărăște:

Articol unic. - Se validează mandatul de deputat al doamnei Chiriaca Sârbu, aleasă în Circumscripția electorală nr. 19 Giurgiu.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase | București, 16 martie 1993 | Nr. 32.

Decrete

Președintele României

Decret privind acreditarea unui ambasador

În temeiul art. 91 alin. (2) și art. 99 alin. (1) din Constituția României, Președintele României decretează:

Articol unic. - Domnul Constantin Gârbea se acreditează în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Federația Rusă.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu

București, 26 februarie 1993 | Nr. 20.

Președintele României

Decret privind eliberarea din funcție a secretarului general al Președinției Române

În temeiul art. 94 lit. c) din Constituția României, precum și al art. 10 din Legea nr. 1/1990 privind organizarea și funcționarea serviciilor Președinției României,

Președintele României decretează:

Articol unic. - Domnul Constantin Bâgu se eliberează din funcția de secretar general al Președinției României, începând cu data de 15 martie 1993

Președintele României, Ion Iliescu | București, 15 martie 1993 | Nr. 42.

Decizii ale Curții Constituționale

Curtea Constituțională

Decizie cu privire la constituționalitatea Legii de modificare a Legii nr. 58/1892 cu privire Ia corelarea salariilor prevăzute în Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 și Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societățile comerciale și regiile autonome

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 9 februarie 1993. de către 52 deputați, respectiv de domnii Ion Diaconescu, Gabriel Ţepelea, Gheorghe Cristea, Ion Rațiu, Otto Weber, Cornel Protopopescu, Mihail Nica, Valentin Vasilescu, Ionel Roman, Severin Baciu, Cristian Ionescu, Constantin Ghiță, Alexandru Albu, Floarea Calotă-Lupu, Dumitru Brăneanu, Valentin Soroceanu, Ion Ionescu, Romulus Dabu, Teodor Jurcă, Emil Boroș, Emilian Bratu, Angela Florian, Mihail Bucur, Vasile Pop, Viorel Pavel, Valentin Argeșeanu, Barbu Pițigoi, Ion Hui, Mircea Popa, Nicolae Alexandrescu, Nicolae Ivanciu, Ştefan Cazimir, Mircea Crețu, toan Pop, loan Şonea, Nicolae Octavian Dărămuș, Petru Ioan, Ion Hortopan, Mircea Mușat, Dan Cristian Popovici, Constantin Gheoighe, Eugen Nicolicea, Victor Penescu, Nicolae Serdin, Mihail Părăluță, Florian Udrea, Alexandru Ota, Gheorghe Cautis, Ioan Gavra, Vasile Ene, Anton Mangiurea și Nicolae Mischie, asupra neconstituționalității Legii pentru modificarea Legii nr. 53/1992, adoptată de Camera Deputaților în ședința din 17 decembrie 1992 și de Senat în ședința din 4 februarie 1993.

În sesizare, grupul de deputați susține că legea respectivă, prin care se modifică cota impozitului majorat pentru veniturile realizate în afara funcției de bază de către funcționarii publici de la 100% la 30%, este neconstituțională, deoarece prin menținerea față de aceștia a unui, regim de impozitare diferit în raport cu restul salariaților se introduce o discriminare economică și se încalcă principiul egalității în drepturi consfințit de art. 16 alin. (1) din Constituția României, potrivit căruia „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.

De asemenea, grupul de deputați apreciază că singura soluție constituțională o reprezintă abrogarea în totalitate a textului referitor la impozitul majorat din Legea nr. 58/1992, actualmente în vigoare, fapt care ar asigura egalitate de tratament, cât privește impozitarea, pentru toate categoriile de salariați.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a solicitat celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, punctul lor de vedere asupra sesizării primite.

În punctul de vedere exprimat de Guvern se arată că, în situația infirmării Legii pentru modificarea Legii nr. 58/1992, s-ar crea o situație și mai defavorabilă pentru persoanele care cumulează două sau mai multe funcții, acestora urmând să li se aplice o impozitare de 100% în loc de 30%. Totodată, se menționează că Guvernul are în vedere promovarea unui proiect de lege prin care impozitarea în cazul cumulului de funcții va fi reglementată unitar.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctul lor de vedere.

Curtea Constituțională,

examinând sesizarea grupului de deputați, punctul de vedere al Guvernului, precum și concordanța dintre textul legal ce face obiectul sesizării și dispozițiile constituționale, reține următoarele:

Legea cu privire la corelarea salariilor prevăzute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 și Legea nr. 52/ 1991 cu nivelul salariilor de la societățile comerciale și regiile autonome (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 23 iunie 1992, stabilește prin art. 3 că: „(1) Salariile de bază pentru persoanele încadrate prin cumul, inclusiv pentru pensionarii care cumulează pensia cu Salariul, sunt cele stabilite potrivit art. l. (2) Salariile realizate prin cumul de funcții potrivit alin. (1), precum și veniturile realizate în afara funcției de bază, indiferent de unitatea în care acestea se obțin, se impozitează separat, aplicându-se impozitul prevăzut de lege, majorat cu 100%.”

Legea nr. 53/1991 se referă la salarizarea senatorilor, deputaților și personalului din aparatul Parlamentului României, Legea nr. 52/1991 se referă la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, iar Legea nr. 40/1991 se referă Ia salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului Președinției, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive.

Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992, adoptată de către Parlamentul României în ședințele din 17 decembrie 1992 (Camera Deputaților) și 4 februarie 1993 (Senat), cuprinde două articole. Primul articol modifică art. 3 alin. 2 din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevăzute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 și Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societățile comerciale și regiile autonome, dându-i următorul cuprins: „(2) Salariile realizate prin cumul de funcții potrivit alin. (1), precum și veniturile realizate în afara funcției de bază, indiferent de unitatea în care acestea se obțin, se impozitează separat; aplicându-se impozitul prevăzut de lege, majorat cu 30%”.

Articolul 2 stabilește că dispozițiile legii „se aplică de la data de 1 ianuarie 1993”.

Sesizarea trimisă Curții Constituționale privește legea în întregime, deci ambele articole, deși în conținut ea este motivată numai cât privește majorarea cu 30% a impozitului. De asemenea, prin simetrie de motivație în sesizarea trimisă Curții Constituționale se solicită declararea ca neconstituțională și a Legii nr, 58/1992/ deci chiar a legii a cărei modificare, se realizează prin dispozițiile menționate mai înainte.

Curtea Constituțională constată că sesizarea ce i s-a adresat întrunește condițiile de conținut și de formă cerute de art. 144 lit. a) din Constituție precum și de art. 12 și 17 alin. (1) din Legea 47/1PJ2. De asemenea, Curtea Constituțională constată că este competentă să judece sesizarea de neconstituționalitate invocată.

Luarea unei decizii impune Curții Constituționale examinarea cel puțin a trei probleme, și anume: dacă art. 1 din legea atacată este constituțional; dacă art. 2 din legea atacată este constituțional; dacă poate constata neconstituționalitatea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 53/1992.

Aprecierea constituționalității art. 1 din lege, care introduce o majorare de impozit de 30% pentru veniturile obținute din cumul pentru categoriile de persoane stabilite prin legile nr. 40, 52 și 53 din anul 1991, se poate realiza prin confruntarea prevederilor sale cu dispozițiile cuprinse în art. 16 alin. (1), precum și în art. 53 (îndeosebi alin. 2) din Constituție. Art. 16 alin. (1) stabilește că „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.

În structura normativă a Constituției, criteriile nediscriminării sunt nominalizate prin art. 4 alin. (2), acestea fiind rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea, originea socială. Dar, și acest lucru este deosebit de important, dispozițiile constituționale trebuie corelate și interpretate în raport cu dispozițiile cuprinse în instrumentele juridice internaționale în domeniul drepturilor omului, numai astfel putându-se stabili egalității în drepturi a cetățenilor sensurile și dimensiunile sale juridice. Aceasta rezultă expres chiar din Constituție, care prin art. 20 alin. (1) stabilește că „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”. Astfel, devin aplicabile, în speță, dispozițiile cuprinse în art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, intrat în vigoare la 23 martie 1976, potrivit căruia „Toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție a legii. În această privință, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o protecție egală și eficace împotrivă oricărei discriminări, îndeosebi de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică și orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice altă împrejurare”.

Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 2 alin. 2 din Pactul internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976.

În considerarea dispozițiilor invocate urmează să se observe că prevederile legale a căror constituționalitate este pusă în discuție” introduc un spor de impozit (o majorare de 30%) doar pentru o anumită categorie de funcționari. Aceasta introduce o excepție de la dispozițiile comune în materie, și anume cele cuprinse în Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, care prin art. 7 alin. 4 stabilește că „Veniturile sub formă de salarii și alte venituri salariale, provenite din munca prestată în mai multe locuri de muncă, se impun separat, pe fiecare loc de muncă, cu cotele și în condițiile prevăzute la primul alineat al acestui articol”.

Ca atare, Legea nr. 32/1991 are în vedere veniturile salariale obținute și nu vreo diferențiere pe criterii social - categorii de funcționari. Este în afara oricărei îndoieli că realizarea unor excepții la impozitarea veniturilor pe criterii sociale, categorii de funcționari sau desigur, pe criteriile enunțate de art. 4 alin. (2) din Constituție este o încălcare a egalității cetățenilor. Mai mult, în aprecierea constituționalității legii atacate, trebuie avute în vedere și prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, în temeiul cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”.

Așa văzute lucrurile, urmează să se aprecieze că o fiscalitate care se îndepărtează de la regulile general admise, cât privește baza și cotele impozabile, categoriile de venituri etc, devine o fiscalitate discriminatorie dacă introduce criterii care afectează egalitatea în drepturi a cetățenilor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilei, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor- sau categoriilor de cetățeni. în această viziune juridică, prevederea legală care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumită categorie de funcționari este discriminatorie -și contrară prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 53 alin. (2) din Constituție.

Cât privește art. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992, acesta stabilește că „Dispozițiile prezentei legi se aplică de la data de 1 ianuarie 1993”. Tot în textul legii se arată că ea a fost adoptată de Camera Deputaților la 17 decembrie 1992 și de către Senat la 4 februarie 1993. Ca atare, legea stabilește că intră în vigoare la o dată anterioară votării sale și, bineînțeles, eventualei sale promulgări și publicări în Monitorul Oficial al României. Ori, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, iar potrivit art. 78 din Constituție, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Este evident, în pofida oricărei alte interpretări, că data prevăzută în textul unei legi nu poate fi decât posterioară publicării sale în Monitorul Oficial al României, în afara excepției prevăzute de către art. 15 alin. (2) din Constituție. De aceea, art. 2 din legea în discuție este în vădită contradicție, cu dispozițiile constituționale.

În legătură cu constituționalitatea art. 3 din Legea nr. 58/1992, câteva considerațiuni se impun. în mod firesc, grupul de deputați ridică problema constituționalității și a art. 3 din Legea nr. 58/1992 și ajunge la constatarea că „singura prevedere constituțională admisibilă în proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 58/1992, în legătură cu alin. (2) al art. 3, o constituie abrogarea, în totalitate a alineatului respectiv al Legii nr. 58/1992, asigurându-se astfel, prin lege, tratament nediscriminatoriu pentru toți salariații din România, indiferent de domeniul de activitate, așa cum este stipulat prin alin.4 al art. 7 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii”.

Legătura dintre art. 3 din Legea nr. 58/1992 și art. 1 din legea privind modificarea sa este indiscutabilă din moment ce, cel din urmă îl modifică pe cel dintâi. Art. 1 în discuție încearcă, evident, o corectare a reglementării din art. 3, reglementare discriminatorie și exagerată. Dar soluția abrogării, propusă de către grupul de deputați, nu intră în competența Curții Constituționale, unica autoritate legiuitoare fiind Parlamentul României. Este, de asemenea, ușor de observat că din moment ce majorarea de 30% pe care, din rațiunile expuse, Curtea Constituțională o consideră ca fiind contrară Constituției, cu atât mai mult, pentru simetrie de raționamente, este neconstituțională majorarea cu 100% prevăzută de art. 3 al Legii nr. 58/1992. Trebuie însă să se observe că Legea nr. 58/1992 este o lege în vigoare și că asupra prevederilor unei legi în vigoare, controlul constituționalității poate fi declanșat numai pe calea excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție. În situația concretă Curtea Constituțională nu poate primi și soluționa o sesizare de neconstituționalitate de acest tip prin procedura prevăzută de art. 144 lit. a) din Constituție, adică în cadrul controlului anterior promulgării. Mai mult, potrivit Constituției, Curtea Constituțională nu are dreptul să se sesizeze din oficiu cu neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 58/1392. îndreptarea acestor prevederi, în sensul corelării lor cu Constituția, se poate realiza fie de către autoritățile constituționale competente în elaborarea legilor, fie pe calea excepției de neconstituționalitate.

Față de considerentele expuse,

Curtea Constituțională

În numele legii, decide:

1. Declară neconstituțională Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992.

2. Prezenta decizie se comunică Președintelui României, precum și președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute de art. 145 alin. (1) din Constituție, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în data de 25 februarie 1993 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu și Victor Dan Zlătescu, judecători.

Președinte Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Magistrat-asistent, Constantin Barada

București, 25 februarie 1993. Nr. 6.

Hotărâri ale Guvernului României

Guvernul României

Hotărâre privind constituirea Comitetului Interministerial pentru Negocierea Acordului de Bază și a Celorlalte Protocoale Sectoriale ale Cartei Europene a Energiei

Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Pe data prezentei hotărâri se constituie Comitetul Interministerial pentru Negocierea Acordului de Bază și a Celorlalte Protocoale Sectoriale ale Cartei Europene a Energiei - în perspectiva alinierii intereselor României la interesele comune ale țărilor europene în sectorul energetic -, din care fac parte reprezentanți, la nivelul conducerilor, din următoarele ministere și instituții centrale: Ministerul Industriilor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Finanțelor, Ministerul Comerțului, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Ministerul Justiției, Ministerul Cercetării și Tehnologiei, Agenția Română de Dezvoltare, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Membrii Comitetului Interministerial vor fi desemnați prin ordin sau decizie la nivelul instituției pe care o reprezintă.

Art. 2. - Comitetul Interministerial pentru Negocierea Acordului de Bază și a Celorlalte Protocoale Sectoriale ale Cartei Europene a Energiei coordonează întreaga activitate privind organizarea și desfășurarea negocierilor acordului de bază și a celorlalte protocoale sectoriale ale Cartei Europene a Energiei, în care scop va analiza toate problemele ce urmează a fi abordate în cadrul tratativelor, va pregăti documentația de sus-i ținere a punctului de vedere al României și va desemna echipa de negociatori care va fi condusă de un reprezentant al Ministerului Industriilor.

Art. 3. - Comitetul Interministerial pentru Negocierea Acordului de Bază și a Celorlalte Protocoale Sectoriale ale Cartei Europene a Energiei este condus de un secretar de stat din Ministerul Industriilor.

Lucrările Comitetului Interministerial se desfășoară ori de câte ori este necesar, la convocarea acestuia, în sediul Ministerului Industriilor.

În funcție de problematica abordată, la lucrările Comitetului Interministerial vor lua parte și reprezentanți ai altor ministere și instituții.

Secretariatul Comitetului Interministerial este asigurat de Ministerul Industriilor, Direcția generală organizații internaționale.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 2 martie 1993 | Nr. 88.

Contrasemnează:

Ministrul industriilor, Dumitru Popescu

Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Teodor Viorel Meleșcanu

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

p. Ministrul comerțului, Liviu Păunescu, secretar de stat

p. Ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului, Florin Stadiu, secretar de stat

Ministrul justiției, Petre Ninosu

Ministrul cercetării și tehnologiei, Doru Dumitru Palade

Guvernul României

Hotărâre privind unele măsuri pentru asigurarea spațiilor și dotărilor necesare Curții de Conturi, camerelor de conturi județene și a municipiului București

Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Prefecții, în colaborare cu organele administrației publice locale, vor lua măsuri pentru a asigura, în termen de 45 de zile, spațiile necesare camerelor de conturi județene și a municipiului București.

Art. 2. - Ministerele, celelalte organe ale administrației publice centrale și prefecturile vor lua măsuri pentru identificarea, în termen de 45 de zile, a dotărilor disponibile, în vederea redistribuirii acestora, în condițiile legii, Curții de Conturi și camerelor de conturi județene și a municipiului București.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 17 martie 1993 | Nr. 100.

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

Secretarul general al Guvernului, Viorel Hrebenciuc

Secretar de stat, șeful Departamentului pentru Administrație Publică Locală,Octav Cozmâncă

Acte ale Organelor Administrației Publice

Ministerul Comerțului

Ordinul nr. 554 P

Ministrul comerțului,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 776 din 13 noiembrie 1991 cu privire la regimul prețurilor și tarifelor, în condițiile unificării cursurilor de schimb ale leului, ale Hotărârii Guvernului nr. 211 din 26 martie 1991 cu privire la unele măsuri în domeniul prețurilor și tarifelor, ale Hotărârii Guvernului nr. 763 din 9 noiembrie 1991 cu privire la unificarea cursurilor de schimb ale leului și extinderea convertibilității interne a leului la operațiunile valutare curente, ale Hotărârii Guvernului nr. 470 din 20 august 1992 privind administrarea fondului rezultat din comercializarea ajutoarelor economice din străinătate, ale Hotărârii Guvernului nr. 714 din 10 octombrie 1991 privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 460 din 30 iunie 1991 și a Notei nr. 5/648/1993,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 815/1992, privind organizarea și funcționarea Ministerului Comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 30 decembrie 1992, emite următorul ordin:

1. Prețurile de decontare, cu ridicata și cu amănuntul maxime pentru fulgi de cartofi ambalați în pungi din material plastic, primiți ca ajutor din partea Guvernului italian, se stabilesc astfel:

• prețul de decontare 461,50 lei/kg
• prețul cu ridicata franco depozit Constanța 500,00 lei/kg
• prețul cu care livrează Societatea Comercială „Malimp” - S.A., din depozitul București, către societățile comerciale cu activitate de desfacere cu ridicata 510,00 lei/kg
• prețul cu amănuntul 600,00 lei/kg

2. Societatea Comercială „Malimp” - S.A. are obligația de a plăti comisionul vamal.

3. Prețurile maxime stabilite la pct. 1 vor fi practicate de toți agenții economici, indiferent de natura capitalului social.

Diferența dintre prețul cu care livrează Societatea Comercială „Malimp” - S.A. către societățile comerciale cu activitate de desfacere cu ridicata și prețul cu amănuntul va fi negociată între agenții economici cu activitate de desfacere cu ridicata și cei cu activitate de desfacere cu amănuntul.

4. Încasările din vânzarea fulgilor de cartofi, primiți ca ajutor din partea Guvernului italian, la prețul de decontare menționat se vor vărsa de Societatea Comercială „Malimp” - S.A. după comercializare, în contul 64.07x0160 deschis la Banca Agricolă - S.A

5. Direcția generală pentru fond de marfă și prețuri din Departamentul comerțului interior va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul comerțului, Constantin Teculescu

București, 15 martie 1993.