Monitorul Oficial 259/1994: Diferență între versiuni

Sari la navigare Sari la căutare

Monitorul Oficial 259/1994 (vedeți sursa)

Versiunea de la data 7 aprilie 2012 11:32

26.612 octeți adăugați ,  7 aprilie 2012
convertesc issue:: la patru cifre.
(convertesc issue:: la patru cifre.)
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 3: Linia 3:


= Monitorul Oficial al României =
= Monitorul Oficial al României =
Anul VI, Nr. [[issue::259]] - Partea I - Joi, 15 septembrie [[year::1994]]
Anul VI, Nr. [[issue::0259]] - Partea I - Joi, 15 septembrie [[year::1994]]




Linia 70: Linia 70:
Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 1994.
Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 1994.


, '''Miklos Fazakas'''
Președinte, '''Miklos Fazakas'''


Magistrat-asistent, '''Constantin Burada'''
Magistrat-asistent, '''Constantin Burada'''
Linia 262: Linia 262:
'''Curtea Constituțională'''
'''Curtea Constituțională'''


=== Decizia Nr. 32 din 13 aprilie 1994 ===<ref name="Decizie">Definitivă prin nerecurare.</ref>
=== Decizia Nr. 32<ref name="Decizie">Definitivă prin nerecurare.</ref> din 13 aprilie 1994 ===


Florin Bucur Vasilescu - președinte
Florin Bucur Vasilescu - președinte
Linia 346: Linia 346:




'''Curtea Constituțională'''
=== Decizia Nr. 42<ref name="Decizie"/> din 4 mai 1994 ===
Viorel Mihai Ciobanu -  președinte
Mihai Constantinescu -  judecător
Antonie Iorgovan -  judecător
Florentina Geangu -  magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 1994 a Judecătoriei Slobozia, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968, invocată de recurenta Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Ialomița, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 8933/1993 al acestei instanțe.
În motivarea excepției se susține că prin dispozițiile art. 37 din Legea nr. 32/1968, care stabilește că agentul constatator și organul care a aplicat sancțiunea nu se citează la judecarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, sunt încălcate dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi (art. 16), accesul liber la justiție (art. 21), dreptul de apărare (art. 24 alin. 1) și folosirea căilor de atac (art. 128), precum și art, I din Legea nr. 59/ 1993 (art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă). Astfel, necitarea agentului constatator la judecarea plângerii determină imposibilitatea pentru acesta de a dovedi legalitatea și temeinicia actelor încheiate de organul de control. Totodată, se consideră că art. 37 din Legea nr. 32/1968, fiind în contradicție cu dispozițiile constituționale citate, este abrogat în temeiul art. 150 din Constituție.
'''Curtea Constituțională''',
luând act de susținerea reclamantului, de conținutul raportului întocmit de judecătorul-raportor, având în vedere dispozițiile art. 37 din Legea nr. 32/1968, ale art. 144 lit. c) din Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:


Prin Ordonanța Guvernului nr. 12/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 25 ianuarie 1994, art. 37 din Legea nr. 32/1968, a cărui constituționalitate a fost contestată, a fost modificat în sensul că „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citează pe cel care a făcut plângere, organul care a aplicat sancțiunea, precum și orice altă persoană în măsură să contribuie la rezolvarea justă a cauzei”.


Rezultă că, urmare modificării textului, excepția cu temei ridicată este în prezent lipsită de obiect.


De altfel, prin Decizia nr. 8 din 24 februarie 1994, rămasă definitivă, Curtea Constituțională, soluționând o excepție vizând tot dispozițiile art. 37 din Legea nr. 32/1968, a constatat că invocarea neconstituționalității prevederilor legale menționate este lipsită de obiect ca urmare a modificării textului prin Ordonanța Guvernului nr. 12/1994.


Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept. Prin deciziile nr. 27/1993 și nr. 36/1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, și, respectiv, nr. 230 din 22 septembrie 1993, Curtea a statuat că în cazul reiterării unei excepții de neconstituționalitate într-o altă cauză și de către o altă parte, dacă motivele surit aceleași, soluția nu poate fi diferită.


Ținând seama de identitatea de situație între excepția invocată și Decizia nr. 8/1994 sus menționată, rezultă că soluția adoptată prin această decizie își păstrează obligativitatea și în ceea ce privește excepția de față.
Pe cale de consecință, excepția invocată este vădit nefondată în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Ca atare, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 lit. A. c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
'''Curtea Constituțională''', în numele legii, decide:
Respinge ca vădit nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 32/ 1968, invocată de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Ialomița, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 8933/1993 al Judecătoriei Slobozia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la 4 mai 1994.
Președinte, '''prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu'''
Magistrat-asistent, '''Florentina Geangu'''
'''Curtea Constituțională'''
=== Decizia Nr. 59<ref name="Decizie"/> din 18 mai 1994 ===
Mihai Constantinescu -  președinte
Viorel Mihai Ciobanu -  judecător
Florin Bucur Vasilescu -  judecător
Raul Petrescu -  procuror
Gabriela Dragomirescu -  magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, ridicată de contestatoarea Stupu Ana, în Dosarul nr. 8253/1993 al Judecătoriei Focșani.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 mai 1994, în prezența părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 18 mai 1994.
'''Curtea Constituțională''',
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 decembrie 1993, pronunțată în Dosarul nr. 8253/1993 al Judecătoriei Focșani, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, invocată de contestatoarea Stupu Ana. În susținerea excepției, contestatoarea arată că art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, deși nu a fost abrogat în mod expres, este neconstituțional, întrucât singurele în măsură să soluționeze litigiile de muncă sunt instanțele judecătorești și nu organele administrative cu activitate jurisdicțională, care, într-un stat de drept, nu-și mai au rostul.
Judecătoria Focșani, exprimându-și opinia, consideră că excepția este întemeiată, pe de o parte datorită principiului separației puterilor în stat, iar pe de altă parte deoarece dispoziția art. 175 din Codul muncii contravine art. 125 din Constituție, potrivit căruia justiția se realizează prin Curtea Supremă de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Realizarea justiției implică, potrivit sesizării, aplicarea regulilor de desfășurare a activității de judecată, obligația de motivare a hotărârilor, posibilitatea exercitării căilor de atac, imparțialitatea și independența judecătorilor, care se supun numai legii.
În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului, iar în baza art. 53 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale s-au solicitat și opiniile Ministerului Justiției și Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
În punctul de vedere transmis, Guvernul apreciază că reglementarea cuprinsă în art.  175 alin. 1 lit.  b) din Codul muncii este contrară atât prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât creează o discriminare între personalul cu funcții de conducere și ceilalți salariați, cât și dispozițiilor art. 21 și art. 125 din legea fundamentală deoarece îngrădește accesul la justiție, care se înfăptuiește numai de instanțele judecătorești. Mai mult, Guvernul consideră că și celelalte dispoziții ale art. 175 alin. 1 din Codul muncii încalcă dispozițiile constituționale menționate, ele reglementând restrângeri ale drepturilor salariaților de a se adresa instanței în situațiile stipulate.
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ministerul Justiției, răspunzând solicitării Curții, s-a exprimat în sensul opiniei Guvernului, motivarea fiind aceeași.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale apreciază că examinarea conformității legislației cu dispozițiile constituționale este de competența Consiliului Legislativ, iar cât privește dispozițiile Codului muncii referitoare la jurisdicția muncii, acestea au fost modificate prin Legea nr. 104/1992.
'''Curtea Constituțională''',
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opiniile Ministerului Justiției și ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, notele scrise depuse la dosar, și având în vedere dispozițiile art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, ale art. 16, art. 21, art. 125 și art. 144 lit. c) din Constituție, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Deși excepția de neconstituționalitate vizează o dispoziție legală anterioară Constituției, Curtea este competentă să o soluționeze deoarece Judecătoria Focșani nu s-a pronunțat ferm, în dispozitivul încheierii, asupra conflictului dintre art, 175 alin. 1 din Codul muncii și Constituție și a sesizat Curtea, solicitându-i să se pronunțe. Așa fiind, sub acest aspect, Curtea Constituțională este obligată să se pronunțe asupra excepției, în temeiul dreptului constituțional al părților, recunoscut de art. 144 lit. c) din Constituție, de a invoca neconstituționalitatea unui text de lege aplicabil litigiului.
Potrivit art. 175. alin. 1 lit. b) din Codul muncii, sunt de competența organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă, potrivit legii: contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum și litigiile privind reintegrarea în muncă a persoanelor cu funcții de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum și a directorilor, directorilor generali și a celor cu funcții asimilate acestora din organele centrale.
Din însăși examinarea prevederilor art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii rezultă că acestea fiind aplicabile numai unei categorii de salariați - și anume, cadrelor cu funcții de conducere -  se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, în ce privește contestațiile legate de desfacerea contractului de muncă, nu există un motiv suficient care să justifice o diferență de tratament cu referire la organul de jurisdicție competent. Această concluzie se impune ținând seama de faptul că motivele legale pentru desfacerea contractului de muncă, prevăzute în art. 130 din Codul muncii, nu disting între salariații cu funcții de conducere și ceilalți salariați. De aceea jurisdicția instituită prin art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii este discriminatorie și, deci, neconstituțională, nu numai în funcție de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, ce se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără discriminări, ci și în funcție de prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 și 8 și completată prin Protocolul nr. 2, la care România a aderat prin Legea nr. 30/1994. Potrivit acestor din urmă prevederi, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.
În concordanță cu prevederile din convenția susmenționată, art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție a statuat că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Ținând seama și de dispozițiile art. 125 din Constituție, conform cărora justiția se realizează prin Curtea Supremă de Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, rezultă, din coroborarea acestor din urmă prevederi constituționale, că nici o lege nu poate îngrădi dreptul unei persoane de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din  16 martie 1994, a statuat în sensul că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești. Pe de altă parte, prin aceeași decizie s-a stabilit că liberul acces la justiție se realizează numai în respectul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel încât orice excludere care ar evoca semnificația încălcării egalității de tratament juridic este neconstituțională.
În cauza de față, dacă s-ar aprecia că organele prevăzute de art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii au calitatea de organ jurisdicțional, procedura prevăzută de text ar putea fi calificată ca o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă, ceea ce ar da posibilitatea părților să uzeze de recursul prevăzut de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 și deci accesul la justiție ar fi asigurat. Dar autoritățile administrative prevăzute de art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii nu pot avea calitatea de organe jurisdicționale deoarece chiar ele au luat măsura desfacerii contractului de muncă. Ar însemna ca aceeași autoritate să fie și judecător și parte interesată, ceea ce este contrar prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sus-menționată. În condițiile art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii este încălcat principiul instituit prin această prevedere referitor la dreptul persoanei de a fi judecată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială.
Ținând seama de dispozițiile art. 20 din Constituție privind obligativitatea interpretării și aplicării drepturilor și libertăților cetățenilor în concordanță cu pactele la care România este parte și la prioritatea pactelor și tratatelor referitoare la drepturile omului în caz de neconcordanță cu legile interne, rezultă că art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, fiind în contradicție cu prevederile art. 6 pct. 1 al convenției menționate, sunt în întregime neconstituționale nu numai în ce privește excluderea cetățenilor de la dreptul de a se adresa justiției. în acest fel se asigură și respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
În cursul dezbaterilor, cât și în punctul de vedere al Guvernului s-a ridicat problema neconstituționalității și a celorlalte prevederi ale art. 175 din Codul muncii, în afara celor de la lit. b). Având în vedere, însă, limitele sesizării, astfel cum au fost definite prin încheierea Judecătoriei Focșani din data de 17 decembrie 1993, precum și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezultă că în litigiul de față Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe asupra aspectelor ce depășesc sesizarea cu care a fost investită.
Întrucât Codul muncii a fost modificat expres prin Legea nr. 104/1992, deci după intrarea în vigoare a Constituției, rezultă că, în speță, nu se pune problema aplicării art. 150 alin. (1) din Constituție, ci a neconstituționalității prevederii respective.
Față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A. c) și ale art. 24 din Legea nr. 47/1992,
'''Curtea Constituțională''', în numele legii, decide:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Stupu Ana, domiciliată în municipiul Roman, str, C. A. Rosetti, bl. 10, sc. A, ap. 7, județul Neamț, în Dosarul nr. 8253/1993 al Judecătoriei Focșani, și constată că prevederile art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii sunt neconstituționale.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 18 mai 1994.
Președinte, '''dr. Mihai Constantinescu'''
Magistrat-asistent, '''Gabriela Dragomirescu'''
'''Curtea Constituțională'''
=== Decizia Nr. 71<ref name="Decizie"/> din 5 iulie 1994 ===
Viorel Mihai Ciobanu -  președinte
Mihai Constantinescu -  judecător
Antonie Iorgovan -  judecător
Elena Tofan - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, sub aspectul preluării de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale a bunurilor aparținând Federalei Agricultorilor Privatizați din România.
La apelul nominal răspunde reclamanta Federala Agricultorilor Privatizați din România, lipsă pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului pune în discuție obiectul excepției față de modificarea, prin art. 17 din Legea nr. 1/1994, a prevederilor art. 34 din Legea nr. 80/1992 ce fuseseră atacate ca neconstituționale, precum și cererea Federalei Agricultorilor Privatizați din România, formulată prin adresa nr. 911 din 4 iulie 1994, de extindere a excepției și asupra articolului astfel cum a fost modificat.
Având cuvântul, reprezentanta Federalei Agricultorilor Privatizați din România susține că art. 17 din Legea nr. 1/1 Pri, prin care au fost modificate art. 34 alin. (2) și (3) din Legea nr. 80/1992, dispune preluarea de către stat a patrimoniului Casei Autonome de Pensii și Asigurări Sociale a Țărănimii, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale și ale art. 480-481 din Codul civil. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 1/1994 prin care a fost modificat art. 34 alin. (2) din Legea nr. 80/1992. În susținerea acestei excepții arată că poate depune, dacă va fi cazul, acte noi prin care să dovedească nelegalitatea preluării patrimoniului de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca lipsită de obiect, ca urmare a modificării art. 34 alin. (2) din Legea nr. 80/1992 prin Legea nr. 1/1994.
Președintele completului declară dezbaterile închise,
'''Curtea Constituțională''',
deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocată, reține următoarele:
Prin încheierea din 25 ianuarie 1993, completată la cererea Curții Constituționale, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a art. 34 din Legea nr. 80/1992, în ceea ce privește preluarea de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale a bunurilor din patrimoniul fostei Uniuni Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 12040/1992.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de reclamanta Federala Agricultorilor Privatizați din România în cadrul unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor pe care le deține din patrimoniul fostei Uniuni Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție și privește exclusiv bunurile „mobile”.
În motivarea excepției se susține că prin art. 34 din Legea nr. 80/1992 a fost încălcat dreptul său de proprietate asupra bunurilor obiect al litigiului, consfințit și apărat de prevederile constituționale și ale Codului civil.
Judecătoria Sectorului 1 București, exprimându-și opinia, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât prevederile art. 34 din Legea nr. 80/1992 sunt constituționale, în condițiile restructurărilor pe care le impune tranziția la economia de piață.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/ 1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se precizează, în esență, că sistemul cooperației agricole din perioada regimului comunist, structurat pe trei niveluri, a devenit contrar ordinii publice de după 22 decembrie 1989 și, pe cale de consecință, statul a procedat la desființarea acestui sistem anacronic, printr-un amplu proces legislativ constând în Legea fondului funciar nr. 18/1991, în Legea nr. 36/1991, prin care formele de asociere în agricultură au fost întemeiate pe principiul libertății de asociere și al libertății contractuale și în art. 34 din Legea nr. 80/1992 prin care Ministerul Muncii și Protecției Sociale a preluat patrimoniul fostei Uniuni Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție. Această măsură de administrare a patrimoniului de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale are un caracter provizoriu, până la clarificarea situației sale juridice. în concluzie, Guvernul consideră excepția nefondată.
Camera Deputaților și Senatul nu și-au exprimat punctele lor de vedere.
Întrucât prin art. 17 din Legea nr. 1/1994 art. 34 din Legea nr. 80/1992 a fost modificat, prin adresa nr. 911 din 4 iulie 1994 Federala Agricultorilor Privatizați din România a solicitat extinderea excepției de neconstituționalitate asupra articolului în noua sa redactare.
'''Curtea Constituțională''',
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ai Guvernului, susținerile părții și concluziile procurorului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 34 din Legea nr. 80/1992, ale art. 17 din Legea nr. 1/1994, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/ 1992, reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 3 și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constată că este competentă să soluționeze excepția.
Art. 34 alin. (2) din Legea nr. 80/1992 atacat ca neconstituțional prevedea că patrimoniul Casei Autonome de Pensii și Asigurări Sociale a țărănimii, precum și cel al fostei Uniuni Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție și al uniunilor sale județene, indiferent de deținătorii actuali, se preiau de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Între data sesizării Curții și data soluționării excepției de neconstituționalitate, art. 34 alin. (2) din Legea nr. 80/1992 a fost modificat prin art. 17 din Legea nr. 1 din 12 ianuarie 1994 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1994.
În noua formulare, textul prevede că: „Patrimoniul Casei Autonome de Pensii și Asigurări Sociale a Țărănimii se preia de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Direcția generală de pensii, asigurări sociale și tratament balnear pentru agricultori. De asemenea, se preia în administrare, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, patrimoniul fostei Uniuni Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție și al uniunilor sale județene, până la clarificarea situației juridice a acestui patrimoniu”.
Rezultă că, datorită modificării textului de lege a cărui constituționalitate a fost contestată, excepția care privea tocmai acest text a rămas în prezent fără obiect și deci urmează a fi respinsă.
Cât privește neconstituționalitatea art. 17 din Legea nr. 1/1994 invocată de reclamanta Federala Agricultorilor Privatizați din România cu adresa nr. 911 din 4 iulie 1994, depusă la dosar și susținută în fața Curții în cadrul dezbaterilor orale din 5 iulie 1994, cu motivarea că prin acest text se încalcă prevederile constituționale privind proprietatea, se reține că aceasta nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea hotărăște numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești. Dacă se acceptă punctul de vedere al părții, ar fi încălcate și prevederile art. 23 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora sesizarea Curții se dispune de către instanța judecătorească prin încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale părților, precum și opinia instanței, ceea ce exclude posibilitatea ca o excepție de neconstituționalitate să fie ridicată direct în fața Curții Constituționale, chiar dacă privește un text modificat. în aceste condiții, întrucât cererea nu a fost făcută în fața unei instanțe judecătorești, iar Curtea nu a fost legal sesizată, excepția nu poate fi examinată pe fond. Soluția este în concordanță cu practica anterioară a Curții, care s-a mai pronunțat în acest sens, prin Decizia nr. 3/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 lit. A) c), art. 23 alin. (1), (4) și (5), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
'''Curtea Constituțională''', în numele legii, decide:
Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate a art. 34 din Legea nr. 80/1992 astfel cum a fost invocată de reclamanta Federala Agricultorilor Privatizați din România, cu sediul în București, b-dul Nicolae Bălcescu nr. 17-19, sectorul 1, în Dosarul nr. 12040/1992 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Respinge cererea de extindere a excepției de neconstituționalitate asupra art. 34 din Legea nr. 80/1992, astfel cum a fost modificat prin art. 17 din Legea nr. 1/1994, formulată de Federala Agricultorilor Privatizați din România.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.


Pronunțată în ședința publică din 5 iulie 1994.


Președinte, '''prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu'''


Magistrat-asistent, '''Gabriela Dragomirescu'''


== Referințe ==
== Referințe ==


<references/>
<references/>
CivvicBot
Roboți, Administratori
2.173 de modificări
Adus de la „http://wiki.civvic.ro/wiki/Special:MobileDiff/8591...12276”

Meniu de navigare