Monitorul Oficial 251/1991

Monitorul Oficial al României

Anul III, Nr. issue::0251 - Partea I - Luni, 16 decembrie year::1991

Legi și decrete

Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. - Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 2 litera a) se modifică și se completează, având următoarea redactare:

„a) absolvenții instituțiilor de învățământ în vârstă de 18 ani împliniți, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel puțin jumătate din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat și care într-o perioadă de 60 de zile nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii lor profesionale.

În cazuri justificate de lipsa susținătorilor legali, sunt îndreptățiți să primească ajutorul de șomaj, în aceleași condiții, și absolvenții instituțiilor de învățământ în vârstă de 16 ani împliniți.

Absolvenții școlilor speciale pentru handicapați care nu au un loc de muncă vor fi luați în evidență imediat după absolvire;”

2. Articolul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Ajutorul de șomaj constă într-o sumă calculată în mod diferențiat, pe categorii de persoane și vechime în muncă, avându-se în vedere salariul de bază minim pe țară, brut, indexat sau ultimul salariu de bază brut avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, după cum urmează:

a) 60% din salariul de bază minim, pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care provin din rândul absolvenților școlilor din învățământul preuniversitar, profesional sau de ucenici, în vârstă de minimum 16 ani, sau, după caz, 18 ani, precum și al celor care au vechime în muncă sub 1 an;

b) 70% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care provin din rândul absolvenților învățământului superior;

c) 50% din salariul de bază brut, avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care au o vechime în muncă de la 1 până la 5 ani, dar nu mai puțin de 75% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat;

d) 55% din salariul de bază brut, avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care au o vechime în muncă de la 5 până la 15 ani, dar nu mai puțin de 80% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat;

e) 60% din salariul de bază brut, avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care au o vechime în muncă de 15 ani și peste, dar nu mai puțin de 85% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat.”

3. Articolul 5 litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

„b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează venituri din prestarea unor activități autorizate în condițiile prevăzute de lege și care obțin pe aceste căi un venit de cel puțin jumătate din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană.”

4. Articolul 6 alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul să primească ajutorul de șomaj din momentul încetării contractului de muncă sau, după caz, a calității de membru în cooperația meșteșugărească, în condițiile prevăzute la art. 2, dacă s-au înscris la oficiile forței de muncă în termen de 30 de zile de la încetarea activității sau de la data înscrierii, dacă cererea de înscriere la oficiul forței de muncă s-a făcut ulterior acestui termen.”

5. La articolul 6 alineatul (3) se introduce litera c), cu următorul cuprins:

„c) de la data înscrierii la oficiul forței de muncă, în cazul absolvenților școlilor speciale pentru handicapați.”

6. La articolul 6, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„Femeile care au avut activitatea întreruptă pentru creșterea copiilor potrivit legii, precum și persoanele cărora le-a încetat calitatea de pensionar dobândesc dreptul de a primi ajutorul de șomaj de la data înscrierii la oficiile forței de muncă.”

7. Articolul 9 alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Ajutorul de șomaj se plătește pe o perioadă de cel mult 270 de zile calendaristice, timp în care șomerii sunt obligați să participe la cursurile de calificare sau recalificare într-o nouă meserie sau specialitate, stabilite de direcțiile de muncă și protecție socială.”

8. Articolul 9 alineatul (2) se abrogă.

9. Articolul 20 literele a), b) și c) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„a) o cotă de 4% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar, în valoare brută, de persoanele fizice și juridice române și străine cu sediul în România care angajează personal român, precum și din veniturile realizate de persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și asociațiile familiale care își desfășoară activitatea în temeiul Decretului-lege nr. 54/1990;

b) o contribuție de 1% din salariul de bază lunar de încadrare brut, plătită de salariații persoanelor fizice și juridice prevăzute la lit. a);

c) o contribuție de 1% din venitul lunar în valoare brută obținut din munca prestată de către membrii cooperației.”

10. La articolul 21 se introduce alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Pentru nevărsarea la termen a sumelor prevăzute la art. 20, se aplică o majorare de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât totalul sumelor datorate.”

11. După articolul 22 se introduce articolul 22¹, cu următorul cuprins:

„Art. 22¹. - Guvernul este abilitat ca, pe durata întreruperii temporare a activității unor agenți economici, datorită neasigurării resurselor energetice, în perioada 1 noiembrie 1991 - 31 martie 1992, să plătească din fondul de șomaj personalul salariat al acestor agenți economici, în condițiile menținerii calității de salariat.”

12. La articolul 24 alineatul (1) se introduce litera c), cu următorul cuprins:

„c) cu amendă de la 8.000 la 10.000 lei, nepunerea la dispoziție sau refuzul de a elibera corpului de control documentele, datele și explicațiile necesare verificării.”

Art. II. - (1) Prevederile prezentei legi se aplică și persoanelor cărora le-a expirat perioada de plată a ajutorului de șomaj înainte de intrarea ei în vigoare.

(2) Persoanele la care perioada de 270 de zile, în care au beneficiat de ajutor de șomaj, expiră înainte de 31 martie 1992 și nu se pot încadra în muncă, continuă să beneficieze de plata ajutorului de șomaj până la această dată.

(3) Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, dându-se articolelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 9 decembrie 1991.

Președintele Senatului, academician Alexandru Bîrlădeanu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 9 decembrie 1991.

Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan

București, 14 decembrie 1991 | Nr. 72.

Decret cu privire la promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională

În temeiul articolului 77 alineatul 1 din ((1859|Constituția României)), promulgăm Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 13 decembrie 1991 | Nr. 112.

Lege privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum și de modificare și completare a unor reglementări din legislația de asigurări sociale și pensii

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. - Cuantumul indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă provocată de accident de muncă, de accident survenit în timpul deplasării la și de la locul de muncă în perioada și pe traseul normal necesar deplasării, de boală profesională, de tuberculoză sau de celelalte boli infecto-contagioase din grupa A este de 100% din salariul de bază, indiferent de natura contractului de muncă și de vechimea în muncă.

Art. II. - (1) Persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată de la 6 martie 1945, deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază gratuit de bilete de tratament în stațiunile balneo-climaterice, o dată pe an, la recomandarea medicului de specialitate.

(2) Cheltuielile pentru trimitere la tratament balnear a persoanelor prevăzute la alin. 1 se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat, iar biletele se distribuie prin direcțiile de muncă și protecție socială.

Art. III. - Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 20 alineatul (1) se completează cu litera d), iar alineatul (2) se modifică, în următoarea redactare:

„d) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost elev al unei școli militare sau student al unei instituții de învățământ superior, a fost concentrată, mobilizată sau în prizonierat; de acest drept beneficiază și cei pensionați după 1 iulie 1977. Drepturile cuvenite se vor acorda de la data intrării în vigoare a legii, la cerere, începând cu luna următoare depunerii acesteia.”

„(2) Constituie vechime în muncă și timpul în care o persoană încadrată în muncă și-a întrerupt activitatea deoarece a fost suspendată din funcție ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.”

2. Articolul 30 se abrogă.

3. Articolul 38¹ se completează cu două alineate, care vor avea următorul cuprins:

„(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază și persoanele care au, în raport cu vârsta, cel puțin jumătate din vechimea în muncă prevăzută în tabelul de la alin. 1, caz în care cuantumul pensiei se stabilește, proporțional cu vechimea în muncă dovedită, din pensia ce s-ar fi cuvenit pentru vechimea integrală.

(3) Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele care la data ivirii invalidității nu erau încadrate în muncă, dar au vechimea în muncă prevăzută la alin. (1) și (2).”

4. Articolul 39 se completează cu un nou alineat, care va avea următorul cuprins:

„(3) Pensia de urmaș se acordă și în cazul în care autorul, la data decesului, nu era salariat sau pensionar, dar avea vechimea minimă prevăzută de lege pentru obținerea unei pensii.”

5. Articolul 40 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 40. - Copiii au drept la pensie de urmaș:

a) până la vârsta de 16 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși însă vârsta de 25 ani și, respectiv, de 26 ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de școlarizare mai mare de 5 ani;

b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate, de orice grad, înainte de împlinirea vârstelor arătate la lit. a), pe toată durata invalidității.”

6. Articolul 46 alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Dacă numărul beneficiarilor pensiei de urmaș se modifică, pensia se recalculează potrivit art. 44 alin. (2); recalcularea pensiei se face și pentru beneficiarii pensiei de urmaș al căror număr s-a modificat anterior apariției Decretului-lege nr. 70/1990.”

7. Articolul 52, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 52. - Stabilirea pensiei sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de oficiul de pensii din cadrul direcției de muncă și protecție socială, care va cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au condus la admiterea sau respingerea cererii de pensionare. Decizia se comunică, în scris, unității respective și petiționarului.”

8. După articolul 52 se introduce articolul 52¹, cu următorul cuprins:

„Art. 52¹. - Împotriva deciziei emise în condițiile art. 52, persoana interesată poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații ce funcționează pe lângă direcția județeană de muncă și protecție socială sau pe lângă Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București, care are următoarea componență:

• directorul direcției județene de muncă și protecție socială, respectiv al Direcției generale de muncă și protecție socială a municipiului București, în calitate de președinte;
• un delegat al direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv al Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București, ca membru;
• un pensionar cu pregătire juridică, desemnat de organizația pensionarilor, ca membru.”

9. Articolul 53 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 53. - (1) Expertizarea medicală, în vederea pensionării, se face de către comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă de pe lângă cabinetele și oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă ce funcționează în cadrul policlinicilor teritoriale, în următoarea componență:

• șeful cabinetului sau oficiului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, în calitate de președinte;
• un medic din specialitatea afecțiunii principal invalidante a bolnavului, ca membru;
• un medic de medicina muncii sau un medic de întreprindere, de preferință din unitatea unde bolnavul a prestat ultima activitate profesională, ca membru.

(2) Comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ce funcționează în cadrul cabinetelor de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, emit decizii de încadrare sau de respingere a încadrării într-un grad de invaliditate.

(3) Deciziile emise de comisiile prevăzute la alin. (2) pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă ce funcționează pe lângă oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București.”

10. Articolul 54 se abrogă.

11. Articolul 55 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 55. - (1) Deciziile oficiilor de pensii și cele ale comisiilor de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă necontestate în termen sunt definitive.

(2) Deciziile comisiilor județene de contestații date în materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.”

12. Articolul 57 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 57. - Pensia se plătește personal titularului ori mandatarului acestuia cu procură specială sau, la cererea titularului, se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni pe numele său.”

13. Articolul 59 alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților celui decedat ori persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului.”

14. Articolul 63 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 63. - (1) Persoanele care au lucrat în sectorul de stat, precum și în alte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioadele lucrate însumează o vechime în muncă de cel puțin 10 ani.

(2) Cuantumul pensiei pentru asigurări sociale de stat se stabilește corespunzător perioadei lucrate în sectorul de stat, iar pentru perioadele lucrate în celelalte sectoare pensia se calculează, distinct, în raport cu vechimea în muncă din aceste sectoare.”

15. Articolul 65 se completează cu un nou alineat (3), având următorul cuprins:

„(3) Persoanelor care au contribuit la fondul pentru pensia suplimentară până la data de 30 iunie 1986, în procentele din salariu atunci în vigoare, precum și o perioadă mai mică de 5 ani după această dată, în cota de 3% prevăzută de Decretul nr. 232/1986, li se adaugă, la pensia suplimentară stabilită în procentele de calcul în vigoare până la data de 1 iulie 1986, o diferență proporțională cu timpul cotizat cu 3%. Pensiile suplimentare stabilite cu începere de la 1 iulie 1986 pot fi recalculate, la cerere, potrivit dispozițiilor prezenței legi, de la data punerii în plată a deciziilor de stabilire a pensiei.”

16. Articolul 68 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 68. - Pensia suplimentară se acordă urmașilor în procentele prevăzute de lege pentru pensia de urmaș de asigurări sociale.”

Art. IV. - Articolul 5 din Decretul nr. 245/1977 privind pensiile I.O.V.R. se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Copiii celor morți sau dispăruți în război, precum și ai celor care au decedat ulterior ca pensionari I.O.V.R., au dreptul la pensie de urmaș în condițiile în care se acordă, potrivit legii, pensiile de urmaș în cadrul asigurărilor sociale de stat.

(2) Văduvele de război au dreptul la pensie de urmaș, indiferent de durata căsătoriei cu cel decedat.

(3) Soțiile celor care au decedat ca pensionari I.O.V.R. au dreptul la pensie de urmaș în condițiile în care se acordă, potrivit legii, pensiile de urmaș în cadrul asigurărilor sociale de stat.

(4) În cazul în care, la data decesului, susținătorul primea pensia I.O.V.R. și o pensie de asigurări sociale, pensia de urmaș se stabilește din pensia cea mai avantajoasă.”

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 9 decembrie 1991.

Președintele Senatului, academician Alexandru Bîrlădeanu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 10 decembrie 1991.

Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan

București, 14 decembrie 1991 | Nr. 73.

Decret pentru promulgarea Legii privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum și de modificare și completare a unor reglementări din legislația de asigurări sociale și pensii

În temeiul articolului 77 alineatul 1 din ((1859|Constituția României)), promulgăm Legea privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum și de modificare și completare a unor reglementări din legislația de asigurări sociale și pensii și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 13 decembrie 1991 | Nr. 113.

Lege privind împrumutul de stat pentru finanțarea deficitului bugetului administrației centrale de stat pe anul 1991

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Se autoriză Ministerul Economiei și Finanțelor să contracteze un împrumut de stat în limita sumei de 65,5 miliarde lei, prin intermediul Băncii Naționale a României, în vederea finanțării deficitului bugetului administrației centrale de stat pe anul 1991.

Împrumutul de stat se contractează până la 31 decembrie 1991, în funcție de necesitățile de finanțare a deficitului bugetului administrației centrale de stat, în care scop Banca Națională a României va încheia, în numele statului și în contul Ministerului Economiei și Finanțelor, contracte de împrumut cu instituțiile financiare - Casa de Economii și Consemnațiuni, Societatea Asigurarea românească „ASIROM”, Societatea comercială „ASTRA”, băncile comerciale, precum și cu agenții economici care dețin disponibilități bănești.

Art. 2. - Limita maximă a dobânzii aferente împrumutului de stat este cu o unitate procentuală sub nivelul dobânzii acordate pentru depunerile pe termen de peste un an ale populației la Casa de Economii și Consemnațiuni, în cadrul căreia Banca Națională a României va negocia cu unitățile deținătoare de disponibilități bănești, în funcție de ofertele primite.

În situația modificării dobânzilor pentru depunerile pe termen de peste un an ale populației la Casa de Economii și Consemnațiuni, Banca Națională a României va renegocia, în mod corespunzător, cu împrumutătorii nivelul dobânzii.

Dobânda aferentă împrumutului de stat se calculează și se plătește trimestrial din bugetul administrației centrale de stat. Dobânzile pentru anul 1991 se calculează până la 31 decembrie 1991 și se plătesc până la 15 ianuarie 1992.

Art. 3. - Împrumutul de stat contractat în anul 1991 se amortizează în termen de 5 ani, începând cu anul 1992, în rate anuale egale, scadente la 30 noiembrie al fiecărui an.

Art. 4. - Ministerul Economiei și Finanțelor și Banca Națională a României vor emite instrucțiuni metodologice privind evidența și raportarea împrumutului de stat, precum și cuprinderea acestuia în contul general al datoriei publice.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 11 decembrie 1991.

Președintele Senatului, academician Alexandru Bîrlădeanu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 11 decembrie 1991.

Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan

București, 14 decembrie 1991 | Nr. 74.

Decret pentru promulgarea Legii privind împrumutul de stat pentru finanțarea deficitului bugetului administrației centrale de stat pe anul 1991

În temeiul articolului 77 alineatul 1 din ((1859|Constituția României)), promulgăm Legea privind împrumutul de stat pentru finanțarea deficitului bugetului administrației centrale de stat pe anul 1991 și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 13 decembrie 1991 | Nr. 114.

Lege pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Legea sanitară veterinară nr. 60/1974 se modifică după cum urmează:

1. Denumirea capitolului VI „Organele de stat prin care se realizează activitatea sanitară veterinară, îndrumarea și controlul acesteia” se înlocuiește cu „Organizarea și funcționarea serviciilor sanitare veterinare”.

2. Articolul 31 alineatul 2 va avea următorul cuprins:

„Ministerul Agriculturii și Alimentației, prin Direcția generală sanitară veterinară, stabilește normele sanitare veterinare unice și obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice deținătoare de animale, pentru cele care prelucrează, depozitează, transportă și valorifică produse de origine animală, participă la elaborarea proiectelor sau avizează, în condițiile legii, convențiile și acordurile sanitare veterinare internaționale.”

3. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - Rețeaua sanitară veterinară de stat se organizează ca sector distinct și autonom în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației, este coordonată de către ministru și are în structura sa:

a) Direcția generală sanitară veterinară;

b) instituții centrale de specialitate;

c) direcții sanitare veterinare județene și a municipiului București;

d) unități și circumscripții teritoriale.”

4. După articolul 34 se introduc articolele 34¹-34³, cu următorul cuprins:

„Art. 34¹. - Direcția generală sanitară veterinară coordonează și controlează întreaga activitate din domeniul sanitar veterinar și are în componența sa:

a) Direcția antiepizootică și de asistență sanitară veterinară;

b) Direcția de igienă și sănătate publică;

c) Poliția sanitară veterinară.

În subordinea sa tehnică și administrativă funcționează instituțiile centrale de profil și direcțiile sanitare veterinare județene și a municipiului București.

Direcția generală sanitară veterinară coordonează și controlează producția de biopreparate strategice, activitatea de cercetare finanțată de la bugetul administrației centrale, aprovizionarea cu produse și materiale de uz veterinar, avizează și controlează producția de medicamente de uz veterinar.

Art. 34². - Poliția sanitară veterinară controlează aplicarea și respectarea prevederilor Legii sanitare veterinare și a normelor unitare emise, în toate domeniile de activitate.

Art. 34³. - Formațiile de asistență sanitară veterinară din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale, asociațiilor și societăților agricole, precum și serviciile medicale veterinare particulare, realizate prin cabinete, clinici, spitale, farmacii și altele, își desfășoară activitatea cu avizul și sub îndrumarea tehnică a rețelei sanitare veterinare de stat.

Formațiile sanitare veterinare și serviciile prevăzute la alin. 1 se organizează și funcționează în baza unui regulament elaborat de către Direcția generală sanitară veterinară.”

Art. II. - Următoarele denumiri și expresii din cuprinsul Legii nr. 60/1974 se înlocuiesc după cum urmează:

a) „obștesc” cu „public”;

b) „Republica Socialistă România” cu „România”;

c) „Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor” cu „Ministerul Agriculturii și Alimentației”;

d) „comitetul executiv al consiliului popular” sau „consiliul popular” cu „consilii locale sau județene, respectiv al municipiului București”, după caz;

e) „Consiliul de Miniștri” cu „Guvernul”;

f) „Ministerul Industriei Chimice” cu „Ministerul Industriei”;

g) „Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții” cu „Ministerul Mediului”;

h) „medic veterinar inspector de stat” cu „medic veterinar de stat”;

i) „organizații socialiste”, „organe” sau „organizații” cu „unități”;

j) „organe sanitare veterinare” cu „autorități sanitare veterinare”.

Art. III. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, art. 31 alin. 1, art. 33, art. 37 lit. a) și art. 38 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă.

Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, cu modificările aduse prin prezenta lege, se republică în Monitorul Oficial al României.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 9 decembrie 1991.

Președintele Senatului, academician Alexandru Bîrlădeanu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 10 decembrie 1991.

Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan

București, 14 decembrie 1991 | Nr. 75.

Decret pentru promulgarea Legii pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

În temeiul articolului 77 alineatul 1 din ((1859|Constituția României)), promulgăm Legea pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 13 decembrie 1991 | Nr. 115.