Monitorul Oficial 201/1994

Monitorul Oficial al României

Anul VI, Nr. issue::201 - Partea I - Miercuri, 3 august year::1994

Legi și Decrete

Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 8 noiembrie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 8 noiembrie 1993.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 14 iunie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 29 iunie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 13 iulie 1994 | Nr. 62.

Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe, denumite în continuare părți contractante,

dorind să intensifice cooperarea economică în beneficiul reciproc al ambelor state,

intenționând să creeze și să mențină condiții favorabile pentru investițiile investitorilor unui stat pe teritoriul celuilalt stat, și

conștiente că promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, în conformitate cu prezentul acord, stimulează inițiativele de afaceri în acest domeniu, au convenit următoarele:

Articolul 1

Definiții

În sensul acestui acord:

1. Termenul investiție va cuprinde orice fel de activ investit în legătură cu activitățile economice de către un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările celei din urmă, și va include, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate mobile și imobile, precum și alte drepturi reale precum ipoteci, sechestre, gajuri și drepturi similare;

b) acțiuni, obligațiuni și titluri de creanță ale societăților sau orice altă formă de participare într-o societate;

c) drepturi de creanță sau orice alte drepturi privind prestații care au o valoare economică, asociate cu o investiție:

d) drepturi de proprietate intelectuală, incluzând drepturi de autor, mărci comerciale, brevete, design industrial, procedee tehnice, know-how, secrete de comerț, nume comerciale și good-will asociate cu o investiție;

e) orice drept conferit prin lege sau pe baza unui contract și orice autorizații și permise legale, inclusiv concesiunile privind cercetarea, extracția, cultivarea sau exploatarea resurselor naturale.

Orice modificare a formei în care sunt investite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

2. Termenul investitor va desemna orice persoană fizică sau juridică, care investește pe teritoriul celeilalte părți contractante.

a) Termenul persoană fizică va desemna orice persoană care, în conformitate cu legile acelei părți contractante, este considerată ca fiind cetățean al său.

b) Termenul persoană juridică va desemna, în legătură cu oricare parte contractantă, orice entitate înființată sau constituită în conformitate cu legile sale și recunoscută de acestea ca fiind persoană juridică și care își are sediul și activitățile economice reale pe teritoriul părții contractante.

3. Termenul venituri va desemna sumele produse de o investiție și, în special, dar nu exclusiv, include profituri, dobânzi, majorări de capital, acțiuni, dividende, redevențe sau onorarii.

4. Termenul teritoriu înseamnă teritoriul părților contractante, inclusiv marea teritorială, precum și platforma continentală și zona economică exclusivă, asupra cărora statul respectiv exercită, în conformitate cu dreptul internațional, suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția.

Articolul 2

Promovarea și protejarea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va încuraja și va crea condiții favorabile pentru investitorii celeilalte părți contractante să realizeze investiții pe teritoriul său și va admite aceste investiții în conformitate cu legile și reglementările sale.

2. Investițiilor investitorilor fiecărei părți contractante li se va acorda, permanent, un tratament just și echitabil și se vor bucura de protecție și siguranță depline pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 3

Tratamentul național și cel al națiunii celei mai favorizate

1. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul său, investițiilor, veniturilor investitorilor celeilalte părți contractante, un tratament just și echitabil și nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă investițiilor și veniturilor propriilor săi investitori sau investițiilor și veniturilor investitorilor oricărui stat terț, oricare este mai favorabil.

2. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul său, investitorilor celeilalte părți contractante, în ceea ce privește conducerea, întreținerea, folosirea sau dreptul de a dispune de investițiile lor, un tratament just și echitabil și nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț, oricare este mai favorabil.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu vor fi interpretate astfel încât să oblige o parte contractantă să extindă asupra investitorilor celeilalte părți contractante beneficiul oricărui tratament, preferință sau privilegiu care ar putea fi acordat de către prima parte contractantă, în virtutea:

a) oricărei uniuni vamale sau zone de comerț liber sau uniuni monetare sau acorduri internaționale similare, care conduc la astfel de uniuni sau instituții, sau altor forme de cooperare regională la care oricare parte contractantă este sau poate deveni parte:

b) oricărui acord internațional sau aranjament referitor, în totalitate sau în principal, la impozitare.

Articolul 4

Compensația pentru pierderi

1. Dacă investițiile investitorilor oricărei părți contractante suferă pierderi datorate războiului, unui conflict armat, unei stări de necesitate națională, revolte, insurecții, răscoale sau altor evenimente similare pe teritoriul celeilalte părți contractante, atunci acestora li se va acorda de către ultima parte contractantă, în ceea ce privește restituirea, indemnizația, compensația sau altă reglementare, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț.

2. Fără a prejudicia prevederile paragrafului 1 al acestui articol, investitorilor unei părți contractante, care, în oricare dintre evenimentele menționate în acest paragraf, suferă pierderi pe teritoriul celeilalte părți contractante ca urmare a:

a) rechiziționării proprietății lor de către forțele sau autoritățile acesteia;

b) distrugerii proprietății lor de către forțele sau autoritățile acesteia, care nu au fost cauzate în acțiuni de luptă sau nu au fost cerute de necesitatea situației, li se va acorda o compensație justă și adecvată pentru pierderile suferite în timpul perioadei de rechiziționare sau ca rezultat al distrugerii proprietății. Plățile rezultate vor fi liber transferabile, în valută convertibilă, fără întârziere.

Articolul 5

Exproprierea

1. Investițiile investitorilor oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri cu efect echivalent naționalizării sau exproprierii (denumite în continuare expropriere) pe teritoriul celeilalte părți contractante, decât în interes public.

Exproprierea va avea loc, conform unei proceduri legale, pe o bază nediscriminatorie și va fi însoțită de prevederi privind plata unei compensații prompte, adecvate și efective. Această compensație va corespunde valorii de piață a investiției expropriate medial înainte ca exproprierea sau exproprierea iminentă devină cunoscută - în mod public, va include dobânda de la data exproprierii, va fi acordată fără întârziere, va fi efectiv realizabilă și liber transferabilă în valută convertibilă.

2. Investitorul afectat va avea dreptul la o analiză promptă, de către autoritatea judecătorească sau altă autoritate independentă a acelei părți contractante, a cazului său și la evaluarea investiției sale, în conformitate cu principiile prevăzute în acest articol.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, când o parte contractantă expropriază activele unei societăți care este încorporată sau constituită conform cu legea în vigoare în orice parte a propriului său teritoriu și în care investitorii celeilalte părți contractante dețin acțiuni.

Articolul 6

Transferuri

1. Părțile contractante vor garanta transferul plăților privind investițiile și veniturile. Transferurile vor fi efectuate într-o valută liber convertibilă, fără nici o restricție și fără întârziere nejustificată. Aceste transferuri vor include, în special, dar nu exclusiv:

a) capitalul și sumele suplimentare pentru întreținerea și dezvoltarea investiției;

b) profiturile, dobânzile, dividendele și alte venituri curente;

c) fondurile pentru plata împrumuturilor;

d) redevențele sau onorariile;

e) sumele rezultate din vânzarea sau lichidarea investiției;

f) câștigurile persoanelor fizice, conform legilor și reglementărilor acelei părți contractante unde au fost efectuate investițiile;

g) sumelor conform art. 4 și 5.

2. În sensul acestui acord, ratele de schimb vor fi ratele oficiale în vigoare pentru tranzacțiile curente la data transferului, dacă nu s-a convenit altfel.

Articolul 7

Subrogarea

1. Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta efectuează o plată propriilor săi investitori, pe baza unei garanții pe care a acordat-o în legătură cu o investiție, pe teritoriul celeilalte părți contractante, atunci această din urmă parte contractantă va recunoaște:

a) transmiterea, fie în conformitate cu legea sau ca urmare a unei tranzacții legale în acea țară, a oricărui drept sau pretenție de la investitor, către prima parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta, precum și

b) că prima parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta este îndreptățită, în virtutea subrogării, să exercite drepturile și să susțină pretențiile acelui investitor și că își va asuma obligațiile în legătură cu investiția.

2. Drepturile sau pretențiile subrogate nu vor depăși drepturile sau pretențiile originare ale investitorului.

Articolul 6

Reglementarea diferendelor relative la investiții între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

1. Orice diferend care ar putea surveni între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă, în legătură cu o investiție de pe teritoriul celei din urmă părți contractante, va constitui subiectul negocierilor între părțile la diferend.

2. Dacă un diferend între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă nu poate fi astfel reglementat într-o perioadă de 6 luni, el va fi supus, pe baza acordului dintre părțile la diferend:

a) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (I.C.S.I.D.), în baza prevederilor aplicabile ale Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965, în situația când ambele părți contractante au devenit parte la convenție; sau

b) unui arbitru sau tribunal arbitrai internațional ad-hoc, constituit în conformitate cu regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (U.N.C.I.T.R.A.L.). Părțile la diferend pot conveni în scris să modifice aceste reguli. Deciziile arbitrale vor fi definitive și obligatorii pentru ambele părți la diferend; sau

c) instanței judecătorești competente a părții contractante pe al cărei teritoriu a fost efectuată investiția.

Articolul 9

Reglementarea diferendelor între părțile contractante

1. Diferendele între părțile contractante, privind interpretarea sau aplicarea acestui acord vor fi soluționate, pe cât posibil, prin consultări sau negocieri.

2. Dacă diferendul nu poate fi astfel reglementat în 6 luni, va fi supus, la cererea oricărei părți contractante, unui tribunal arbitrar, în conformitate cu prevederile acestui articol.

3. Tribunalul arbitrar va fi constituit, pentru fiecare caz, în felul următor:

În două luni de la primirea cererii pentru arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Acești doi membri vor alege un național al unui stat terț, care, cu aprobarea celor două părți contractante va fi numit președinte al tribunalului (denumit în continuare președintele). Președintele va fi numit în 3 luni de la data numirii celorlalți doi membri.

4. Dacă în perioadele specificate în paragraful 3 al acestui articol, numirile necesare nu au fost făcute, se va adresa o cerere președintelui Curții Internaționale de Justiție să facă numirile. Dacă acesta este național al uneia dintre părțile contractante sau dacă este împiedicat în alt mod să îndeplinească această funcție, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile. Dacă vicepreședintele este, de asemenea, național al uneia dintre părțile contractante sau este împiedicat să îndeplinească această funcție, membrul Curții Internaționale de Justiție, următorul în rang, care nu este național al uneia dintre părțile contractante, va fi invitat să facă numirile.

5. Tribunalul arbitral va lua hotărârile cu majoritate de voturi aceste hotărâri vor fi obligatorii Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului său arbitru și pe cele ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile președintelui și restul cheltuielilor vor fi suportate în părți egale de către ambele părți contractante. Tribunalul arbitrai își va determina propria procedură.

Articolul 10

Aplicarea altor reguli și angajamente speciale

1. Dacă un caz este reglementat simultan atât de către acest acord, cât și de alt acord internațional, la care ambele părți contractante sunt parte, nimic în acest acord nu va împiedica pe oricare parte contractantă sau pe oricare dintre investitorii săi, care dețin investiții pe teritoriul celeilalte părți contractante, să beneficieze de reglementarea cea mai favorabilă acestui caz.

2. Dacă tratamentul care se va acorda de către o parte contractantă investitorilor celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările sale sau cu alte prevederi specifice contractuale, este mai favorabil decât cel acordat prin acord, va fi aplicată cea mai favorabilă prevedere.

Articolul 11

Aplicabilitatea acordului

Prevederile acestui acord se vor aplica investițiilor viitoare efectuate de către investitori ai unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, precum și investițiilor existente la data intrării în vigoare a acestui acord. Cu toate acestea, acordul nu sa va aplica diferendelor survenite înaintea intrării sale în vigoare.

Articolul 12

Intrarea în vigoare, durata și expirarea

1. Fiecare parte contractantă îi va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor cerute de legile sale pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data celei de-a doua notificări.

2. Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua să rămână în vigoare dacă, cu un an înainte de expirarea perioadelor inițiale sau ulterioare, oricare parte contractantă nu va notifica celeilalte, în scris, intenția sa de a denunța acordul.

3. în legătură cu investițiile efectuate anterior expirării acestui acord, prevederile acestui acord vor continua să fie valabile pentru o perioadă de 10 ani de la data expirării.

Drept pentru care subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat acest acord.

Întocmit în duplicat, la București, la 8 noiembrie 1993, în limbile română, cehă și engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricărei divergențe privind interpretarea, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României, Nicolae Văcăroiu, prim-ministru

Pentru Guvernul Republicii Cehe, Vaclav Klaus, prim-ministru

Președintele României

Decret cu privire la promulgarea Legii privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 8 noiembrie 1993

În temeiul art. 77 alin. .(1) din Constituția României, promulgăm Legea privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 8 noiembrie 1993, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 12 iulie 1994 | Nr. 129.

Președintele României

Decret pentru aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 septembrie 1993

În temeiul art. 91 alin. (1) și al art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,

Președintele României decretează:

Art. 1. - Se aprobă Acordul dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 septembrie 1993.

Art. 2. - Acordul dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 septembrie 1993, se supune spre ratificare Parlamentului.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu

București, 10 martie 1994 | Nr. 32.

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.

Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 septembrie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat în București la 16 septembrie 1993.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 14 iunie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 29 iunie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 13 iulie 1994 | Nr. 63.

Acord între România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

România și Republica Ungaria, denumite în cele ce urmează părțile contractante, dorind să intensifice cooperarea economică în beneficiul reciproc al ambelor state, intenționând să creeze și să mențină condiții favorabile pentru investițiile investitorilor unui stat pe teritoriul celuilalt stat și,

conștiente că promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, conform prezentului acord, stimulează inițiativele de afaceri în acest domeniu, au convenit următoarele:

Articolul 1

Definiții

În sensul acestui acord:

1. Termenul investiție va cuprinde orice fel de activ investit în legătură cu activitățile economice de către un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante în conformitate cu legile și reglementările celei din urmă și va include, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și drepturi reale, ca ipoteci, garanții, gajuri și drepturi similare;

b) acțiuni, obligațiuni și părți sociale ale societăților sau orice altă formă de participare într-o societate;

c) creanțe sau prestații având valoare economică, asociate cu o investiție;

d) drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv drepturi de autor, mărci de comerț, brevete, desene industriale, procedee tehnice, know-how, secrete de comerț, nume comerciale și goodwill, asociate cu o investiție;

e) orice, drept conferit prin lege sau prin contract și orice autorizații și permise conform legii, inclusiv concesiunile privind prospectarea, extracția, cultivarea sau exploatarea resurselor naturale.

Orice modificare a formei în care activele sunt investite nu va afecta caracterul lor de investiție.

2. Termenul investitor va desemna orice persoană fizică sau juridică, care investește pe teritoriul celeilalte părți contractante.

a) Termenul persoană fizică va desemna orice persoană fizică având cetățenia oricărei părți contractante în conformitate cu legile sale.

b) Termenul persoană juridică va desemna, în legătura cu fiecare parte contractantă, orice entitate înființată sau constituită în conformitate cu și recunoscută ca persoană juridică de către legile sale, având sediul împreună cu activitățile economice reale, pe teritoriul acelei părți contractante. În cazul Republicii Ungaria, acest termen va include, de asemenea, orice filială fără personalitate juridică, dar considerată companie de către legile sale.

3. Termenul venituri va desemna sumele produse de o investiție și include în special, dar nu exclusiv, profituri, dobânzi, sporuri de capital, acțiuni, dividende, redevențe sau onorarii.

4. Termenul teritoriu va desemna:

a) în legătură cu România, utilizat în sens geografic, indică teritoriul României, inclusiv marea, teritorială, precum și zona economică exclusivă, asupra cărora România exercită suveranitate, drepturi suverane sau jurisdicție în conformitate cu legislația internă și dreptul internațional, privind explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale existente în apele sale maritime, solul și subsolul acestor ape;

b) în legătură cu Ungaria, utilizat în sens geografic, desemnează teritoriul Republicii Ungaria.

Articolul 2

Promovarea și protejarea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va încuraja și crea condiții favorabile pentru investitorii celeilalte părți contractante să efectueze investiții pe teritoriul său și va admite aceste investiții, în conformitate cu legile și reglementările sale.

2. Investițiilor investitorilor fiecărei părți contractante li se va acorda, permanent, un tratament just și echitabil și se vor bucura de protecție și siguranță deplină pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 3

Tratamentul național și cel al națiunii celei mai favorizate

1. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul său, investițiilor și veniturilor investitorilor celeilalte părți contractante, un tratament just și echitabil, și nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă investițiilor și veniturilor propriilor săi investitori sau investițiilor și veniturilor investitorilor oricărui stat terț, ori care este mai favorabil.

2. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul său, investitorilor celeilalte părți contractante, în ceea ce privește managementul, întreținerea, folosirea, fructificarea sau dispunerea asupra investițiilor lor, un tratament just și echitabil și nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț ori care este mai favorabil.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu vor fi interpretate în sensul de a obliga o parte contractantă să extindă asupra investitorilor celeilalte părți, beneficierea de orice tratament, preferință sau privilegiu care poate fi extins de către prima parte contractantă în virtutea:

a) oricărei uniuni vamale, sau zone de comerț liber sau uniuni monetare sau unor acorduri internaționale similare care conduc la astfel de uniuni sau instituții sau altor forme de cooperare regională la care oricare dintre părțile contractante este sau poate deveni parte;

b) oricărui acord internațional sau aranjament referitor, în întregime sau parțial, la impozitare.

Articolul 4

Despăgubirea pentru pierderi

1. Dacă investițiile investitorilor oricărei părți contractante suferă pierderi datorate războiului, unui conflict armat, stării de necesitate națională, revoltei, insurecției, răscoalei sau altor evenimente similare pe teritoriul celeilalte părți contractante, li se va acorda de către cea din urmă parte contractantă, în ceea ce privește restituirea, despăgubirea, compensația sau altă reglementare, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care ultima parte contractantă îl acordă propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț.

2. Fără a prejudicia prevederile paragrafului 1 al acestui articol, investitorilor unei părți contractante care, în oricare dintre evenimentele menționate în acest paragraf, suferă pierderi pe teritoriul celeilalte părți contractante ca urmare a:

a) rechiziționării proprietăților de către forțele sau autoritățile acesteia;

b) distrugerii proprietății lor de către forțele sau autoritățile acesteia, care nu au fost produse în acțiuni de luptă sau nu au fost cerute de necesitatea situației, li se va acorda o despăgubire justă și adecvată pentru pierderile suferite în timpul perioadei de rechiziționare sau ca urmare a distrugerii proprietății^ Plățile rezultate vor fi liber transferabile în devize convertibile, fără întârziere.

Articolul 5

Expropriere

1. Investițiile investitorilor oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având efect echivalent naționalizării sau exproprierii, denumite în continuare expropriere pe teritoriul celeilalte părți contractante decât în interes public. Exproprierea va avea loc în conformitate cu o procedură legal răspunzătoare, pe bază nediscriminatorie și va fi însoțită de prevederi pentru plata unei despăgubiri adecvate și efective. Această despăgubire va corespunde valorii de piață a investiției expropriate, imediat înainte ca exproprierea sau exproprierea iminentă să devină cunoscută public, va include dobânda de la data exproprierii, va fi efectuată fără întârziere, va fi realizabilă efectiv și liber transferabilă în devize convertibile.

2. Investitorul afectat va avea dreptul la o analiză promptă, de către autoritatea judecătorească sau altă autoritate independentă a acelei părți contractante, a cazului său și a investiției sale, în conformitate cu principiile prevăzute în acest articol.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, când o parte contractantă expropriază activele unei societăți care este înființată sau constituită pe baza legilor în vigoare, în orice parte a teritoriului său și în care investitorii celeilalte părți contractante dețin acțiuni.

Articolul 6

Transferuri

1. Părțile contractante vor garanta transferul plăților referitoare la investiții și venituri. Transferurile vor fi efectuate în devize convertibile, fără nici o restricție și întârziere nejustificată. Aceste transferuri vor include în special, dar nu exclusiv:

a) capitalul și sumele suplimentare pentru întreținerea sau dezvoltarea investiției;

b) profituri, dobânzi, dividende și alte venituri curente;

c) fonduri pentru rambursarea împrumuturilor;

d) redevențe sau onorarii;

e) sumele rezultate din vânzarea sau lichidarea investiției;

f) câștigurile persoanelor fizice, conform legilor și reglementărilor părții contractante unde au fost efectuate investițiile.

2. Cu toate prevederile paragrafului 1 al acestui articol, oricare parte contractantă, în împrejurări financiare sau economice excepționale, poate impune restricții de schimb valutar în conformitate cu legile și reglementările sale și potrivit statutului Fondului Monetar Internațional.

3. În sensul acestui acord ratele de schimb vor fi ratele oficiale în vigoare pentru tranzacțiile curente la data transferului, dacă nu s-a convenit altfel.

Articolul 7

Subrogarea

1. Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta face o plată către propriii săi investitori în baza unei garanții pe care a acordat-o în legătură cu o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante, ultima parte contractantă va recunoaște:

a) transferul, în baza legii sau ca urmare a unei tranzacții legale în acea țară, al oricărui drept sau pretenție, de la investitor către prima parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta, precum și

b) că prima parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta este îndreptățită, în virtutea subrogării, să exercite drepturile și să afirme pretențiile acelui investitor și își va asuma obligațiile în legătură cu investiția.

2. Drepturile sau pretențiile subrogate nu vor depăși drepturile sau pretențiile inițiale ale investitorului.

Articolul 21

Reglementarea diferendelor relative la investiții între o parte contractantă și an investitor ai celeilalte părți contractante

1. Orice diferend care poate surveni între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă, în legătură cu o investiție pe teritoriul acesteia, va constitui subiectul negocierilor între părțile la diferend.

2. Dacă orice diferend între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă nu poate fi astfel reglementat într-o perioada de șase luni, investitorul va fi îndreptățit să supună cazul:

a) fie tribunalului competent al părții contractante pe al cărei teritoriu s-a efectuat investiția; sau

b) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (I.C.S.I.D.), referitor la prevederile aplicabile ale Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965, în cazul când ambele părți contractante au devenit parte la aceasta convenție; sau

c) unui arbitru sau unui tribunal arbitrai internațional ad-hoc constituit pe baza Regulilor de Arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Legislație Comercială Internațională (UNCITRAL). Părțile la diferend pot conveni în scris să modifice aceste reguli. Deciziile arbitrale vor fi definitive și obligatorii pentru ambele părți la diferend.

Articolul 9

Reglementarea diferendelor între părțile contractante

1. Diferendele între părțile contractante referitoare la interpretarea sau aplicarea acestui acord vor fi soluționate, pe cât posibil, prin consultări sau negocieri.

2. Dacă diferendul nu poate fi astfel reglementat în termen de 6 luni, la cererea oricărei părți contractante, el poate fi supus unui tribunal arbitrai în conformitate cu prevederile acestui articol.

3. Tribunalul arbitral va fi constituit pentru fiecare caz în parte în felul următor:

În două luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Acești doi membri vor alege apoi un național al unui stat terț, care, cu aprobarea ambelor părți contractante, va fi numit președinte al tribunalului, (denumit în continuare președintele). Președintele va fi numit în termen de 3 luni de la data desemnării celorlalți doi membri.

4. Dacă în perioadele specificate în paragraful 3 al acestui articol, numirile necesare nu au fost făcute, poate fi înaintată o cerere către președintele Curții Internaționale de Justiție pentru a face numirile. Dacă acesta este național al uneia dintre părțile contractante sau este într-un alt fel împiedicat să îndeplinească această funcție, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile. Dacă vicepreședintele este, de asemenea, național al uneia dintre părțile contractante sau este împiedicat să-și îndeplinească această funcție, membrii Curții Internaționale de Justiție, următorul în grad, care nu este național al uneia dintre părțile contractante, va fi invitat să facă numirile.

5. Tribunalul arbitrar își va lua hotărârile cu majoritate de voturi. Aceste hotărâri vor fi obligatorii. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului său arbitru și pe cele ale reprezentării sale în procedurile de arbitraj; cheltuielile președintelui și celelalte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de către ambele părți contractante.

Tribunalul arbitrai își va stabili propria procedură.

Articolul 10

Aplicarea altor reguli și angajamente speciale

1. Când o problemă este reglementată simultan, atât prin acest acord cât și prin alt acord internațional la care ambele părți contractante sunt parte, nimic din acest acord nu va împiedica pe orice parte contractantă sau pe oricare dintre investitorii acesteia, care dețin investiții pe teritoriul celeilalte părți contractante, să beneficieze de orice regulă care este mai favorabilă cazului său.

2. Dacă tratamentul care se va acorda de către o parte contractantă investitorilor celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările sale sau cu alte prevederi specifice sau contracte, este mai favorabil decât cel garantat prin acord, va fi. acordat cel mai favorabil.

Articolul 11

Aplicarea acordului

Prezentul acord se va aplica și investițiilor efectuate pe teritoriul unei părți contractante în conformitate cu legile și reglementările sale de către investitorii celeilalte părți contractante, anterior intrării în vigoare a acestui acord. Totuși acordul nu se va aplica nici unei reclamații sau diferend care a survenit înaintea intrării sale în vigoare.

Articolul 12

Intrarea în vigoare, durata și expirarea

1. Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor cerute de legile sale pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data celei de-a doua notificări.

2. Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua să rămână în vigoare, dacă, cu un an înainte de expirarea perioadei inițiale sau ulterioare, oricare parte contractantă nu va notifica celeilalte, în scris, intenția sa de a denunța acordul.

3. În legătură cu investițiile efectuate înainte de expirarea acestui acord, prevederile sale vor continua să fie valabile pentru a perioadă de zece ani de la data expirării.

Drept pentru care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat acest acord.

Întocmit în dublu exemplar, la București, la data de 16 septembrie 1993, în limbile română, maghiară și engleză, toate textele fiind, egal autentice. În caz de divergențe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România, Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Teodor Viorel Meleșcanu

Pentru Republica Ungaria, Ministrul afacerilor externe, Geza Jeszenszky

Președintele României

Decret cu privire la promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 septembrie 1993

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 septembrie 1993, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 12 iulie 1994 | Nr. 130.

Președintele României

Decret pentru aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenției privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948

În temeiul art. 91 alin. (1) și al art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,

Președintele României decretează:

Art. 1. - Se aprobă Convenția privind recunoașterea internaționala a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948.

Art. 2. - Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948, se supune spre ratificare Parlamentului.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu

București, 10 februarie 1994 | Nr. 13.

Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege pentru aderarea României la Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - România aderă la Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 12 aprilie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 29 iunie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 13 iulie 1994 | Nr. 64.

====Convenție privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor====

Semnată la Geneva la 19 iunie 1948

Având în vedere că Conferința Aviației Civile Internaționale, reunită la Chicago în lunile noiembrie și decembrie 1944, a recomandat adoptarea, la o dată apropiată, a unei convenții privind transferul proprietății asupra aeronavelor,

ținând seama de dorința expresă, în interesul dezvoltării viitoare a Aviației Civile Internaționale, ca drepturile asupra aeronavelor sa fie recunoscute pe plan internațional,

subsemnații, legal autorizați, au convenit, în numele guvernelor respective, asupra dispozițiilor următoare:

Articolul I

1. Statele contractante se angajează să recunoască:

a) dreptul de proprietate asupra aeronavei;

b) dreptul deținătorului unei aeronave de a dobândi proprietatea prin cumpărare;

c) dreptul de a utiliza o aeronavă în executarea unui contract de închiriere consimțit pe o durată de cel puțin 6 luni;

d) ipoteca, „mortgage” și orice drept similar asupra aeronavei, creat convențional ca garanție a plății unei datorii, cu condiția ca astfel de drepturi să fie:

(i) constituite în conformitate cu legea statului contractant în care este înmatriculată aeronava în momentul constituirii lor, și

(ii) în mod regulat înscrise în registrul public al statului contractant în care aeronava este înmatriculată.

Regularitatea înscrierilor succesive în diferite state contractante este determinată după legea statului contractant unde este înmatriculată aeronava în momentul fiecărei înscrieri.

2. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu interzice statelor contractante să recunoască, prin aplicarea legii lor naționale, validitatea altor drepturi care grevează aeronava. Totuși nici un drept preferabil celor enumerate la paragraful 1 al prezentului articol nu trebuie să fie admis sau recunoscut de către statele contractante.

Articolul II

1. Toate înscrierile referitoare la o aeronavă sunt efectuate în același registru.

2. Cu excepția unei dispoziții contrare a acestei convenții, efectele înscrierii unuia dintre drepturile menționate la paragraful 1 al art. I cu privire la o terță parte sunt determinate în conformitate cu legea statului contractant unde este înscris acest drept.

3.. Orice stat contractant poate interzice înscrierea unui drept asupra unei aeronave care nu ar putea fi valabil constituit în conformitate cu legea sa națională.

Articolul III

1. Adresa autorității responsabile cu ținerea registrului trebuie să fie indicată pe certificatul de înmatriculare al fiecărei aeronave.

2. Orice persoană este îndreptățită să primească de la această autoritate copii sau extrase certificate în mod corespunzător, care fac dovada, până la proba contrară, a înscrierilor din registru.

3. Dacă legea unui stat contractant prevede că depunerea la dosar a unui document ține loc de înscriere, această depunere la dosar are aceleași efecte ca și înscrierea în scopurile convenției. În acest caz, se vor lua măsurile necesare pentru ca acest document să fie accesibil publicului.

4. Autoritatea responsabilă cu ținerea registrului poate percepe taxe rezonabile pentru îndeplinirea serviciilor.

Articolul IV

1. În eventualitatea că vreo creanță aferentă:

a) plăților datorate pentru salvarea aeronavei; sau

b) cheltuielilor extraordinare indispensabile pentru conservarea aeronavei dă naștere, conform legii statului contractant unde operațiunile de salvare sau conservare au fost terminate, unui drept de urmărire asupra aeronavei, acest drept va fi recunoscut de către statele contractante și va avea prioritate asupra tuturor celorlalte drepturi asupra aeronavelor.

2. Creanțele enumerate la paragraful 1 al prezentului articol vor fi luate în considerare în ordinea cronologică inversă a evenimentelor care le-au determinat.

3. Oricare dintre aceste creanțe pot fi înregistrate în registru, într-un interval de 3 luni de la data terminării operațiunilor de salvare sau conservare.

4. Aceste drepturi nu mai sunt recunoscute de celelalte state contractante după expirarea celor trei luni menționate la paragraful 3, cu excepția cazului în care, în decursul acestui termen:

a) creanța a fost menționată în registru, în conformitate cu paragraful 3, și

b) cuantumul creanței a fost fixat pe cale amiabilă sau a fost introdusă o acțiune judiciară privind această creanță.

În acest caz, legea tribunalului sesizat va determina cauzele întreruperii sau suspendării termenului.

5. Dispozițiile prezentului articol se aplică eu precădere asupra celor ale paragrafului 2 al art. I.

Articolul V

Prioritatea care se acordă drepturilor menționate la paragraful 1 lit. d) al art. I se extinde asupra tuturor sumelor garantate. Totuși, în ceea ce privește dobânzile, prioritatea nu este acordată decât celor datorate pentru trei ani anteriori deschiderii procedurii de executare și în cursul acesteia din urmă.

Articolul VI

În caz de sechestru sau de vânzare, silită a unei aeronave sau a unui drept asupra acesteia, statele contractante nu sunt obligate să recunoască în prejudiciul, fie al creditorului care a instituit sechestrul sau care a început urmărirea, fie al cumpărătorului, constituirea sau transmiterea unuia dintre drepturile enumerate la paragraful 1 al art. I de către persoana împotriva căreia a început procedura de vânzare sau de executare, dacă ea avea cunoștință despre aceasta.

Articolul VII

1. Procedurile de vânzare silită a unei aeronave sunt cele prevăzute de legea statului contractant în care este efectuată vânzarea.

2. Dispozițiile următoare trebuie, totuși, să fie respectate:

a) Data și locul vânzării să fie fixate cu cel puțin 6 săptămâni înainte;

b) Creditorul care a instituit sechestrul trebuie să remită tribunalului sau oricărei alte autorități competente un extras, certificat în mod corespunzător, al înscrierilor privind aeronava. El trebuie, cu cel puțin o lună înainte de ziua fixată pentru vânzare, să publice un anunț, în conformitate cu dispozițiile legii locale, și, prin scrisoare recomandată, trimisă la adresele menționate în registru, dacă este posibil, prin poșta aeriană, să prevină pe proprietar, precum și pe titularii drepturilor sau creanțelor menționate în registru în conformitate cu paragraful 3 al art. IV.

3. Consecințele nerespectării dispozițiilor paragrafului 2 sunt cele prevăzute de legea statului contractant în care este efectuată vânzarea. Cu toate acestea, orice vânzare efectuată cu încălcarea regulilor instituite în acest paragraf poate fi anulată la cererea depusă, în termen de 6 luni socotind de la vânzare, de orice persoană care a suferit un prejudiciu datorat acestei încălcări.

4. Nici o vânzare silită nu poate fi efectuată, dacă drepturile dovedite în fața autorității competente și care au prioritate potrivit prezentei convenții, asupra celor ale creditorului care a instituit sechestrul, nu pot fi acoperite din prețul vânzării sau nu sunt preluate de cumpărător.

5. Atunci când pe teritoriul statului contractant unde este efectuată vânzarea, o pagubă la sol este cauzată de o aeronavă grevată de unul dintre drepturile prevăzute la art. 1, ca garanție a unei creanțe, legea națională a acestui stat contractant poate dispune, în caz de sechestrare a acestei aeronave sau a oricărei alte aeronave având același proprietar și grevat de drepturi asemănătoare în beneficiul aceluiași creditor:

a) ca dispozițiile paragrafului 4 de mai sus, fie fără efect față de victime sau reprezentanții în calitatea lor de creditori care au instituit sechestrul.

b) ca drepturile prevăzute la art. I garantând o creanță și grevând aeronava sechestrată să nu fie opozabile victimelor sau reprezentanților acestora decât până la concurența a 80% din prețul său de vânzare. Totuși, dispozițiile de mai sus din prezentul paragraf nu sunt aplicabile atunci când dauna cauzată la sol este acoperită în mod convenabil și suficient de către cel care exploatează aeronava sau în numele său, printr-o asigurare corespunzătoare de către un stat sau o întreprindere de asigurări a unui stat oarecare.

În lipsa oricărei alte limitări prevăzute de legea statului contractant unde s-a procedat la vânzarea prin sechestru a unei aeronave, asigurarea va fi considerată corespunzătoare, în sensul prezentului paragraf, dacă cuantumul asigurării corespunde valorii în stare nouă a aeronavei sechestrate.

Cheltuielile legal exigibile, potrivit legii statului contractant unde este efectuată vânzarea, care sunt create în interesul comun al creditorilor, în cursul procedurii de executare în vederea vânzării, vor fi rambursate din vânzare înaintea oricăror alte creanțe, chiar și a celor care sunt privilegiate în conformitate cu art. IV.

Articolul VIII

Vânzarea silită a unei aeronave, în conformitate cu dispozițiile art. VII. transferă proprietatea asupra acestei aeronave, libera de orice drepturi care nu sunt recunoscute de cumpărător.

Articolul IX

Cu excepția cazului de vânzare silită pe calea justiției, în conformitate cu dispozițiile art. VII, nici un transfer de înscriere sau de înmatriculare a unei aeronave din registrul unui stat contractant în cel al unui alt stat contractant nu poate fi efectuat fără radierea prealabilă a drepturilor înscrise sau fără consimțământul titularilor acestor drepturi.

Articolul X

1. Dacă, în virtutea legii statului contractant unde este înmatriculată aeronava, unul dintre drepturile prevăzute la art. I, reglementar înscris asupra unei aeronave și constituit ca garanție a unei creanțe, se extinde asupra unor piese de schimb depozitate într-unul sau mai multe amplasamente determinate, această extindere este recunoscută de toate statele contractante, cu condiția ea aceste piese să fie conservate în amplasamentele menționate și o publicitate corespunzătoare, făcută la fața locului prin afișare, să avertizeze în modul cuvenit terții asupra naturii și extinderii dreptului care grevează aceste piese și să indice registrul în care-acesta este înscris, precum și numele și adresa titularului.

2. Un inventar arătând natura și numărul aproximativ al respectivelor piese va fi anexat documentului înscris. Aceste piese pot fi înlocuite cu piese similare fără a afecta dreptul creditorului.

3. Dispozițiile art. VII paragrafele 1 și 4 și ale art. VIII se aplică vânzării, prin sechestru, a pieselor de schimb. Totuși, dacă creanța celui care a instituit sechestrul, nu este însoțită de o garanție reală, dispozițiile art. VII paragraful 4 sunt considerate ca permițând adjudecarea prin licitație la două treimi din valoarea pieselor de schimb, așa cum a fost determinată de către experții desemnați de autoritatea însărcinată cu vânzarea. În afară de aceasta, din momentul distribuirii prețului, autoritatea însărcinată cu vânzarea poate limita, în favoarea creditorului care a instituit sechestrul, cuantumul plătibil creditorilor cu drepturi anterioare, la două treimi din produsul vânzării după deducerea cheltuielilor prevăzute la art. VII paragraful 6.

4. În sensul prezentului articol, prin expresia piese de schimb se înțelege piesele care compun aeronavele, motoarele, elicele, aparatele de radio, instrumentele, echipamentele, garniturile, piesele din aceste elemente diferite și, în grneral, oricare alte obiecte, indiferent de natura lor, conservate în vederea înlocuirii unor piese care compun aeronava.

Articolul XI

1. Dispozițiile prezentei convenții se aplica, în fiecare stat contractant, tuturor aeronavelor înmatriculate într-un alt stat contractant.

2. Totuși, fiecare stat contractant va aplica aeronavelor înmatriculate pe teritoriile lor:

a) dispozițiile art. II, III, IX;

b) dispozițiile art. IV, cu excepția cazului în care salvarea sau operațiunile de conservare a aeronavei au fost terminate pe propriul teritoriu.

Articolul 21

Dispozițiile prezentei convenții nu afectează dreptul statelor contractante de a impune unei aeronave legile lor naționale referitoare la imigrare, la vamă sau la navigație aeriana.

Articolul XIII

Prezenta convenție nu se aplică aeronavelor folosite în servicii militare, de vamă sau de poliție.

Articolul XIV

Pentru aplicarea prezentei convenții, autoritățile judiciare și administrative competente ale statelor contractante pot, în lipsa unei dispoziții contrare din legea națională, să corespondeze direct între ele.

Articolul XV

Statele contractante se angajează să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea dispozițiilor .prezentei convenții și să le facă cunoscute, fără întârziere, secretarului general al Aviației Civile Internationale.

Articolul XVI

În sensul prezentei convenții, prin aeronavă se înțelege: celula, motoarele, elicele, aparatele de radio și orice piese destinate funcționării aeronavei, fie că sunt parte componentă a aeronavei, fie că sunt temporar separate.

Articolul XVII

Dacă un registru distinct de înmatriculare a aeronavelor este ținut într-un teritoriu reprezentat de un stat contractant în relațiile sale externe, orice referire făcută în prezenta convenție la legea statului contractant se înțelege ca o referire la legea acelui teritoriu.

Articolul XVIII

Prezenta convenție rămâne deschisă pentru semnare până la intrarea ei în vigoare în condițiile prevăzute în art. XX.

Articolul XIX

1. Prezenta convenție va fi ratificată de către statele semnatare.

2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse în arhivele Organizației Aviației Civile Internaționale, care va notifica data depunerii instrumentului de către fiecare dintre statele semnatare sau de către cele care au aderat.

Articolul XX

1. Atunci când două state semnatare au depus instrumentele lor de ratificare a prezentei convenții, aceasta intră în vigoare, pentru ele, în a nouăzecea zi de la depunerea celui de-al doilea instrument de ratificare. Ea va intra în vigoare, pentru fiecare stat care depune instrumentul său de ratificare după această dată, în a nouăzecea zi de la depunerea instrumentului său de ratificare.

2. Organizația Aviației Civile Internaționale notifică fiecăruia dintre statele semnatare data la care prezenta convenție a intrat în vigoare.

3. După intrarea sa în vigoare, prezenta convenție va fi înregistrată pe lângă Națiunile Unite prin grija secretarului general” al Organizației Aviației Civile Internaționale.

Articolul XXI

1. După intrarea sa în vigoare, prezenta convenție va fi deschisă pentru aderare statelor nesemnatare.

2. Aderarea se face prin depunerea la arhivele Organizației Aviației Civile Internaționale a unui instrument de aderare. Organizația notifică data acestei depuneri fiecăruia dintre statele semnatare care au aderat.

3. Aderarea va produce efecte din a nouăzecea zi după depunerea instrumentului de aderare în arhivele Organizației Aviației Civile internaționale.

Articolul XXII

1. Fiecare stat contractant poate denunța prezenta convenție notificând această denunțare Organizației Aviației Civile Internaționale, care va informa pe fiecare dintre statele semnatare sau care au aderat despre data primirii acestei notificări.

2. Denunțarea produce efecte după șase luni de la data primirii de către organizație a notificării de denunțare.

Articolul XXIII

1. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, să declare că prezenta convenție nu se aplică nici unui teritoriu sau mai multor teritorii pe care le reprezintă în relațiile externe.

2. Organizația Aviației Civile Internaționale notifică o asemenea declarație fiecăruia dintre statele semnatare sau care au aderat.

3. Cu excepția teritoriilor în privința cărora a fost făcută o declarație în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, prezenta convenție se aplică tuturor teritoriilor pe care un stat contractant le reprezintă în relațiile externe,

4. Orice stat poate adera la prezenta convenție separat, în numele tuturor teritoriilor sau al oricărui teritoriu în privința cărora a făcut o declarație în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol; în acest caz, dispozițiile paragrafelor 2 și 3 ale art. XXI se aplică acestei aderări.

5. Orice stat contractant poate denunța prezenta convenție în conformitate cu dispozițiile art. XXII; separat, pentru totalitatea teritoriilor sau pentru un teritoriu oarecare pe care acest stat îl reprezintă în relațiile externe.

Drept care, plenipotențiarii subsemnați, autorizați legal, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Geneva, în a nouăsprezecea zi a lunii iunie din anul una mie nouă sute patruzeci și opt, în limbile franceză, engleză și spaniolă, fiecare dintre aceste texte având aceeași putere doveditoare.

Prezenta convenție va fi depusă în arhivele Organizației Aviației Civile Internaționale unde, în conformitate Cu art. XVIII, va rămâne deschisă spre semnare.

Președintele României

Decret cu privire la promulgarea Legii pentru aderarea României la Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 12 iulie 1994 | Nr. 131.