Monitorul Oficial 147/1995: Diferență între versiuni
(→Anexă) |
(→Anexă) |
||
| Linia 673: | Linia 673: | ||
|- | |- | ||
| | | || || || || || || || || || | ||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
|- | |- | ||
| | | || || || || || || || || || | ||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
| | |||
|} | |} | ||
Versiunea de la data 13 decembrie 2011 11:25
Monitorul Oficial al României
Anul VII, Nr. issue::147 - Partea I - Joi, 13 iulie year::1995
Decrete și Legi
Președintele României
Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994
În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,
Președintele României decretează:
Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994.
Parlamentul României
Camera Deputaților
Senatul
Lege privind ratificarea Protocolului nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Se ratifică Protocolul nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994.
Art. 2. - Protocolul nr. 11 este prevăzut ca anexă la prezenta lege.
Protocolul nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție[1]
Strasbourg, 11 mai 1994
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare convenția),
considerând că este necesar și urgent să restructureze mecanismul de control stabilit de convenție pentru a menține și a întări eficacitatea apărării drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăzute de convenție, având în vedere, în principal, creșterea numărului de cereri și de state membre ale Consiliului Europei,
considerând că se impune, prin urmare, amendarea anumitor dispoziții ale convenției în sensul înlocuirii, în special, a Comisiei și a Curții Europene a Drepturilor Omului existente printr-o nouă Curte permanentă,
având în vedere Rezoluția nr. 1 adoptată la Conferința Ministerială Europeană asupra Drepturilor Omului, ținută la Viena la 19-20 martie 1985,
având în vedere Recomandarea nr. 1194 (1992), adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 6 octombrie 1992,
având în vedere decizia luată asupra reformei mecanismului de control al convenției de către șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei în Declarația de la Viena din 9 octombrie 1993, au convenit asupra celor ce urmează:
- Articolul 1
Textele titlurilor II - IV din convenție (articolele 19-56) și Protocolul nr. 2 atribuind Curții Europene a Drepturilor Omului competența de a da avize consultative sunt înlocuite cu următorul titlu II din convenție (articolele 19-51):
„Titlul II
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Articolul 19
Înființarea Curții
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părți contractante din prezenta convenție și din protocoalele sale, se înființează o Curte Europeană a Drepturilor Omului, numită în continuare Curtea. Aceasta va funcționa permanent.
Articolul 20
Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al înaltelor părți contractante.
Articolul 21
Condiții de exercitare a funcțiilor
1. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputație morală și să întrunească condițiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcțiuni judiciare sau să fie juriști având o competență recunoscută.
2. Judecătorii își exercită mandatul cu titlu individual.
3. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă cu cerințele de independență, de imparțialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problemă ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către Curte.
Articolul 22
Alegerea judecătorilor
1. Judecătorii sunt aleși de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei înalte părți contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidați prezentați de înalta parte contractantă.
2. Aceeași procedură este urmată pentru a completa Curtea în cazul aderării de noi înalte părți contractante și pentru a se ocupa locurile devenite vacante.
Articolul 23
Durata mandatului
1. Judecătorii sunt aleși pentru o durată de 6 ani. Ei pot fi realeși. Totuși, mandatele unei jumătăți din numărul judecătorilor desemnați la prima alegere se vor încheia la împlinirea a 3 ani.
2. Judecătorii al căror mandat se va încheia la împlinirea perioadei inițiale de 3 ani sunt desemnați prin tragere la sorți, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegerea lor.
3. Pentru a asigura, în măsura posibilului, reînnoirea mandatelor unei jumătăți din numărul judecătorilor la fiecare 3 ani, Adunarea Parlamentară poate, înainte de a proceda la orice alegere ulterioară, să decidă ca unul sau mai multe mandate ale judecătorilor ce urmează să fie aleși să aibă o altă durată decât cea de 6 ani, fără ca totuși ea să poată depăși 9 ani sau să fie mai mică de 3 ani.
4. În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate și Adunarea Parlamentară aplică paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorți, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegere.
5. Judecătorul ales în locul unui judecător al cărui mandat nu a expirat va duce la sfârșit mandatul predecesorului său.
6. Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.
7. Judecătorii rămân în funcție până la înlocuirea lor. Ei continuă totuși să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizați.
Articolul 24
Revocare
Un judecător nu poate fi revocat din funcțiile sale decât dacă ceilalți judecători decid, cu majoritate de două treimi, că el a încetat să corespundă condițiilor necesare.
Articolul 25
Grefă și secretari juridici
Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini și organizare sunt stabilite prin regulamentul Curții. Ea este asistată de secretari juridici.
Articolul 26
Adunarea plenară a Curții
Curtea reunită în Adunarea plenară:
a) alege, pentru o durată de 3 ani, pe președintele său și pe unul sau doi vicepreședinți; ei pot fi realeși;
b) constituie Camere pentru o perioadă determinată;
c) alege președinții camerelor Curții, care pot fi realeși;
d) adoptă regulamentul Curții; și
e) alege grefierul și unul sau mai mulți grefieri adjuncți.
Articolul 27
Comitete, Camere și Marea Cameră
1. Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea își desfășoară activitatea în comitete de trei judecători, în Camere de șapte judecători și într-o Mare Cameră de șaptesprezece judecători. Camerele Curții constituie comitete pentru o perioadă determinată.
2. Judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu este membru de drept al Camerei și al Marii Camere; în cazul absenței acestui judecător sau atunci când el nu-și poate desfășura activitatea, acest stat-parte desemnează o persoană care să activeze în calitate de judecător.
3. Fac, de asemenea, parte din Marea Cameră președintele Curții, vicepreședinții, președinții Camerelor și alți judecători desemnați conform regulamentului Curții. Când cauza este deferită Marii Camere în virtutea art. 43, nici un judecător al Camerei care a emis hotărârea nu poate face parte din aceasta, cu excepția președintelui Camerei și a judecătorului ales în numele statului-parte interesat.
Articolul 28
Declarații ale comitetelor privind inadmisibilitatea
Un comitet poate, prin vot unanim, să declare inadmisibilă sau să scoată de pe rol o cerere individuală, introdusă în virtutea art. 34, atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară. Decizia este definitivă.
Articolul 29
Decizii ale Camerelor asupra admisibilității și fondului
1. Dacă nici o decizie nu a fost luată în virtutea art. 28, o Cameră se poate pronunța asupra admisibilității și a fondului cererilor individuale introduse în virtutea art. 34.
2. O Cameră se pronunță asupra admisibilității și a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33.
3. În afara unei decizii contrare a Curții în cazuri excepționale, decizia asupra admisibilității este luată în mod separat.
Articolul 30
Desesizarea în favoarea Marii Camere
În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea convenției sau a protocoalelor sale, sau dacă soluționarea unei probleme poate conduce la o contradicție cu o hotărâre pronunțată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cât nu a pronunțat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, în afara cazului în care una dintre părți se opune la aceasta.
Articolul 31
Atribuții ale Marii Camere
Marea Cameră:
1. se pronunță asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferită de Cameră în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferită în virtutea art. 43; și
2. examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.
Articolul 32
Competența Curții
1. Competența Curții acoperă toate problemele privind interpretarea și aplicarea convenției și a protocoalelor sale
2. În caz de contestare a competenței sale, Curtea hotărăște.
Articolul 33
Cauze interstatale
Orice înaltă parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor convenției și ale protocoalelor sale de către o altă înaltă parte contractantă.
Articolul 34
Cereri individuale
Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părți contractante a drepturilor recunoscute în convenție sau în protocoalele sale. înaltele părți contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exercițiul eficace al acestui drept.
Articolul 35
Condiții de admisibilitate
1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, așa cum se înțelege din principiile de drept internațional general recunoscute, și într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive.
2. Curtea nu reține nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă:
a) ea este anonimă; sau
b) ea este în mod esențial aceeași cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanțe internaționale de anchetă sau de reglementare și dacă ea nu conține fapte noi.
3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci cât ea consideră cererea incompatibilă cu dispozițiile convenției sau ale protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă.
4. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.
Articolul 36
Intervenția terților
1. În orice cauză aflată în fața unei Camere sau a Marii Camere, o înaltă parte contractantă, al cărei cetățean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observații scrise și de a lua parte la audieri.
2. În interesul bunei administrări a justiției, președintele Curții poate invita orice înaltă parte contractantă care nu este parte în cauză sau orice persoană interesată, alta decât reclamantul, să prezinte observații scrise sau să ia parte la audiere.
Articolul 37
Scoaterea de pe rol
1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:
a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; sau
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică.
Totuși Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și prin protocoalele sale o cere.
2. Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea consideră că împrejurările o justifică.
Articolul 38
Examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate și procedura de rezolvare pe cale amiabilă
1. În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, ea:
a) procedează la examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate, împreună cu reprezentanții părților, și, dacă este cazul, la o anchetă, pentru a cărei desfășurare eficientă statele interesate vor furniza toate facilitățile necesare;
b) se pune la dispoziția celor interesați, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă, pe baza respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenție și în protocoalele sale.
2. Procedura descrisa la paragraful 1 b) este confidențială.
Articolul 39
Rezolvarea pe cale amiabilă
În cazul rezolvării pe cale amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o scurtă expunere a faptelor și a soluției adoptate.
Articolul 40
Audiere publică și acces la documente
1. Audierea este publică, în afara cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanțe excepționale.
2. Documentele depuse la grefă sunt accesibile publicului, în afara cazului în care președintele Curții nu decide altfel.
Articolul 41
Reparație echitabilă
Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.
Articolul 42
Hotărârile Camerelor
Hotărârile Camerelor devin definitive conform dispozițiilor art. 44 paragaraful 2.
Articolul 43
Retrimiterea în fața Marii Camere
1. Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauză poate, în cazuri excepționale, să ceară retrimiterea cauzei în fața Marii Camere.
2. Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere acceptă cererea în cazul în care cauza ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenției sau a protocoalelor sale, sau o altă problemă gravă cu caracter general.
3. În cazul în care colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunță asupra cauzei printr-o hotărâre.
Articolul 44
Hotărâri definitive
1. Hotărârea Marii Camere este definitivă.
2. Hotărârea unei Camere devine definitivă:
a) atunci când părțile declară că ele nu vor cere retrimiterea cauzei în fața Marii Camere; sau
b) la 3 luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în fața Marii Camere nu a fost cerută; sau
c) atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit art. 43.
Articolul 45
Motivarea hotărârilor și deciziilor
1. Hotărârile, precum și deciziile care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.
2. Dacă hotărârea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
Articolul 46
Forța obligatorie și executarea hotărârilor
1. Înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.
2. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului Miniștrilor, care supraveghează executarea ei.
Articolul 47
Avize consultative
1. Curtea poate, la cererea Comitetului Miniștrilor, să dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea convenției și a protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conținutul sau de întinderea drepturilor și a libertăților definite în titlul I al convenției și în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Miniștrilor ar putea să ia cunoștință ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenție.
3. Decizia Comitetului Miniștrilor de a cere un aviz Curții este luată prin votul majorității reprezentanților care au dreptul de a face parte din acesta.
Articolul 48
Competența consultativă a Curții
Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Miniștrilor este de competența sa, așa cum aceasta este definită de art. 47.
Articolul 49
Motivarea avizelor consultative
1. Avizul Curții trebuie motivat.
2. Dacă avizul nu exprimă în tot sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să alăture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3. Avizul Curții este transmis Comitetului Miniștrilor.
Articolul 50
Cheltuieli de funcționare a Curții
Cheltuielile de funcționare a Curții sunt în sarcina Consiliului Europei.
Articolul 51 Privilegii și imunități ale judecătorilor
Judecătorii se bucură, pe timpul exercitării funcțiilor lor, de privilegiile și imunitățile prevăzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei și de acordurile încheiate în virtutea acestui articol.”
- Articolul 2
1. Titlul V din convenție devine titlul III din convenție; Articolul 57 din convenție devine Articolul 52 din convenție; articolele 58 și 59 din convenție sunt suprimate, iar articolele 60-66 din convenție devin articolele 53-59 din convenție.
2. Titlul I din convenție se intitulează „'Drepturi și libertăți”, iar noul titlu III, „Dispoziții diverse”. Articolele 1-18, precum și noile articole 52-59 din convenție au titlurile menționate în anexa la prezentul protocol.
3. În noul articol 56, la paragraful 1, se inserează cuvintele „sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol”, după cuvintele „se va aplica”; la paragraful 4, cuvintele „comisiei” și „conform art. 25 din prezenta convenție” sunt înlocuite cu cuvintele „Curții” și „conform art. 34 din convenție”. în noul articol 58 paragraful 4, cuvintele „art. 63” sunt înlocuite cu cuvintele „art. 56”.
4. Protocolul adițional la convenție se modifică după cum urmează:
a) articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol; și
b) la Articolul 4, ultima frază, cuvintele „din art. 63” sunt înlocuite cu cuvintele „din art. 56”.
5. Protocolul nr. 4 se modifică după cum urmează:
a) articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol;
b) la Articolul 5 paragraful 3, cuvintele „din art. 63” sunt înlocuite cu cuvintele „din art. 56”; se adaugă un nou paragraf 5, care are următorul conținut:
„5. Orice stat care a făcut o declarație potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate în această declarație, că acceptă competența Curții de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizațiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenție privitor la art. 1-4 din prezentul protocol sau la unele dintre acestea”, și
c) paragraful 2 al Articolului 6 se suprimă.
6. Protocolul nr. 6 se modifică după cum urmează:
a) articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol; și
b) la Articolul 4, cuvintele „pe temeiul art. 64”, sunt înlocuite prin cuvintele „pe temeiul art. 57”.
7. Protocolul nr. 7 se modifică după cum urmează:
a) articolele sunt prezentate cu titlurile enumerate în anexa la prezentul protocol;
b) la Articolul 6 paragraful 4, cuvintele „din art. 63” sunt înlocuite cu cuvintele „din art. 56”; se adaugă un nou paragraf 6, care are următorul conținut:
„6. Orice stat care a făcut o declarație potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate în această declarație, că acceptă competența Curții de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizațiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenție privitor la art. 1-5 din prezentul protocol” și
c) paragraful 2 al Articolului 7 se suprimă.
8. Protocolul nr. 9 se abrogă.
- Articolul 3
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale convenției, care își pot exprima consimțământul de a fi legate prin:
a) semnare fără rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării, sau
b) semnare sub rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
- Articolul 4
Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de un an de la data la care toate părțile la convenție își vor fi exprimat consimțământul de a fi legate prin protocol conform dispozițiilor art. 3. Alegerea noilor judecători va putea fi realizată și toate celelalte măsuri necesare stabilirii noii Curți vor putea fi luate, conform dispozițiilor prezentului protocol, începând cu data la care toate părțile la convenție își vor fi exprimat consimțământul lor de a fi legate prin protocol.
- Articolul 5
1. Fără a se aduce atingere dispozițiilor paragrafelor 3 și 4 de mai jos, mandatul judecătorilor, membrilor Comisiei, grefierului și grefierului adjunct încetează la data intrării în vigoare a prezentului protocol.
2. Cererile aflate pe rolul Comisiei care nu au fost încă declarate admisibile la data intrării în vigoare a prezentului protocol se examinează de către Curte conform dispozițiilor prezentului protocol.
3. Cererile declarate admisibile la data intrării în vigoare a prezentului protocol continuă să fie examinate în anul care urmează de către membrii Comisiei. Toate cauzele a căror examinare nu s-a încheiat în timpul acestei perioade se transmit Curții, care le va examina, considerându-le cereri admisibile, conform dispozițiilor prezentului protocol.
4. În cazul cererilor pentru care Comisia, după intrarea în vigoare a prezentului protocol, a adoptat un raport conform fostului articol 31 din convenție, raportul se transmite părților, care nu au dreptul să-l publice. Potrivit dispozițiilor aplicabile înaintea intrării în vigoare a prezentului protocol, o cauză poate fi deferită Curții. Colegiul Marii Camere stabilește dacă una dintre Camere sau Marea Cameră trebuie să se pronunțe asupra cauzei. Dacă o Cameră se pronunță asupra cauzei, decizia sa este definitivă. Cauzele care nu au fost deferite Curții se examinează de către Comitetul Miniștrilor, care procedează conform dispozițiilor fostului articol 32 din convenție.
5. Cauzele aflate pe rolul Curții, a căror examinare nu a fost încheiată la data intrării în vigoare a prezentului protocol, se transmit Marii Camere a Curții, care se pronunță asupra cauzei conform dispozițiilor acestui protocol.
6. Cauzele aflate pe rolul Comitetului Miniștrilor, a căror examinare potrivit fostului articol 32 nu s-a încheiat la data intrării în vigoare a prezentului protocol, se rezolvă de către Comitetul Miniștrilor, care procedează conform respectivului articol.
- Articolul 6
În cazul în care o înaltă parte contractantă a recunoscut competența Comisiei sau jurisdicția Curții numai pentru cauzele posterioare sau bazate pe fapte survenite posterior declarației prevăzute de fostul articol 25 sau de fostul articol 46 din convenție, respectiva restricție se aplică în continuare jurisdicției Curții în termenii prezentului protocol.
- Articolul 7
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) data intrării în vigoare a prezentului protocol sau a anumitor dispoziții conform art. 4; și
d) orice alt act, notificare sau comunicare în legătură cu prezentul protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnații, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 11 mai 1994, în limbile franceză și engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei.
Anexă
Titlurile de articole care se inserează în textul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al protocoalelor sale
- Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
Articolul 1 - Obligația de a respecta drepturile omului
Articolul 2 - Dreptul la viață
Articolul 3 - Interzicerea torturii
Articolul 4 - Interzicerea sclaviei și a muncii forțate
Articolul 5 - Dreptul la libertate și la siguranță
Articolul 6 - Dreptul la un proces echitabil
Articolul 7 - Nici o pedeapsă fără lege
Articolul 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie
Articolul 9 - Libertatea de gândire, de conștiință și de religie
Articolul 10 - Libertatea de exprimare
Articolul 11 - Libertatea de întrunire și de asociere
Articolul 12 - Dreptul la căsătorie
Articolul 13 - Dreptul la un recurs efectiv
Articolul 14 - Interzicerea discriminării
Articolul 15 - Derogare în caz de stare de urgență
Articolul 16 - Restricții ale activității politice a străinilor
Articolul 17 - Interzicerea abuzului de drept
Articolul 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor
[2] ......................................................................................
Articolul 52 - Anchetele secretarului general
Articolul 53 - Apărarea drepturilor omului recunoscute
Articolul 54 - Competențele Comitetului Miniștrilor
Articolul 55 - Renunțarea la alte mijloace de reglementare a diferendelor
Articolul 56 - Aplicare teritorială
Articolul 57 - Rezerve
Articolul 58 - Denunțare
Articolul 59 - Semnare și ratificare
- Protocolul adițional
Articolul 1 - Protecția proprietății
Articolul 2 - Dreptul la instruire
Articolul 3 - Dreptul la alegeri libere
Articolul 4 - Aplicare teritorială
Articolul 5 - Raportare la convenție
Articolul 6 - Semnare și ratificare
- Protocolul nr. 4
Articolul 1 - Interzicerea privării de libertate pentru datorii
Articolul 2 - Libertatea de circulație
Articolul 3 - Interzicerea expulzării propriilor cetățeni
Articolul 4 - Interzicerea expulzărilor colective de străini
Articolul 5 - Aplicare teritorială
Articolul 6 - Raportare la convenție
Articolul 7 - Semnare și ratificare
- Protocolul nr. 6
Articolul 1 - Abolirea pedepsei cu moartea
Articolul 2 - Pedeapsa cu moartea în timp de război
Articolul 3 - Interzicerea derogărilor
Articolul 4 - Interzicerea rezervelor
Articolul 5 - Aplicare teritorială
Articolul 6 - Raportare la convenție
Articolul 7 - Semnare și ratificare
Articolul 8 - Intrare în vigoare
Articolul 9 - Funcțiile depozitarului
- Protocolul nr. 7
Articolul 1 - Garanții procedurale în cazul expulzărilor de străini
Articolul 2 - Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală
Articolul 3 - Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară
Articolul 4 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori
Articolul 5 - Egalitatea între soți
Articolul 6 - Aplicare teritorială
Articolul 7 - Raportare la convenție
Articolul 8 - Semnare și ratificare
Articolul 9 - Intrare în vigoare
Articolul 10 - Funcțiile depozitarului.
Președintele României
Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Protocolului nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994
În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 din Constituția României,
Președintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Protocolului nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Acte ale Băncii Naționale a României
Banca Națională a României
Norme privind nivelul pozițiilor valutare ale sucursalelor din România ale societăților bancare, persoane juridice străine, pentru tranzacțiile valută contra lei efectuate pe piața valutară interbancară
În temeiul prevederilor art. 33 lit. g) din Legea nr. 34/l991 privind Statutu1 Băncii Naționale a României și ale art. 34 din Legea nr. 88/1991 privind activitatea bancară, Banca Națională a României emite următoarele norme:
1. În vederea determinării pozițiilor valutare pentru tranzacții valută contra lei, efectuate pe piața interbancară din România, sucursalele societăților bancare, persoane juridice străine, trebuie să dispună de un sistem de evidență care să permită înregistrarea imediată a operațiunilor și determinarea poziției nete zilnice și a poziției nete totale a acestor operațiuni.
2. Poziția netă zilnică a tranzacțiilor valutare reprezintă diferența, în echivalent lei, dintre totalul tranzacțiilor de cumpărare și al celor de vânzare de valută contra lei încheiate pe piața valutară interbancară din România, la vedere (spot) și la termen (forward), cu scandența de decontare în cursul zilei lucrătoare respective.
3. Poziția netă totală a tranzacțiilor valutare pentru ziua curentă reprezintă suma algebrică a poziției nete înregistrate în ziua respectivă și a poziției nete totale din ziua precedentă.
În cazul în care, în ziua curentă, sucursalele societăților bancare, persoane juridice străine, nu efectuează tranzacții valutare, poziția netă totală a tranzacțiilor valutare pentru ziua respectivă vai fi cea reportată din ziua precedentă.
4. În scopul determinării pozițiilor nete zilnice și a pozițiilor nete totale rezultate din tranzacțiile valutare contra lei Încheiate de către sucursalele societăților bancare, persoane juridice străine, conversia în lei a tranzacțiilor valutare încheiate, la vedere și la termen, se efectuează la cursurile de schimb valutar la care au fost încheiate tranzacțiile respective.
5. La sfârșitul fiecărei zile lucrătoare, poziția netă totală rezultată din tranzacțiile valutare nu va putea depăși echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 U.S.D., calculat la cursul de referință în vigoare în ziua respectivă.
Banca Națională a României poate modifica nivelul limitei poziției nete totale a tranzacțiilor valutare ale sucursalelor din România ale societăților bancare, persoane juridice străine, ori de câte ori va considera necesar.
6. Sucursalele din România ale societăților bancare, persoane juridice străine, vor raporta Băncii Naționale a României - Oficiul control devize - nivelul pozițiilor valutare rezultate din tranzacțiile valută contra lei efectuate pe piața valutară interbancară potrivit formularului anexat la prezentele norme.
Datele de raportare sunt 7, 15, 23 și 30/31 ale lunii. în cazul în care una dintre aceste date este zi nelucrătoare, raportarea se întocmește pentru ziua lucrătoare anterioară. Raportările vor include datele pentru fiecare zi din intervalul de la ultima raportare.
Transmiterea la Banca Națională a României a formularului prevăzut la alin. 1 se face în termen de 3 zile lucrătoare de la data pentru care se întocmește raportarea.
7. Încălcarea prevederilor prezentelor norme atrage sancțiunile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
8. Prezentele norme intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.
Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu
București, 30 iunie 1995. Nr. 8.
Anexă
Sucursala ............................
Data raportării ....................
Formularul de raportare a pozițiilor valutare rezultate din tranzacțiile valută contra lei ale sucursalelor din România ale societăților bancare, persoane juridice străine
- mii lei -
| Data valutei | Poziția netă totală a zilei precedente (suma din col. 8)(+/-) | Total contracte de cumpărare de valută | Total contracte de vânzare de valută | Poziția netă zilnică (+/-) | Poziția netă totală a zilei curente (+/-) | Echivalentul în lei al limitei admise de U.S.D. 1.000.000 | Diferența față de limita admisă (+/-) | ||
| La vedere (spot) | La termen (forward) | La vedere (spot) | La termen (forward) | ||||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 (3+4-5-6) | 8 (2+7) | 9 | 10 (8-9) |
Director general,
..................
Întocmit,
Numele și prenumele ...................
Funcția ..........................................
Nr. de telefon ................................