Versiunea curentă din 22 aprilie 2012 16:15

Această pagină a fost migrată la Civvic.ro. Orice modificări veți aduce aici nu vor mai fi propagate pe Civvic.ro. Vă rugăm să faceți orice modificări doriți direct pe Civvic.ro.

Monitorul Oficial al României

Anul II, Nr. issue::0068-69 - Luni, 14 mai year::1990

Decrete

Decret pentru ratificarea protocoalelor adiționale I și II la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949

Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decretează:

Articol unic. - Se ratifică Protocolul adițional I la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate cu caracter internațional și Protocolul adițional II la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional, adoptate la Geneva la 10 iunie 1977.

Președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, Ion Iliescu | București, 11 mai 1990 | Nr. 224.

Protocol I

Protocol adițional la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale

TABLA DE MATERII

Preambul

Titlul I - Dispoziții generale

Articolul 1 - Principii generale și domeniul de aplicare
Articolul 2 - Definiții
Articolul 3 - Începerea și încetarea aplicării
Articolul 4 - Statutul juridic al părților la conflict
Articolul 5 - Desemnarea puterilor protectoare și a substitutului lor
Articolul 6 - Personal calificat
Articolul 7 - Reuniuni

Titlul II - Răniți, bolnavi Și naufragiați

Secțiunea I - Protecția generală

Articolul 8 - Terminologie
Articolul 9 - Domeniul de aplicare
Articolul 10 - Protecție și îngrijiri
Articolul 11 - Protecția persoanei
Articolul 12 - Protecția unităților sanitare
Articolul 13 - Încetarea protecției unităților sanitare civile
Articolul 14 - Limitarea rechiziției unităților sanitare civile
Articolul 15 - Protecția personalului sanitar și religios civil
Articolul 16 - Protecția generală a misiunii medicale
Articolul 17 - Rolul populației civile și al societăților de asistență
Articolul 18 - Identificarea
Articolul 19 - State neutre și alte state care nu sunt părți la conflict
Articolul 20 - Interzicerea represaliilor

Secțiunea II - Transporturi sanitare

Articolul 21 - Vehicule sanitare
Articolul 22 - Nave-spital și ambarcațiuni de salvare de coastă
Articolul 23 - Alte nave și ambarcațiuni sanitare
Articolul 24 - Protecția aeronavelor sanitare
Articolul 25 - Aeronave sanitare în zone care nu sunt dominate de către partea adversă
Articolul 26 - Aeronave sanitare în zone de contact sau similare
Articolul 27 - Aeronave sanitare în zonele dominate de partea adversă
Articolul 28 - Restricții la utilizarea aeronavelor sanitare
Articolul 29 - Notificări și acorduri referitoare la aeronavele sanitare
Articolul 30 - Aterizarea și inspectarea aeronavelor sanitare
Articolul 31 - State neutre sau alte state care nu sunt părți la conflict

Secțiunea III - Persoane dispărute și decedate

Articolul 32 - Principiu general
Articolul 33 - Persoane dispărute
Articolul 34 - Rămășițele persoanelor decedate

Titlul III - Metode și mijloace de luptă, statutul de combatant și de prizonier de război

Secțiunea I - Metode și mijloace de luptă

Articolul 35 - Reguli fundamentale
Articolul 36 - Arme noi
Articolul 37 - Interzicerea perfidiei
Articolul 38 - Embleme recunoscute
Articolul 39 - Semne de naționalitate
Articolul 40 - Cruțare
Articolul 41 - Protecția inamicului scos din luptă
Articolul 42 - Ocupanții aeronavelor

Secțiunea II - Statutul de combatant și de prizonier de război

Articolul 43 - Forțele armate
Articolul 44 - Combatanții și prizonierii de război
Articolul 45 - Protecția persoanelor care au luat parte la ostilități
Articolul 46 - Spionii
Articolul 47 - Mercenarii

Titlul IV - Populația civilă

Secțiunea I - Protecția generală împotriva efectelor ostilităților

Capitolul I - Regula fundamentală și domeniul de aplicare

Articolul 48 - Regulă fundamentală
Articolul 49 - Definiția atacurilor și domeniul de aplicare

Capitolul II - Persoanele civile și populația civilă

Articolul 50 - Definiția persoanelor civile și a populației civile
Articolul 51 - Protecția populației civile

Capitolul III - Bunuri cu caracter civil

Articolul 52 - Protecția generală a bunurilor cu caracter civil
Articolul 53 - Protecția bunurilor culturale și a lăcașurilor de cult
Articolul 54 - Protecția bunurilor indispensabile supraviețuirii populației civile
Articolul 55 - Protecția mediului înconjurător natural
Articolul 56 - Protecția lucrărilor și a instalațiilor conținând forțe periculoase

Capitolul IV - Măsuri de precauție

Articolul 57 - Precauții în atac
Articolul 58 - Precauții împotriva efectelor atacurilor

Capitolul V - Localități și zone sub protecție specială

Articolul 59 - Localități neapărate
Articolul 60 - Zone demilitarizate

Capitolul VI - Protecția civilă

Articolul 61 - Definiție și domeniu de aplicare
Articolul 62 - Protecția generală
Articolul 63 - Protecția civilă în teritoriile ocupate
Articolul 64 - Organisme civile de protecție civilă ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict și organisme internaționale de coordonare
Articolul 65 - Încetarea protecției
Articolul 66 - Identificare
Articolul 67 - Membrii forțelor armate și unitățile militare afectate organismelor de protecție civilă

Secțiunea II - Ajutoare în favoarea populației civile

Articolul 68 - Domeniu de aplicare
Articolul 69 - Necesități esențiale în teritoriile ocupate
Articolul 70 - Acțiuni de ajutor
Articolul 71 - Personalul care participă la acțiunile de asistență

Secțiunea III - Tratamentul persoanelor sub puterea unei părți în conflict

Capitolul I - Domeniu de aplicare și protecția persoanelor și a bunurilor

Articolul 72 - Domeniu de aplicare
Articolul 73 - Refugiați și apatrizi
Articolul 74 - Regruparea familiilor dispersate
Articolul 75 - Garanții fundamentale

Capitolul II - Măsuri în favoarea femeilor și a copiilor

Articolul 76 - Protecția femeilor
Articolul 77 - Protecția copiilor
Articolul 78 - Evacuarea copiilor

Capitolul III - Ziariștii

Articolul 79 - Măsuri de protecție a ziariștilor

Titlul V - Aplicarea convențiilor și a prezentului protocol

Secțiunea I - Dispoziții generale

Articolul 80 - Măsuri de executare
Articolul 81 - Activitățile Crucii Roșii și ale altor organizații umanitare
Articolul 82 - Consilierii juridici în forțele armate
Articolul 83 - Difuzare
Articolul 84 - Legi de aplicare

Secțiunea II - Măsuri în situațiile de încălcare a convențiilor și a prezentului protocol

Articolul 85 - Măsuri în situațiile de încălcare a prezentului protocol
Articolul 86 - Omisiuni
Articolul 87 - Obligațiile comandanților
Articolul 88 - Întrajutorarea judiciară în materie penală
Articolul 89 - Cooperarea
Articolul 90 - Comisia internațională de stabilire a faptelor
Articolul 91 - Responsabilitate

Titlul VI - Dispoziții finale

Articolul 92 - Semnarea
Articolul 93 - Ratificarea
Articolul 94 - Aderarea
Articolul 95 - Intrarea în vigoare
Articolul 96 - Raporturi convenționale de la intrarea în vigoare a prezentului protocol
Articolul 97 - Amendamente
Articolul 98 - Revizuirea anexei nr. 1
Articolul 99 - Denunțarea
Articolul 100 - Notificări
Articolul 101 - Înregistrarea
Articolul 102 - Texte autentice

Anexa Nr. I - Regulament referitor la identificare

Capitolul I - Cărțile de identitate

Articolul 1 - Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios și civil
Articolul 2 - Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios și civil

Capitolul II - Semnul distinctiv

Articolul 3 - Forma și natura
Articolul 4 - Utilizare

Capitolul III - Semnale distinctive

Articolul 5 - Utilizare facultativă
Articolul 6 - Semnal luminos
Articolul 7 - Semnal radio
Articolul 8 - Identificarea prin mijloace electronice

Capitolul IV - Comunicații

Articolul 9 - Radiocomunicații
Articolul 10 - Utilizarea codurilor internaționale
Articolul 11 - Alte mijloace de comunicație
Articolul 12 - Planuri de zbor
Articolul 13 - Semnale și proceduri pentru interceptarea aeronavelor sanitare

Capitolul V - Protecția civilă

Articolul 14 - Cartea de identitate
Articolul 15 - Semnul distinctiv internațional

Capitolul VI - Lucrări și instalații conținând forțe periculoase

Articolul 16 - Semnul special internațional

Anexa Nr. II - Cartea de identitate a ziaristului în misiune periculoasă

PREAMBUL

Înaltele părți contractante,

proclamând dorința lor arzătoare de a vedea domnind pacea între popoare,

reamintind că orice stat are datoria, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, de a se abține, în relațiile sale internaționale, de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea forței, fie împotriva suveranității, integrității teritoriale sau a independentei politice a oricărui stat, fie în oricare alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite,

considerând totuși necesar să reafirme și să dezvolte dispozițiile care protejează victimele conflictelor armate și să completeze măsurile menite să întărească aplicarea lor,

exprimând convingerea lor că nici o dispoziție a prezentului protocol sau a convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 nu poate fi interpretată ca legitimând sau autorizând vreun act de agresiune sau oricare altă folosire a forței, incompatibilă cu Carta Națiunilor Unite,

reafirmând, în plus, că dispozițiile convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 și ale prezentului protocol trebuie să fie pe deplin aplicate, în toate împrejurările, tuturor persoanelor protejate de aceste instrumente, fără nici o diferențiere defavorabilă fondată pe natura sau originea conflictului armat sau pe cauzele susținute de părțile la conflict sau atribuite acestora,

au convenit cele ce urmează:

TITLUL I - DISPOZIȚII GENERALE

Art. 1. - Principii generale și domeniul de aplicare

Înaltele părți contractante se angajează să respecte și să facă să fie respectat prezentul protocol în toate împrejurările.
În cazurile neprevăzute de către prezentul protocol sau de alte acorduri internaționale, persoanele civile și combatanții rămân sub ocrotirea și sub autoritatea principiilor dreptului internațional, așa cum rezultă din uzanțele stabilite, din principiile umanității și din exigentele conștiinței publice.
Prezentul protocol, care completează convențiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecția victimelor războiului, se aplică în situațiile prevăzute de art. 2 din această convenție.
În situațiile avute în vedere în paragraful precedent sunt cuprinse conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominației coloniale și ocupației străine și împotriva regimurilor rasiste, în exercitarea drepturilor popoarelor de a dispune de ele însele, consacrat în Carta Națiunilor Unite și în Declarația referitoare la principiile de drept internațional privind relațiile amicale și cooperarea între state în conformitate cu Carta Națiunilor Unite.

Art. 2. - Definiții

În sensul prezentului protocol:

a) prin expresiile convenția I, convenția a II-a, convenția a III-a și convenția a IV-a se înțeleg Convenția de la Geneva pentru îmbunătățirea soartei răniților și a bolnavilor din forțele armate în campanie, din 12 august 1949, Convenția de la Geneva pentru îmbunătățirea soartei răniților, bolnavilor și naufragiaților din forțele armate pe mare, din 12 august 1949, Convenția de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de război, din 12 august 1949 și, respectiv, Convenția de la Geneva referitoare la protecția persoanelor civile în timp de război, din 12 august 1949; prin expresia convențiile se înțeleg cele patru convenții de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecția victimelor războiului;

b) prin expresia regulile dreptului internațional aplicabile în conflictele armate se înțeleg regulile enunțate în acordurile internaționale la care participă părțile în conflict, ca și principiile și regulile de drept internațional general recunoscute, care sunt aplicabile conflictelor armate;

c) prin expresia putere protectoare se înțelege un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict și care, fiind desemnat de o parte la conflict și acceptat și de partea adversă, este dispus să exercite funcțiile încredințate puterii protectoare în baza convenției și a prezentului protocol;

d) prin expresia substitut se înțelege o organizație care înlocuiește puterea protectoare conform art. 5.

Art. 3. - Începerea și încetarea aplicării

Fără a prejudicia dispozițiile aplicabile în orice moment:

a) convențiile și prezentul protocol se aplică de la începutul oricărei situații la care se referă art. 1 al prezentului protocol;

b) aplicarea convențiilor și a prezentului protocol încetează, pe teritoriul părților în conflict, la încheierea generală a operațiilor militare și, în cazul teritoriilor ocupate, la terminarea ocupației, exceptându-se, în ambele cazuri, categoriile de persoane a căror eliberare definitivă, repatriere sau reașezare au loc ulterior. Aceste persoane continuă să beneficieze de dispozițiile pertinente ale convențiilor și ale prezentului protocol până la eliberarea lor definitivă, repatrierea sau reașezarea lor.

Art. 4. - Statutul juridic al părților la conflict

Aplicarea convențiilor și a prezentului protocol, ca și încheierea acordurilor prevăzute de aceste instrumente nu vor avea efect asupra statutului juridic al părților la conflict.

Nici ocuparea unui teritoriu, nici aplicarea convențiilor și a prezentului protocol nu vor afecta statutul juridic al teritoriului în cauză.

Art. 5. - Desemnarea puterilor protectoare și a substitutului lor

Este de datoria părților la un conflict, încă de la începutul acestui conflict, de a asigura respectarea și punerea în aplicare a convențiilor și a prezentului protocol prin aplicarea sistemului puterilor protectoare, inclusiv, îndeosebi, desemnarea și acceptarea acestor puteri în conformitate cu paragrafele următoare. Puterile protectoare vor fi însărcinate cu salvgardarea intereselor părților la conflict.
De la începutul unei situații la care se referă art. 1, fiecare dintre părțile la conflict va desemna, fără întârziere, o putere protectoare în scopul aplicării convențiilor și a prezentului protocol și va autoriza, de asemenea, fără întârziere și în același scop, activitatea unei puteri protectoare pe care partea adversă o va fi desemnat și pe care ea însăși o va accepta ca atare.
Dacă o putere protectoare nu a fost desemnată sau acceptată de la începutul unei situații la care se referă art. 1, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, fără a afecta dreptul oricărei alte organizații umanitare imparțiale de a proceda asemănător, va oferi bunele sale oficii părților la conflict în vederea desemnării fără întârziere a unei puteri protectoare agreate de părțile la conflict. În acest scop, Comitetul Internațional al Crucii Roșii va putea, îndeosebi, să ceară fiecărei părți să-i predea o listă cu cel puțin cinci state pe care această parte le consideră acceptabile, pentru a acționa în numele său în calitate de putere protectoare față de o parte adversă, și să ceară fiecăreia dintre părțile adverse să-i predea o listă de cel puțin cinci state pe care le-ar accepta ca putere protectoare a celeilalte părți; aceste liste vor trebui să fie comunicate comitetului în termen de două săptămâni de la primirea cererii; el le va compara și va solicita acordul oricăruia dintre statele a căror denumire va figura pe cele două liste.
Dacă, în pofida celor de mai sus, lipsește o putere protectoare, părțile în conflict vor trebui să accepte neîntârziat oferta pe care ar putea s-o facă Comitetul Internațional al Crucii Roșii sau orice altă organizație care prezintă toate garanțiile de imparțialitate și de eficiență, după consultările ce se impun cu numitele părți și având în vedere rezultatele acestor consultări, de a acționa în calitate de substitut. Exercitarea funcțiilor sale de către un astfel de substitut este subordonată consimțământului părților la conflict; părțile la conflict vor face tot posibilul pentru a facilita sarcina substitutului de a-și îndeplini misiunea în conformitate cu convențiile și cu prezentul protocol.
În conformitate cu art. 4, desemnarea și acceptarea puterilor protectoare în scopul aplicării convențiilor și a prezentului protocol nu vor avea efect asupra statutului juridic al părților la conflict, nici asupra statutului juridic al unui teritoriu oarecare, inclusiv al unui teritoriu ocupat.
Menținerea relațiilor diplomatice între părțile la conflict sau faptul de a încredința unui stat terț protejarea intereselor unei părți și ale resortisanților săi în conformitate cu regulile dreptului internațional referitoare la relațiile diplomatice nu constituie un obstacol la desemnarea puterilor protectoare în scopul aplicării convențiilor și a prezentului protocol.
Întotdeauna când se face mențiunea, în cele ce urmează, în prezentul protocol, despre puterea protectoare, această mențiune desemnează deopotrivă și substitutul.

Art. 6. - Personal calificat

Încă din timp de pace, înaltele părți contractante se vor strădui, cu ajutorul societăților naționale de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu) să pregătească personal calificat în vederea facilitării aplicării convențiilor și a prezentului protocol și, mai ales, a activității puterilor protectoare.
Recrutarea și pregătirea acestui personal țin de competența națională.
Comitetul Internațional al Crucii Roșii va tine la dispoziția înaltelor părți contractante listele persoanelor astfel pregătite, pe care înaltele părți contractante le vor fi întocmit și pe care i le vor fi comunicat în acest scop.
Condițiile în care acest personal va fi utilizat în afara teritoriului național vor face, în fiecare caz, obiectul unor acorduri speciale între părțile interesate.

Art. 7. - Reuniuni

Depozitarul prezentului protocol va convoca, la cererea uneia sau a mai multora din înaltele părți contractante și cu aprobarea majorității acestora, o reuniune a înaltelor părți contractante în vederea examinării problemelor generale referitoare la aplicarea convențiilor și protocolului.

TITLUL II - RĂNIȚI, BOLNAVI ȘI NAUFRAGIAȚI

SECȚIUNEA I - PROTECȚIA GENERALĂ

Art. 8. - Terminologie

În sensul prezentului protocol:

a) prin termenii răniți și bolnavi se înțeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacități sau tulburări fizice sau mentale, au nevoie de îngrijiri medicale și care se abțin de la orice act de ostilitate. Acești termeni vizează, deopotrivă, lăuzele, nou-născuții și alte persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii și femeile însărcinate, și care se abțin de la orice act de ostilitate;

b) prin termenul de naufragiați se înțeleg persoanele, militari sau civili, care se află într-o situație periculoasă pe mare sau în alte ape, ca urmare a nenorocirii care-i lovește sau care lovește nava sau aeronava care-i transportă, și care se abțin de la orice act de ostilitate. Aceste persoane, cu condiția ca ele să continue să se abțină de la orice act de ostilitate, vor continua să fie considerate ca naufragiați în timpul salvării lor până ce vor fi dobândit un alt statut în virtutea convențiilor sau a prezentului protocol;

c) prin expresia personal sanitar se înțeleg persoanele afectate în exclusivitate de către o parte în conflict fie scopurilor sanitare enumerate la alin. e), fie administrației unităților sanitare, fie - în sfârșit - funcționării sau administrării mijloacelor de transport sanitar. Aceste afectări pot fi permanente sau temporare. Expresia acoperă:

i) personalul sanitar, militar sau civil, al unei părți în conflict, inclusiv cel care este menționat în prima și a doua convenție, precum și cel care este afectat unor organisme de protecție civilă;

ii) personalul sanitar al societăților naționale de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu) și alte societăți naționale voluntare de asistență, recunoscute legal și autorizate de către o parte la conflict;

iii) personalul sanitar al unităților sau al mijloacelor de transport sanitar prevăzute la art. 9 paragraful 2.

d) prin expresia personal religios se înțeleg persoanele, militari sau civili, precum sunt preoții care se dedică în exclusivitate funcției lor și sunt atașați:

i) fie forțelor armate ale unei părți la conflict;

ii) fie unităților sanitare sau mijloacelor de transport sanitar ale unei părți la conflict;

iii) fie unităților sanitare sau mijloacelor de transport sanitare prevăzute la art. 9 paragraful 2;

iv) fie organismelor de protecție civilă ale unei părți la conflict.

Alăturarea personalului religios acestor unități poate fi permanentă sau temporară și dispozițiile pertinente prevăzute în alin. k) se aplică acestui personal;

e) prin expresia unități sanitare se înțeleg așezăminte și alte formații, militare sau civile, organizate în scopuri sanitare, adică căutarea, evacuarea, transportul, diagnosticul sau tratamentul - inclusiv primul ajutor - al răniților, bolnavilor și naufragiaților, ca și prevenirea bolilor. Ea include, între altele, spitalele și alte unități similare, centrele de transfuzie sanguină, centrele și institutele de medicină preventivă și centrele de aprovizionare sanitară, precum și depozitele de material sanitar și de produse farmaceutice din aceste unități. Unitățile sanitare pot fi fixe sau mobile, permanente sau temporare;

f) prin expresia transport sanitar se înțelege transportul rutier, pe apă sau aerian, al răniților, bolnavilor și naufragiaților, al personalului sanitar și religios și al materialului sanitar, protejați de convenții și de prezentul protocol;

g) prin expresia mijloc de transport sanitar se înțelege orice mijloc de transport, militar sau civil, permanent sau temporar, destinat în exclusivitate transportului sanitar și pus sub conducerea unei autorități competente a unei părți la conflict;

h) prin expresia vehicul sanitar se înțelege orice mijloc de transport sanitar terestru;

i) prin expresia navă și ambarcațiune sanitară se înțelege orice mijloc de transport pe apă;

j) prin expresia aeronavă sanitară se înțelege orice mijloc de transport aerian sanitar;

k) sunt permanenți personalul sanitar, unitățile sanitare și mijloacele de transport sanitar afectate în exclusivitate scopurilor sanitare pe o durată nedeterminată. Sunt temporare personalul sanitar, unitățile sanitare și mijloacele de transport sanitar utilizate exclusiv în scopuri sanitare pentru perioade limitate, pe toată durata acestor perioade. În afara cazurilor în care ar fi altfel calificate, expresiile personal sanitar, unitate sanitară și mijloc de transport sanitar includ personal, unități sau mijloace de transport care pot fi permanente sau temporare;

l) prin expresia semn distinctiv se înțelege semnul distinctiv al Crucii Roșii, al Semilunii Roșii sau al Leului și Soarelui Roșu, pe fond alb, când este utilizat pentru protecția unităților și mijloacelor de transport sanitare și a personalului sanitar și religios, ca și a materialului acestora;

m) prin expresia semnal distinctiv se înțelege orice mijloc de semnalizare destinat exclusiv pentru a permite identificarea unităților și a mijloacelor de transport sanitare, prevăzute în cap. 3 al anexei nr. 1 la prezentul protocol;

Art. 9. - Domeniul de aplicare

1. Prezentul titlu, ale cărui prevederi au ca scop ameliorarea situației răniților, bolnavilor și naufragiaților, se aplică tuturor acelora care sunt afectați de o situație prevazută la art. 1, fără nici o diferențiere nefavorabilă fondată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau credință, opinii politice sau altele, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă situație sau orice alt criteriu analog.

2. Dispozițiile pertinente ale art. 27 și 32 ale primei convenții se aplică unităților și mijloacelor de transport sanitare permanente (altele decât navele-spital, la care se aplică art. 25 din convenția a II-a), ca și personalului lor pus la dispoziție în scopuri umanitare de o parte la conflict:

a) de către un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict;

b) de către o societate de ajutor recunoscută și autorizată de acest stat;

c) de către o organizație internațională imparțială, cu caracter umanitar.

Art. 10. - Protecție și îngrijiri

1. Toți răniții, bolnavii și naufragiații, oricare ar fi partea căreia îi aparțin, trebuie să fie respectați și protejați.

2. În toate împrejurările ei trebuie să fie tratați cu umanitate și să primească, în măsura posibilului și în timpul cel mai scurt, îngrijirile medicale cerute de starea lor. Nici o diferențiere fondată pe alte criterii decât cele medicale nu trebuie făcută între aceștia.

Art. 11. - Protecția persoanei

1. Sănătatea și integritatea fizică sau mentală a persoanelor aflate în mâinile părții adverse sau internate, deținute sau în orice alt fel private de libertate ca urmare a unei situații prevăzute în art. 1, nu trebuie să fie compromise prin nici un act și nici prin vreo omisiune nejustificată. În consecință, este interzis de a supune persoanele prevăzute în prezentul articol unui act medical care nu ar fi motivat de starea sănătății lor și care nu ar fi conform cu normele medicale în general recunoscute pe care partea responsabilă de actul respectiv l-ar aplica, în circumstanțe medicale analoage, propriilor săi resortisanți, aflați în libertate.

2. Este, în special, interzis de a practica asupra acestor persoane, chiar și cu consimțământul lor:

a) mutilări fizice;

b) experiențe medicale sau științifice;

c) prelevări de țesuturi sau de organe pentru transplanturi, cu excepția cazurilor când aceste acte sunt justificate în condițiile prevăzute în paragraful 1.

3. Nu se poate face derogare la interdicția prevăzută la paragraful 2 c) decât atunci când este vorba de donări de sânge în vederea transfuziei sau de piele destinată grefelor, cu condiția ca aceste donări să fie voluntare și să nu fie rezultatul unor măsuri coercitive sau al insistenței și ca ele să fie destinate unor scopuri terapeutice în condiții compatibile cu normele medicale general recunoscute și cu controale efectuate atât în interesul donatorului, cât și al primitorului.

4. Orice act sau omisiune voluntară care pune în mod grav în pericol sănătatea sau integritatea fizică sau mentală a oricărei persoane sub puterea unei părți, alta decât cea de care ea depinde și care, fie că contravine uneia dintre interdicțiile enunțate în paragrafele 1 și 2, fie că nu respectă condițiile prevăzute în paragraful 3, constituie o infracțiune gravă la prezentul protocol.

5. Persoanele definite în paragraful 1 au dreptul de a refuza orice intervenție chirurgicală. În caz de refuz, personalul sanitar trebuie să se străduiască să obțină o declarație scrisă în acest sens, semnată sau recunoscută de pacient.

6. Orice parte la conflict trebuie să constituie un dosar medical pentru orice donație de sânge în vederea transfuziei sau de piele destinată grefelor, de către persoanele vizate în paragraful 1, dacă această donație este efectuată sub responsabilitatea acestei părți. În afară de aceasta, orice parte la conflict trebuie să se străduiască să dispună de un dosar cu toate actele medicale întreprinse față de persoanele internate, deținute sau private în orice alt mod de libertate, ca urmare a unei situații vizate în art. 1. Aceste dosare trebuie să fie, în orice moment, puse la dispoziția puterii protectoare, în scop de inspecție.

Art. 12. - Protecția unităților sanitare

1. Unitățile sanitare vor fi, întotdeauna, respectate și protejate și nu vor face obiectul atacurilor.

2. Paragraful 1 se aplică unităților sanitare civile în măsura în care îndeplinesc una din condițiile următoare:

a) aparțin uneia dintre părțile în conflict;

b) sunt recunoscute și autorizate de autoritățile competente ale uneia dintre părțile la conflict;

c) sunt autorizate, conform art. 9 paragraful 2 al prezentului protocol sau art. 27 al convenției I.

3. Părțile la conflict sunt obligate să-și comunice amplasarea unităților lor sanitare fixe. Absența unei asemenea notificări nu exonerează nici una dintre părți de obligația de a respecta dispozițiile paragrafului 1.

4. În nici o împrejurare, unitățile sanitare nu trebuie să fie utilizate pentru a se încerca să se pună la adăpost, de atacuri, obiective militare. De fiecare data când aceasta va fi posibil, părțile la conflict vor veghea ca unitățile sanitare să fie situate în așa fel încât atacurile împotriva obiectivelor militare să nu pună în pericol aceste unități sanitare.

Art. 13. - Încetarea protecției unităților sanitare civile

1. Protecția unităților sanitare civile nu poate înceta decât dacă acestea sunt utilizate pentru a se comite, în afara destinației lor umanitare, acte dăunătoare inamicului. Totuși, protecția va înceta numai după o somație care va fixa, de câte ori este cazul, un termen rezonabil și care a rămas fără rezultat.

2. Nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului:

a) faptul că personalul unității este înzestrat cu arme ușoare individuale pentru propria sa apărare sau pentru apărarea răniților și a bolnavilor aflați în îngrijire;

b) faptul că unitatea este păzita de un pichet, de santinele sau de o escortă;

c) faptul că în unitate se află portative și muniții luate de la răniți și bolnavi și care nu au fost încă predate serviciului competent;

d) faptul că membri ai forțelor armate sau alți combatanți se află în aceste unități din rațiuni medicale.

Art. 14. - Limitarea rechiziției unităților sanitare civile

1. Puterea ocupantă are datoria să asigure ca nevoile medicale ale populației civile să continue să fie satisfăcute în teritoriile ocupate.

2. În consecință, puterea ocupantă nu poate rechiziționa unitățile sanitare civile, echipamentul lor, materialele sau personalul lor, atâta vreme cât aceste mijloace sunt necesare pentru a satisface nevoile medicale ale populației civile și pentru a asigura continuitatea îngrijirii răniților și bolnavilor în curs de tratament.

3. Puterea ocupantă poate rechiziționa mijloacele de transport menționate mai sus cu condiția de a continua să respecte regula generală stabilită în paragraful 2 și sub rezerva următoarelor condiții specifice:

a) ca mijloacele să fie necesare pentru a asigura un tratament medical imediat și corespunzător răniților și bolnavilor forțelor armate ale puterii ocupante sau prizonierilor de război;

b) ca rechiziția să nu depășească perioada în care această necesitate se manifestă;

c) să fie luate măsuri imediate pentru ca îngrijirea medicală a populației civile, ca și a răniților și bolnavilor în curs de tratament, afectați de rechiziție, să continue să fie satisfăcute.

Art. 15. - Protecția personalului sanitar și religios civil

1. Personalul sanitar civil va fi respectat și protejat.

2. În caz de necesitate trebuie să fie acordată toată asistența posibilă personalului civil într-o zonă în care serviciile sanitare civile au fost dezorganizate ca urmare a luptelor.

3. Puterea ocupantă va acorda toată asistența personalului sanitar civil în teritoriile ocupate pentru a-i permite să îndeplinească cât mai bine misiunea să umanitară. Puterea ocupantă nu poate cere de la personalul sanitar ca această misiune să se îndeplinească cu prioritate în folosul cuiva, cu excepția cazurilor impuse de rațiuni medicale. Acest personal nu va fi constrâns la sarcini incompatibile cu misiunea să umanitară.

4. Personalul sanitar civil se va putea deplasa spre locurile unde serviciile sale sunt indispensabile, sub rezerva măsurilor de control și de securitate pe care partea la conflict interesată le va considera necesare.

5. Personalul religios civil va fi respectat și protejat. Dispozițiile convențiilor și ale prezentului protocol, referitoare la protecția și identificarea personalului sanitar, îi sunt aplicabile.

Art. 16. - Protecția generală a misiunii medicale

1. Nimeni nu va putea fi pedepsit pentru că a exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurările sau beneficiarii acestei activități.

2. Persoanele exercitând o activitate cu caracter medical nu pot fi constrânse să îndeplinească acte sau să efectueze lucrări contrare deontologiei sau altor reguli medicale care protejează răniții și bolnavii sau dispozițiilor convențiilor sau prezentului protocol și nici să se abțină de la îndeplinirea actelor cerute de aceste reguli sau dispoziții.

3. Nici o persoană exercitând o activitate medicală nu poate fi constrânsă să dea unei persoane aparținând fie unei părți adverse, fie aceleiași părți ca și ea, cu excepția cazurilor prevăzute de legea acesteia din urmă, informații referitoare la răniții și bolnavii pe care-i îngrijește sau i-a îngrijit, dacă ea consideră ca astfel de informații pot aduce prejudicii acestora sau familiilor lor. Prevederile care reglementează notificarea obligatorie a bolilor transmisibile vor trebui, totuși, respectate.

Art. 17. - Rolul populației civile și al societăților de asistență

1. Populația civilă trebuie să respecte răniții, bolnavii și naufragiații, chiar dacă ei aparțin părții adverse, și să nu exercite contra lor nici un act de violență. Populația civilă și societățile de asistență, cum sunt societățile naționale de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu), vor fi autorizate, chiar în regiunile invadate sau ocupate, să adune pe acești răniți, bolnavi sau naufragiați și să le acorde îngrijiri, chiar din proprie inițiativă. Nimeni nu va fi amenințat, urmărit, condamnat sau pedepsit pentru astfel de acte umanitare.

2. Părțile la conflict vor putea face apel la populația civilă și la societățile de asistență menționate în paragraful 1 pentru a aduna răniții, bolnavii și naufragiații și a le acorda îngrijiri, precum și pentru a căuta morții și a da indicații despre locul în care se găsesc; ele vor acorda protecția și facilitățile necesare celor ce vor fi răspuns la acest apel. În cazul în care partea adversă va lua sau a reluat controlul asupra regiunii, ea va menține această protecție și aceste facilități atâta timp cât acestea vor fi necesare.

Art. 18. - Identificarea

1. Fiecare parte la conflict trebuie să se străduiască să facă în așa fel ca personalul sanitar și religios, precum și unitățile și mijloacele de transport sanitare, să poată fi identificate.

2. Fiecare parte la conflict trebuie, totodată, să se străduiască să adopte și să pună în aplicare metode și proceduri permițând identificarea unităților și mijloacelor de transport sanitare care utilizează semnul distinctiv și semnale distinctive.

3. În teritoriile ocupate și în zonele în care luptele se desfășoară sau este posibil să se desfășoare, personalul sanitar civil și personalul religios civil se vor face recunoscuți - ca regulă generală - cu ajutorul semnului distinctiv și al unei cărți de identitate, atestând statutul lor.

4. Cu consimțământul autorității competente, unitățile și mijloacele de transport sanitare vor fi marcate cu semnul distinctiv. Navele și ambarcațiunile sanitare vizate în art. 22 al prezentului protocol vor fi marcate în conformitate cu prevederile celei de a II-a convenții.

5. În plus față de semnul distinctiv, o parte la conflict poate, în conformitate cu cap. III al anexei nr. I din prezentul protocol, să autorizeze folosirea semnalelor distinctive pentru a permite identificarea unităților și a mijloacelor de transport sanitare. Cu titlu excepțional, în cazurile speciale prevăzute în amintitul capitol, mijloacele de transport sanitare pot utiliza semnale distinctive fără a arbora semnul distinctiv.

6. Îndeplinirea dispozițiilor prevăzute în paragrafele 1 - 5 este reglementată de către cap. I - III ale anexei nr. 1 la prezentul protocol. Semnalele descrise în cap. III al acestei anexe și destinate exclusiv folosirii de către unitățile și mijloacele de transport sanitare nu vor putea fi utilizate, în afara excepțiilor prevăzute în amintitul capitol, decât pentru a permite identificarea unităților și a mijloacelor de transport sanitare.

7. Prevederile prezentului articol nu permit extinderea utilizării, în timp de pace, a semnului distinctiv dincolo de ceea ce este prevăzut în art. 44 al convenției I.

8. Prevederile convențiilor și ale prezentului protocol referitoare la controlul întrebuințării semnului distinctiv, precum și a prevenirii și reprimării folosirii sale abuzive, sunt aplicabile și semnalelor distinctive.

Art. 19. - State neutre și alte state care nu sunt părți la conflict

Statele neutre și alte state care nu sunt părți la conflict vor aplica dispozițiile pertinente ale prezentului protocol persoanelor protejate de acest titlu, care pot fi primite sau internate pe teritoriul lor, ca și morților părților la acest conflict pe care îi vor putea strânge.

Art. 20. - Interzicerea represaliilor

Represaliile contra persoanelor și bunurilor protejate de prezentul titlu sunt interzise.

SECȚIUNEA II - TRANSPORTURI SANITARE

Art. 21. - Vehicule sanitare

Vehiculele sanitare vor fi respectate și protejate în modul prevăzut de către convenții și de prezentul protocol pentru unitățile sanitare mobile.

Art. 22. - Nave-spital și ambarcațiuni de salvare de coastă

1. Dispozițiile convențiilor cu privire la:

a) navele descrise la art. 22, 24, 25 și 27 ale celei de a II-a convenții;

b) bărcile lor de salvare și ambarcațiunile lor;

c) personalul lor și echipajele lor;

d) răniții, bolnavii și naufragiații care se află la bord,

se vor aplica și atunci când aceste nave, bărci sau ambarcații transportă civili răniți, bolnavi și naufragiați care nu aparțin uneia din categoriile menționate în art. 13 al celei de-a II-a convenții. Totuși, acești civili nu vor trebui să fie nici predați unei părți care nu este a lor și nici capturați pe mare. Dacă se află sub puterea unei părți la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a convenție și prezentul protocol le vor fi aplicabile.

2. Protecția asigurată de către convenții pentru navele descrise în art. 25 al celei de-a II-a convenții se extinde navelor-spital puse la dispoziția unei părți la conflict în scopuri umanitare:

a) de către un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la acest conflict, sau

b) de către o organizație internațională imparțială cu caracter umanitar, sub rezerva, în ambele cazuri, a îndeplinirii condițiilor enunțate în articolul amintit.

3. Ambarcațiunile descrise în art. 27 al celei de-a II-a convenții vor fi protejate chiar dacă notificarea avută în vedere în acest articol nu a fost făcută. Părțile la conflict trebuie totuși să se informeze reciproc asupra oricărui element referitor la aceste ambarcațiuni care să permită să fie identificate și recunoscute mai ușor.

Art. 23. - Alte nave și ambarcațiuni sanitare

1. Navele și ambarcațiunile sanitare, altele decât cele prevăzute în art. 22 al prezentului protocol și în art. 38 al celei de-a II-a convenții, trebuie, fie că se află pe mare sau în alte ape, să fie respectate și protejate în modul prevăzut pentru unitățile sanitare mobile de către convenții și prezentul protocol. Protecția acestor nave neputând fi eficace decât dacă ele pot fi identificate și recunoscute ca nave sau ambarcațiuni sanitare, ele trebuie să fie marcate cu semnul distinctiv și să se conformeze, în măsura posibilului, dispozițiilor art. 43 alin. 2 al celei de-a II-a convenții.

2. Navele și ambarcațiunile prevăzute în paragraful 1 rămân supuse dreptului războiului. Ordinul de a stopa, de a îndepărta sau de a lua o rută determinată va putea să le fie dat de orice navă de război navigând la suprafață, care este în măsură să facă să fie executat acest ordin imediat, și ele vor trebui să se supună oricărui ordin de această natură. Ele nu pot fi deturnate într-un alt mod de la misiunea lor sanitară cât timp vor fi necesare pentru răniții, bolnavii și naufragiații care se află la bordul lor.

3. Protecția prevazută în paragraful 1 nu va înceta decât în condițiile enunțate în art. 34 și 35 ale celei de-a II-a convenții. Un refuz net de a se supune unui ordin dat în conformitate cu paragraful 2 constituie un act dăunător inamicului în sensul art. 34 al celei de-a II-a convenții.

4. O parte la conflict va putea notifica unei părți adverse, de îndată ce va fi posibil înaintea plecării, numele, caracteristicile, ora de plecare prevăzută, ruta, viteza estimată a navei sau ambarcațiunii sanitare, mai ales dacă este vorba de nave mai mari de 2.000 tone brute, și va putea comunica toate celelalte informații care ar ușura identificarea și recunoașterea. Partea adversă trebuie să confirme primirea acestor informații.

5. Dispozițiile art. 37 al celei de-a II-a convenții se aplică personalului sanitar și religios care se află la bordul acestor nave și ambarcațiuni.

6. Dispozițiile pertinente ale celei de-a II-a convenții se aplică răniților, bolnavilor și naufragiaților care aparțin categoriilor prevăzute în art. 13 al celei de-a II-a convenții și în art. 44 al prezentului protocol, care se află la bordul acestor nave și ambarcațiuni sanitare. Persoanele civile rănite, bolnavii și naufragiații care nu aparțin nici uneia din categoriile menționate în art. 13 al celei de-a II-a convenții nu trebuie, dacă ele sunt pe mare, nici să fie predate unei părți care nu este a lor, nici să fie obligate să părăsească nava; dacă, cu toate acestea, ele se află sub puterea unei părți la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a convenție și prezentul protocol le sunt aplicabile.

Art. 24. - Protecția aeronavelor sanitare

Aeronavele sanitare vor fi respectate și protejate în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

Art. 25. - Aeronave sanitare în zone care nu sunt dominate de către partea adversă

În zonele terestre dominate de către forțe prietene sau în zone maritime care nu sunt în fapt dominate de către o parte adversă, și în spațiul lor aerian, respectarea și protecția aeronavelor sanitare ale unei părți în conflict nu depind de un acord cu partea adversă. O parte în conflict care întrebuințează astfel aeronavele sale sanitare în aceste zone va putea, cu toate acestea, pentru a întări securitatea lor, să prezinte părții adverse notificările prevăzute în art. 29, mai ales când aceste aeronave efectuează zboruri care le aduc în bătaia sistemelor de arme sol-aer ale părții adverse.

Art. 26. - Aeronave sanitare în zone de contact sau similare

1. În părțile zonei de contact dominată de fapt de către forțe prietene, ca și în zonele pe care în fapt nici o forță nu le domină în mod clar, și în spațiul aerian corespunzător, protecția aeronavelor sanitare nu poate fi pe deplin eficace decât dacă un acord prealabil a intervenit între autoritățile militare competente ale părților la conflict, așa cum este prevăzut în art. 29. În absența unui astfel de acord, aeronavele sanitare acționează doar pe riscul lor; aeronavele sanitare vor trebui, cu toate acestea, să fie respectate atunci când vor fi fost recunoscute ca atare.

2. Expresia zona de contact se aplică oricărei zone terestre în care elementele avansate ale forțelor opuse sunt în contact unele cu celelalte, mai ales acolo unde sunt expuse tragerilor directe de la sol.

Art. 27. - Aeronave sanitare în zonele dominate de partea adversă

1. Aeronavele sanitare ale părții la conflict vor rămâne protejate în timp ce survolează zone terestre sau maritime dominate în fapt de către o parte adversă, cu condiția de a fi obținut în prealabil, pentru astfel de zboruri, acordul autorității competente a acestei părți adverse.

2. O aeronavă sanitară care survolează o zona dominată, în fapt, de o parte adversă, în absența acordului prevăzut de paragraful 1 sau contravenind unui astfel de acord, ca urmare a unei erori de navigație sau a unei situații de urgență afectând securitatea zborului, va trebui să facă tot posibilul pentru a se face identificată și pentru a informa partea adversă. Îndată ce partea adversă va fi recunoscut o astfel de aeronavă sanitară, ea va trebui să facă toate eforturile normale pentru a da ordinul de aterizare sau de amerizare prevăzut în art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte măsuri care să ocrotească interesele acestei părți și pentru a da aeronavei, în cele două cazuri, timpul de a se supune, înainte de a recurge la un atac.

Art. 28. - Restricții la utilizarea aeronavelor sanitare

1. Este interzis părților la conflict să utilizeze aeronavele lor sanitare pentru a încerca să obțină un avantaj militar asupra părții adverse. Prezența aeronavelor sanitare nu trebuie să fie folosită pentru a se încerca să se pună obiective militare la adăpost de un atac.

2. Aeronavele sanitare nu vor trebui să fie utilizate pentru a culege sau transmite informații cu caracter militar și nu trebuie să transporte materiale destinate acestui scop. Le este interzis să transporte persoane sau o încărcătură necuprinsă în definiția dată în art. 8 alin. f). Transportul la bord de efecte personale ale ocupanților sau de material destinat în exclusivitate să faciliteze navigația, comunicațiile sau identificarea nu este considerat ca interzis.

3. Aeronavele sanitare nu trebuie să transporte alte arme decât armele portative și munițiile care vor fi fost luate de la răniții, bolnavii sau naufragiații care se găsesc la bord și care nu vor fi fost predate serviciilor competente, precum și arme ușoare individuale necesare pentru a permite personalului sanitar ce se află la bord de a-și asigura apărarea sa și aceea a răniților, bolnavilor și naufragiaților ce se află în îngrijirea sa.

4. Efectuând zborurile prevăzute în art. 26 și 27, aeronavele sanitare nu trebuie să fie folosite, fără un acord prealabil cu partea adversă, pentru căutarea răniților, bolnavilor și naufragiaților.

Art. 29. - Notificări și acorduri referitoare la aeronavele sanitare

1. Notificările prevăzute în art. 25 sau cererile de acord prealabil prevăzute în art. 26, 27, 28 paragraful 4 și 31 trebuie să indice numărul prevăzut de aeronave sanitare, planurile de zbor și mijloacele lor de identificare; ele vor fi interpretate ca semnificând că fiecare zbor se va efectua conform cu dispozițiile art. 28.

2. Partea care primește o notificare întocmită în baza art. 25 trebuie să confirme neîntârziat primirea acesteia.

3. Partea care primește o cerere de acord prealabil în conformitate fie cu art. 26, 27 sau 31, fie cu art. 28 paragraful 4, trebuie să notifice cât mai repede posibil părții solicitante:

a) fie acceptarea cererii;

b) fie respingerea cererii;

c) fie o propunere rezonabilă de modificare a cererii. Ea poate, de asemenea, să propună interzicerea sau restrângerea altor zboruri în zonă în timpul perioadei avute în vedere. Dacă partea care a prezentat cererea acceptă contrapropunerile, ea trebuie să notifice acordul său celeilalte părți.

4. Părțile vor lua măsurile necesare pentru a face posibile aceste notificări și pentru a încheia rapid aceste acorduri.

5. Părțile vor lua, de asemenea, măsurile necesare pentru ca conținutul pertinent al acestor notificări și al acestor acorduri să fie difuzate rapid unităților militare și ca acestea să fie încunoștințate rapid despre mijloacele de identificare folosite de respectivele aeronave sanitare.

Art. 30. - Aterizarea și inspectarea aeronavelor sanitare

1. Aeronavele sanitare, survolând zone dominate în fapt de partea adversă sau zone pe care în fapt nici o forță nu le domină în mod evident, pot fi somate să aterizeze sau să amerizeze, după caz, pentru a permite inspecția prevăzută în paragrafele următoare. Aeronavele sanitare vor trebui să se supună oricărei somații de acest gen.

2. Dacă o aeronavă sanitară aterizează sau amerizează la somație sau pentru alte motive, ea nu poate fi supusă inspecției decât pentru a se verifica elementele menționate în paragrafele 3 și 4. Inspecția va trebui să fie întreprinsă fără întârziere și să se efectueze rapid. Partea care procedează la inspecție nu trebuie să ceară ca răniții și bolnavii să fie debarcați din aeronavă, cu excepția cazului când debarcarea este indispensabilă inspectării. În orice caz, ea trebuie să vegheze ca această inspecție sau această debarcare să nu agraveze starea răniților sau bolnavilor.

3. Dacă inspecția arată că aeronava:

a) este o aeronavă sanitară în sensul art. 8 alin. j);

b) nu contravine condițiilor prescrise în art. 28; și

c) nu a efectuat zborul său în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci când un astfel de acord se impune, aeronava cu acei din ocupanții săi aparținând fie unei părți adverse, fie unui stat neutru sau unui alt stat care nu este parte la conflict, va fi autorizată să-și continue neîntârziat zborul.

4. Dacă inspecția arată ca aeronava:

a) nu este o aeronavă sanitară în sensul art. 8 alin. j);

b) contravine condițiilor prevăzute în art. 28; sau

c) a efectuat zborul său în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci când un astfel de acord se impune, aeronava poate fi reținută. Ocupanții săi trebuie să fie tratați cu toții în conformitate cu dispozițiile pertinente ale convențiilor și ale prezentului protocol. În cazul când aeronava reținută era afectată ca aeronavă sanitară permanentă, ea nu poate fi utilizată ulterior decât ca aeronavă sanitară.

Art. 31. - State neutre sau alte state care nu sunt părți la conflict

1. Aeronavele sanitare nu trebuie, cu excepția cazului când există un acord prealabil, nici să survoleze teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la conflict, și nici să aterizeze sau să amerizeze. Cu toate acestea, dacă un astfel de acord există, aceste aeronave vor trebui să fie respectate pe toată durata zborului lor și pe timpul eventualelor escale. Ele vor trebui, cu toate acestea, să se supună oricărei somații de aterizare sau amerizare, după caz.

2. O aeronavă sanitară care, în lipsa unui acord sau contravenind dispozițiilor unui acord, survolează teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la conflict, fie ca urmare a unei erori de navigație, fie ca urmare a unei situații de urgență privind securitatea zborului, trebuie să se străduiască să notifice zborul său și să se facă identificată. Îndată ce acest stat va fi recunoscut o astfel de aeronavă sanitară, el va trebui să depună toate eforturile cuvenite pentru a da ordinul de aterizare sau amerizare, prevăzut în art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte măsuri de a ocroti interesele acestui stat și pentru a da aeronavei, în ambele cazuri, timpul să se supună înainte de a recurge la un atac.

3. Dacă o aeronavă sanitară, în conformitate cu un acord sau în condițiile indicate în paragraful 2, aterizează sau amerizează, la somație sau pentru alte motive, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, ea va putea fi supusă unei inspecții pentru a se determina dacă ea este într-adevăr o aeronavă sanitară. Inspecția va trebui să fie întreprinsă fără întârziere și efectuată rapid. Partea care procedează la inspecție nu trebuie să ceară ca răniții și bolnavii care depind de partea care utilizează aeronavă să fie debarcați din aeronavă, în afară de cazul în care această debarcare este indispensabilă inspecției. În orice caz, ea va veghea ca această inspecție sau această debarcare să nu agraveze starea răniților și a bolnavilor. Dacă inspecția arată că este vorba efectiv de o aeronavă sanitară, această aeronavă cu ocupanții săi, cu excepția celor care trebuie să fie reținuți în baza regulilor de drept internațional aplicabil în conflicte armate, va fi autorizată să-și continue zborul și va beneficia de facilitățile corespunzătoare. Dacă inspecția arată că aceasta aeronavă nu este o aeronavă sanitară, aeronava va fi reținută și ocupanții săi vor fi tratați în conformitate cu dispozițiile paragrafului 4.

4. Cu excepția celor care sunt debarcați cu titlu temporar, răniții, bolnavii și naufragiații debarcați dintr-o aeronavă sanitară, cu consimțământul autorității locale, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, vor fi, în afara cazului unei înțelegeri diferite între acest stat și părțile în conflict, reținuți de către acest stat atunci când regulile dreptului internațional aplicabil în conflictele armate o cer, astfel ca ei să nu poată lua parte din nou la ostilități. Cheltuielile de spitalizare și internare cad în sarcina statului de care aceste persoane depind.

5. Statele neutre sau celelalte state care nu sunt părți la conflict vor aplica, în mod egal tuturor părților la conflict, condițiile și eventualele restricții referitoare la survolul teritoriului lor de către aeronave sanitare sau la aterizarea acestor aeronave.

SECȚIUNEA III - PERSOANE DISPĂRUTE ȘI DECEDATE

Art. 32. - Principiu general

În aplicarea prezentei secțiuni, activitatea înaltelor părți contractante, a părților la conflict și a organizațiilor umanitare internaționale menționate în convenții și în prezentul protocol va fi motivată în primul rând de către dreptul pe care-l au familiile de a cunoaște soarta membrilor lor.

Art. 33. - Persoane dispărute

1. Îndată ce împrejurările o permit și cel mai târziu începând de la sfârșitul ostilităților active, fiecare parte la conflict trebuie să caute persoanele a căror dispariție a fost semnalată de o parte adversă. Numita parte adversă trebuie să comunice toate informațiile utile despre aceste persoane, pentru a facilita cercetările.

2. Pentru a facilita strângerea de informații prevăzute în paragraful precedent, fiecare parte la conflict trebuie, în ceea ce privește persoanele care nu ar beneficia de un regim mai favorabil în virtutea convențiilor sau a prezentului protocol:

a) să înregistreze informațiile prevăzute în art. 138 al celei de-a IV-a convenții despre acele persoane care au fost deținute, închise sau ținute în captivitate sau în alt mod, mai mult de două săptămâni, ca urmare a ostilităților sau a unei ocupații, sau care au decedat în cursul unei perioade de detenție;

b) în toată măsura posibilului, să faciliteze și, dacă este necesar, să efectueze căutarea acestor persoane și să înregistreze informațiile despre aceste persoane, dacă ele au decedat în alte împrejurări, ca urmare a ostilităților sau a unei ocupații.

3. Informațiile despre persoanele a căror dispariție a fost semnalată în aplicarea paragrafului 1 și a cererilor relative la aceste informații, sunt transmise fie direct, fie prin intermediul puterii protectoare, al Agenției centrale de depistare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii, sau al societăților naționale de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu).

Atunci când informațiile nu sunt transmise prin intermediul Comitetului Internațional al Crucii Roșii și al agenției sale de depistare, fiecare parte la conflict procedează astfel încât acestea să fie furnizate și agenției centrale de depistare.

4. Părțile la conflict se vor strădui să se înțeleagă asupra aranjamentelor care să permită echipelor de căutare să identifice și să ridice morții în zonele câmpului de luptă; aceste aranjamente vor putea să prevadă, când va fi cazul, ca aceste echipe să fie însoțite de un personal al părții adverse, atunci când ele își îndeplinesc misiunea în zonele care sunt sub controlul acestei părți adverse. Personalul acestor echipe va trebui să fie respectat și protejat atunci când se dedică în exclusivitate unor astfel de misiuni.

Art. 34. - Rămășițele persoanelor decedate

1. Rămășițele persoanelor care au decedat din cauze având legătură cu o ocupație sau în timpul unei detenții, ca rezultat al unei ocupații sau al ostilităților și acelea ale persoanelor care nu erau resortisanții țării în care ele au decedat ca urmare a ostilităților, vor trebui să fie respectate, iar mormintele tuturor acestor persoane trebuie să fie respectate, întreținute și marcate așa cum este prevăzut în art. 130 al celei de-a IV-a convenții, în măsura în care amintitele rămășițe și morminte nu beneficiază de un regim mai favorabil în virtutea convențiilor și a prezentului protocol.

2. Îndată ce împrejurările și relațiile între părțile adverse o permit, înaltele părți contractante pe teritoriul cărora sunt situate mormintele și, dacă e cazul, alte locuri în care se află rămășițele persoanelor decedate ca urmare a ostilităților, în timpul unei ocupații sau în caz de detenție, trebuie să încheie acorduri în vederea:

a) facilitării accesului la morminte al membrilor familiilor persoanelor decedate și al reprezentanților serviciilor oficiale de înregistrare a mormintelor și adoptării dispozițiilor de ordin practic referitoare la acest acces;

b) asigurării în permanență a protecției și întreținerii acestor morminte;

c) facilitării reîntoarcerii în țara de origine a rămășițelor persoanelor decedate și a obiectelor lor personale, la cererea acestei țări, sau la cererea familiei, cu condiția ca această țară să nu se opună la aceasta.

3. În absența acordurilor prevăzute în paragraful 2 b) sau c) și dacă țara de origine a acestor persoane decedate nu este dispusă să asigure întreținerea acestor morminte pe cheltuiala sa, înalta parte contractantă pe teritoriul căreia sunt situate aceste morminte poate să ofere să faciliteze întoarcerea rămășițelor în țara de origine. Dacă această ofertă nu a fost acceptată în termen de cinci ani după ce a fost făcută, înalta parte contractantă va putea, după ce a avizat țara de origine, să aplice dispozițiile prevăzute în legislația sa cu privire la cimitire și morminte.

4. Înalta parte contractantă pe teritoriul căreia sunt situate mormintele vizate în prezentul articol este autorizată să exhumeze rămășițele doar:

a) în condițiile descrise în paragrafele 2 c) sau 3; sau

b) atunci când exhumarea se impune pentru motive de interes public, inclusiv în cazurile de necesitate sanitară și de anchetă, caz în care înalta parte contractantă trebuie, întotdeauna, să trateze rămășițele persoanelor decedate cu respect și să informeze țara de origine despre intenția de a exhuma, dând precizări asupra locului prevăzut pentru noua înhumare.

TITLUL III - METODE ȘI MIJLOACE DE LUPTĂ, STATUTUL DE COMBATANT ȘI DE PRIZONIER DE RĂZBOI

SECȚIUNEA I - METODE ȘI MIJLOACE DE LUPTĂ

Art. 35. - Reguli fundamentale

1. În orice conflict armat, dreptul părților la conflict de a alege metodele și mijloacele de luptă nu este nelimitat.

2. Este interzis să se întrebuințeze arme, proiectile și materiale, ca și metode de luptă de natură să provoace suferințe inutile.

3. Este interzis să se utilizeze metode și mijloace de luptă care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate aștepta că vor cauza pagube excesive, de durată și grave mediului natural.

Art. 36. - Arme noi

În cercetarea, punerea la punct, achiziționarea sau adoptarea unei noi arme, a unor noi mijloace sau a unor noi metode de luptă, o înaltă parte contractantă are obligația de a determina ca nu cumva întrebuințarea acestora să fie interzisă, în anumite împrejurări sau în toate împrejurările, de către prevederile prezentului protocol sau de orice altă regulă de drept internațional aplicabilă acestei înalte părți contractante.

Art. 37. - Interzicerea perfidiei

1. Este interzisă omorârea, rănirea sau capturarea unui adversar recurgând la perfidie. Constituie perfidie actele care fac apel, cu intenția de înșelare, la buna-credință a unui adversar pentru a-l face să creadă ca are dreptul să primească sau obligația să acorde protecția prevăzută în regulile dreptului internațional aplicabil la conflictele armate. Actele următoare constituie exemple de perfidie:

a) simularea intenției de a negocia sub acoperirea steagului de parlamentare sau simularea predării;

b) simularea unei incapacități datorită rănilor sau bolii;

c) simularea posedării statutului de civil sau de necombatant;

d) simularea posedării unui statut protejat utilizând semne, embleme sau uniforme ale Națiunilor Unite, ale statelor neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict.

2. Stratagemele de război nu sunt interzise. Constituie stratageme de război actele care au drept scop să inducă în eroare un adversar sau de a-l face să comită imprudențe, dar care nu încalcă nici o regula de drept internațional aplicabil în conflictele armate și care, nefăcând apel la buna-credință a adversarului în ceea ce privește protecția prevazută de acest drept, nu sunt perfide. Actele următoare sunt exemple de stratageme de război: folosirea camuflajelor, a momelilor, a operațiunilor simulate și a informațiilor false.

Art. 38. - Embleme recunoscute

1. Este interzis a se utiliza fără a avea dreptul semnul distinctiv al Crucii Roșii, al Semilunii Roșii sau al Leului și Soarelui Roșu sau alte embleme, semne sau semnale prevăzute de către convenții sau de prezentul protocol. Este, deopotrivă, interzis de a recurge la o folosire abuzivă, deliberată, într-un conflict armat, a altor embleme, semne sau semnale protectoare recunoscute pe plan internațional, inclusiv steagul parlamentar și emblema protectoare a bunurilor culturale.

2. Este interzis să se utilizeze emblema distinctivă a Națiunilor Unite în afara cazurilor în care folosirea este autorizată de această organizație.

Art. 39. - Semne de naționalitate

1. Este interzis să se utilizeze, într-un conflict armat, drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict.

2. Este interzis să se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale părților adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, a favoriza, a proteja sau a împiedica operațiunile militare.

3. Nici o dispoziție a prezentului articol sau a art. 37 paragraful 1 d) nu afectează regulile existente, general recunoscute ale dreptului internațional, aplicabile spionajului sau întrebuințării pavilioanelor în purtarea conflictelor armate pe mare.

Art. 40. - Cruțare

Este interzis de a se ordona să nu existe supraviețuitori, de a amenința cu aceasta adversarul sau de a conduce ostilitățile în funcție de această decizie.

Art. 41. - Protecția inamicului scos din luptă

1. Nici o persoană recunoscută sau trebuind să fie recunoscută, ținând cont de împrejurări, ca fiind scoasă din luptă, nu trebuie să facă obiectul unui atac.

2. Este scoasă din luptă orice persoană:

a) care a căzut în mâinile unei părți adverse;

b) care exprimă în mod clar intenția sa de a se preda;

c) care și-a pierdut cunoștința sau este în alt fel în stare de incapacitate, ca urmare a rănilor sau a bolii și, în consecință, incapabilă să se apere, cu condiția ca, în toate cazurile, ea să se abțină de la orice act de ostilitate și să nu încerce să evadeze.

3. Atunci când persoane care au dreptul la protecție ca prizonieri de război se află sub puterea unei părți adverse în condiții neobișnuite de luptă, care împiedică să fie evacuată cum este prevăzut la titlul III, secțiunea I a celei de-a III-a convenții, ele trebuie să fie eliberate și trebuie să fie luate toate precauțiile utile pentru a asigura securitatea lor.

Art. 42. - Ocupanții aeronavelor

1. Nici o persoană care sare cu parașuta dintr-o aeronavă în pericol nu trebuie să facă obiectul unui atac în timpul coborârii.

2. Atingând solul unui teritoriu controlat de o parte adversă, persoana care a sărit cu parașuta dintr-o aeronavă în pericol trebuie să aibă posibilitatea de a se preda înainte de a face obiectul unui atac, dacă nu este evident că ea se dedă unui act de ostilitate.

3. Trupele aeropurtate nu sunt protejate de prezentul articol.

SECȚIUNEA II - STATUTUL DE COMBATANT ȘI DE PRIZONIER DE RĂZBOI

Art. 43. - Forțele armate

1. Forțele armate ale unei părți în conflict se compun din toate forțele, toate grupurile și toate unitățile armate și organizate care sunt puse sub comandă, care răspund de conduita subordonaților săi față de această parte, chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern sau o autoritate nerecunoscută de către partea adversă. Aceste forțe armate vor trebui să fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure, în special, respectarea regulilor de drept internațional aplicabile la conflictele armate.

2. Membrii forțelor armate ale unei părți la conflict (alții decât personalul sanitar și religios prevăzut în art. 33 al celei de-a III-a convenții) sunt combatanți, adică au dreptul de a participa direct la ostilități.

3. Partea la un conflict, care incorporează în forțele sale armate o organizație paramilitară sau un serviciu armat însărcinat cu menținerea ordinii, trebuie să notifice aceasta celorlalte părți la conflict.

Art. 44. - Combatanții și prizonierii de război

1. Orice combatant, în sensul art. 43, care cade în mâinile părții adverse, este prizonier de război.

2. Deși toți combatanții sunt obligați să respecte regulile de drept internațional aplicabil în conflictele armate, încălcările acestor reguli nu privează pe combatant de dreptul său de a fi considerat drept combatant, sau dacă se află în mâinile unei părți adverse, de dreptul său de a fi considerat ca prizonier de război, cu excepția cazurilor prevăzute în paragrafele 3 și 4.

3. Pentru ca protecția populației civile împotriva efectelor ostilităților să fie întărită, combatanții sunt obligați să se diferențieze de populația civilă atunci când iau parte la un atac sau la o operațiune militară pregătitoare a unui atac. Dat fiind totuși că există situații în conflictele armate în care, ca urmare a naturii ostilităților, un combatant armat nu se poate diferenția de populația civilă, el își păstrează statutul de combatant, cu condiția ca, în astfel de situații, să poarte armele sale la vedere:

a) pe durata fiecărei acțiuni militare și

b) în timpul în care este expus vederii de către adversar atunci când ia parte la o desfășurare militară care precede lansarea unui atac la care trebuie să participe.

Actele care corespund condițiilor prevăzute de prezentul paragraf nu sunt considerate ca perfide în sensul art. 37 paragraful 1 alin. c).

4. Orice combatant care cade în mâinile unei părți adverse, atunci când nu îndeplinește condițiile prevăzute în cea de-a doua frază din paragraful 3, pierde dreptul de a fi considerat ca prizonier de război dar, cu toate acestea, beneficiază de protecții echivalente, în toate privințele, cu acelea care sunt acordate prizonierilor de război de către cea de-a III-a convenție și de către prezentul protocol. Această protecție cuprinde protecții echivalente celor care sunt acordate prizonierilor de război de cea de-a III-a convenție, în cazul în care o astfel de persoană este judecată și condamnată pentru orice infracțiuni pe care le va fi comis.

5. Combatantul care cade în mâinile unei părți adverse, atunci când nu participă la un atac sau la o altă acțiune militară pregătitoare a unui atac, nu pierde, ca urmare a activităților sale anterioare, dreptul de a fi considerat drept combatant și prizonier de război.

6. Prezentul articol nu privează pe nimeni de dreptul de a fi considerat ca prizonier de război în sensul art. 4 al celei de-a III-a convenții.

7. Prezentul articol nu are drept obiect modificarea practicii statelor, general acceptată, referitoare la portul uniformei de către combatanții afectați unităților armate regulate în uniforma unei părți la conflict.

8. În afara categoriilor de persoane prevăzute în art. 13 al primei și al celei de-a II-a convenții, toți membrii forțelor armate ale unei părți la conflict, așa cum sunt definiți în art. 43 al prezentului protocol, au dreptul la protecția acordată de către convențiile menționate dacă sunt răniți sau bolnavi, sau în cazul celei de-a II-a convenții, dacă au naufragiat pe mare sau în alte ape.

Art. 45. - Protecția persoanelor care au luat parte la ostilități

1. O persoană care ia parte la ostilități și cade în mâinile părții adverse este presupusă a fi prizonier de război și, în consecință este protejată de către cea de-a III-a convenție, atunci când ea revendică statutul de prizonier de război, sau rezultă că are dreptul la statutul de prizonier de război, sau atunci când partea de care ea depinde revendică pentru ea acest statut pe calea notificării adresate puterii care o deține sau puterii protectoare. Dacă există vreo îndoială asupra dreptului său la statutul de prizonier de război, această persoană continuă să beneficieze de acest statut și, prin urmare, de protecția celei de-a III-a convenții și a prezentului protocol, așteptând ca statutul sau să fie determinat de un tribunal competent.

2. Dacă o persoană căzută în mâinile unei părți adverse nu este deținută ca prizonier de război și trebuie să fie judecată de această parte pentru o infracțiune în legătură cu ostilitățile, ea este îndreptățită să-și valorifice dreptul său la statutul de prizonier de război în fața unui tribunal judiciar și să obțină ca această problemă să fie rezolvată. De fiecare dată când procedura aplicabilă o permite, problema trebuie să fie soluționată înainte de a se fi decis asupra infracțiunii. Reprezentanții puterii protectoare au dreptul să asiste la dezbaterile în cursul cărora această problemă trebuie să fie rezolvată, în afara cazului excepțional în care aceste dezbateri se desfășoară cu ușile închise în interesul securității de stat. În acest caz, puterea deținătoare trebuie să informeze despre aceasta puterea protectoare.

3. Orice persoană care, luând parte la ostilități, nu are dreptul la statutul de prizonier de război și nu beneficiază de un tratament mai favorabil în conformitate cu cea de-a IV-a convenție, are dreptul, oricând, la protecția prevăzută în art. 75 al prezentului protocol. În teritoriul ocupat, o astfel de persoană, exceptând situația când este deținută pentru spionaj, beneficiază, de asemenea, în pofida dispozițiilor art. 5 al celei de-a IV-a convenții, de drepturile de comunicare prevăzute în amintita convenție.

Art. 46. - Spionii

1. În pofida oricărei alte dispoziții din convenții sau din prezentul protocol, un membru al forțelor armate ale unei părți la conflict care cade în mâinile unei părți adverse atunci când se dedă la activități de spionaj, nu are dreptul la statutul de prizonier de război și poate fi tratat ca spion.

2. Un membru al forțelor armate ale unei părți în conflict care culege sau caută să culeagă, în folosul acestei părți, informații într-un teritoriu controlat de către o parte adversă nu va fi considerat că se dedă unor activități de spionaj dacă, făcând aceasta, este îmbrăcat în uniforma forțelor sale armate.

3. Un membru al forțelor armate ale unei părți la conflict, care este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversă și care culege sau caută să culeagă, în folosul părții de care depinde, informații de interes militar în acest teritoriu, nu va fi considerat ca dedându-se unor activități de spionaj, în cazul în care, făcând aceasta, nu acționează sub pretexte înșelătoare sau într-un mod deliberat clandestin. În plus, acest rezident nu pierde dreptul la statutul de prizonier de război și nu poate fi tratat ca spion decât în cazul unic în care este capturat atunci când se dedă la activități de spionaj.

4. Un membru al forțelor armate ale unei părți la conflict, care nu este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversă și care s-a dedat la activități de spionaj în acest teritoriu, nu-și pierde dreptul la statutul de prizonier de război și nu poate fi tratat ca spion decât în cazul unic în care este capturat înainte de a se fi reîntors la forțele armate de care aparține.

Art. 47. - Mercenarii

1. Un mercenar nu are dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de război.

2. Prin termenul mercenar se înțelege orice persoană:

a) care este special recrutată în țară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat;

b) care, în fapt, ia parte la ostilități;

c) care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție analoage în forțele armate ale acestei părți;

d) care nu este nici resortisant al unei părți la conflict și nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict;

e) care nu este membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și

f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv.

TITLUL IV - POPULAȚIA CIVILĂ

SECȚIUNEA I - PROTECȚIA GENERALĂ ÎMPOTRIVA EFECTELOR OSTILITĂȚILOR

Cap. 1 - Regula fundamentală și domeniul de aplicare

Art. 48. - Regula fundamentală

În vederea asigurării respectării și protecției populației civile și a bunurilor cu caracter civil, părțile la conflict trebuie întotdeauna să facă o diferențiere între populația civilă și combatanți, ca și între bunurile cu caracter civil și obiectivele militare și, în consecință, să dirijeze operațiunile lor numai împotriva obiectivelor militare.

Art. 49. - Definiția atacurilor și domeniul de aplicare

1. Prin expresia atacuri se înțeleg actele de violență împotriva adversarului, fie că aceste acte sunt ofensive sau defensive.

2. Dispozițiile prezentului protocol referitoare la atacuri se aplică tuturor atacurilor, oricare ar fi teritoriul în care au loc, inclusiv pe teritoriul național aparținând unei părți la conflict, dar care se află sub controlul unei părți adverse.

3. Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică oricărei operațiuni terestre, aeriene sau navale care poate să afecteze pe pământ populația civilă, persoanele civile și bunurile cu caracter civil. În plus, ele se aplică tuturor atacurilor navale sau aeriene îndreptate contra unor obiective pe pământ, dacă nu afectează în alt fel regulile de drept internațional aplicabile la conflictele armate pe mare sau în aer.

4. Dispozițiile prezentei secțiuni completează regulile referitoare la protecția umanitară enunțate în cea de-a IV-a convenție, îndeosebi în titlul II, și în celelalte acorduri internaționale care leagă înaltele părți contractante, ca și celelalte reguli de drept internațional referitoare la protecția civililor și a bunurilor cu caracter civil împotriva ostilităților pe pământ, pe mare și în aer.

Cap. 2 - Persoanele civile și populația civilă

Art. 50. - Definiția persoanelor civile și a populației civile

1. Este considerată civilă orice persoană care nu aparține uneia din categoriile prevăzute în art. 4 A 1), 2), 3) și 6) al celei de-a III-a convenții și în art. 43 al prezentului protocol. În caz de îndoială, persoana respectivă va fi considerată civilă.

2. Populația civilă cuprinde toate persoanele civile.

3. Prezența în mijlocul populației civile a persoanelor izolate care nu răspund definiției de persoană civilă nu privează această populație de calitatea sa.

Art. 51. - Protecția populației civile

1. Populația civilă și persoanele civile se bucură de o protecție generală contra pericolelor rezultând din operațiile militare. În scopul de a face această protecție efectivă, regulile următoare, care se adaugă celorlalte reguli de drept internațional aplicabil, vor trebui să fie respectate în toate împrejurările.

2. Nici populația civilă ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui să facă obiectul atacurilor. Sunt interzise actele sau amenințările cu violența al căror scop principal este de a răspândi teroarea în populația civilă.

3. Persoanele civile se bucură de protecția acordată de către prezenta secțiune, în afară de cazul când participă direct la ostilități și numai pe durata acestei participări.

4. Atacurile fără discriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fără discriminare se înțeleg:

a) atacuri care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat;

b) atacuri în care se folosesc metode și mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat, sau

c) atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate după cum le prescrie prezentul protocol, și care sunt în consecință, în fiecare din aceste cazuri, capabile să lovească, fără deosebire, obiective militare și persoane civile sau bunuri cu caracter civil.

5. Vor fi, între altele, considerate ca efectuate fără discriminare următoarele tipuri de atacuri:

a) atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care tratează ca un obiectiv militar unic un anumit număr de obiective militare net distanțate și distincte, situate într-un oraș, sat sau în orice zonă conținând o concentrație analoagă de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil;

b) atacurile de la care se poate aștepta ca să cauzeze incidental pierderi de vieți omenești la populația civilă, rănirea de persoane civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau o combinație a acestor pierderi și pagube, care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat.

6. Sunt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populației civile sau a persoanelor civile.

7. Prezența sau mișcările populației civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adăpost de operațiunile militare, mai ales pentru a încerca să se pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere, să favorizeze sau să efectueze operațiunile militare. Părțile la conflict nu trebuie să dirijeze mișcările populației civile sau ale persoanelor civile pentru a încerca să pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere operațiunile militare.

8. Nici o violare a acestor interdicții nu scutește părțile la conflict de obligațiile lor juridice față de populația civilă și persoanele civile, inclusiv de obligația de a lua măsurile de precauție prevăzute în art. 57.

Cap. 3 - Bunuri cu caracter civil

Art. 52. - Protecția generală a bunurilor cu caracter civil

1. Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor și nici al represaliilor.

Sunt bunuri cu caracter civil toate bunurile care nu sunt obiective militare în sensul paragrafului 2.

2. Atacurile vor fi strict limitate la obiectivele militare. În ceea ce privește bunurile, obiectivele militare sunt limitate la bunurile care, prin natura lor, prin amplasare, destinație sau utilizare, aduc o contribuție efectivă la acțiunea militară și a căror distrugere, totală sau parțială, capturare sau neutralizare, în împrejurările date, oferă un avantaj militar precis.

3. În caz de îndoială, un bun care este, normal, afectat unei utilizări civile, cum ar fi un lăcaș de cult, o casă, un alt tip de locuință sau o școală, este prezumat a nu fi utilizat în vederea aducerii unei contribuții efective la acțiunea militară.

Art. 53. - Protecția bunurilor culturale și a lăcașurilor de cult

Sub rezerva dispozițiilor Convenției de la Haga, din 14 mai 1954, pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și al altor instrumente internaționale pertinente, este interzis:

a) să se comită orice act de ostilitate îndreptat împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau lăcașurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor;

b) să se utilizeze aceste bunuri în sprijinul efortului militar;

c) să se facă din aceste bunuri obiect de represalii.

Art. 54. - Protecția bunurilor indispensabile supraviețuirii populației civile

1. Este interzisă înfometarea civililor ca metodă de război.

2. Este interzis de a se ataca, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri indispensabile supraviețuirii populației civile, cum ar fi proviziile alimentare și zonele agricole în care acestea se produc, recoltele, vitele, instalațiile și rezervele de apă potabilă și lucrările de irigații, în scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistență, populația civilă sau partea adversă, oricare ar fi motivația de la care se pornește, fie pentru a înfometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare alt motiv.

3. Interdicțiile prevăzute în paragraful 2 nu se aplică dacă bunurile enumerate sunt utilizate de către o parte adversă:

a) pentru subzistența numai a membrilor forțelor sale armate;

b) în alte scopuri decât această aprovizionare, dar ca sprijin direct al unei acțiuni militare, cu condiția ca totuși să nu angajeze, în nici un caz, împotriva acestor bunuri, acțiuni de la care s-ar putea aștepta ca să lase populației civile atât de puțină hrană sau apă încât ea să fie supusă înfometării sau forțată să se deplaseze.

4. Aceste bunuri nu vor face obiectul represaliilor.

5. Ținând cont de necesitățile vitale ale oricărei părți la conflict pentru apărarea teritoriului său național împotriva invadării, derogările la interdicțiile prevăzute în paragraful 2 sunt permise unei părți la conflict pe un astfel de teritoriu care se află sub controlul său, dacă rațiuni militare imperioase le impun.

Art. 55. - Protecția mediului înconjurător natural

1. Războiul va fi purtat veghind la protejarea mediului înconjurător natural împotriva daunelor întinse, de durată și grave. Această protecție include interdicția de a utiliza metode sau mijloace de luptă concepute pentru a cauza sau de la care se așteaptă să cauzeze asemenea pagube mediului înconjurător natural și să compromită, ca urmare, sănătatea sau supraviețuirea populației.

2. Atacurile cu titlu de represalii îndreptate împotriva mediului înconjurător natural sunt interzise.

Art. 56. - Protecția lucrărilor și a instalațiilor conținând forțe periculoase

1. Lucrările de artă sau instalațiile conținând forțe periculoase, și anume barajele, digurile și centralele nucleare de producere a energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele constituie obiective militare, atunci când astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forțe și, în consecință, pot cauza pierderi importante populației civile. Celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări sau instalații sau în apropierea lor nu trebuie să facă obiectul atacurilor, atunci când astfel de atacuri pot provoca eliberarea de forțe periculoase și, în consecință, pot cauza pierderi considerabile populației civile.

2. Protecția specială împotriva atacurilor prevăzute în paragraful 1 nu poate înceta:

a) pentru baraje sau diguri, decât dacă sunt utilizate în alte scopuri decât funcționarea normală și pentru sprijinul regulat, important și direct al operațiunilor militare și dacă aceste atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin;

b) pentru centrale nucleare de producere a energie electrice, decât dacă ele furnizează curent electric pentru sprijinul regulat, important și direct al operațiunilor militare și dacă astfel de atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin;

c) pentru celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări sau instalații sau în apropierea lor, decât dacă acestea sunt utilizate pentru sprijinul regulat, important și direct al operațiunilor militare și dacă astfel de atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin.

3. În toate cazurile, populația civilă și persoanele civile continuă să beneficieze de toate protecțiile care le sunt conferite de către dreptul internațional, inclusiv de măsurile de precauție prevăzute în art. 57. Dacă protecția încetează și dacă una din lucrări, una din instalații sau unul din obiectivele militare menționate în paragraful 1 este atacat, trebuie luate toate măsurile de precauție posibile pentru a evita ca forțele periculoase să fie eliberate.

4. Este interzis de a face obiect al represaliilor una din lucrări, instalații sau unul din obiectivele menționate în paragraful 1.

5. Părțile la conflict se vor strădui să nu amplaseze obiective militare în apropierea lucrărilor sau instalațiilor menționate în paragraful 1. Cu toate acestea, instalațiile construite cu singurul scop de a apăra lucrările sau instalațiile protejate împotriva atacurilor sunt autorizate și nu trebuie să constituie ele însele obiect al atacurilor, cu condiția să nu fie utilizate în ostilități, cu excepția acțiunilor defensive necesare pentru a răspunde atacurilor împotriva lucrărilor sau instalațiilor protejate, și ca armamentul lor să fie limitat la armele care nu pot servi decât la respingerea unei acțiuni inamice împotriva lucrărilor sau instalațiilor protejate.

6. Înaltele părți contractante și părțile la conflict sunt invitate insistent să încheie între ele acorduri pentru a asigura o protecție suplimentară a bunurilor conținând forțe periculoase.

7. Pentru a facilita identificarea bunurilor protejate de prezentul articol, părțile la conflict vor putea să le marcheze cu un semn special constând dintr-un grup de trei cercuri colorate portocaliu intens, dispuse pe aceeași axă, așa cum este specificat în art. 16 al anexei nr. 1 la prezentul protocol. Absența unei astfel de semnalizări nu scutește părțile la conflict de obligațiile decurgând din prezentul articol.

Cap. 4 - Măsuri de precauție

Art. 57. - Precauții în atac

1. Operațiunile militare trebuie să fie conduse cu grijă permanentă de a proteja populația civilă, persoanele civile și bunurile cu caracter civil.

2. În ceea ce privește atacurile, trebuie luate următoarele măsuri de precauție:

a) cei care decid sau pregătesc un atac trebuie:

i) să facă tot ceea ce este practic posibil pentru a verifica că obiectivele de atac nu sunt nici persoane civile, nici bunuri cu caracter civil și nu beneficiază de o protecție specială, ci că acestea sunt obiective militare în sensul paragrafului 2 al art. 52, și că dispozițiile prezentului protocol nu interzic atacarea acestora;

ii) să ia toate măsurile de precauție posibile, din punct de vedere practic, în ceea ce privește alegerea mijloacelor și metodelor de atac, în vederea evitării și, în tot cazul, a reducerii la minimum a pierderilor de vieți omenești în cadrul populației civile, a rănirii persoanelor civile și a producerii de pagube la bunurile cu caracter civil, care ar putea fi cauzate incidental;

iii) să se abțină de la lansarea unui atac de la care se poate aștepta că va cauza, incidental, pierderi de vieți omenești în rândurile populației civile, rănirea persoanelor civile, pagube în bunuri cu caracter civil sau o combinație a acestor pierderi și pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat;

b) un atac trebuie să fie anulat sau întrerupt atunci când reiese că obiectivul său nu este militar sau că acesta beneficiază de o protecție specială sau când se poate aștepta ca atacul să cauzeze, incidental, pierderi de vieți omenești în rândul populației civile, rănirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil, sau o combinație a acestor pierderi și pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat;

c) în cazul atacurilor care pot afecta populația civilă, trebuie lansat, în timp util și prin mijloace eficace, un avertisment, afară de cazul când circumstanțele nu permit aceasta.

3. Atunci când este posibilă alegerea între mai multe obiective militare pentru a obține un avantaj militar echivalent, trebuie să se aleagă obiectivul pentru care se poate aștepta ca atacul să prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil.

4. În conducerea operațiunilor militare pe mare și în aer, fiecare parte la conflict trebuie să ia, în conformitate cu drepturile și îndatoririle ce decurg pentru ea din regulile de drept internațional aplicabil la conflictele armate, toate măsurile de precauție rezonabile pentru a evita pierderile de vieți omenești în rândurile populației civile și pagube bunurilor cu caracter civil.

5. Nici o dispoziție a prezentului articol nu poate fi interpretată ca autorizând atacurile împotriva populației civile, persoanelor civile sau a bunurilor cu caracter civil.

Art. 58. - Precauții împotriva efectelor atacurilor

În măsura în care aceasta este practic posibil, părțile la conflict:

a) se vor strădui, sub rezerva art. 49 al celei de-a IV-a convenții, să îndepărteze, din vecinătatea obiectivelor militare, populația civilă, persoanele civile și bunurile cu caracter civil supuse autorității lor;

b) vor evita să amplaseze obiective militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate;

c) vor lua celelalte măsuri de precauție necesare pentru a proteja, împotriva pericolelor ce rezultă din operațiile militare, populația civilă, persoanele civile și bunurile cu caracter civil supuse autorității lor.

Cap. 5 - Localități și zone sub protecție specială

Art. 59. - Localități neapărate

1. Este interzis părților la conflict să atace prin orice mijloc localitățile neapărate.

2. Autoritățile competente ale unei părți la conflict vor putea să declare localitate neapărată orice loc populat care se află în apropierea sau în interiorul unei zone în care forțele armate sunt în contact și care este deschis ocupației de către o parte adversă. O astfel de localitate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) toți combatanții, precum și armamentul și materialele militare mobile vor trebui să fi fost evacuate;

b) să nu se dea o întrebuințare ostilă instalațiilor sau obiectivelor militare fixe;

c) autoritățile și populația nu vor comite acte de ostilitate;

d) să nu se întreprindă nici o activitate în sprijinul operațiunilor militare.

3. Prezența, în această localitate, a persoanelor special protejate de către convenții și prezentul protocol și a forțelor de poliție păstrate cu unicul scop al menținerii ordinii publice nu este contrară condițiilor din paragraful 2.

4. Declarația făcută în baza paragrafului 2 trebuie să fie adresată părții adverse și trebuie să determine și să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localității neapărate. Partea la conflict care primește declarația trebuie să confirme primirea și să trateze localitatea ca o localitate neapărată, în afară de cazul când condițiile stabilite în paragraful 2 nu sunt efectiv îndeplinite, caz în care ea trebuie să informeze neîntârziat partea care a făcut această declarație. Chiar dacă condițiile stabilite în paragraful 2 nu sunt îndeplinite, localitatea va continua să beneficieze de protecția prevăzută de către celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli ale dreptului internațional aplicabil în conflictele armate.

5. Părțile la conflict vor putea să se pună de acord asupra creării de localități neapărate, chiar dacă aceste localități nu îndeplinesc condițiile stabilite la paragraful 2. Acordul ar trebui să determine și să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localității neapărate; în caz de necesitate, el poate fixa modalități de control.

6. Partea în mâinile căreia se află o localitate făcând obiectul unui astfel de acord trebuie să o marcheze, în măsura posibilului, prin semne ce vor fi convenite cu cealaltă parte și care trebuie să fie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul și la limitele localității și pe drumurile principale.

7. O localitate pierde statutul său de localitate neapărată atunci când nu mai îndeplinește condițiile stabilite în paragraful 2 sau în acordul menționat în paragraful 5. Într-o astfel de eventualitate, localitatea continuă să beneficieze de protecția prevăzută de celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli de drept internațional aplicabile în conflictele armate.

Art. 60. - Zone demilitarizate

1. Este interzis părților la conflict să extindă operațiunile lor militare în zonele cărora le vor fi conferit prin acord statutul de zonă demilitarizată, dacă această extindere este contrară dispozițiilor unui astfel de acord.

2. Acest acord va fi expres; el va putea fi încheiat verbal sau în scris, direct sau prin intermediul unei puteri protectoare sau al unei organizații umanitare imparțiale, și va consta în declarații reciproce și concordante. Acordul va putea fi încheiat atât în timp de pace, cât și după începerea ostilităților, și trebuie să indice și să determine în modul cel mai precis cu putință limitele zonei demilitarizate; el va fixa, în caz de necesitate, modalitățile de control.

3. Obiectul unui astfel de acord va fi în mod normal o zonă îndeplinind următoarele condiții:

a) toți combatanții, precum și armamentul și materialele militare mobile vor trebui să fi fost evacuate;

b) nu se va da o întrebuințare ostilă instalațiilor și obiectivelor militare fixe;

c) autoritățile și populația nu vor comite acte de ostilitate;

d) orice activitate legată de efortul militar va trebui să fi încetat.

Părțile în conflict se vor înțelege în ceea ce privește interpretarea ce trebuie dată condițiilor stabilite în alin. d) și în privința persoanelor, altele decât cele menționate în paragraful 4, ce urmează a fi admise în zona demilitarizată.

4. Prezența în aceasta zonă a persoanelor special protejate de către convenții și de către prezentul protocol și a forțelor de poliție păstrate cu unicul scop de a menține ordinea publică nu este contrară condițiilor stabilite în paragraful 3.

5. Partea în mâinile căreia se află o astfel de zonă trebuie să o marcheze, în măsura posibilului, prin semne convenite cu cealaltă parte, care trebuie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul și în limitele zonei și pe drumurile principale.

6. Dacă luptele se apropie de o zonă demilitarizată, iar părțile în conflict au încheiat un acord în acest scop, nici una dintre ele nu va putea utiliza aceasta zonă în scopuri legate de conducerea operațiunilor militare, și nici să abroge unilateral statutul acesteia.

7. În caz de violare evidentă de către una dintre părțile la conflict a dispozițiilor paragrafelor 3 sau 6, cealaltă parte va fi eliberată de obligațiile ce decurg din acordul prin care s-a conferit zonei statutul de zonă demilitarizată. Într-o astfel de eventualitate, zona își va pierde statutul, dar va continua să beneficieze de protecția prevăzută de celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli de drept internațional aplicabile la conflictele armate.

Cap. 6 - Protecția civilă

Art. 61. - Definiție și domeniu de aplicare

În sensul prezentului protocol:

a) prin expresia protecție civilă se înțelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau a mai multora dintre ele, menționate mai jos, destinate să protejeze populația civilă împotriva pericolelor ostilităților sau ale catastrofelor și s-o ajute să depășească efectele lor imediate, asigurând condițiile necesare supraviețuirii acesteia. Aceste sarcini sunt următoarele:

i) serviciul de alertă;

ii) evacuarea;

iii) punerea la dispoziție și organizarea de adăposturi;

iv) aplicarea măsurilor de camuflaj;

v) salvare;

vi) servicii sanitare, inclusiv prim ajutor și asistență religioasă;

vii) lupta contra focului;

viii) reperarea și semnalizarea zonelor periculoase;

ix) decontaminarea și alte măsuri de protecție analoage;

x) adăpostirea și aprovizionarea de urgenta;

xi) ajutor în caz de urgență pentru restabilirea și menținerea ordinii în zonele sinistrate;

xii) restabilirea de urgență a serviciilor indispensabile de utilitate publică;

xiii) servicii funerare de urgență;

xiv) ajutor în ocrotirea bunurilor esențiale pentru supraviețuire;

xv) activități complementare necesare îndeplinirii oricăreia din sarcinile menționate mai sus cuprinzând planificarea și organizarea, dar care nu se limitează la acestea;

b) prin expresia organisme de protecție civilă se înțeleg așezăminte și alte unități înființate sau autorizate de către autoritățile competente ale părții în conflict pentru a îndeplini oricare din sarcinile menționate în alin. a) și care sunt în exclusivitate afectate și utilizate pentru aceste sarcini;

c) prin termenul personal al organismelor de protecție civilă se înțeleg persoanele pe care o parte la conflict le afectează în exclusivitate pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în alin. a), inclusiv personalul afectat în exclusivitate administrației acestor organisme de către autoritatea competență a acestei părți;

d) prin termenul material al organismelor de protecție se înțelege echipamentul, aprovizionarea și mijloacele de transport pe care aceste organisme le utilizează pentru a îndeplini sarcinile enumerate la alin. a).

Art. 62. - Protecția generală

1. Organismele civile de protecție civilă ca și personalul lor trebuie să fie respectate și protejate în conformitate cu dispozițiile prezentului protocol și, mai ales, cu dispozițiile prezentei secțiuni. Ele au dreptul să se achite de sarcinile lor de protecție civilă, în afară de cazurile de necesitate militară imperioasă.

2. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică deopotrivă civililor care, deși nu aparțin unor organisme civile de protecție civilă, răspund unui apel al autorităților competente și îndeplinesc, sub controlul lor, sarcini de protecție civilă.

3. Clădirile și materialul utilizate în scopuri de protecție civilă, ca și adăposturile destinate populației civile, sunt reglementate de art. 52. Bunurile utilizate în scopurile protecției civile nu pot fi distruse și nici deturnate de la destinația lor, decât de către partea cărora acestea aparțin.

Art. 63. - Protecția civilă în teritoriile ocupate

1. În teritoriile ocupate, organismele civile de protecție civilă vor primi de la autorități facilitățile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. În nici o împrejurare, personalul lor nu trebuie constrâns să îndeplinească activități care ar împiedica executarea convenabilă a acestor sarcini. Puterea ocupantă nu va putea aduce nici o schimbare structurii sau personalului acestor organisme care ar putea prejudicia îndeplinirea eficace a misiunilor lor. Aceste organisme civile de protecție civilă nu vor fi obligate să acorde prioritate resortisanților sau intereselor acestei puteri.

2. Puterea ocupantă nu trebuie să oblige, să constrângă sau să incite organismele civile de protecție civilă să îndeplinească sarcinile lor într-un mod care ar prejudicia în orice fel interesele populației civile.

3. Puterea ocupantă poate, pentru rațiuni de securitate, să dezarmeze personalul de protecție civilă.

4. Puterea ocupantă nu trebuie nici să deturneze de la utilizarea lor specifică și nici să rechiziționeze clădirile sau materialul aparținând organismelor de protecție civilă sau utilizate de către acestea, atunci când această deturnare sau această rechiziție aduc prejudicii populației civile.

5. Puterea ocupantă poate să rechiziționeze sau să deturneze aceste mijloace, cu condiția continuării respectării regulii generale stabilite în paragraful 4 și sub rezerva următoarelor condiții speciale:

a) clădirile și materialul să fie pentru alte necesități ale populației civile;

b) rechiziția sau deturnarea să dureze numai cât necesitatea există.

6. Puterea ocupantă nu trebuie nici să deturneze și nici să rechiziționeze adăposturile puse la dispoziția populației civile sau necesare pentru nevoile acestei populații.

Art. 64. - Organisme civile de protecție civilă ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict și organisme internaționale de coordonare

1. Art. 62, 63, 65 și 66 se aplică deopotrivă personalului și materialelor organismelor civile, de protecție civilă ale unor alte state neutre sau care nu sunt părți la conflict, care îndeplinesc sarcini de protecție civilă enumerate în art. 61, pe teritoriul unei părți la conflict, cu consimțământul și sub controlul acestei părți. Notificarea acestei asistențe va fi adresată de îndată ce va fi posibil oricăreia dintre părțile adverse interesate. În nici o împrejurare, această activitate nu va fi considerată ca un amestec în conflict. Cu toate acestea, această activitate ar trebui să fie exercitată ținând seama, în mod curent, de interesele de securitate ale părților în conflict interesate.

2. Părțile la conflict care primesc asistența menționată în paragraful 1 și înaltele părți contractante care o acordă trebuie să faciliteze, când este cazul, coordonarea internațională a acestor acțiuni de protecție civilă. În acest caz, dispozițiile prezentului capitol se aplică organismelor internaționale competente.

3. În teritoriile ocupate, puterea ocupantă nu poate să excludă sau să restrângă activitățile organismelor civile de protecție civilă ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict și ale unor organisme internaționale de coordonare decât dacă ea poate să asigure îndeplinirea adecvată a sarcinilor de protecție civilă prin propriile sale mijloace sau prin acelea ale teritoriului ocupat.

Art. 65. - Încetarea protecției

1. Protecția la care au dreptul organismele civile de protecție civilă, personalul lor, clădirile, adăposturile și materialele lor nu va putea să înceteze decât dacă comit sau sunt întrebuințate pentru a comite, în afara sarcinilor proprii, acte dăunătoare inamicului. Cu toate acestea, protecția va înceta numai după ce o somație va fixa, de câte ori este cazul, un termen rezonabil, dar va rămâne fără efect.

2. Nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului:

a) faptul de a executa sarcini de protecție civilă sub conducerea sau supravegherea autorităților militare;

b) faptul că personalul civil de protecție civilă cooperează cu personalul militar în îndeplinirea sarcinilor de protecție civilă sau că militarii sunt atașați organismelor civile de protecție civilă;

c) faptul că de îndeplinirea sarcinilor de protecție civilă ar putea, incidental, să beneficieze și victime militare, în special acelea care sunt scoase din luptă.

3. Nu va fi considerat ca act dăunător inamicului nici portul de arme ușoare individuale de către personalul civil de protecție civilă, în vederea menținerii ordinii sau pentru propria sa protecție. Cu toate acestea, în zonele în care se desfășoară sau se pare ca vor trebui să se desfășoare lupte terestre, părțile la conflict vor da dispozițiile potrivite pentru a limita aceste arme la armele de mână, cum ar fi pistoalele sau revolverele, cu scopul de a facilita diferențierea între personalul de protecție civilă și combatanți. Chiar dacă personalul de protecție civilă poartă alte arme individuale ușoare în aceste zone, acesta trebuie să fie respectat și protejat îndată ce va fi recunoscut ca atare.

4. Faptul că organismele civile de protecție civilă sunt organizate după model militar, ca și caracterul obligatoriu al serviciului cerut personalului lor, nu le va priva, de asemenea, de protecția conferită de prezentul protocol.

Art. 66. - Identificare

1. Fiecare parte la conflict trebuie să se străduiască să procedeze în așa fel încât organismele de protecție civilă, personalul lor, clădirile și materialele lor să fie identificate atunci când sunt consacrate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă. Adăposturile puse la dispoziția populației civile trebuie să fie identificabile într-un mod analog.

2. Fiecare parte la conflict trebuie să se străduiască, de asemenea, să adopte și să pună în aplicare metode și proceduri care să permită identificarea adăposturilor civile, precum și personalul, clădirile și materialele de protecție civilă care poartă sau arborează semnul distinctiv internațional al protecției civile.

3. În teritoriile ocupate și în zonele în care se desfășoară sau se pare că se vor desfășura lupte, personalul civil de protecție civilă se va face recunoscut, ca regulă generală, prin semnul distinctiv internațional al protecției civile și al unei cărți de identitate atestând statutul sau.

4. Semnul distinctiv internațional al protecției civile constă dintr-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, când este utilizat pentru protecția organismelor de protecție civilă, a clădirilor lor, a personalului și materialelor lor sau pentru protecția adăposturilor civile.

5. În afară semnului distinctiv, părțile la conflict vor putea să se pună de acord asupra utilizării semnelor distinctive în scopul identificării serviciilor de protecție civilă.

6. Aplicarea dispozițiilor paragrafelor 1 și 4 este reglementată de cap. V din anexa nr. I a prezentului protocol.

7. În timp de pace, semnul descris în paragraful 4 poate fi utilizat cu consimțământul autorităților naționale competente, în scopul identificării serviciilor de protecție civilă.

8. Înaltele părți contractante și părțile la conflict vor lua măsurile necesare pentru a controla utilizarea semnului distinctiv internațional de protecție civilă și pentru a preveni și reprimă folosirea abuzivă a acestuia.

9. Identificarea personalului sanitar și religios, a unităților sanitare și a mijloacelor de transport sanitare ale protecției civile este reglementată deopotrivă de art. 18.

Art. 67. - Membrii forțelor armate și unitățile militare afectate organismelor de protecție civilă

1. Membrii forțelor armate și unitățile militare afectate organismelor de protecție civilă vor fi respectați și protejați, cu condiția ca:

a) acest personal și aceste unități să fie afectate în permanență îndeplinirii oricărei sarcini prevăzute în art. 61 și să i se consacre în exclusivitate;

b) dacă a primit această însărcinare, acest personal să nu îndeplinească alte sarcini militare în timpul conflictului;

c) acest personaj să se distingă net de ceilalți membri ai forțelor armate, purtând foarte vizibil semnul distinctiv internațional al protecției civile, care trebuie să fie suficient de mare, și având în posesie cartea de identitate prevăzută în cap. V al anexei nr. I a prezentului protocol, atestând statutul sau;

d) acest personal și aceste unități să fie dotate numai cu arme individuale ușoare în vederea menținerii ordinii sau pentru propria lor apărare. Dispozițiile art. 65 paragraful 3 se vor aplică și în acest caz;

e) acest personal să nu participe direct la ostilități și să nu comită sau să nu fie întrebuințat pentru a comite, în afara sarcinilor de protecție civilă, acte dăunătoare părții adverse;

f) acest personal și aceste unități să-și îndeplinească sarcinile lor de protecție civilă numai pe teritoriul național al părții lor.

Nerespectarea condițiilor enunțate în alin. e) de către oricare membru al forțelor armate care este obligat prin condițiile prevăzute în alin. a) și b) este interzisă.

2. Membrii personalului militar care servesc în organismele de protecție civilă vor fi, dacă cad în mâinile unei părți adverse, prizonieri de război. În teritoriul ocupat ei pot să fie folosiți, dar numai în interesul populației civile din acest teritoriu, pentru sarcini de protecție civilă, în măsura în care este nevoie de aceasta, cu condiția, totuși, ca ei să fie voluntari, dacă această muncă este periculoasă.

3. Clădirile și elementele importante ale materialelor și ale mijloacelor de transport ale unităților militare afectate organismelor de protecție civilă trebuie să fie marcate vizibil cu semnul distinctiv internațional al protecției civile. Acest semn trebuie să fie suficient de mare.

4. Clădirile și materialele unităților militare afectate în permanență organismelor de protecție civilă și afectate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă, dacă vor cădea în mâinile unei părți adverse, vor beneficia de dreptul războiului. Cu toate acestea, nu se va putea schimba destinația lor atâta vreme cât ele sunt necesare îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă, în afara cazului unei necesități militare imperioase, cu condiția ca, în prealabil, să fi fost luate măsuri pentru a se face față, într-un mod corespunzător, necesităților populației civile.

SECȚIUNEA II - AJUTOARE ÎN FAVOAREA POPULAȚIEI CIVILE

Art. 68. - Domeniu de aplicare

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică populației civile în sensul prezentului protocol și completează art. 23, 55, 59, 60, 61 și 62 și celelalte dispoziții pertinente ale celei de-a IV-a convenții.

Art. 69. - Necesități esențiale în teritoriile ocupate

1. În afara obligațiilor enumerate în art. 55 al celei de-a IV-a convenții, referitoare la aprovizionarea cu provizii și medicamente, puterea ocupantă va asigura, de asemenea, în întreaga măsură a mijloacelor sale și fără nici o diferențiere cu caracter defavorabil, furnizarea de îmbrăcăminte, așternuturi, mijloace de adăpostire și alte furnituri esențiale supraviețuirii populației civile din teritoriul ocupat, precum și obiectele de cult necesare.

2. Acțiunile de ajutor în favoarea populației civile din teritoriul ocupat sunt reglementate de art. 59, 60, 61, 62, 108, 109, 110 și 111 ale celei de-a IV-a convenții, ca și de art. 71 al prezentului protocol, și vor fi înfăptuite fără întârziere.

Art. 70. - Acțiuni de ajutor

1. Atunci când populația civilă dintr-un teritoriu sub controlul unei părți în conflict, altul decât un teritoriu ocupat, este insuficient aprovizionată cu materiale și alimente menționate în art. 69, vor fi întreprinse acțiuni de asistență cu caracter umanitar și imparțial și fără nici o diferențiere cu caracter defavorabil, sub rezerva consimțământului părților vizate de către aceste acțiuni de asistență. Ofertele de asistență îndeplinind condițiile de mai sus nu vor fi considerate nici ca un amestec în conflictul armat și nici drept acte ostile. Cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare va fi acordată prioritate persoanelor care, așa cum sunt copiii, femeile însărcinate sau lehuze și mamele care alăptează, trebuie, conform convenției a IV-a sau prezentului protocol, să facă obiectul unui tratament privilegiat sau al unei protecții deosebite.

2. Părțile la conflict și fiecare înaltă parte contractantă vor autoriza și vor facilita trecerea rapidă și fără piedici a tuturor trimiterilor, a echipamentelor și a personalului de ajutor oferite în conformitate cu prevederile acestei secțiuni, chiar dacă acest ajutor este destinat populației civile a părții adverse.

3. Părțile la conflict și fiecare înaltă parte contractantă, autorizând trecerea de ajutoare, echipamente și personal în conformitate cu paragraful 2:

a) vor dispune de dreptul de a stabili reglementările tehnice, inclusiv verificările, la care este supusă o asemenea trecere;

b) vor putea să condiționeze autorizația de trecere de obligația ca distribuirea asistenței să fie efectuată la fața locului, sub controlul unei părți protectoare;

c) nu vor deturna în nici un fel trimiterile de ajutoare de la destinația lor și nici nu vor întârzia trimiterea, cu excepția cazurilor de necesitate urgentă, în interesul populației civile vizate.

4. Părțile la conflict vor asigura protecția trimiterilor de ajutoare și vor facilita distribuirea rapidă a acestora.

5. Părțile la conflict și fiecare înaltă parte contractantă interesată vor încuraja și vor facilita o coordonare internațională eficientă a acțiunilor de asistență menționate în paragraful 1.

Art. 71. - Personalul care participă la acțiunile de asistență

1. În caz de necesitate, ajutorul furnizat într-o acțiune de asistență va putea cuprinde personal de asistență, mai ales pentru transportul și distribuirea trimiterilor de ajutoare; participarea acestui personal va fi supusă consimțământului părții pe teritoriul căreia își va exercita activitatea.

2. Acest personal va fi respectat și protejat.

3. Fiecare parte care primește colete cu ajutoare va asista, în toată măsura posibilului, personalul menționat în paragraful 1, în îndeplinirea misiunii sale de asistență. Activitățile acestui personal de asistență nu pot fi limitate, iar deplasările sale nu vor fi restrânse temporar decât în caz de necesitate militară imperioasă.

4. În nici o împrejurare personalul de ajutorare nu va trebui să-și depășească limitele misiunii, potrivit prevederilor prezentului protocol. Trebuie să se țină seama îndeosebi de exigențele de securitate ale părții pe teritoriul căreia acesta își exercită atribuțiile. Se poate pune capăt misiunii oricărui membru al personalului de ajutorare care nu respectă aceste condiții.

SECȚIUNEA III - TRATAMENTUL PERSOANELOR SUB PUTEREA UNEI PĂRȚI ÎN CONFLICT

Cap. 1 - Domeniul de aplicare și protecția persoanelor și a bunurilor

Art. 72. - Domeniu de aplicare

Dispozițiile prezentei secțiuni completează normele referitoare la protecția umanitară a persoanelor civile și a bunurilor cu caracter civil căzute în mâna unei părți la conflict, enunțate în convenția a IV-a, îndeosebi în titlurile I și III, ca și celelalte norme aplicabile de drept internațional care reglementează protecția drepturilor fundamentale ale omului pe timpul unui conflict armat cu caracter internațional.

Art. 73. - Refugiați și apatrizi

Persoanele care, înaintea începerii ostilităților, sunt considerate ca apatrizi sau refugiați în sensul instrumentelor internaționale pertinente, accentuate de către părțile interesate sau de legislația națională a statului de refugiu sau de reședință, vor fi, în toate împrejurările și fără nici o diferențiere cu caracter defavorabil, persoane protejate în sensul titlurilor I și III ale celei de-a IV-a convenții.

Art. 74. - Regruparea familiilor dispersate

Înaltele părți contractante și părțile în conflict vor facilita, în toată măsura posibilului, regruparea familiilor dispersate ca urmare a conflictelor armate și vor încuraja în special acțiunea organizațiilor umanitare care se consacră acestei sarcini în conformitate cu dispozițiile convențiilor și ale prezentului protocol și în conformitate cu regulile lor de securitate.

Art. 75. - Garanții fundamentale

1. În măsura în care ele sunt afectate de o situație prevazută în art. 1 al prezentului protocol, persoanele care sunt în mâinile unei părți la conflict și care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea convențiilor și a prezentului protocol vor fi tratate cu umanitate, în toate împrejurările, și vor beneficia cel puțin de protecția prevăzută în prezentul articol, fără nici o diferențiere cu caracter defavorabil fondată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau credință, opinii politice sau altele, origine națională sau socială, avere, naștere sau o altă situație, sau orice alte criterii analoage. Fiecare dintre părți va respecta integritatea corporală, onoarea, convingerile și practicile religioase ale tuturor acestor persoane.

2. Sunt și vor rămâne interzise întotdeauna și în orice loc următoarele acte, fie că sunt comise de persoane civile sau militari:

a) atingerile aduse vieții, sănătății și integrității fizice sau mentale a persoanelor, în special:

i) omorul;

ii) tortura sub toate formele sale, fie fizică, fie mentală;

iii) pedepsele corporale;

iv) mutilările;

b) atingerile îndreptate împotriva demnității persoanei, mai ales tratamentele umilitoare și degradante, prostituția forțată și orice formă de atentat la pudoare;

c) luarea de ostatici;

d) pedepsele colective;

e) amenințarea de a comite oricare dintre actele citate mai sus.

3. Orice persoană arestată, deținută sau internată pentru acte în legătură cu conflictul armat va fi informată fără întârziere, într-o limba pe care o înțelege, despre motivele pentru care aceste măsuri au fost luate. Cu excepția cazului de arestare sau de detenție pentru o infracțiune penală, această persoană va fi eliberata în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, îndată ce împrejurările care justifică arestarea, detenția sau internarea vor fi încetat să existe.

4. Nici o condamnare nu va fi pronunțată și nici o pedeapsă nu va fi executată împotriva unei persoane recunoscută vinovată de o infracțiune penală comisă în legătură cu conflictul armat, dacă aceasta nu are loc în baza unei sentințe prealabile date de un tribunal imparțial și constituit legal, care să se conformeze principiilor general recunoscute ale unei proceduri judiciare normale cuprinzând următoarele garanții:

a) procedura va dispune ca orice acuzat să fie informat fără întârziere de detaliile infracțiunii care îi este imputată și se vor asigura acuzatului, înaintea și în timpul procesului, toate drepturile și mijloacele necesare apărării sale;

b) nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infracțiune decât pe baza unei responsabilități penale individuale;

c) nimeni nu va fi acuzat sau condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care nu constituie un act de delict potrivit dreptului național sau internațional care era aplicabil în momentul în care au fost comise. De asemenea, nu va fi aplicată nici o pedeapsă mai gravă decât aceea care era aplicabilă în momentul în care infracțiunea a fost comisă. Dacă, ulterior acestei infracțiuni, legea prevede aplicarea unei pedepse mai ușoare, delincventul va trebui să beneficieze de această situație;

d) orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când culpabilitatea sa nu a fost legal stabilită;

e) orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul de a fi judecată în prezența sa;

f) nimeni nu poate fi forțat să depună mărturie împotriva sa sau să se recunoască vinovat;

g) orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul să interogheze sau să ceară să fie interogați martorii acuzării și să obțină înfățișarea la interogatoriul martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;

h) nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită de către aceeași parte pentru o infracțiune care a făcut deja obiectul unei sentințe definitive de achitare sau condamnare dată în conformitate cu același drept și aceeași procedură judiciară;

i) orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul ca sentința să fie pronunțată în ședință publică;

j) orice persoană condamnată va fi informată în momentul condamnării de drepturile sale judiciare de recurs și de alte drepturi, ca și de termenele în care trebuie exercitate.

5. Femeile private de libertate pentru motive în legătură cu conflictul armat vor fi deținute în localuri separate de cele ale bărbaților. Ele vor fi plasate sub supraveghere exercitată de către femei. Cu toate acestea, dacă sunt arestate, deținute sau internate familii, unitatea acestor familii va fi păstrată, pe cât posibil, în ceea ce privește cazarea lor.

6. Persoanele arestate, deținute sau internate pentru motive în legătură cu conflictul armat vor beneficia de protecția acordată prin prezentul articol până la eliberarea lor definitivă, repatrierea sau reașezarea lor, chiar și după terminarea conflictului armat.

7. Pentru ca să nu existe nici o îndoială în ceea ce privește urmărirea și judecarea persoanelor acuzate de crime de război sau de crime împotriva umanității, vor fi aplicate următoarele principii:

a) persoanele care sunt acuzate de astfel de crime vor fi deferite urmăririi și judecării, în conformitate cu normele de drept internațional aplicabil;

b) oricărei persoane care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în baza convențiilor sau a prezentului protocol i se va acorda tratamentul prevăzut de către prezentul articol, indiferent că crimele de care este acuzată constituie sau nu infracțiuni grave la convenții sau la prezentul protocol.

8. Nici o dispoziție a prezentului articol nu poate fi interpretată ca limitând sau aducând o atingere oricărei alte dispoziții mai favorabile, care acordă, în baza regulilor de drept internațional aplicabil, o mai mare protecție persoanelor ocrotite de paragraful 1.

Cap. 2 - Măsuri în favoarea femeilor și a copiilor

Art. 76. - Protecția femeilor

1. Femeile vor face obiectul unui respect deosebit și vor fi protejate, în special împotriva violului, constrângerii la prostituție și oricărei forme de atentat la pudoare.

2. Cazurile de femei însărcinate și de mame cu copii mici care depind de acestea, ce sunt arestate, deținute sau internate pentru motive în legătură cu conflictul armat, vor fi examinate cu prioritate absolută.

3. În toată măsura posibilului, părțile la conflict se vor strădui să evite ca pedeapsa cu moartea să fie pronunțată împotriva femeilor însărcinate sau mamelor cu copii mici care depind de ele, pentru o infracțiune comisă în legătură cu conflictul armat. O condamnare la moarte pentru o astfel de infracțiune, împotriva acestor femei, nu va fi executată.

Art. 77. - Protecția copiilor

1. Copiii vor trebui să facă obiectul unui respect special și vor trebui să fie protejați împotriva oricărei forme de atentat la pudoare. Părțile la conflict le vor acorda îngrijiri și ajutorul de care au nevoie, ținând seama de vârsta lor sau de orice alt motiv.

2. Părțile la conflict vor lua toate măsurile posibile în practică pentru ca copiii sub 15 ani să nu participe direct la ostilități, îndeosebi abținându-se de la a-i recruta în forțele lor armate. Atunci când ele încorporează persoane de peste 15 ani, dar sub 18 ani, părțile la conflict se vor strădui să acorde prioritate celor mai în vârstă.

3. Dacă, în cazuri excepționale și în pofida dispozițiilor paragrafului 2, copiii care nu au 15 ani împliniți participă direct la ostilități și cad în mâinile unei părți adverse, vor continua să beneficieze de protecția specială acordată de prezentul articol, fie că sunt sau nu prizonieri de război.

4. Dacă sunt arestați, deținuți sau internați pentru motive în legătură cu conflictul armat, copiii vor fi puși sub pază în localuri separate de cele ale adulților, cu excepția cazului familiilor cazate ca unități familiale, așa cum prevede paragraful 5 al art. 75.

5. O condamnare la moarte pentru o infracțiune în legătură cu conflictul armat nu va fi executată împotriva persoanelor care nu aveau 18 ani în momentul infracțiunii.

Art. 78. - Evacuarea copiilor

1. Nici o parte la conflict nu trebuie să efectueze evacuarea, către o țară străină, de alți copii decât propriii săi resortisanți, în afara cazului unei evacuări temporare, a cărei necesitate este impusă de rațiuni imperioase ce țin de sănătatea sau de tratamentul medical al copiilor sau, cu excepția unui teritoriu ocupat, de securitatea lor. Atunci când se poate lua legătura cu părinții sau tutorii, este necesar consimțământul lor scris cu privire la evacuare. Dacă nu se poate lua legătura cu aceștia, evacuarea nu se poate face decât cu consimțământul scris al persoanelor cărora legea sau cutuma le atribuie, în principal, ocrotirea copiilor.

Puterea protectoare va controla orice evacuare de această natură, în înțelegere cu părțile interesate, adică cu partea care efectuează evacuarea, cu partea care primește copiii și cu orice parte ai cărei resortisanți sunt evacuați. În toate cazurile, toate părțile la conflict vor lua toate măsurile de precauție posibile în practică pentru a evita compromiterea evacuării.

2. Atunci când se efectuează o evacuare în condițiile paragrafului 1, educația fiecărui copil evacuat, inclusiv educația sa religioasă și morală, așa cum o doresc părinții săi, va trebui să fie asigurată, pe cât posibil, într-un mod continuu.

3. În scopul facilitării întoarcerii în familia și în țara lor a copiilor evacuați în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, autoritățile părții care au efectuat evacuarea și, atunci când va fi cazul, autoritățile țarii gazdă, vor stabili, pentru fiecare copil, o fișă însoțită de fotografii, pe care o vor transmite Agenției Centrale de Depistare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii. Această fișă va purta, de fiecare dată când aceasta va fi posibil și nu va risca să dăuneze copiilor, următoarele date:

a) numele copilului;

b) prenumele copilului;

c) sexul;

d) locul și data nașterii (sau, dacă data nașterii nu este cunoscută, vârsta aproximativă);

e) numele și prenumele tatălui;

f) numele și prenumele mamei și, eventual, numele său înainte de căsătorie;

g) rudele apropiate ale copilului;

h) naționalitatea copilului;

i) limba maternă a copilului și orice altă limba pe care acesta o vorbește;

j) adresa familiei copilului;

k) orice număr de identificare dat copilului;

l) starea sănătății copilului;

m) grupa sanguină a copilului;

n) eventuale semne particulare;

o) data și locul unde copilul a fost găsit;

p) data la care și locul din care copilul și-a părăsit țara;

q) eventual religia copilului;

r) adresa copilului în țara gazdă;

s) dacă copilul moare înaintea reîntoarcerii sale, data, locul și împrejurările morții sale și locul de înmormântare.

Cap. 3 - Ziariștii

Art. 79. - Măsuri de protecție a ziariștilor

1. Ziariștii care îndeplinesc misiuni profesionale periculoase în zonele de conflict armat vor fi considerați ca persoane civile în sensul art. 50 paragraful 1.

2. Ei vor fi protejați, în această calitate, în conformitate cu convențiile și cu prezentul protocol, cu condiția de a nu întreprinde nici o acțiune care să contravină statutului lor de persoane civile și fără a renunța la dreptul corespondenților de război acreditați pe lângă forțele armate de a beneficia de statutul prevăzut la art. 4 alin. 4 al celei de-a III-a convenții.

3. Ei vor putea obține o carte de identitate conformă modelului atașat anexei nr. 2 a prezentului protocol. Această legitimație care va fi eliberată de guvernul statului ai cărui resortisanți sunt, sau pe teritoriul căruia ei își au reședința, sau în care se află agenția sau organul de presă care îi folosește, va atesta calitatea de ziarist a titularului ei.

TITLUL V - APLICAREA CONVENȚIILOR ȘI A PREZENTULUI PROTOCOL

SECȚIUNEA I - DISPOZIȚII GENERALE

Art. 80. - Măsuri de executare

1. Înaltele părți contractante și părțile la conflict vor lua neîntârziat toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligațiile care le revin în virtutea convențiilor și a prezentului protocol.

2. Înaltele părți contractante și părțile la conflict vor emite ordine și instrucțiuni pentru a asigura respectarea convențiilor și a prezentului protocol și vor supraveghea aplicarea lor.

Art. 81. - Activitățile Crucii Roșii și ale altor organizații umanitare

1. Părțile la conflict vor acorda Comitetului Internațional al Crucii Roșii toate facilitățile posibile pentru a-i permite să-și asume sarcinile umanitare care îi sunt atribuite de către convenții și de prezentul protocol, cu scopul de a asigura protecție și asistență victimelor conflictelor. Comitetul Internațional al Crucii Roșii va putea, de asemenea, să exercite orice alte activități umanitare în favoarea acestor victime, cu consimțământul părților la conflict.

2. Părțile la conflict vor acorda organizațiilor lor respective de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu) facilitățile necesare exercitării activităților lor umanitare în favoarea victimelor conflictului, în conformitate cu dispozițiile convențiilor și ale prezentului protocol și cu principiile fundamentale ale Crucii Roșii formulate de către conferințele internaționale ale Crucii Roșii.

3. Înaltele părți contractante și părțile la conflict vor facilita, în toată măsura posibilului, ajutorul pe care organizațiile de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu) și Liga Societăților de Cruce Roșie îl vor acorda victimelor conflictelor în conformitate cu dispozițiile convențiilor și ale prezentului protocol și cu principiile fundamentale ale Crucii Roșii formulate de către conferințele internaționale ale Crucii Roșii.

4. Înaltele părți contractante și părțile la conflict vor acorda, pe cât posibil, facilități asemănătoare acelora care sunt prevăzute în paragrafele 2 și 3, celorlalte organizații umanitare menționate de către convenții și de prezentul protocol, care sunt în mod corespunzător autorizate de către părțile la conflict interesate și care își exercită activitățile lor umanitare în conformitate cu dispozițiile convențiilor și ale prezentului protocol.

Art. 82. - Consilierii juridici în forțele armate

Înaltele părți contractante, tot timpul, și părțile la conflict, în perioada conflictului armat, vor veghea ca consilierii juridici să fie disponibili, atunci când va fi cazul, pentru a-i sfătui pe comandanții militari, la eșaloanele corespunzătoare, în ceea ce privește aplicarea convențiilor și a prezentului protocol și în ceea ce privește instruirea corespunzătoare a forțelor armate în această privință.

Art. 83. - Difuzare

1. Înaltele părți contractante se angajează să difuzeze în cea mai largă măsură posibilă, în timp de pace, ca și în perioadă de conflict armat, convențiile și prezentul protocol în țările lor respective și, îndeosebi, să introducă studiul lor în programele de instrucție militară, să încurajeze studiul acestora de către populația civilă, astfel încât aceste instrumente să fie cunoscute de forțele armate și de populația civilă.

2. Autoritățile militare sau civile care, în perioadă de conflict armat, își vor asuma responsabilități în aplicarea convențiilor și a prezentului protocol vor trebui să posede o cunoaștere deplină a textelor acestor instrumente.

Art. 84. - Legi de aplicare

Înaltele părți contractante își vor comunica, cât mai repede posibil, prin intermediul depozitarului și, dacă este cazul, prin mijlocirea puterilor protectoare, traducerile lor oficiale ale prezentului protocol, ca și legile și regulamentele pe care ar putea să le adopte pentru a-i asigura aplicarea.

SECȚIUNEA II - MĂSURI ÎN SITUAȚIILE DE ÎNCĂLCARE A CONVENȚIILOR ȘI A PREZENTULUI PROTOCOL

Art. 85. - Măsuri în situațiile de încălcare a prezentului protocol

1. Dispozițiile convențiilor referitoare la măsurile de infracțiuni și infracțiuni grave, completate de către prezenta secțiune, se aplică în situațiile de încălcări și de încălcări grave la prezentul protocol.

2. Actele calificate drept încălcări grave în convenții constituie încălcări grave în prezentul protocol, dacă sunt comise împotriva persoanelor aflate în mâinile unei părți adverse și care sunt protejate de către art. 44, 45 și 73 ale prezentului protocol, sau împotriva răniților, bolnavilor sau naufragiaților părții adverse, protejați de către prezentul protocol, sau împotriva personalului sanitar sau religios, a unităților sanitare sau mijloacelor de transport sanitar care sunt sub controlul părții adverse și protejați de prezentul protocol.

3. În afara încălcărilor grave definite în art. 11, următoarele acte, când sunt comise cu intenție, cu violarea dispozițiilor pertinente ale prezentului protocol, și când produc moartea sau lezează în mod grav integritatea fizică sau sănătatea, sunt considerate încălcări grave ale prezentului protocol:

a) supunerea populației civile sau a persoanelor civile unui atac;

b) lansarea unui atac nediferențiat atingând populația civilă sau bunuri cu caracter civil, cunoscând că acest atac va cauza pierderi în vieți omenești, rănirea persoanelor civile sau pagube bunurilor cu caracter civil și care sunt excesive în sensul art. 57 paragraful 2 alin. iii);

c) lansarea unui atac împotriva lucrărilor sau instalațiilor conținând forțe periculoase, cunoscând că acest atac va cauza pierderi în vieți omenești, rănirea persoanelor civile sau pagube bunurilor cu caracter civil și care sunt excesive în sensul art. 57 paragraful 2 alin. iii);

d) atacarea localităților neapărate și a zonelor demilitarizate;

e) atacarea unei persoane, cunoscând ca această persoană este scoasă din luptă;

f) utilizarea cu perfidie, cu violarea art. 37, a semnului distinctiv al Crucii Roșii, al Semilunii Roșii sau al Leului și Soarelui Roșu, sau a altor semne protectoare recunoscute de către convenții sau de prezentul protocol.

4. În afara încălcărilor grave definite în paragrafele precedente și în convenții, actele următoare sunt considerate ca încălcări grave ale protocolului atunci când sunt comise cu intenție și cu violarea convențiilor sau a prezentului protocol:

a) transferarea de către puterea ocupantă a unei părți a populației sale civile în teritoriul pe care-l ocupă sau deportarea sau transferarea în interiorul sau în afara teritoriului ocupat a totalității sau a unei părți a populației acestui teritoriu, cu violarea art. 49 al celei de-a IV-a convenții;

b) orice întârziere nejustificată în repatrierea prizonierilor de război sau a civililor;

c) practicile de apartheid și celelalte practici inumane și degradante, bazate pe discriminarea rasială care dau loc unor ofense grave la adresa demnității personale;

d) faptul de a îndrepta atacuri împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau lăcașurilor de cult clar recunoscute, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor și cărora le este acordată o protecție specială pe baza unei înțelegeri speciale, de exemplu în cadrul unei organizații internaționale competente, provocând astfel distrugerea lor la scară mare, atunci când nu există nici o dovadă de violare de către partea adversă a art. 53 alin. b) și când monumentele istorice, operele de artă și lăcașurile de cult respective nu sunt situate în apropierea imediată a obiectivelor militare;

e) faptul de a priva o persoană protejată de către convenții sau despre care se fac referiri în paragraful 2 al prezentului articol de dreptul său de a fi judecat conform procedurii legale și imparțial.

5. Sub rezerva aplicării convențiilor și a prezentului protocol, încălcările grave ale acestor instrumente sunt considerate drept crime de război.

Art. 86. - Omisiuni

1. Înaltele părți contractante și părțile la conflict trebuie să ia măsuri în situațiile de încălcări grave, luând totodată măsuri pentru a face să înceteze toate celelalte încălcări ale convențiilor și ale prezentului protocol, care ar rezulta dintr-o omisiune ce contravine unei obligații asumate prin aceste instrumente.

2. Faptul că o încălcare a convențiilor sau a prezentului protocol a fost comisă de către un subordonat nu îi exonerează pe superiorii săi de responsabilitatea lor penală sau disciplinară, după caz, dacă aceștia știau sau aveau informațiile care le permiteau să cunoască, în împrejurările respective, că acest subordonat comitea sau urma să comită o astfel de încălcare, și dacă nu au luat toate măsurile practic posibile pentru a împiedica sau pedepsi această încălcare.

Art. 87. - Obligațiile comandanților

1. Înaltele părți contractante și părțile la conflict trebuie să-i însărcineze pe comandanții militari în ceea ce-i privește pe membrii forțelor armate puse sub comanda lor, precum și privind celelalte persoane aflate sub autoritatea lor pentru a-i împiedica să comită infracțiuni la convenții și la prezentul protocol și, la nevoie, să le pedepsească și să le denunțe autorităților competente.

2. În vederea împiedicării comiterii de infracțiuni și pentru reprimarea lor, înaltele părți contractante și părțile la conflict trebuie să ceară ca comandanții, potrivit gradului de responsabilitate, să se asigure ca membrii forțelor armate puse sub comanda lor să-și cunoască obligațiile potrivit prevederilor convențiilor sau ale prezentului protocol.

3. Înaltele părți contractante și părțile la conflict trebuie să ceară oricărui comandant, care a aflat că subordonații sau alte persoane aflate sub autoritatea sa au comis sau vor comite o infracțiune la convenții sau la prezentul protocol, să ia măsurile care sunt necesare pentru a împiedica astfel de violări ale convențiilor sau ale prezentului protocol, iar atunci când va fi cazul, să ia inițiativa aplicării unor acțiuni disciplinare sau penale împotriva autorilor violărilor.

Art. 88. - Întrajutorarea judiciară în materie penală

1. Înaltele părți contractante își vor acorda cea mai largă întrajutorare posibilă în orice procedură referitoare la infracțiunile grave la convenții sau la prezentul protocol.

2. Sub rezerva drepturilor și obligațiilor stabilite de convenții și de art. 85 paragraful 1 din prezentul protocol și atunci când împrejurările o permit, înaltele părți contractante vor coopera în materie de extrădare. Ele vor examina în mod corespunzător cererea statului pe teritoriul căruia pretinsa infracțiune s-a produs.

3. În toate cazurile, legea aplicabilă este aceea a înaltei părți contractante solicitante. Totuși, dispozițiile paragrafelor precedente nu afectează obligațiile decurgând din dispozițiile oricărui alt tratat cu caracter bilateral sau multilateral care reglementează sau va reglementa, în totalitate sau în parte, problemele întrajutorării judiciare în materie penală.

Art. 89. - Cooperarea

În cazurile de violări grave ale convențiilor sau ale prezentului protocol, înaltele părți contractante se angajează să acționeze, atât împreună, cât și separat, în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite și în conformitate cu Carta Națiunilor Unite.

Art. 90. - Comisia internațională de stabilire a faptelor

1. a) Va fi constituită o comisie internațională de stabilire a faptelor, denumită mai jos comisie, compusă din cincisprezece membri de înaltă moralitate și de o imparțialitate recunoscută.

b) Când cel puțin douăzeci de înalte părți contractante vor fi convenit să accepte competența comisiei în conformitate cu paragraful 2, iar ulterior, la intervale de cinci ani, depozitarul va convoca o reuniune a reprezentanților acestor înalte părți contractante în vederea alegerii membrilor comisiei. La această reuniune, membrii comisiei vor fi aleși prin scrutin secret de pe o listă de persoane pentru întocmirea căreia fiecare din aceste înalte părți contractante va putea propune un nume.

c) Membrii comisiei vor activa cu titlu personal și vor exercita mandatul lor până la alegerea noilor membri la reuniunea următoare.

d) Cu ocazia alegerii, înaltele părți contractante se vor asigura ca fiecare din persoanele de ales în comisie să posede calificarea cerută și vor veghea să se asigure o reprezentare geografică echitabilă pe ansamblul comisiei.

e) În cazul în care un loc va deveni vacant, comisia îl va completa ținând seama, în mod corespunzător, de dispozițiile alineatelor precedente.

f) Depozitarul va pune la dispoziția comisiei serviciile administrative necesare îndeplinirii funcțiunilor sale.

2. a) Înaltele părți contractante pot, cu ocazia semnării, ratificării sau aderării la protocol, sau ulterior în orice moment, să declare că recunosc de drept și fără acord special, față de orice înaltă parte contractantă care acceptă aceleași obligații, competența comisiei pentru a ancheta asupra afirmațiilor unei asemenea înalte părți, așa cum o autoriză prezentul articol.

b) Declarațiile avute în vedere mai sus vor fi remise depozitarului, care va comunica copii înaltelor părți contractante.

c) Comisia va avea în competență:

i) anchetarea oricărui fapt pretins a fi o încălcare gravă în sensul convențiilor și al prezentului protocol, sau o altă violare gravă a convențiilor și a prezentului protocol;

ii) facilitarea, oferind bunele sale oficii, a restabilirii unei atitudini de respectare a dispozițiilor convențiilor și a prezentului protocol.

d) În alte situații, comisia nu va deschide o anchetă, la cererea unei părți la conflict, decât cu consimțământul celeilalte sau celorlalte părți interesate.

e) Sub rezerva dispozițiilor de mai sus ale prezentului paragraf, dispozițiile art. 52 al convenției I, art. 53 al celei de-a II-a convenții, art. 132 al celei de-a III-a convenții și art. 149 al celei de-a IV-a convenții rămân aplicabile oricărei pretinse violări a convențiilor și se aplică, de asemenea, oricărei pretinse violări a prezentului protocol.

3. a) Dacă părțile interesate nu dispun altfel de un acord comun, toate anchetele vor fi efectuate de o cameră compusă din șapte membri numiți după cum urmează:

i) cinci membri ai comisiei, care nu trebuie să fie resortisanți ai nici uneia dintre părțile la conflict, vor fi numiți de către președintele comisiei, pe baza unei reprezentări echitabile a regiunilor geografice, după consultarea părților la conflict;

ii) doi membri ad-hoc, care nu trebuie să fie resortisanți ai nici uneia dintre părțile la conflict, vor fi numiți câte unul de către fiecare din acestea.

b) De la primirea unei cereri de anchetă, președintele comisiei va fixa un termen convenabil pentru constituirea unei camere. Dacă cel puțin unul din cei doi membri ad-hoc nu a fost numit în termenul fixat, președintele va proceda imediat la numirea sau la numirile necesare pentru a completa componența camerei.

4. a) Camera constituită în conformitate cu dispozițiile paragrafului 3 în vederea efectuării unei anchete va invita părțile la conflict să o asiste și să prezinte probele. Ea va putea, de asemenea, să caute alte probe pe care le va considera pertinente și să procedeze la o anchetă la fața locului.

b) Toate elementele de probă vor fi comunicate părților interesate, care vor avea dreptul să prezinte comisiei observațiile lor.

c) Fiecare parte interesată va avea dreptul să discute probele.

5. a) Comisia va prezenta părților vizate un raport asupra rezultatelor anchetei camerei cu recomandările pe care le va considera potrivite.

b) Dacă camera nu este în măsură să adune probe care să fie suficiente pentru fundamentarea unor concluzii obiective și imparțiale, comisia va face cunoscute motivele acestei incapacități.

c) Comisia nu va comunica public concluziile sale decât dacă toate părțile la conflict i-au cerut aceasta.

6. Comisia va stabili regulamentul interior, inclusiv regulile referitoare la președinția comisiei și a camerei. Acest regulament va prevedea că funcțiunile președintelui comisiei vor fi exercitate permanent și că, în caz de anchetă, ele vor fi exercitate de o persoană care să nu fie resortisant al uneia dintre părțile la conflict.

7. Cheltuielile administrative ale comisiei vor fi acoperite prin contribuții ale înaltelor părți contractante, care vor fi făcut declarația prevazută în paragraful 2, și prin contribuții voluntare. Partea sau părțile la conflict care cer o anchetă vor avansa fondurile necesare pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de o cameră și vor fi despăgubite de către partea sau părțile împotriva cărora sunt îndreptate alegațiile, până la nivelul de 50 la sută din cheltuielile camerei. Dacă camerei ii sunt prezentate alegații de către ambele părți, fiecare parte va avansa 50 la sută din cheltuielile necesare.

Art. 91. - Responsabilitate

Partea la conflict care va viola dispozițiile convențiilor sau ale prezentului protocol va fi obligată la despăgubiri, dacă va fi cazul. Ea va răspunde pentru toate actele comise de persoanele făcând parte din forțele sale armate.

TITLUL VI - DISPOZIȚII FINALE

Art. 92. - Semnarea

Prezentul protocol va fi deschis spre semnare părților la convenție la șase luni după semnarea actului final și va rămâne deschis pe o perioadă de douăsprezece luni.

Art. 93. - Ratificarea

Prezentul protocol va fi ratificat cât mai curând posibil. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elvețian, depozitar al convențiilor.

Art. 94. - Aderarea

Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricărei părți la convenții nesemnatară a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.

Art. 95. - Intrarea în vigoare

1. Prezentul protocol va intra în vigoare la șase luni după depunerea de două instrumente de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare dintre părțile la convenții care îl va ratifica sau va adera ulterior, prezentul protocol va intra în vigoare la șase luni după depunerea de către această parte a instrumentului de ratificare sau aderare.

Art. 96. - Raporturi convenționale de la intrarea în vigoare a prezentului protocol

1. Atunci când părțile la convenții sunt totodată părți la prezentul protocol, convențiile se vor aplica așa cum ele vor fi completate de prezentul protocol.

2. Dacă una dintre părțile la conflict nu este legată de prezentul protocol, părțile la prezentul protocol vor rămâne, cu toate acestea, legate de acestea în raporturile lor reciproce. Ele vor fi, în plus, legate prin prezentul protocol față de menționata parte, dacă aceasta îl acceptă și îi aplică dispozițiile.

3. Autoritatea reprezentând un popor angajat într-un conflict armat împotriva unei înalte părți contractante, cu caracterul menționat în art. 1 paragraful 4, poate să se angajeze să aplice convențiile și prezentul protocol cu privire la acest conflict, adresând o declarație unilaterală depozitarului. După primirea ei de către depozitar, această declarație va avea, în legătură cu acest conflict, următoarele efecte:

a) convențiile și prezentul protocol intră în vigoare imediat pentru numita autoritate în calitatea sa de parte la conflict;

b) numita autoritate exercită aceleași drepturi și se achită de aceleași obligații ca o înaltă parte contractantă la convenții și la prezentul protocol;

c) convențiile și prezentul protocol leagă în mod egal toate părțile la conflict.

Art. 97. - Amendamente

1. Orice înaltă parte contractantă va putea să propună amendamente la prezentul protocol. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care, după consultarea tuturor înaltelor părți contractante și a Comitetului Internațional al Crucii Roșii, va decide dacă trebuie să se convoace o conferință pentru a examina amendamentul sau amendamentele propuse.

2. Depozitarul va invita la această conferință înaltele părți contractante, ca și părțile la convenții, semnatare sau nu ale prezentului protocol.

Art. 98. - Revizuirea anexei nr. I

1. Cel mai târziu la patru ani după intrarea în vigoare a prezentului protocol, iar ulterior la intervale de cel puțin patru ani, Comitetul Internațional al Crucii Roșii va consulta înaltele părți contractante în legătură cu anexa nr. I a prezentului protocol și, dacă va considera necesar, va putea să propună o reuniune de experți tehnici cu scopul de a reexamina anexa nr. I și de a propune amendamentele care ar părea de dorit. Dacă în termen de șase luni după comunicarea către înaltele părți contractante a unor propuneri referitoare la o astfel de reuniune, o treime din aceste părți nu se vor opune la aceasta, Comitetul Internațional al Crucii Roșii va convoca această reuniune, la care va invita și observatori ai organizațiilor internaționale interesate. O astfel de reuniune va fi, de asemenea, convocată de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii, oricând la cererea unei treimi a înaltelor părți contractante.

2. Depozitarul va convoca o conferință a înaltelor părți contractante și a părților la convenții pentru a examina amendamentele propuse de către reuniunea experților tehnici dacă, ca urmare a amintitei reuniuni, Comitetul Internațional al Crucii Roșii sau o treime a înaltelor părți contractante o cer.

3. Amendamentele la anexa nr. I vor putea fi adoptate de către amintita conferință cu majoritatea de două treimi a înaltelor părți contractante prezente și votante.

4. Depozitarul va comunica înaltelor părți contractante și părților la convenții orice amendament astfel adoptat. Amendamentul va fi considerat ca acceptat la expirarea unei perioade de un an de la data comunicării, în afară de cazul în care, în cursul acestei perioade, o declarație de neacceptare a amendamentului este comunicată depozitarului de către cel puțin o treime a înaltelor părți contractante.

5. Un amendament considerat că a fost acceptat în conformitate cu paragraful 4 va intra în vigoare la trei luni după acceptarea de către toate înaltele părți contractante, cu excepția celor care vor fi făcut o declarație de neacceptare în conformitate cu același paragraf. Orice parte care face o astfel de declarație poate, în orice moment, s-o retragă, caz în care amendamentul va intra în vigoare pentru această parte la trei luni după retragerea ei.

6. Depozitarul va face cunoscut înaltelor părți contractante și părților la convenții intrarea în vigoare a oricărui amendament, părțile legate de acest amendament, data intrării sale în vigoare pentru fiecare dintre părți, declarațiile de neacceptare făcute în conformitate cu paragraful 4 și retragerea unor astfel de declarații.

Art. 99. - Denunțarea

1. În cazul în care o înaltă parte contractantă va denunța prezentul protocol, denunțarea nu va produce efecte decât la un an după primirea instrumentului de denunțare. Dacă, cu toate acestea, la expirarea acestui an, partea denunțătoare se află într-o situație la care se referă art. 1, efectul denunțării rămâne suspendat până la sfârșitul conflictului armat sau al ocupației și, în orice caz, până la terminarea operațiunilor de eliberare definitivă, de repatriere sau de reașezare a persoanelor protejate de către convenții sau de prezentul protocol.

2. Denunțarea va fi notificată în scris depozitarului, care va informa toate înaltele părți contractante de această notificare.

3. Denunțarea nu va avea efect decât față de partea denunțătoare.

4. Nici o denunțare notificată în baza paragrafului 1 nu va avea efect asupra obligațiilor deja asumate ca urmare a conflictului armat în baza prezentului protocol, de către partea denunțătoare, pentru orice act comis înainte ca amintita denunțare să devină efectivă.

Art. 100. - Notificări

Depozitarul va informa înaltele părți contractante, ca și părțile la convenții, fie că sunt sau nu sunt semnatare ale prezentului protocol, despre:

a) semnăturile puse pe prezentul protocol și instrumentele de ratificare și de aderare depuse în conformitate cu art. 93 și 94;

b) data la care prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 95;

c) comunicările și declarațiile primite în conformitate cu art. 84, 90 și 97;

d) declarațiile primite în conformitate cu art. 96 paragraful 3, care vor fi comunicate pe căile cele mai rapide;

e) denunțările notificate în conformitate cu art. 99.

Art. 101. - Înregistrarea

1. După intrarea să în vigoare, prezentul protocol va fi transmis de către depozitar Secretariatului Națiunilor Unite, în scopul înregistrării și publicării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite.

2. De asemenea, depozitarul va informa Secretariatul Națiunilor Unite despre toate ratificările, aderările și denunțările pe care le va primi referitoare la prezentul protocol.

Art. 102. - Texte autentice

Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă sunt deopotrivă autentice, va fi depus depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor părților la convenții.

Anexa Nr. I

Regulament referitor la identificare

CAPITOLUL I - CĂRȚILE DE IDENTITATE

Art. 1. - Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios și civil

1. Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios și civil, prevăzut în art. 18 paragraful 3 al protocolului, va trebui:

a) să poarte semnul distinctiv și să fie de dimensiuni care să permită a fi purtat în buzunar;

b) să fie făcută astfel încât să dureze cât mai mult posibil;

c) să fie redactată în limba națională sau oficială (poate fi, în plus, și în alte limbi);

d) să indice numele și data de naștere a titularului (sau, în lipsa acestei date, vârsta să în momentul eliberării cărții), ca și numărul său de înmatriculare (dacă are);

e) să indice în ce calitate titularul are dreptul la protecția convențiilor și a protocolului;

f) să poarte fotografia titularului, ca și semnătura sau amprenta degetului mare, sau ambele;

g) să poarte stampila și semnătura autorității competente;

h) să indice data de emitere și de expirare a cărții.

2. Cartea de identitate trebuie să fie uniformă pe tot teritoriul fiecărei înalte părți contractante și, pe cât posibil, să fie de același tip pentru toate părțile la conflict. Părțile la conflict pot să se inspire din modelul într-o singură limbă al figurii 1. La începerea ostilităților, părțile la conflict trebuie să-și comunice un specimen al cărții de identitate pe care ele le utilizează, dacă această carte diferă de la modelul din figura 1.

Cartea de identitate va fi întocmită, dacă este posibil, în două exemplare, dintre care unul este păstrat de către autoritatea emițătoare, care ar trebui să țină o evidență a cărților pe care le-a eliberat.

3. În nici un caz personalul permanent sanitar, religios și civil nu poate fi lipsit de cărțile de identitate. În caz de pierdere a unei cărți, titularul are dreptul să obțină un duplicat.

Art. 2. - Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios și civil

1. Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios și civil va trebui, dacă este posibil, să fie analoagă aceleia care este prevăzută în art. 1 al prezentului regulament. Părțile la conflict se pot inspira din modelul figurii 1.

2. Atunci când împrejurările împiedică eliberarea de cărți de identitate personalului temporar sanitar, religios și civil, acest personal poate primi un certificat semnat de autoritatea competentă, atestând că persoana căreia îi este eliberat a primit o însărcinare cu caracter temporar și indicând, dacă este posibil, durata acestei însărcinări și dreptul titularului de a purta semnul distinctiv. Acest certificat trebuie să indice numele și data nașterii titularului (sau, în lipsa acestei date, vârsta sa în momentul eliberării certificatului), funcția titularului, precum și numărul de înmatriculare, dacă există. El trebuie să poarte semnătura sa sau amprenta degetului mare, sau ambele.

@@@Față-verso p. 30@@@

Fig. 1 - Model de carte de identitate (format 74mm x 105mm)

CAPITOLUL II - SEMNUL DISTINCTIV

Art. 3. - Forma și natura

1. Semnul distinctiv (roșu pe fond alb) trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Înaltele părți contractante pot să se inspire pentru forma Crucii, Semilunii sau Leului și Soarelui din modelele de la figura 2.

2. Noaptea și pe timp cu vizibilitate redusă, semnul distinctiv va putea fi luminat; de asemenea, el va putea fi făcut din materiale care să permită recunoașterea sa prin mijloace tehnice de detecție.

Fig. 2. - Semne distinctive în roșu pe fond alb

Art. 4. - Utilizare

1. Semnul distinctiv va fi, în măsura posibilului, aplicat pe drapele sau pe o suprafață plană, vizibil din toate direcțiile și de la o distanță cât mai mare.

2. Sub rezerva instrucțiunilor autorităților competente, personalul sanitar și religios care se achită de sarcinile sale pe câmpul de luptă trebuie să fie echipat, în măsura posibilului, cu acoperământ de cap și cu îmbrăcăminte având semnul distinctiv.

CAPITOLUL III - SEMNALE DISTINCTIVE

Art. 5. - Utilizare facultativă

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 6 al prezentului regulament, semnalele definite în prezentul capitol pentru uzul exclusiv al unităților și mijloacelor de transport sanitare nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri. Întrebuințarea tuturor semnalelor prevăzute în prezentul capitol este facultativă.

2. Aeronavele sanitare temporare care, din lipsă de timp sau datorită caracteristicilor lor, nu pot fi marcate cu semnul distinctiv, pot utiliza semnalele distinctive autorizate în prezentul capitol. Totuși, metoda de semnalizare cea mai eficientă în vederea identificării și a recunoașterii sale constă în întrebuințarea unui semnal vizual, fie semnul distinctiv, fie semnalul luminos definit în art. 6, fie ambele, completate cu alte semnale menționate în art. 7 și 8 ale prezentului regulament.

Art. 6. - Semnal luminos

1. Semnalul luminos, constând într-o lumină albastră intermitentă, este destinat utilizării de către aeronavele sanitare pentru a-și semnala identitatea. Nici o altă aeronavă nu poate utiliza acest semnal. Culoarea albastră recomandată se obține cu ajutorul coordonatelor tricromatice de mai jos:

limită verde - y = 0,065 + 0,805 x
limită alb - y = 0,400 - x
limită purpuriu - x = 0,133 + 0,600 Y

Frecvența recomandată a sclipirilor luminoase albastre este de 60 la 100 sclipiri pe minut.

2. Aeronavele sanitare ar trebui să fie echipate cu luminile necesare pentru a face vizibil semnalul luminos în toate direcțiile posibile.

3. În lipsa unui acord special între părțile la conflict prin care s-ar rezerva utilizarea luminilor albastre intermitente pentru identificarea vehiculelor, navelor și ambarcațiunilor sanitare, întrebuințarea acestor semnale pentru alte vehicule sau nave nu este interzisă.

Art. 7. - Semnal radio

1. Semnalul radio constă într-un mesaj radiotelefonic sau radiotelegrafic, precedat de un semnal distinctiv de prioritate, care trebuie definit și aprobat de către o conferință administrativă mondială de radiocomunicații a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor. Acest semnal este emis de trei ori înaintea indicativului de apel al transportului sanitar în cauză. Mesajul este emis în engleză la intervale corespunzătoare, pe una sau mai multe frecvențe specificate, așa cum este prevăzut în paragraful 3. Semnalul de prioritate este rezervat în exclusivitate unităților și mijloacelor de transport sanitare.

2. Mesajul radio, precedat de semnalul distinctiv de prioritate prevăzut în paragraful 1, conține următoarele elemente:

a) indicativul de apel al mijlocului de transport sanitar;

b) poziția mijlocului de transport sanitar;

c) numărul și tipul mijloacelor de transport sanitare;

d) itinerariul ales;

e) durata călătoriei și ora de plecare și de sosire prevăzute, după caz;

f) alte informații, precum altitudinea de zbor, frecvențele radioelectronice supravegheate, limbajele convenționale, modurile și codurile sistemelor de radiolocație secundare de supraveghere.

3. Pentru a facilita comunicațiile vizate în paragrafele 1 și 2, ca și comunicațiile vizate în art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 și 31 ale protocolului, înaltele părți contractante, părțile la conflict sau una din părțile la un conflict, acționând de comun acord sau izolat, pot defini, în conformitate cu tabelul de repartiție al benzilor de frecvență figurând în Regulamentul radiocomunicațiilor, anexat la Convenția internațională de telecomunicații, și pot publica frecvențele naționale pe care le aleg pentru aceste comunicații. Aceste frecvențe trebuie să fie notificate Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, în conformitate cu procedura aprobată de către Conferința administrativă mondială a radiocomunicațiilor.

Art. 8. - Identificarea prin mijloace electronice

1. Sistemul secundar de radiolocație de supraveghere (S.S.R.), așa cum este specificat în anexa nr. 10 a Convenției de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviația civilă internațională, adusă la zi periodic, poate fi utilizat pentru a identifica și a urmări zborul unei aeronave sanitare. Modul și codul S.S.R., rezervat utilizării exclusive de către aeronavele sanitare, trebuie să fie definite de înaltele părți contractante, de părțile la conflict sau de una dintre părțile la conflict, acționând de comun acord sau izolat, în conformitate cu procedurile de recomandat de către Organizația Aviației Civile Internaționale.

2. Părțile la conflict pot, printr-un acord special, să adopte, pentru utilizarea între ele, un sistem electronic analog celui pentru identificarea vehiculelor și a navelor și ambarcațiunilor sanitare.

CAPITOLUL IV - COMUNICAȚII

Art. 9. - Radiocomunicații

Semnalul de prioritate prevăzut de art. 7 al prezentului regulament va putea precede radiocomunicațiile corespunzătoare ale unităților sanitare și ale mijloacelor de transport sanitare pentru aplicarea procedurilor folosite în conformitate cu art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 și 31 ale protocolului.

Art. 10. - Utilizarea codurilor internaționale

Unitățile și mijloacele de transport sanitare pot să utilizeze, de asemenea, codurile și semnalele stabilite de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, Organizația Internațională a Aviației Civile și Organizația Interguvernamentală Consultativă a Navigației Maritime. În acest caz, aceste coduri și semnale sunt utilizate în conformitate cu normele, practicile și procedurile stabilite de aceste organizații.

Art. 11. - Alte mijloace de comunicație

Atunci când o radiocomunicație bilaterală nu este posibilă, pot fi utilizate semnalele prevăzute de către Codul internațional al semnalelor adoptat de către Organizația Interguvernamentală Consultativă a Navigației Maritime sau în anexa pertinentă a Convenției de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviația civilă internațională, adusă la zi periodic.

Art. 12. - Planuri de zbor

Acordurile și notificările referitoare la planurile de zbor prevăzute în art. 29 al protocolului trebuie, pe cât posibil, să fie formulate în conformitate cu procedurile stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale.

Art. 13. - Semnale și proceduri pentru interceptarea aeronavelor sanitare

Dacă este utilizată o aeronavă de interceptare pentru a identifica o aeronavă sanitară în zbor sau pentru a o soma să aterizeze, în aplicarea art. 30 și 31 ale protocolului, procedurile normalizate de interceptare vizuală și radio, prescrise în anexa nr. 2 a Convenției de la Chicago din 7 decembrie 1944, referitoare la aviația civilă internațională, adusă la zi periodic, vor trebui să fie utilizate de aeronava de interceptare și de aeronava sanitară.

CAPITOLUL V - PROTECȚIA CIVILĂ

Art. 14. - Cartea de identitate

1. Cartea de identitate a personalului protecției civile menționată în art. 66 paragraful 3 al protocolului este reglementată de către dispozițiile pertinente ale art. 1 al prezentului regulament.

2. Cartea de identitate a personalului protecției civile va putea să se conformeze modelului reprezentat în figura 3.

3. Dacă personalul protecției civile este autorizat să poarte arme individuale ușoare, cărțile de identitate vor trebui să facă o mențiune corespunzătoare.

@@@Fig. 3 - Model de carte de identitate a personalului protecției civile (format 74 mm x 105 mm)

Art. 15. - Semnul distinctiv internațional

1. Semnul distinctiv internațional al protecției civile, prevăzut în art. 66 paragraful 4 al protocolului, este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. El este reprezentat în figura 4 de mai jos:

@@@Fig. 4 - Triunghi albastru pe fond portocaliu

2. Este recomandat:

a) dacă triunghiul albastru se află pe un drapel, pe o brasardă sau purtat pe spate, drapelul, brasarda sau eșarfa de spate se constituie pe fond portocaliu;

b) ca unul din vârfurile triunghiului să fie îndreptat în sus, pe verticală;

c) ca nici un vârf al triunghiului să nu atingă marginea fondului portocaliu.

3. Semnul distinctiv internațional trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Semnul trebuie pus, în măsura posibilului, pe drapele sau pe o suprafață plană, vizibile din toate direcțiile posibile și cât mai departe. Sub rezerva instrucțiunilor autorităților competente, personalul protecției civile trebuie să fie echipat, în măsura posibilului, cu acoperăminte de cap și îmbrăcăminte prevăzute cu semnul distinctiv internațional. Noaptea sau pe timp de vizibilitate redusă, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el va putea fi făcut și din materiale ce-l vor putea face recunoscut prin mijloace tehnice de detecție.

CAPITOLUL VI - LUCRĂRI ȘI INSTALAȚII CONȚINÂND FORȚE PERICULOASE

Art. 16. - Semnul special internațional

1. Semnul special internațional pentru lucrările și instalațiile conținând forțe periculoase, prevăzut în paragraful 7 din art. 56 al protocolului, constă într-un grup de trei cercuri de culoare portocalie intensă, de aceeași dimensiune, dispuse pe aceeași axă, distanța dintre cercuri fiind egală cu raza, ca în figura 5 de mai jos.

2. Semnul trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Atunci când este aplicat pe o suprafață mare, semnul poate fi repetat suficient de des, potrivit împrejurărilor. În măsura posibilului, trebuie să fie aplicat pe drapele sau pe suprafețe plane, astfel încât să fie vizibil din toate direcțiile și cât mai departe.

3. Pe un drapel, distanța între limitele exterioare ale semnului și marginile adiacente ale drapelului va fi egala cu raza cercurilor. Drapelul va fi dreptunghiular și va avea fondul alb.

4. Noaptea sau pe timp cu vizibilitate redusă, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el va putea fi făcut din materiale care vor permite recunoașterea sa prin mijloace tehnice de detecție.

@@@Fig. 5 - Semnul special internațional pentru lucrări și instalații conținând forțe periculoase'

Anexa Nr. II

Cartea de identitate a ziaristului în misiune periculoasă

Exteriorul cărții de identitate

(Numele țării care a eliberat această carte)

Carte de identitate de ziarist în misiune periculoasă

Notă: (în limbile engleză, arabă, franceză, rusă și spaniolă)

Prezenta carte de identitate este eliberată ziariștilor în misiune profesională periculoasă în zonele de conflict armat. Purtătorul are dreptul să fie tratat ca persoană civilă potrivit convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 și protocolului lor adițional I. Cartea trebuie să fie purtată tot timpul de către titularul său. Dacă acesta este arestat, el o va remite imediat autorităților care îl dețin, cu scopul ca acestea să-l poată identifica.

Interiorul cărții

Eliberată de (autoritatea competentă) .....................................

Locul .....................................................................

Data ......................................................................

Loc pentru fotografie, cu ștampila autorității emitente

Semnătura titularului .....................................................

Numele ....................................................................

Prenumele .................................................................

Locul și data nașterii ....................................................

Corespondent al ...........................................................

Categorie profesională ....................................................

Durata valabilității ......................................................

Înălțimea ........................ Ochii ..................................

Greutatea ........................ Părul ..................................

Grupa de sânge ................... Factorul Rh ............................

Religia (facultativ) ......................................................

Amprente digitale (facultativ) ............................................

Deget arătător stânga Deget arătător dreapta

Semne particulare de identificare ....................................................................

Protocol II

Protocol adițional la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional

TABLA DE MATERII

Preambul

Titlul I - Domeniul de aplicare a prezentului protocol

Articolul 1 - Domeniul de aplicare material
Articolul 2 - Domeniul de aplicare personal
Articolul 3 - Neintervenția

Titlul II - Tratamentul uman

Articolul 4 - Garanții fundamentale
Articolul 5 - Persoane lipsite de libertate
Articolul 6 - Urmărirea penală

Titlul III - Răniți, bolnavi, naufragiați

Articolul 7 - Protecție și îngrijire
Articolul 8 - Căutarea
Articolul 9 - Protecția personalului sanitar și religios
Articolul 10 - Protecția generală a misiunii medicale
Articolul 11 - Protecția unităților și mijloacelor de transport sanitar
Articolul 12 - Semn distinctiv

Titlul IV - Populația civilă

Articolul 13 - Protecția populației civile
Articolul 14 - Protecția bunurilor indispensabile pentru supraviețuirea populației civile
Articolul 15 - Protecția lucrărilor și instalațiilor care conțin forțe periculoase
Articolul 16 - Protecția bunurilor culturale și a lăcașurilor de cult
Articolul 17 - Interzicerea deplasărilor forțate
Articolul 18 - Societăți de ajutorare și acțiuni de asistență

Titlul V - Dispoziții finale

Articolul 19 - Difuzare
Articolul 20 - Semnare
Articolul 21 - Ratificare
Articolul 22 - Aderare
Articolul 23 - Intrare în vigoare
Articolul 24 - Amendamente
Articolul 25 - Denunțare
Articolul 26 - Notificări
Articolul 27 - Înregistrare
Articolul 28 - Texte autentice

PREAMBUL

Înaltele părți contractante,

reamintind că principiile umanitare cuprinse în art. 3 comun al convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 constituie fundamentul respectării persoanei umane în caz de conflict armat fără caracter internațional,

reamintind, de asemenea, că instrumentele internaționale referitoare la drepturile omului oferă persoanei umane o protecție fundamentală,

subliniind necesitatea de a asigura o mai bună protecție victimelor unor astfel de conflicte armate,

reamintind că, în cazurile neprevăzute de dreptul în vigoare, persoana umană rămâne sub incidența principiilor umanitare și exigențelor conștiinței publice,

au convenit următoarele:

TITLUL I - DOMENIUL DE APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL

Art. 1. - Domeniul de aplicare material

1. Prezentul protocol, care dezvoltă și completează art. 3 comun al convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 fără a modifica condițiile sale de aplicare actuale, se va aplica la toate conflictele armate care nu cad sub incidența art. 1 al Protocolului adițional al convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecția victimelor conflictelor armate internaționale (Protocolul I) și care se desfășoară pe teritoriul unei înalte părți contractante între forțele sale armate și forțe armate dizidente sau grupuri înarmate organizate care, sub conducerea unui comandament responsabil, exercită un asemenea control asupra unei părți a teritoriului sau, astfel încât să-i permită să desfășoare operațiuni militare susținute și coordonate și să aplice prezentul protocol.

2. Prezentul protocol nu se va aplica situațiilor de tensiune internă și tulburărilor interne cum sunt actele de dezordine publică, actele sporadice și izolate de violență și alte acte analoge, care nu sunt conflicte armate.

Art. 2. - Domeniul de aplicare personal

1. Prezentul protocol se va aplica, fără nici o diferențiere cu caracter defavorabil pentru motive de rasă, culoare, sex, limbă, religie sau credință, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, avere, naștere sau altă situație sau oricare alt criteriu analog (denumit în continuare diferențiere cu caracter defavorabil), tuturor persoanelor afectate de un conflict armat în sensul art. 1.

2. La terminarea conflictului armat, toate persoanele care au făcut obiectul unei privațiuni de libertate sau al unei restricții de libertate pentru motive legate de acest conflict, precum și cele care ar face obiectul unor astfel de măsuri după conflict, pentru aceleași motive, se vor bucura de protecția prevazută în art. 5 și 6 până la terminarea acestei privațiuni sau restricții de libertate.

Art. 3. - Neintervenția

1. Nici o dispoziție din prezentul protocol nu va putea fi invocată în scopul afectării suveranității unui stat sau a responsabilității ce revine guvernului de a acționa pentru menținerea sau restabilirea ordinii publice în stat sau pentru apărarea, prin toate mijloacele legitime, a unității naționale și integrității teritoriale a statului.

2. Nici o dispoziție a prezentului protocol nu va putea fi invocată pentru a justifica o intervenție directă sau indirectă oricare ar fi motivul, în conflictul armat sau în afacerile interne sau externe ale unei înalte părți contractante pe al cărei teritoriu are loc conflictul.

TITLUL II - TRATAMENTUL UMAN

Art. 4. - Garanții fundamentale

1. Toate persoanele care nu participă în mod direct la ostilități sau care nu mai participă la acestea, indiferent că sunt sau nu private de libertate, au dreptul să le fie respectată persoana lor, onoarea, convingerile și practicile lor religioase. Ele vor fi tratate cu umanism în toate împrejurările, fără nici o diferențiere cu caracter nefavorabil.

Este interzis să se ordone să nu mai fie supraviețuitori.

2. Fără încălcarea caracterului general al dispozițiilor precedente, următoarele acte cu privire la persoanele la care se referă paragraful 1 sunt și vor fi interzise în orice timp și loc:

a) atentatele împotriva vieții, sănătății și integrității fizice și morale a persoanelor, în special omuciderea și actele de cruzime ca tortura, mutilările sau orice formă de pedeapsă corporală;

b) pedepsele colective;

c) luarea de ostatici;

d) actele de terorism;

e) atentatele împotriva demnității personale, în special tratamentul umilitor și degradant, violul, prostituția silită și orice altă formă de atentat la pudoare;

f) sclavia și negoțul cu sclavi sub toate formele sale;

g) jefuirea;

h) amenințarea cu săvârșirea actelor mai sus menționate.

3. Copiii vor primi îngrijirea și ajutoarele de care au nevoie, în special:

a) ei vor primi educație, inclusiv educația religioasă și morală, conform dorinței părinților sau, în lipsa acestora, a persoanelor care îi au în îngrijire;

b) se vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se facilita reunirea familiilor separate temporar;

c) copiii sub vârsta de 15 ani nu vor fi recrutați în forțele sau grupurile armate și nu li se va permite să participe la ostilități;

d) ocrotirea specială prevazută în acest articol pentru copiii sub vârsta de 15 ani se va aplica în continuare dacă, în pofida dispozițiilor alin. c), aceștia au participat direct la ostilități și au fost capturați;

e) se vor lua măsuri, dacă va fi cazul și ori de câte ori este posibil, cu consimțământul părinților sau al persoanelor care, în virtutea legii sau cutumei, au răspunderea principală pentru îngrijirea lor, pentru evacuarea temporară a copiilor din zona în care au loc luptele într-o zonă a țării mai sigură și pentru ca aceștia să fie însoțiți de persoane care să vegheze asupra securității și bunăstării lor.

Art. 5. - Persoane lipsite de libertate

1. Pe lângă dispozițiile art. 4, se vor respecta ca un minimum următoarele dispoziții în ceea ce privește persoanele private de libertate pentru motive legate de conflictul armat, indiferent dacă acestea sunt internate sau deținute:

a) răniții și bolnavii vor fi tratați în conformitate cu art. 7;

b) persoanele la care se referă prezentul paragraf vor primi, în aceeași măsură ca și populația civilă locală, alimente și apă potabilă și vor beneficia de condiții de salubritate și igienă, precum și de protecție împotriva intemperiilor și pericolelor unui conflict armat;

c) ele vor fi autorizate să primească ajutoare individuale sau colective;

d) ele își vor putea practica religia și, când solicită și dacă este cazul, vor putea primi asistență spirituală din partea persoanelor, cum sunt preoții, care exercită funcții religioase;

e) în cazul în care vor fi puse să lucreze, ele se vor bucura de condiții de muncă și de garanții similare acelora de care se bucură populația civilă locală.

2. Cei care poartă răspunderea internării sau detenției persoanelor la care se referă paragraful 1 vor respecta, de asemenea, în limitele posibilităților, următoarele dispoziții referitoare la aceste persoane:

a) cu excepția cazurilor când bărbații și femeile unei aceleiași familii vor fi cazați în comun, femeile vor fi deținute în localuri diferite de cele destinate bărbaților și se vor afla în supravegherea nemijlocită a femeilor;

b) persoanele menționate la paragraful 1 vor fi autorizate să trimită și să primească cărți poștale și scrisori, numărul acestora putând fi limitat de către autoritatea competentă, dacă aceasta consideră necesar;

c) locurile de internare și de detenție nu vor fi situate în apropierea zonei de luptă. Persoanele la care se referă paragraful 1 vor fi evacuate când locurile de internare sau de detenție vor fi expuse în mod deosebit pericolelor care rezultă din conflictul armat, cu condiția ca evacuarea să poată fi efectuată în condiții de suficientă securitate;

b) persoanele menționate vor beneficia de examinări medicale;

e) sănătatea lor fizică și psihică și integritatea lor corporală nu vor fi puse în pericol prin nici o acțiune sau omisiune nejustificate. În consecință, se interzice supunerea persoanelor la care se referă prezentul articol la orice intervenție medicală care nu este justificată de starea sănătății persoanei în cauză și care nu este în concordanță cu normele medicale general recunoscute ce se aplică în împrejurări medicale similare persoanelor aflate în libertate.

3. Persoanele care nu sunt cuprinse în dispozițiile paragrafului 1, dar a căror libertate este restrânsă, sub orice formă, din motive legate de conflictul armat, vor fi tratate în mod uman, conform dispozițiilor art. 4 și ale paragrafului 1 a), c) și d) și ale paragrafului 2 b) din prezentul articol.

4. Dacă se hotărăște eliberarea persoanelor care sunt private de libertate, cei care vor hotărî aceasta vor trebui să ia măsurile necesare pentru garantarea securității acestora.

Art. 6. - Urmărirea penală

1. Prezentul articol se va aplica la urmărirea penală și la reprimarea infracțiunilor penale referitoare la conflictul armat.

2. Nu se va pronunță nici o condamnare și nu se va executa nici o pedeapsă față de o persoană declarată vinovată de comiterea unei infracțiuni decât în baza unei sentințe pronunțate de un tribunal care să ofere garanțiile fundamentale de independență și imparțialitate. În mod deosebit:

a) procedura va asigura ca acuzatul să fie informat fără întârziere asupra detaliilor infracțiunii care i se impută și va garanta acuzatului, înainte de proces și pe parcursul procesului, toate drepturile și mijloacele de apărare necesare;

b) nimeni nu va putea fi condamnat pentru o infracțiune decât pe baza răspunderii penale individuale;

c) nimeni nu va fi condamnat pentru acte sau omisiuni care, conform legilor naționale sau dreptului internațional, nu erau incriminate în momentul comiterii; de asemenea nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât cea aplicabilă în momentul comiterii infracțiunii. Dacă după comiterea infracțiunii, legea va dispune aplicarea unei pedepse mai ușoare, delicventul va beneficia de aceasta;

d) orice persoană acuzată de o infracțiune va fi considerată nevinovată până când i se va dovedi nevinovăția, conform legii;

e) orice persoană acuzată de o infracțiune va avea dreptul să fie prezentă la judecată;

f) nimeni nu va putea fi constrâns să depună mărturie împotriva lui însuși și nici să declare că este vinovat.

3. Orice persoană condamnată va fi informată, în momentul condamnării, asupra drepturilor sale de a face recurs judiciar și de alt gen, precum și asupra termenelor în care poate să-și exercite aceste drepturi.

4. Pedeapsa cu moartea nu se va pronunța contra persoanelor care au vârsta sub 18 ani în momentul infracțiunii, a femeilor însărcinate și a mamelor cu copii mici.

5. La încetarea ostilităților, autoritățile aflate la putere se vor strădui să acorde o amnistie cât mai largă posibilă persoanelor care au luat parte la conflictul armat sau celor care sunt lipsite de libertate, fiind internate sau deținute, pentru motive legate de conflictul armat.

TITLUL III - RĂNIȚI, BOLNAVI, NAUFRAGIAȚI

Art. 7. - Protecție și îngrijire

1. Toți răniții, bolnavii și naufragiații, indiferent dacă au luat sau nu parte la conflictul armat, vor fi respectați și protejați.

2. În toate împrejurările, aceștia vor fi tratați uman și vor primi, în măsura posibilului și cât mai repede posibil, îngrijirile medicale pe care le necesită starea lor. Nu se va face nici o distincție între aceștia, care să nu fie bazată pe criterii medicale.

Art. 8. - Căutarea

Întotdeauna, când împrejurările o permit, și în special după o luptă, vor fi luate, fără întârziere, toate măsurile posibile pentru a se căuta și aduna răniții, bolnavii și naufragiații, pentru a-i proteja contra jefuirii și tratamentului necorespunzător și pentru a li se asigura îngrijirea necesară, precum și pentru a se căuta morții, a se împiedica să fie jefuiți și pentru a li se asigura serviciul funebru.

Art. 9. - Protecția personalului sanitar și religios

1. Personalul sanitar și religios va fi respectat și protejat. El va primi integral întregul ajutor posibil pentru îndeplinirea sarcinilor sale și nu va fi obligat să îndeplinească sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitară.

2. Personalului sanitar nu i se va impune ca, pe timpul îndeplinirii misiunii sale, să dea prioritate tratamentului vreunei persoane, cu excepția cazurilor impuse de rațiuni de ordin medical.

Art. 10. - Protecția generală a misiunii medicale

1. Nimeni nu va fi pedepsit pentru a fi exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurările sau beneficiarii acestei activități.

2. Persoanele care exercită o activitate medicală nu vor fi constrânse să comită acte sau să efectueze activități contrare deontologiei sau altor reguli medicale destinate să protejeze răniții și bolnavii, sau dispozițiilor prezentului protocol și nici să se abțină de la a îndeplini acte cerute de aceste norme sau dispoziții.

3. Sub rezerva dispozițiilor din legislația natională, se vor respecta obligațiile profesionale ale persoanelor care exercită o activitate medicală în ceea ce privește informațiile pe care ar putea să le obțină în legătură cu răniții și bolnavii îngrijiți de ele.

4. Sub rezerva dispozițiilor din legislația natională, nici o persoană care exercită o activitate medicală nu va putea fi sancționată, în nici un fel, pentru faptul că a refuzat sau s-a abținut să furnizeze informații în legătură cu răniții și bolnavii pe care i-a îngrijit sau îi îngrijește.

Art. 11. - Protecția unităților și mijloacelor de transport sanitar

1. Unitățile sanitare și mijloacele de transport sanitar vor fi respectate și protejate în orice moment și nu vor face obiectul unor atacuri.

2. Protecția la care sunt îndreptățite unitățile și mijloacele de transport sanitar nu va înceta decât dacă acestea vor fi folosite în scopul de a îndeplini acte ostile, în afara sarcinilor lor umanitare. Totuși, protecția va înceta numai după ce s-a dat un avertisment prin care, dacă este cazul, se stabilește un termen rezonabil și dacă un asemenea avertisment este ignorat.

Art. 12. - Semn distinctiv

Sub conducerea autorității competente în cauză, semnul distinctiv al Crucii Roșii, Semilunii Roșii, Leului și Soarelui Roșu pe un fundal alb va fi purtat atât de personalul sanitar și religios, cât și de unitățile și mijloacele de transport sanitare. Acesta trebuie să fie respectat în orice împrejurare. El nu trebuie să fie utilizat abuziv.

TITLUL IV - POPULAȚIA CIVILĂ

Art. 13. - Protecția populației civile

1. Populația civilă și persoanele civile se vor bucură de protecția generală împotriva pericolelor decurgând din operațiunile militare. Pentru a face efectivă această protecție, se vor respecta, în toate împrejurările, următoarele norme.

2. Populația civilă ca atare, precum și persoanele civile, nu vor face obiectul atacurilor. Sunt interzise actele de violență sau amenințările cu violența al căror scop principal este terorizarea populației civile.

3. Persoanele civile se vor bucura de protecția pe care le-o conferă acest titlu, în afară de cazul când participă în mod direct la ostilități și cât timp durează o astfel de participare.

Art. 14. - Protecția bunurilor indispensabile pentru supraviețuirea populației civile

Este interzis să se recurgă, ca mijloc de luptă, la înfometarea populației civile. În consecință, se interzice să se atace, să se distrugă sau să se facă inutilizabile, în acest scop, bunurile indispensabile pentru supraviețuirea populației civile, așa cum sunt produsele alimentare și zonele agricole care le produc, recoltele, animalele, instalațiile și rezervele de apă potabilă și lucrările de irigații.

Art. 15. - Protecția lucrărilor și instalațiilor care conțin forțe periculoase

Lucrările sau instalațiile care conțin forțe periculoase cum sunt barajele, digurile și centralele nucleare pentru producerea energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele constituie obiective militare, dacă astfel de atacuri pot produce eliberarea acestor forțe și cauza, în consecință, pierderi importante pentru populația civilă.

Art. 16. - Protecția bunurilor culturale și a lăcașurilor de cult

Fără a prejudicia dispozițiile Convenției de la Haga din 14 mai 1954 cu privire la protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, este interzisă comiterea de acte de ostilitate îndreptate împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau lăcașurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor și folosirea lor în sprijinul activităților militare.

Art. 17. - Interzicerea deplasărilor forțate

1. Nu se va ordona strămutarea populației civile pentru motive legate de conflict, în afară de cazul când aceasta este impusă de securitatea persoanelor civile în cauză sau de rațiuni militare imperioase. Dacă o astfel de deplasare trebuie efectuată, se vor lua toate măsurile posibile pentru ca populația civilă să aibă condiții satisfăcătoare de cazare, salubritate, igienă, securitate și alimentație.

2. Persoanele civile nu vor fi constrânse să părăsească propriul lor teritoriu pentru motive legate de conflict.

Art. 18. - Societăți de ajutorare și acțiuni de asistență

1. Societățile de ajutorare stabilite pe teritoriul înaltei părți contractante, așa cum sunt organizațiile de Cruce Roșie (Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu) vor putea să-și ofere serviciile lor pentru îndeplinirea sarcinilor lor tradiționale față de victimele conflictului armat. Populația civilă poate să se ofere, inclusiv din proprie inițiativă de a primi și îngriji răniții, bolnavii și refugiații.

2. Când populația civilă este afectată de privațiuni deosebite datorită lipsei aprovizionărilor indispensabile pentru supraviețuirea sa, așa cum sunt alimentele și articolele sanitare, se vor întreprinde, cu consimțământul înaltei părți contractante interesate, acțiuni de asistență în favoarea populației civile, cu caracter exclusiv umanitar și imparțial și realizate fără nici un fel de diferențiere cu caracter defavorabil.

TITLUL V - DISPOZIȚII FINALE

Art. 19. - Difuzare

Prezentul protocol va fi difuzat cât mai larg posibil.

Art. 20. - Semnare

Prezentul protocol va fi deschis spre semnare părților la convenție la șase luni după semnarea actului final și va rămâne deschis pentru o perioadă de douăsprezece luni.

Art. 21. - Ratificare

Prezentul protocol va fi ratificat de îndată ce va fi posibil. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elvețian, depozitar al convențiilor.

Art. 22. - Aderare

Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricărei părți la convenții, nesemnatară a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.

Art. 23. - Intrare în vigoare

1. Prezentul protocol va intra în vigoare la șase luni după depunerea a două instrumente de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare parte la convenții, care îl va ratifica sau va adera la el ulterior, prezentul protocol va intra în vigoare la șase luni după depunerea de către această parte a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Art. 24. - Amendamente

1. Oricare înaltă parte contractantă va putea să propună amendamente la prezentul protocol. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care, după consultarea tuturor înaltelor părți contractante și a Comitetului Internațional al Crucii Roșii va decide dacă este necesară convocarea unei conferințe pentru examinarea amendamentului propus.

2. Depozitarul va invita la această conferință înaltele părți contractante și părțile la convenții, indiferent dacă sunt sau nu sunt semnatare ale prezentului protocol.

Art. 25. - Denunțare

1. În cazul în care o înaltă parte contractantă ar denunța prezentul protocol, denunțarea nu va produce efecte decât la șase luni după primirea instrumentului de denunțare. Totuși, dacă la expirarea celor șase luni, partea care denunță se află într-o situație prevazută la art. 1, denunțarea nu va produce efecte decât la sfârșitul conflictului armat. Persoanele care au făcut obiectul unei privațiuni sau al unei restricții de libertate pe motive legate de acest conflict, vor continua totuși să beneficieze de dispozițiile prezentului protocol până la eliberarea lor definitivă.

2. Denunțarea va fi notificată în scris depozitarului, care va informa înaltele părți contractante despre această notificare.

Art. 26. - Notificări

Depozitarul va informa înaltele părți contractante și părțile la convenții, fie că sunt sau nu sunt semnatare ale prezentului protocol, în legătură cu:

a) semnarea prezentului protocol și depunerea instrumentului de ratificare și de aderare, în conformitate cu art. 21 și 22;

b) data la care prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 23;

c) comunicările și declarațiile primite în conformitate cu art. 24.

Art. 27. - Înregistrare

1. După intrarea să în vigoare prezentul protocol va fi transmis de către depozitar Secretariatului Națiunilor Unite în scopul înregistrării și publicării lui, în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite.

2. Depozitarul va informa, de asemenea, Secretariatul Națiunilor Unite asupra tuturor notificărilor și aderărilor pe care le va primi în legătură cu prezentul protocol.

Art. 28. - Texte autentice

Originalul prezentului protocol, al cărui text în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt, în egală măsura, autentice, va fi depus spre păstrare depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor părților la convenții.

Decret pentru retragerea rezervelor României la unele convenții din domeniul dreptului umanitar

Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decretează:

Articol unic. - România își retrage rezervele privind recurgerea la jurisdicția Curții Internaționale de Justiție pentru soluționarea diferendelor, formulate:

la articolul IX al Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, din 9 decembrie 1948;
la articolul 22 al Convenției pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituirii altuia, din 2 decembrie 1949;
la articolul IX al Convenției asupra drepturilor politice ale femeii, din 20 decembrie 1952;
la articolul 29, paragraful 1 al Convenției cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, din 18 decembrie 1979.

Prevederile referitoare la aceste rezerve din decretele nr. 236 din 11 octombrie 1950, nr. 482 din 1 decembrie 1954, nr. 222 din 9 iunie 1954 și nr. 342 din 26 noiembrie 1981 se abrogă.

Președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, Ion Iliescu | București, 11 mai 1990 | Nr. 225.

Decret privind retragerea Declarației la Protocolul de aderare a României la Protocolul de negocieri comerciale între țări în curs de dezvoltare, încheiat la Geneva la 3 martie 1978

Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decretează:

Articol unic. - România își retrage Declarația la Protocolul de aderare a României la Protocolul de negocieri comerciale între țări în curs de dezvoltare, încheiat la Geneva la 3 martie 1978.

Articolul 2 din Decretul nr. 255 din 10 iulie 1978 se abrogă.

Președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, Ion Iliescu | București, 11 mai 1990 | Nr. 226.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{IncompletWarning}}
+{{MigrationWarning}}
-[[Category:Monitoare incomplete]]
 __FORCETOC__ [[Category:Monitorul Oficial|*1990 0068-69]]

Monitorul Oficial 68-69/1990: Diferență între versiuni

Versiunea curentă din 22 aprilie 2012 16:15

Cuprins

Monitorul Oficial al României

Decrete

Decret pentru ratificarea protocoalelor adiționale I și II la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949

Protocol I

Anexa Nr. I

Anexa Nr. II

Protocol II

Decret pentru retragerea rezervelor României la unele convenții din domeniul dreptului umanitar

Decret privind retragerea Declarației la Protocolul de aderare a României la Protocolul de negocieri comerciale între țări în curs de dezvoltare, încheiat la Geneva la 3 martie 1978

Meniu de navigare