Monitorul Oficial 256/1993: Diferență între versiuni
(convertesc issue:: la patru cifre.) |
|||
| Linia 3: | Linia 3: | ||
= Monitorul Oficial al României = | = Monitorul Oficial al României = | ||
Anul V, Nr. [[issue:: | Anul V, Nr. [[issue::0256]] - Partea I - Luni, 1 noiembrie [[year::1993]] | ||
==Legi Şi Decrete== | ==Legi Şi Decrete== | ||
Versiunea curentă din 7 aprilie 2012 10:28
Monitorul Oficial al României
Anul V, Nr. issue::0256 - Partea I - Luni, 1 noiembrie year::1993
Legi Şi Decrete
Parlamentul României
Camera Deputaților
Senatul
Lege privind acoperirea cheltuielilor efectuate pe suprafețele calamitate ca urmare a secetei înregistrate în anul 1993 în județele Teleorman, Olt, Dolj și Mehedinți
Parlamentul României adoptă prezenta, lege.
Art. 1. - Se aprobă acordarea unui sprijin financiar nerambursabil, în limita sumei de 25 miliarde lei, producătorilor agricoli, indiferent de forma de proprietate, care au efectuat cheltuieli pe suprafețele calamitate ca urmare a secetei înregistrate în anul 1993 în județele Teleorman, Olt, Dolj și Mehedinți.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, producătorii agricoli care au efectuat cheltuieli pe suprafețele calamitate prin secetă sunt: societățile comerciale agricole cu capital majoritar sau parțial de stat, societățile agricole de tip privat, asociațiile agricole de tip familial, producătorii agricoli individuali, alți deținători legali de terenuri.
Art. 3. - Sumele care se acordă în contul sprijinului financiar nerambursabil se stabilesc în funcție de cheltuielile efectuate pe fiecare cultură calamitată ea urmare a secetei.
Art. 4. - Guvernul României este autorizat ca în vederea acoperirii sumei de 25 miliarde lei, în funcție de derularea execuției bugetului de stat în a doua jumătate a anului 1993, să dispună următoarele măsuri:
a) să majoreze veniturile bugetului de stat cu realizările care se vor obține suplimentar peste prevederile bugetare pe anul 1993;
b) să utilizeze, prin virări de credite bugetare, disponibilitățile care se vor previziona la orice categorie de cheltuieli prevăzute în bugetul de stat pe anul 1993.
Propunerile de majorare a veniturilor și de disponibilizare și virare a disponibilităților de credite bugetare se vor prezenta de către Ministerul Finanțelor, cu acordul ordonatorilor principali de credite din ale căror bugete se fac disponibilizările respective. În limita sumei de 25 miliarde lei destinate sprijinirii producătorilor agricoli, indiferent de forma de proprietate, din județele menționate la art. 1, se vor majora cheltuielile bugetului Ministerului Agriculturii și Alimentației cu acoperirea din mobilizările suplimentare de venituri și din sumele disponibilizate din bugetele ordonatorilor principali de credite.
Art. 5. - Ministerul Agriculturii și Alimentației, cu avizul Ministerului Finanțelor, în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va emite norme metodologice de stabilire a cheltuielilor pe hectar, de acoperit pe fiecare cultură calamitată, și de alocare a sumelor de la bugetul de stat producătorilor agricoli; care se supun Guvernului spre aprobare.
Președintele României
Decret pentru promulgarea Legii privind acoperirea cheltuielilor efectuate pe suprafețele calamitate ca urmare a secetei înregistrate în anul 1993 în județele Teleorman, Olt, Dolj și Mehedinți
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea privind acoperirea cheltuielilor efectuate pe suprafețele calamitate ca urmare a secetei înregistrate în anul 1993 în județele Teleorman, Olt, Dolj și Mehedinți și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Președintele României
Decret privind acordarea gradului de general-maior unor colonei din Ministerul Apărării Naționale și a gradului de contraamiral unui căpitan de rangul I
În temeiul art. 94 lit. b) din Constituția României, Președintele României decretează:
Art. 1. - Se acordă gradul de general-maior următorilor:
- colonelului Ciobotă Neagu Ghiță
- colonelului Costache Cezar Mihăiță
- colonelului Degeratu Tănase Constantin
- colonelului Mărineanu Traian Tiberiu-Nicolae
- colonelului Rodea Aureliu Constantin
- colonelului Tălângă Ion Ion,
Art. 2. - Se acordă gradul de contraamiral căpitanului de rangul I Stoica Ștefan Virgil.
Hotărâri ale Guvernului României
Guvernul României
Hotărâre pentru aprobarea Protocolului celei de-a IV-a sesiuni a Comisiei mixte de cooperare economică și tehnică dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Indonezia
Guvernul României hotărăște:
Articol unic. - Se aprobă Protocolul celei de-a IV-a sesiuni a Comisiei mixte de cooperare economică, și tehnică dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Jakarta la 3 septembrie 1993.
Contrasemnează:
Ministrul comerțului, Cristian Ionescu
p. Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Marcel Dinu, secretar de stat
Guvernul României
Hotărâre pentru aprobarea Protocolului celei de-a XII-a sesiuni a Comisiei mixte guvernamentale româno-israeliene de cooperare economică și comercială
Guvernul României hotărăște:
Articol unic - Se aprobă Protocolul celei de a XII-a sesiuni a Comisiei mixte guvernamentale româno-israeliene de cooperare economică și comercială, semnat la București la 20 iulie 1993.
Contrasemnează:
Ministrul comerțului, Cristian Ionescu
p. Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Marcel Dinu, secretar de stat
Guvernul României
Hotărâre privind trecerea în administrarea Ministerului Apărării Naționale a imobilului situat în strada Elena Doamna nr. 55, Iași
Guvernul României hotărăște:
Art. 1. - Se aprobă trecerea, din administrarea Regiei Autonome „Locuința” Iași de sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Iași, în administrarea Ministerului Apărării Naționale, a imobilului situat în strada Elena Doamna nr. 55, Iași, împreună cu terenul aferent.
Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 1 se va face prin protocol de predare-pri-mire, pe bază de bilanț, cu întreg activul și pasivul existent la data transmiterii.
Art. 3. - Ministerul Apărării Naționale și Regia Autonomă „Locuința” Iași vor asigura punerea în aplicare a prezentei hotărâri.
Contrasemnează:
Ministrul apărării naționale, general-locotenent Niculae Spiroiu
Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu
Secretar de stat, șeful Departamentului pentru Administrație Publică Locală, Octav Cozmâncă
Guvernul României
Hotărâre privind modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 125/1992
Guvernul României hotărăște:
Articol unic. - Se modifică anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 125/1992 privind înființarea regiilor autonome ale aeroporturilor din România, capitolul II litera b) punctul 11, care va avea următorul cuprins:
„11. Asigură transportul personalului propriu la și de la locul de muncă, cu suportarea de către acesta a contravalorii unui abonament lunar asimilat regiilor de transport local pentru liniile preorășenești. Diferența dintre valoarea costurilor efective lunare și valoarea abonamentului se va suporta de către aeroporturi în cadrul alocației bugetare repartizate."
Contrasemnează:
p. Ministrul transporturilor, Aurel Novac, secretar de stat
Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu
Guvernul României
Hotărâre pentru modificarea anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 207/1993
Guvernul României hotărăște:
Articol unic. - Se completează anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 207/1993 privind mărfurile contingentate, cele pentru care se returnează anticipat contravaloarea stimulentelor acordate producătorilor; precum și cele neadmise temporar la export pe anul 1993, cu poziția „Grâu pentru sămânță”, care se elimină din anexa nr. 3 la aceeași hotărâre. Nivelul contingentului este de 200 tone.
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii și alimentației, Ioan Oancea
Ministrul comerțului, Cristian Ionescu
Decizii ale Curții Constituționale
Curtea Constituțională
Decizia Nr. 61 din 19 octombrie 1993
Vasile Gionea - președinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Miklos Fazakas -judecător
Ion Filipescu - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea contestației formulate de Petroșanu Ionel împotriva deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 7 iulie 1993, prin care s-au respins recursurile declarate de contestator împotriva deciziilor Curții nr. 7 și nr. 8 din 2 martie 1993.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 14 octombrie 1993, în prezența contestatorului, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 octombrie 1993.
Curtea Constituțională,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține:
Reclamantul Petroșanu Ionel a invocat excepțiile de neconstituționalitate vizând Hotărârea Guvernului nr. 1295/1990 și art. 7 din Legea nr. 29/1990,. în dosarele nr. 213/1992 și nr. 281/1992 aflate pe rolul Tribunalului Municipiului București, Secția contencios administrativ.
Curtea, în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a respins ca vădit nefondate excepțiile de neconstituționalitate prin deciziile nr. 7 și nr. 8 din 2 martie 1993.
Împotriva ambelor decizii a declarat recurs reclamantul, reiterând, în principal, motivele pentru care a apreciat dispozițiile legale atacate ca neconstituționale.
Dezbaterile în recurs au avut loc, cu citarea părților și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, în ședința din 25 iunie 1993, când s-a decis și conexarea celor două recursuri. Pronunțarea s-a amânat pentru 7 iulie 1993, când Curtea, prin Decizia nr. 39/1993, a respins recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate în fond.
Toate deciziile sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993.
Prin cererea înregistrată sub nr. 694 din 4 august 1993, reclamantul-recurent contestă Decizia definitivă nr. 39/1993, calificând cererea sa fie ca o „contestație în anulare potrivit art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă” în ce privește încălcarea dispozițiilor de ordine publică și respingerea recursului fără a se cerceta toate motivele de casare, fie ca o „cerere de revizuire potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă” pentru nepronunțarea instanței asupra unor lucruri cerute. Prin cerere se invocă aplicarea art. 84 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cererea pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Pe fond, se reiau motivele și argumentările din sesizarea inițială de neconstituționalitate și din cererile de recurs, solicitându-se abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1295/1990 și a art. 7 din Legea nr. 29/1990 (taxele de timbru plătite anticipat în procesele civile să fie înlocuite cu cheltuieli judiciare stabilite de instanțe la sfârșitul procesului), precum și modificarea unor texte din Legea nr. 47/1992 [art. 26 alin. (5)] și din Constituție [art. 51, art. 123 alin. (2), art. 145 alin. (2)].
La termenul din 14 octombrie 1993 contestatorul a invocat excepția de incompatibilitate prevăzută de art, 24 din Codul de procedură civilă, considerând că nu este admisibil ca același complet care a judecat recursul să soluționeze și contestația formulată împotriva deciziei pronunțate în recurs.
La același termen Curtea a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare sau a revizuirii față de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și utilitatea unirii excepției cu fondul.
Contestatorul a solicitat din nou să se facă aplicarea art. 24 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea, iar judecata pe fond să fie amânată, urmând ca atunci să fie analizate și alte aspecte pe care le-a indicat oral.
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că față de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale nu pot fi atacate prin intermediul căilor extraordinare de atac reglementate de Codul de procedură civilă.
Contestatorul, luând din nou cuvântul, a cerut să se facă aplicarea art. 84 din Codul de procedură civilă, iar în legătură cu admisibilitatea căilor extraordinare de atac a arătat că, datorită importanței motivelor pe care le invocă, nu se poate lua în discuție acest aspect formal.
Curtea Constituțională,
examinând excepția de incompatibilitate ridicată de către contestator și problema admisibilității contestației formulate, invocată din oficiu de Curte, reține următoarele:
Potrivit art. 24 din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de re judecare după casare. De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeași pricină.
Cu referire la căile de atac, rezultă, fără posibilitate - de dubiu, că textul are în vedere căile de atac de reformare, deoarece numai în aceste cazuri se exercită un control judiciar de către o instanță superioară și este firesc ca judecătorul să nu-și controleze propria hotărâre. Acest principiu se regăsește și în activitatea Curții Constituționale, art. ?0, alin. 2 din regulament dispunând că judecătorii care au făcut parte din completul de 3 nu pot lua parte la judecarea aceleiași cauze în recurs și a fost, de altfel respectat în recursurile declarate de contestator împotriva deciziilor de fond. Însă contestația în anulare și ???rea sunt căi extraordinare de atac sau revizuirea prin care se invocă aspecte care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârilor atacate și tocmai de aceea se soluționează chiar de instanțele care au pronunțat hotărârile respective, iar completul de judecată poate fi același, deoarece nu este pus în situația de a face un control asupra a ceea ce el a hotărât deja. Aceeași este situația și în cazul casării cu reținere spre rejudecare, iar exemplele ar putea continua deoarece cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare și deci nu pot fi extinse prin analogie, în timp ce alte ipoteze în care un judecător care s-a pronunțat într-o cauză să poată judeca din nou în aceeași cauză, fără să fie incompatibil, mai există.
Așa fiind, excepția de incompatibilitate este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
În legătură cu admisibilitatea contestației, Curtea reține că într-adevăr art. 84 din Codul de procedură civilă dispune că o cerere de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită, dar textul are în vedere situația în care calea de atac este admisibilă. Or, în cazul de față, nimeni nu contestă că și Curtea ar fi obligată să dea calificarea exactă cererii, deci să decidă dacă este vorba de o contestație în anulare de drept comun sau specială ori de o revizuire, dar problema care se pune este dacă aceste căi extraordinare de atac sunt sau nu admisibile împotriva deciziilor definitive pronunțate de Curtea Constituțională în controlul exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia pronunțată în fond poate fi atacată de părți numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Pentru a stabili care este semnificația cuvântului numai, trebuie avut în vedere că Ia data adoptării Legii nr. 47/1992 Codul de procedură civilă reglementa o singură cale ordinară de atac - recursul - și trei căi extraordinare de atac: contestația în anulare, revizuirea și recursul extraordinar. Prin urmare, textul nu poate avea decât semnificația de a înlătura, în afară de recurs, orice altă cale de atac existentă în acel moment, deci căile extraordinare de atac. Această interpretare este întărită și de faptul că prin Legea nr. 59/1993, care a adus modificări Codului de procedură civilă, Codului familiei, Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ și Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, nu au fost modificate dispozițiile Legii nr. 47/1992, or este de principiu că o lege generală ulterioară nu poate modifica o lege specială anterioară decât în mod expres.
Pe de alta parte, în favoarea admisibilității căilor extraordinare de atac împotriva deciziilor Curții nu pot fi invocate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora procedura jurisdicțională prevăzută de ea se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale, deoarece această completare cu legea generală se face în măsura în care legea specială tace, în timp ce, în cazul de față, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/3992 cuprinde o prevedere expresă și neechivocă, astfel încât nu ar fi vorba de o completare, ci de o încălcare a unei norme speciale, derogatorie de la dreptul comun.
Așa fiind, în cadrul controlului de constituționalitate pe cale de excepție, deciziile Curții, dacă au fost pronunțate în fond, pot fi atacate numai cu recurs, iar dacă sunt definitive, nu mai pot fi atacate prin nici o cale de atac extraordinară, fie că ar fi vorba de contestație în anulare, revizuire, recurs în interesul legii sau recurs în anulare.
În consecință, prezenta contestație urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A) c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 24 din Codul de procedură civilă,
Curtea Constituțională, în numele legii, decide:
Respinge excepția de incompatibilitate invocată de contestatorul Petroșanu Ionel la termenul din 14 octombrie 1993.
Respinge ca inadmisibilă contestația introdusă de Petroșanu Ionel, domiciliat în București, str. Compozitorilor nr. 16, bl. 16 S 14, ap. 1, împotriva deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 7 iulie 1993.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 19 octombrie 1993.
Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea
Magistrat-asistent, Florentina Geangu