Monitorul Oficial 7/1994

Monitorul Oficial al României

Anul VI, Nr. issue::0007 - Partea I - Joi, 12 ianuarie year::1994

Legi și decrete

Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituție, se abilitează Guvernul ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 1994, să emită ordonanțe în domenii care privesc:

a) acoperirea financiară a unor cheltuieli rămase neregularizate prin preluarea lor la datoria publică internă în limita sumei de 210 miliarde lei;

b) întărirea disciplinei financiare a agenților economici;

c) moderarea inflației prin prelungirea aplicării impozitului suplimentar asupra fondului de salarii, cu consultarea prealabilă a sindicatelor și a patronatului;

d) includerea în salariile de bază ale personalului din instituțiile publice a compensației acordate separat începând cu 1 mai 1993 pentru corectarea și corelarea, cu acest prilej, a nivelului salariilor de bază, cu modificarea corespunzătoare a tranșelor de venit în vederea impozitării, ca și în cazul indexării;

e) modificarea accizelor la băuturi obținute din distilare și la țigări de calitate superioară și instituirea de accize la autoturisme cu capacitate cilindrică de peste 1.800 cm³, noi sau rulate;

f) aprobarea listei de concesii tarifare ale României, anexă la Acordul general pentru tarife vamale și comerț (G.A.T.T.) și modificarea unor tarife vamale care decurg din acesta și din alte acorduri internaționale la care România este parte;

g) actualizarea nivelului de prime și a limitei de despăgubire la asigurările prin efectul legii de răspundere civilă auto începând cu data de 1 ianuarie 1994;

h) stimularea dezvoltării construcțiilor de locuințe, a lucrărilor publice, fără schimbarea regimului juridic al terenurilor, punerea în siguranță a fondului construit, a calității în construcții și stabilirea limitelor amenzilor contravenționale prevăzute în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, cu modificarea lor între 200.000 și 2.000.000 lei;

i) asigurarea resurselor de finanțare pentru continuarea participării României la construirea Combinatului de produse cu conținut de nichel și cobalt de la La Camariocas - Cuba și a termocentralei electrice 3×12 MW de la Cao-Cun - Republica Populară Chineză;

j) stimularea exporturilor, instituirea unor taxe speciale la exportul de materii prime, precum și la unele produse din import, cu respectarea obligațiilor din tratatele internaționale la care România este parte;

k) unele măsuri pentru continuarea lucrărilor la Centrala nuclearo-electrică Cernavodă în vederea punerii în funcțiune a Unității nr. 1, precum și pentru asigurarea condițiilor de finanțare a acestor lucrări;

l) constituirea fondului de dezvoltare al regiilor autonome;

m) perfecționarea unor reglementări privind taxa pe valoarea adăugată;

n) modificarea Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor cu privire la: majorarea limitelor amenzilor pentru contravențiile de competența Guvernului și modificarea acestor limite între 50.000 și 1.000.000 lei, precum și modificarea competenței de rezolvare a plângerilor;

o) ratificarea unor amendamente la unele acorduri internaționale încheiate în domeniile financiar, comercial și bancar.

Art. 2. - În baza art. 114 alin. (3) din Constituție, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 1994, ordonanțele emise de Guvern în temeiul art. 1 din prezenta lege vor fi înaintate Parlamentului spre aprobare, potrivit procedurii legislative, sub sancțiunea încetării efectelor lor.

Ordonanțele depuse de Guvern, potrivit alin. 1, vor fi dezbătute în procedură de urgență.

Art. 3. - În domeniile de abilitare prevăzute în prezenta lege, dacă au fost adoptate proiecte de lege sau propuneri legislative de către una dintre Camerele Parlamentului ori au fost elaborate și depuse rapoarte de fond de către comisiile permanente, acestea vor fi avute în vedere de Guvern la emiterea ordonanțelor.

Art. 4. - Se autorizează Guvernul și Banca Națională a României să contracteze și să garanteze, în cursul anului 1994, credite financiare externe în limita sumei de 2,0 miliarde dolari, în scopul asigurării resurselor valutare necesare aprovizionării cu materii prime de bază (combustibil, energie și altele), pentru finanțarea investițiilor și pentru creșterea rezervelor valutare ale statului.

Guvernul va informa trimestrial Parlamentul asupra derulării creditelor contractate potrivit alin. 1, a condițiilor de contractare, a garanțiilor acordate și a modului de folosire.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 29 decembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. dr. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 29 decembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 13 ianuarie 1994 | Nr. 4.

Decret pentru promulgarea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe

În temeiul art. 77 alin. (3) din Constituția României, promulgăm Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 12 ianuarie 1994 | Nr. 4.

Decizii ale Curții Constituționale

Decizie în legătură cu constituționalitatea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 30 decembrie 1993, de către 59 deputați, respectiv domnii Stelian Tănase, Călin Emil Anastasiu, doamna Paula-Maria Ivănescu, domnii Alexandru Sassu, Victor Boștinaru, Constantin Gheorghe Avramescu, Dinu Patriciu, doamna Rada Istrate, domnii Adrian Severin, Răzvan Dobrescu, Constantin Arhire, Emil Boroș, Constantin Berechet, Corneliu-Constantin Ruse, Florian Bercea, Emil Cojocaru, Liviu Neculai Marcu, Mihai Chiriac, Dumitru Calance, Gheorghe Țărna, Viorel Lixăndroiu, Nicolae Alexandru, Ion Gurău, Ioan Victor Pica, Valentin Vasilescu, Octavian Bot, Ion Diaconescu, Ion Hui, Mihail Nica, Ion Dinu, Ion Berciu, Mircea Ciumara, George Iulian Stancov, Ferenc Asztalos, Ion Corniță, Valentin Argeșanu, Mircea Ioan Popa, Gheorghe Cristea, Ion Bold, Cornel Sturza Popovici, István Antal, Gabriel Țepelea, Viorel Pavel, Mihail Bucur, Tudor Gavril Dunca, Árpád-Francisc Marton, Benedek Nagy, Constantin Ionescu, Vasile Lupu, Mircea-Mihai Munteanu, Stefan Sinkó, Gheorghe Comănescu, Costel Păunescu, Barbu Pițigoi, Vasile Mândroviceanu, Constantin-Romeo Dragomir, Gheorghe Gorun, Dan-Florin Trepcea și Laurențiu Priceputu, asupra neconstituționalității Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe.

În sesizare, grupul de deputați susține, în esență, că legea în discuție a fost adoptată ca urmare a votului exprimat asupra raportului de mediere privind concilierea divergențelor dintre Camere, fără întrunirea cvorumului legal, care este de 171 deputați, întrucât la vot au participat numai 159 deputați care au votat „pentru", unul care s-a abținut și unul care a votat „contra".

Curtea Constituțională, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată că este competentă să soluționeze sesizarea, care s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, punctele lor de vedere în legătură cu sesizarea primită.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arată că, întrucât înainte de vot au fost prezenți 278 deputați din numărul total de 341, așa cum a rezultat din apelul nominal efectuat, cvorumul, care este de minimum 171, era întrunit. De asemenea, se precizează că, deoarece cvorumul „desemnează numărul necesar de membri prezenți pentru ca o adunare să poată funcționa legal", el este diferit de majoritatea necesară pentru adoptarea unei legi și că refuzul unor deputați de a participa la vot, deși prezenți în sală, constituie o încălcare a „mandatului reprezentativ înscris în art. 66 din Constituție, în virtutea căruia în exercitarea mandatului, deputații sunt în serviciul poporului". În consecință, se consideră că legea a fost adoptată cu respectarea Constituției, iar sesizarea privind neconstituționalitatea acesteia nu are suport juridic.

În punctul de vedere al Guvernului se consideră că, în temeiul prevederilor art. 64 și ale art. 74 din Constituție, precum și ale art. 98 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților, „pentru întrunirea cvorumului este suficientă prezența majorității membrilor Camerei Deputaților ". Cvorumul, deci, nu se referă la „numărul deputaților care și-au exprimat votul", fiind „o condiție prealabilă a derulării legale a votului". Se apreciază, în acest sens, că un cvorum minim de prezență constituie exclusiv o garanție constituțională a prezenței unei majorități reprezentative în momentul votării. Această condiție fiind întrunită, întrucât la apelul nominal efectuat înaintea votării au răspuns 278 deputați, obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se consideră, totodată, că neparticiparea la vot „poate fi apreciată ca un abuz de drept, chiar o formă de boicot parlamentar".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

Curtea Constituțională,

având în vedere sesizarea grupului de deputați, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, precum și prevederile art. 64 și art. 74 alin. (2) din Constituție, reține următoarele:

În sesizare se susține că, participând la vot numai 161 deputați, cvorumul legal, care este de 171 deputați, nu ar fi fost întrunit, întrucât cvorumul este constituit numai din numărul deputaților care au participat efectiv la vot.

Referitor la această obiecție este de menționat că, de principiu, cvorumul constituie o condiție prealabilă, care trebuie întrunită imediat înaintea votării în scopul asigurării unei prezențe semnificative a parlamentarilor la adoptarea legii. În acest sens, art. 64 din Constituție prevede că legile se adoptă „în prezența majorității membrilor". Deci cvorumul reprezintă condiția pentru întrunirea legală a Camerelor Parlamentului în ședință sau, altfel spus, pentru ca o Cameră să poată lucra. De aceea neîntrunirea cvorumului are drept consecință amânarea ședinței. Deci cvorumul și votul nu pot fi confundate, cel dintâi precedându-l pe cel de-al doilea. Așa fiind, constituționalitatea condiției de cvorum și a rezultatului votului se apreciază în momente deosebite ale procedurii legislative parlamentare: cvorumul înaintea votării, iar votul, pentru motive cum ar fi contestarea corectitudinii numărării, neîntrunirea majorității etc., după ce el a avut loc, ca moment distinct și definitiv al adoptării legii.

Potrivit art. 64 din Constituție, față de numărul total al deputaților de 341, rezultă că cvorumul legal este de 171 deputați. Pe cale de consecință, ținând seama de prevederile art. 74 alin. (2) din Constituție, pentru adoptarea unei legi ordinare - cum este legea de față - majoritatea necesară este de 86 voturi.

În speță, președintele Camerei Deputaților a procedat la verificarea cvorumului prin apel nominal înaintea votării, rezultând o prezență de 278 parlamentari, așa cum se arată, de altfel, chiar în sesizare. Rezultă ca cvorumul era întrunit.

În sesizare se susține că noțiunea constituțională „prezența majorității parlamentarilor" ar avea înțelesul că reprezintă numărul parlamentarilor care au participat la vot și nu numărul parlamentarilor efectiv prezenți. În acest fel, se confundă cvorumul legal de ședință, care este o condiție de prezență imediată înaintea votării, cu votul însuși, care are o altă semnificație și anume a exprimării atitudinii necesare pentru formarea majorității în vederea adoptării sau respingerii actului. Așa cum s-a arătat, o asemenea confuzie este inadmisibilă și ea ar avea drept consecință ca o anumită categorie de legi - cele ordinare - să fie, practic, desființată, deoarece pentru a se asigura adoptarea lor ar trebui ca în toate cazurile majoritatea să fie absolută, ca pentru legile organice, nu doar relativă, după cum prevede art. 74 alin. (2) din Constituție, spre a se evita astfel riscul ca, prin nonparticipare la vot, minoritatea ce se opune legii să împiedice adoptarea ei. În acest sens, în cazul legii în discuție, rezultă că 119 deputați, care reprezentau un vot contra, o abținere și restul de nonparticipanți, să blocheze adoptarea legii pentru care a votat majoritatea de 159 deputați din 278 câți au fost prezenți. Potrivit art. 74 alin. (2) din Constituție, așa cum s-a arătat, pentru adoptarea legii, în condițiile întrunirii cvorumului de 171 deputați, ar fi fost suficientă o majoritate de 86 voturi.

Nonparticiparea la vot poate fi analizată doar în condițiile în care cvorumul este întrunit și, deci Camerele Parlamentului pot trece, în mod constituțional și regulamentar, la votarea oricărui act. În raport cu obligațiile care revin reprezentanților poporului care i-a ales în Parlament, prevăzute de art. 66 alin. (1) din Constituție, datoria parlamentarilor este de a-și exprima poziția în problema supusă aprobării fără echivoc, prin vot „pentru", „contra" sau „abținere". Aceasta reprezintă o exigență a vieții parlamentare, un aspect al răspunderii parlamentarilor față de alegători. Nu înseamnă însă că, în exercițiul liber al mandatului, parlamentarul nu poate adopta și o altă poziție, necuprinsă în regulament, prin abținerea de la exprimarea unei opțiuni, cu toate că este prezent în momentul votării. Dar acest mod de a concepe îndeplinirea obligațiilor de reprezentant al poporului nu poate avea nici un efect asupra validității votului Camerei Deputaților și, cu atât mai mult, asupra constituționalității lui.

Având în vedere considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 144 lit. a) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992,

Curtea Constituțională ,
În numele legii
Decide:

1. Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 64 și ale art. 74 alin. (2) din Constituție.
2. Prezenta decizie se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 11 ianuarie 1994 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlătescu, judecători.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Magistrat-asistent, Constantin Burada

București, 11 ianuarie 1994 | Nr. 4.