Monitorul Oficial 190/1994: Diferență între versiuni
Gall (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
(convertesc issue:: la patru cifre.) |
||
| Linia 3: | Linia 3: | ||
= Monitorul Oficial al României = | = Monitorul Oficial al României = | ||
Anul VI, Nr. [[issue:: | Anul VI, Nr. [[issue::0190]] - Partea I - Luni, 25 iulie [[year::1994]] | ||
== Legi și Decrete == | == Legi și Decrete == | ||
Versiunea curentă din 7 aprilie 2012 10:31
Monitorul Oficial al României
Anul VI, Nr. issue::0190 - Partea I - Luni, 25 iulie year::1994
Legi și Decrete
Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituție, se abilitează Guvernul României ca de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în a doua sesiune ordinară a anului 1994, să emită ordonanțe în următoarele domenii:
a) perfecționarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, precum și modificarea unor taxe pentru serviciile consulare, folosirea drumurilor publice și pentru unele prestări de servicii în porturi și aeroporturi și scutirea de la plata taxelor vamale a bunurilor și serviciilor din import, provenite sau finanțate direct din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile destinate unor activități nonprofit; instituirea unei taxe de trecere a frontierei în vederea constituirii unor resurse destinate protecției sociale; constituirea și utilizarea fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic național; măsuri pentru asigurarea finanțării acțiunilor legate de continuarea aplicării Legii fondului funciar;
b) ratificarea unor acorduri internaționale privitoare la asistența economică nerambursabilă, credite externe acordate României, precum și de colaborare economică, tehnică și comercială, inclusiv amendamente la astfel de acorduri; garantarea de către stat a unor împrumuturi externe; adoptarea unor măsuri privind eliberarea și păstrarea pașapoartelor; reglementarea plății unor contribuții și cotizații la organisme internaționale;
c) perfecționarea unor proceduri și mecanisme privind privatizarea și restructurarea societăților comerciale cu capital de stat, precum și măsuri de organizare a activității regiilor autonome; stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism montan și rural, precum, și pe litoralul Mării Negre și în Delta Dunării, măsuri și sancțiuni contravenționale de apărare a mediului înconjurător; măsuri de restructurare a organelor administrației publice centrale și de reducere a personalului acestora;
d) adoptarea de măsuri pentru asanarea financiară a unor regii autonome și societăți comerciale cu capital de stat, rambursarea unor rate scadente ale datoriei publice interne, formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria statului; acordarea de către stat de garanții pentru credite interne și constituirea fondului de risc pentru astfel de garanții, precum și regularizarea exercițiului financiar privind anul 1993, cu avizul prealabil al Curții de Conturi, perfecționarea unor reglementări privind finanțarea activității de cercetare și proiectare tehnologică; măsuri de reglementare a unor probleme de ordin financiar în activitatea S.N.C.F.R.;
e) unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare și reducerii plăților restante din economie, inclusiv reglementări privind plata penalităților; măsuri pentru îmbunătățirea reglementării fondului de risc în activitatea bancară;
f) măsuri pentru reglementarea organizării și finanțării operațiunilor de import-export care se derulează prin clearing, barter și cooperări economice internaționale; reglementarea importului și exportului de produse strategice; stabilirea de facilități vamale pentru materii prime și componente inexistente în țară destinate producției de export;
g) actualizarea unor norme de personal și normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice; stabilirea unor forme de sprijin financiar și material pentru cultele religioase;
h) stabilirea unor facilități pentru angajarea în muncă a absolvenților de învățământ; îmbunătățirea coeficienților de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar;
i) actualizarea limitelor unor amenzi contravenționale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994;
j) stabilirea unor reglementări tehnice și financiare privind punerea în siguranță a fondului construit și apărarea împotriva dezastrelor cauzate de fenomenele naturale; reglementarea administrării și conservării patrimoniului unităților de învățământ; măsuri de regularizare a regimului spațiilor și dotărilor care au aparținut institutelor de cercetare și proiectare tehnologică și întreprinderilor care le-au patronat;
k) organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați;
l) stabilirea unor reglementări privind protejarea patrimoniului cultural național.
Art. 2. - În baza art. 114 alin. (3) din Constituție, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 1994, ordonanțele emise de Guvern în temeiul art. 1 al prezentei legi vor fi înaintate Parlamentului, spre aprobare, potrivit procedurii legislative, sub sancțiunea încetării efectelor lor.
Ordonanțele depuse de Guvern potrivit alin. 1 vor fi dezbătute în procedură de urgență.
Art. 3. - În domeniile de abilitare prevăzute în prezenta lege, dacă au fost adoptate proiecte de lege sau propuneri legislative de către una dintre Camerele Parlamentului ori au fost elaborate și depuse rapoarte de fond de către comisiile permanente, acestea vor fi avute în vedere de Guvern la emiterea ordonanțelor.
Decret pentru promulgarea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1 și a anexei la aceasta, din 19 mai 1993, privind moderarea creșterii salariilor în anul 1993 prin introducerea unor impozite suplimentare
În vederea frânării procesului inflaționist și a șomajului, emisă în baza dispozițiilor art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (3) din Constituție și a Legii nr. 25/1993
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se aprobă Ordonanța Guvernului nr. 1 și anexa la aceasta, din 19 mai 1993, privind moderarea creșterii salariilor în anul 1993 prin introducerea unor impozite suplimentare în vederea frânării procesului inflaționist și a șomajului, emisă de Guvernul României în baza art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (3) din Constituție și a Legii nr. 25/1993, și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 21 mai 1993.
Decret cu privire la promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1 și a anexei la aceasta, din 19 mai 1993, privind moderarea creșterii salariilor în anul 1993 prin introducerea unor impozite suplimentare în vederea frânării procesului inflaționist și a șomajului, emisă în baza dispozițiilor art. 107 alin. (3) și art. 114 slin. (3) din Constituție și a Legii nr. 25/1993
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1 și a anexei la aceasta, din 19 mai 1993, privind moderarea creșterii salariilor în anul 1993 prin introducerea unor impozite suplimentare în vederea frânării procesului inflaționist și a șomajului, emisă în baza dispozițiilor art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (3) din Constituție și a Legii nr. 25/1993 și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Lege pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 58/1993 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe, precum și a contractării umor împrumuturi ele stat
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se aprobă următoarele ordonanțe ale Guvernului emise în temeiul art. 1 lit. g) din Legea nr. 58/1993 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat.
- Ordonanța Guvernului nr. 2 din 16 iulie 1993 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Europeană de Investiții, în valoare de 30 milioane ECU, semnat la Luxemburg și Bruxelles la 10 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1993.
- Ordonanța Guvernului nr. 3 din 16 iulie 1993 privind ratificarea Acordului de credit, în valoare de 10 milioane dolari S.U.A., dintre Commodity Credit Corporation și Guvernul României, reprezentat de Ministerul Agriculturii și Alimentației și de Ministerul Finanțelor, semnat la 29 martie 1993 la București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1993.
- Ordonanța Guvernului nr. 6 din 30 iulie 1993 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Ab Svensk Export Kredit - Suedia, în valoare de 5 milioane dolari S.U.A., semnat la București la 24 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 18 august 1993.
- Ordonanța Guvernului nr. 7 din 30 iulie 1993 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Finnish Export Credit Ltd - Finlanda, în valoare de 2 milioane dolari S.U.A., semnat la București la 14 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 13 august 1993.
- Ordonanța Guvernului nr. 19 din 25 august 1993 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Europeană de Investiții și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian - Romatsa - R.A., în valoare de 24 milioane ECU, semnat la Luxemburg la 9 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 30 august 1993.
- Ordonanța Guvernului nr. 20 din 25 august 1893 privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian referitor la un împrumut pe termen mediu pentru suma de 7,2 milioane dolari S.U.A., semnat la București la 22 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 30 august 1993.
- Ordonanța Guvernului nr. 21 din 25 august 1993 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și A/S Eksportfinans - Norvegia pentru suma de 2,7 milioane dolari S.U.A., semnat la București la 11 august 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 30 august 1993.
Decret cu privire la promulgarea Legii pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 58/1993 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 58/1993 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Decizii ale Curții Constituționale
Decizie cu privire la constituționalitatea unor texte din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
Curtea Constituțională a fost sesizată, ia 30 iunie 1994, de către 60 deputați și anume: Corneliu-Constantin Ruse, Rada Istrate, Emil Cojocaru, Gheorghe Toduț, Paula-Maria Ivănescu, Ilie ștefan, Victor Boștinaru, Alexandru Brezniceanu, Emil Boroș, Alexandru Sassu, Alexandru Ota, Ion Gurău, Gheorghe Țărna, Ioan Adrian Vilău, Teodor Lupuțiu, Bogdan Marinescu, Nicolae Alexandru, Constantin Berechet, George Iulian Stancov, Mihai Chiriac, Ladislau Borbely, Iuliu Vida, Francisc Pecsi, Ioan Nemeth, Attila Varga, Akos Birtalan, Jolt Zoltan Fekete, Karoly Kerekes, Zsolt Szilagyi, Lazar Madaras, Ștefan Sinko, Petru Lițiu, Theodora Bertzi, Dinu Patriciu, Ioan Victor Pica, Sorin Pantiș, Dan-Florin Trepcea, Horia Radu Pascu, Niculae Cerveni, Ioan Mureșan, Petru Dugulescu, Viorel Pavel, Gavril Dejeu, Florian Ion-Angelo, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Ion Hui, Vasile Niculae Constantin Ionescu Galbeni, Aurelian Paul Alecu, Ion Dinu, Gheorghe Comănescu, Mihail Bucur, George Stănescu, Emil Livius Nicolae Puțin, Dumitru Ifrim, Smaranda Dobrescu, Doru-Mihai Dobrescu, Mircea Popescu, Dumitru Moinescu, Dragoș Enache, asupra neconstituționalității unor prevederi ale art. 1 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, la aceeași dată, 30 iunie 1994, Curtea a fost sesizată de către 50 deputați și anume: Ervin Zoltân Szekely, Karoly Kerekes, Zoltan Szilagyi, Ioan Nemeth, Iosif Alfred Mazalik, Benedek Nagy, Ladislau Borbely, Arpad-Francisc Mar ton, Iuliu Vida, Akos Birtalan, Alexandru Konya Hamar, Atilla Varga, Jolt Zoltan Fekete, Ferenc Asztalos, Ludovic Rakoczi, Francisc Baranyi, Eberhard-Wolfgang Wittstock, Varujan Vosganian, Emeric Feric, Ștefan Tcaciuc, Mihail Nică, Mircea Ioan Popa, Ioan Mureșan, Aurelian Paul Alecu, Gavril Dejeu, Mircea-Mihail Munteanu, Liviu Neculai Mărcii, Costel Păunescu, Gheorghe Comănescu, Ion Hui, Barbu Pițigoi, Sergiu George Rizescu, Valentin Argeșanu, Emil Livius Nicolae Puțin, Nestor Călin, Gheorghe Tokay, Vasile Mândroviceanu, Ștefan Sinko, Vasile Popovici, Constantin Șerban Rădulescu-Zonner, Gheorghe Gorun, George Crin Laurențiu Antonescu, Ion Dobrescu, Laurențiu Priceputu, Theodora Bertzi, Octavian Bot, Ioan Ghișe, Romulus Ioan Joca, Petru Litiu, Stelian Tănase, cu privire la neconstituționalitatea prevederii referitoare la instituirea unei taxe pentru trecerea frontierei, de la art. 1 lit. a) din aceeași lege.
Curtea Constituțională, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată că este competentă să soluționeze cele două sesizări, care s-au înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere că prin sesizările formulate se contestă constituționalitatea prevederii referitoare la instituirea taxei pentru trecerea frontierei, de la art. 1 lit. a) al legii, obiecțiile de neconstituționalitate au fost conexate.
Grupurile de deputați contestă constituționalitatea următoarelor dispoziții din art. 1 al Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe:
- la lit. a), prevederile referitoare la perfecționarea reglementărilor privind impozitul pe profit, considerând că sunt contrare art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege, precum și prevederile referitoare la instituirea taxei de trecere a frontierei, considerând că acestea contravin art. 20, 25 și 138 din Constituție, Convenției Europene a Drepturilor Omului și Declarației Universale a Drepturilor Omului;
- la lit. c), prevederile referitoare la perfecționarea unor proceduri și mecanisme de privatizare și restructurare a societăților comerciale cu capital de stat. apreciind că ele țin de domeniul legii organice, astfel încât nu puteau face obiectul abilitării;
- la lit. h), prevederile referitoare la îmbunătățirea coeficienților de ierarhizare a salariilor din sectorul bugetar, apreciind că această problemă, potrivit art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituție, este de natura unei legi organice;
- la lit. l) referitoare la stabilirea unor reglementări privind protejarea patrimoniului cultural național, considerând că privesc regimul general al proprietății, și deci, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituție, pot fi reglementate numai prin lege organică.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a solicitat președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, punctele lor de vedere asupra sesizărilor primite.
În punctul său de vedere, președintele Camerei Deputaților consideră că textele ce fac obiectul sesizării sunt constituționale deoarece impozitele și taxele datorate bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi reglementate prin lege ordinară, potrivit art. 138 din Constituție, astfel încât pot face obiectul unei abilitări legislative, iar prevederile referitoare la îmbunătățirea procedurilor și mecanismelor de privatizare și restructurare a societăților comerciale, la coeficienții de ierarhizare a salariilor și la protejarea patrimoniului cultural național nu privesc aspecte care, potrivit art. 72 alin. (3) din Constituție, sunt de natura legii organice. În ce privește stabilirea taxei pentru trecerea frontierei se consideră că aceasta nu afectează conținutul dreptului de liberă circulație, garantat de art. 25 din Constituție, întrucât însăși această dispoziție constituțională permite legiuitorului de a stabili condițiile de exercitare a dreptului respectiv, ceea ce implică și posibilitatea stabilirii taxei ce face obiectul legii de abilitare.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră, de asemenea, că obiecțiile de neconstituționalitate nu sunt întemeiate, întrucât taxele și impozitele pentru bugetul de stat se stabilesc prin lege ordinară și, deci, pot face obiectul unei abilitări legislative, procedurile și mecanismele menite să accelereze procesul privatizării nu vizează regimul general al proprietății, iar coeficienții de ierarhizare a salariilor nu fac parte din reglementarea generală a raporturilor de muncă, astfel încât și acestea pot face obiectul unei abilitări legislative, neintrând în domeniul rezervat de Constituție legilor organice. Pentru același motiv - faptul că nu privesc regimul general al proprietății, ce constituie un domeniu specific legii organice - , nici abilitarea acordată în vederea stabilirii unor măsuri de conservare și apărare a patrimoniului cultural național nu este considerată ca neconstituțională.
În ceea ce privește instituirea taxei pentru trecerea frontierei, se apreciază că abilitarea acordată este constituțională, ținând seama de prevederile înscrise în Constituție la art. 43 referitor la asigurarea unui nivel de trai decent, art. 33 privind asigurarea igienei și sănătății publice și art. 134 alin. (2) lit. f), potrivit căruia statul trebuie să asigure crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. în acest sens, se arată că bugetul public național nu poate suporta integral sarcinile de protecție socială ce revin statului, iar scopul reglementării criticate este acela de a completa aceste resurse și nu de a îngrădi libera circulație a persoanelor.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.
Curtea Constituțională,
având în vedere sesizările celor două grupuri de deputați, punctele de vedere exprimate de către președintele Camerei Deputaților și Guvern, raportul judecătorului-raportor, precum și concordanța dintre textele legale ce fac obiectul sesizărilor și dispozițiile constituționale, reține următoarele:
Dispozițiile privind „perfecționarea unor proceduri și mecanisme privind privatizarea și restructurarea societăților comerciale cu capital de stat”, de la art. 1 lit. c), „îmbunătățirea coeficienților de ierarhizare a salariilor de bază pentru, personalul din sectorul bugetar”, de la art. 1 lit. h) și „stabilirea unor reglementări privind protejarea patrimoniului cultural național”, de la art. 1 lit. l), ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, sunt considerate în sesizările primite ca neconstituționale, pe motiv că ar încălca domeniile rezervate legii organice de art. 72 alin. (3) lit. k) și lit. l) din Constituție.
Ținând seama de prevederile art. 114 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora legea specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe nu poate privi domeniile ce fac obiectul legii organice, rezultă că sensul abilitării este acela al investirii Guvernului cu competența stabilirii unor măsuri legislative care însă să nu afecteze, în nici un fel, aceste domenii. De aceea, sub aspect material, abilitarea are un caracter limitat, nu numai.de scopul prevăzut în legea de abilitare, dar și de interdicția constituțională de a depăși sfera legii ordinare printr-o ingerință în domeniul legii organice.
În ceea ce privește critica referitoare la imposibilitatea abilitării Guvernului de a emite ordonanțe în legătură cu impozitul pe profit, întemeiată pe prevederile art. 138 din Constituție, potrivit cărora impozitele și taxele pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat se stabilesc, numai prin lege, urmează a fi respinsă, deoarece textul constituțional are în vedere legea ordinară. Este de principiu că orice lege ordinară poate face obiectul unei abilitări legislative. De aceea abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe privind taxe și impozite este constituțională, așa cum s-a statuat și prin. Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173/1992.
În legătură cu obiecția de neconstituționalitate referitoare la abilitarea Guvernului de a institui o taxă pentru trecerea frontierei în vederea constituirii unor resurse destinate protecției sociale se reține că, așa cum se arată în sesizare, aceasta reprezintă un impediment de ordin financiar care restrânge exercițiul dreptului la libera circulație, prevăzut de art. 25 alin. (1) din Constituție. În același sens a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr, 71 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305/1993.
Potrivit art. 1 din Constituție, România este un sfat de drept, democratic și social, ceea ce presupune obligația acestuia de a asigura cetățenilor ei condițiile necesare pentru un trai decent - aspect reglementat, în plan constituțional, prin dispozițiile art. 43 -, statul având obligația de a lua măsurile necesare în vederea creării unui cadru corespunzător pentru creșterea calității vieții, potrivit art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție.
În contextul acestor preocupări, în care se reflectă interesul statului pentru asigurarea resurselor necesare finanțării politicii sale sociale, se află și stabilirea unui buget adaptat acestor nevoi sociale, iar alimentarea lui nu se poate face decât printr-un sistem judicios și echitabil de taxe și impozite, stabilite în așa fel încât, pe de o parte, să disponibilizeze fondurile necesare finanțării acestei politici, iar, pe de altă parte, sistemul legal de impuneri să asigure - așa cum prevede art. 53 din Constituție - așezarea justă a sarcinilor fiscale pe fiecare subiect impozabil.
Așadar, potrivit celor de mai sus, instituirea taxei respective nu poate fi privită, în principiu, ca neconstituțională, câtă vreme este vorba de respectarea unei obligații firești ce revine oricărui cetățean, în temeiul unei îndatoriri reglementate prin Constituția și anume aceea de a contribui, prin plata impozitelor și a taxelor, la cheltuielile publice stabilite prin bugetul de stat.
Având în vedere că o asemenea taxă afectează însă un drept fundamental, potrivit art. 49 alin. (2) din Constituție ea nu poate fi instituită decât dacă se impune pentru apărarea unor drepturi ale cetățenilor. În cazul de față, ținând seama de scopul taxei prevăzut în legea de abilitare - constituirea unor resurse destinate protecției sociale - rezultă că drepturile în considerarea cărora se va stabili taxa nu pot fi decât cele din domeniul protecției sociale, cu condiția ca ele să fie deja instituite în planul dreptului pozitiv. Aceasta, însă, constituie o cerință de care depinde caracterul constituțional al taxei și vizează, deci, nemijlocit, Guvernul, când. va emite ordonanța, iar nu legea de abilitare ca atare. Această concluzie se impune, deoarece, legiuitorul, acordând abilitarea, a avut în vedere ca Guvernul să-și exercite împuternicirea cu care a fost învestit, însă numai cu respectarea strictă a prevederilor constituționale.
În același sens, ținând seama de alin. (2) al art. 49 din Constituție, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi nu poate atinge existența acestora, este necesar că valoarea taxei să nu aibă un caracter prohibitiv, care să facă imposibilă exercitarea dreptului la liberă circulație. Aceasta este o altă cerință de ordin constituțional ce privește, de asemenea, modul de realizare a abilitării acordate.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 144 lit. a) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art, 20 din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituțională,
În numele legii, decide:
1. Constată că dispozițiile din art. 1 lit. a) „perfecționarea unor reglementări referitoare la impozitul pe profit”, art. 1 lit. c) „perfecționarea unor proceduri și mecanisme privind privatizarea și restructurarea societăților comerciale cu capital de stat”, art. 1 lit. h) „îmbunătățirea coeficienților de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar”, art. 1 lit. l) „stabilirea unor reglementări privind protejarea patrimoniului cultural național”, ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, sunt constituționale.
2. Constată că dispozițiile art. I lit. a) privind instituirea unei taxe de trecere a frontierei în vederea constituirii unor resurse destinate protecției sociale” sunt constituționale, numai în măsura în care prin ordonanță se vor stabili, în concret, drepturile de protecție socială în considerarea cărora taxa urmează a fi percepută, precum și cu condiția ca valoarea acestei taxe să nu aibă caracter prohibitiv în exercitarea dreptului la liberă circulație.
3. Decizia se comunică Președintelui României și sa publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 13 iulie 1934 și la ea au participat Ioan Muraru, înlocuitorul președintelui, Viorel Mihai Ciobanu, Minai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie Iorgovan, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlătescu, judecători.
p. Președintele Curții Constituționale, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistru asistent, Gabriela Dragomirescu
București, 13 iulie 1994. Nr. 75.