Monitorul Oficial 265/1994

Monitorul Oficial al României

Anul VI, Nr. issue::0265 - Partea I - Marți, 20 septembrie year::1994

Hotărâri ale Camerei Deputaților

Hotărâre asupra rezoluțiilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristică

Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Camera Deputaților ia act de Rezoluția nr. 1003 (1993), adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la data de 1 iulie 1993, cuprinsă în anexa nr. 1, prin care se afirmă principiile etice ale ziariștilor, pe care Adunarea Parlamentară le consideră necesar a fi aplicate de profesioniștii acestui domeniu în întreaga Europă, precum și de Rezoluția nr. 1215 (1993), adoptată la aceeași dată, cuprinsă în anexa nr. 2, prin care Adunarea Parlamentară recomandă Comitetului Miniștrilor al Organizației să adopte o declarație privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezoluției nr. 1003 (1993), și să promoveze aplicarea acestor principii de bază în statele membre ale Consiliului Europei.

Art. 2. - Camera Deputaților recomandă tuturor ziariștilor și mijloacelor de comunicare în masă să țină seama și să aplice principiile deontologice cuprinse în rezoluțiile nr. 1003 (1993) și nr. 1215 (1993) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, având în vedere deosebita responsabilitate socială ce le revine în evoluția societății și dezvoltarea vieții democratice, în afirmarea valorilor morale și a drepturilor omului.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 12 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase | București, 12 septembrie 1994 | Nr. 25.

Anexa Nr. 1

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

A 44-a Sesiune ordinară

Rezoluția Nr. 1003 (1993)
cu privire la etica ziaristică

Adunarea afirmă următoarele principii ale ziaristicii, cu convingerea că acestea ar trebui puse în aplicare de cei care practică această meserie în întreaga Europă.

Informații și opinii

1. În afara drepturilor și obligațiilor legale, stipulate în legislația de specialitate, mijloacele de informare în masă au o răspundere morală față de cetățeni și de societate, răspundere care trebuie scoasă în evidență mai ales în momentul actual, când informația și comunicarea joacă un rol de mare importanță în ceea ce privește atât formarea atitudinii individuale a cetățeanului, cât și evoluția societății și a vieții democratice.

2. Profesia de ziarist implică drepturi și obligații, libertăți și responsabilități.

3. Principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincție clară între știri și păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. Știrile sunt informații, adică fapte și date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăți de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariștilor.

4. Știrile trebuie difuzate cu respectarea adevărului, după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau narațiune fiind făcute într-un mod imparțial. Zvonurile nu trebuie confundate cu știrile. Titlurile și rezumatele știrilor trebuie să reflecte cât mai fidel conținutul faptelor și al datelor prezentate.

5. Exprimarea opiniilor poate consta în reflecții sau comentarii asupra unor idei generale sau în observații privind informații având legătură cu evenimente concrete. Deși opiniile sunt inevitabil subiective și, prin urmare, nu pot și nu trebuie supuse criteriului adevărului, ele trebuie totuși exprimate într-o manieră onestă și etică.

6. Opiniile exprimate sub formă de comentarii ale unor evenimente sau acțiuni cu referință la persoane sau instituții nu trebuie să nege sau să ascundă în mod intenționat fapte sau date reale.

Dreptul la informație ca drept fundamental al omului - editori, patroni și ziariști

7. Activitatea mijloacelor de informare în masă este una de „mediere”; ele prestează servicii de informare și drepturile de care se bucură în ceea ce privește libertatea informației sunt în funcție de destinatari, adică de cetățeni.

8. Informația este un drept fundamental, evidențiat de jurisprudența Comisiei Europene și a Curții Europene pentru Drepturile Omului în legătură cu art. 10 al Convenției europene a drepturilor omului și recunoscut ca atare în art. 9 al Convenției europene privind canalele de televiziune transnaționale, precum și în toate constituțiile democratice. Este un drept al cetățeanului, care are, prin urmare, și dreptul de a cere ca informația furnizată de ziariști să fie transmisă cu respectarea adevărului, în cazul știrilor, și în mod onest, în cazul opiniilor, fără nici o intervenție exterioară, fie din partea autorităților publice, fie din partea sectorului privat.

9. Autoritățile publice nu trebuie să se considere proprietari ai informației. Reprezentativitatea acestor organe este baza legală a eforturilor vizând garantarea și dezvoltarea pluralismului în cadrul mijloacelor de informare în masă și crearea condițiilor necesare pentru exercitarea libertății de expresie și a dreptului la informare, cenzura fiind exclusă. Sunt aspecte de care Comitetul Miniștrilor este conștient, astfel cum dovedește și Declarația sa privind libertatea expresiei și informației, adoptată la 29 aprilie 1982.

10. Trebuie avut în vedere faptul că ziaristica se sprijină pe mijloacele de informare în masă, care, la rândul lor, au la bază o structură de întreprindere în cadrul căreia trebuie făcută distincție între editori, patroni și ziariști. În acest sens, pe lângă libertatea mijloacelor de informare în masă, trebuie asigurată și protejată de presiuni interne libertatea în cadrul mijloacelor de informare în masă.

11. Companiile care își desfășoară activitatea în domeniul informației trebuie să fie agenți socioeconomici cu caracter special, ale căror obiective patronale trebuie să țină seama de necesitatea de a asigura exercitarea unui drept fundamental.

12. Organizațiile respective trebuie să asigure o totală transparență în materie de proprietate și gestiune a mijloacelor de informare, astfel încât cetățenii să cunoască exact cine sunt proprietarii și ce interese economice au în legătură cu mijloacele de informare în masă.

13. În cadrul acestor organizații, editorii și ziariștii trebuie să coabiteze, ținând seama de faptul că respectul legitim față de orientarea ideologică a editorilor sau patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudinii, în cazul știrilor, și al onestității, în cazul opiniilor. Este un element esențial al respectării dreptului fundamental al cetățenilor la informație.

14. Consecința acestor imperative este necesitatea de a întări garanțiile libertății de expresie a ziariștilor, pentru că ei sunt aceia care, în ultimă instanță transmit informația. În acest sens, trebuie precizat și dezvoltat cadrul legal al clauzei de conștiință și al secretului profesional față de sursele confidențiale și, în același timp, puse de acord prevederile legislației naționale în acest domeniu, pentru ca acestea să poată fi aplicate în cadrul mai larg al spațiului democratic european.

15. Nici editorii, nici patronii, nici ziariștii nu trebuie să considere că informația este un bun personal. Organizațiile care se ocupă de difuzarea informației nu trebuie să o trateze ca pe o marfă, ci ca pe un drept fundamental al cetățeanului. În consecință, nici calitatea informațiilor sau opiniilor, nici substanța acestora nu trebuie exploatate în scopul de a spori numărul de cititori sau de a lărgi audiența și, prin urmare, veniturile publicitare.

16. Orice informație conformă imperativelor etice necesită o tratare a beneficiarilor ei ca persoane și nu ca masă.

Funcția ziaristului și activitatea sa etică

17. Informarea și comunicarea, sarcini de care se achită ziaristul prin intermediul mijloacelor de informare în masă, beneficiind pe sprijinul deosebit al noilor tehnologii, joacă un rol determinant în evoluția individului și a societății. Sunt elemente indispensabile ale vieții democratice, deoarece garantarea participării cetățenilor la viața publică este o condiție a dezvoltării plenare a democrației. Această participare nu ar fi posibilă dacă cetățenii nu ar primi informațiile necesare despre viața publică pe care mijloacele de informare în masă au datoria să le furnizeze.

18. Importanța informației, în special a știrilor transmise de radio și televiziune, în domeniul culturii și educației a fost subliniată în Recomandarea nr. 1067 a Adunării. Impactul informației asupra opiniei publice ține de domeniul evidenței.

19. Ar fi greșit să se tragă de aici concluzia că mijloacele de informare în masă reprezintă opinia publică sau că trebuie să înlocuiască funcțiile specifice ale autorităților publice sau ale instituțiilor cu caracter educativ sau de cultură, cum ar fi școlile.

20. Aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare în masă și a ziaristicii în puteri sau contraputeri („mediocrația”), fără însă ca acestea să reprezinte cetățeni sau să fie supuse controlului democratic, așa cum sunt autoritățile publice, și fără ca să dispună de cunoștințele de specialitate ale instituțiilor culturale sau educaționale de resort.

21. Prin urmare, ziaristica nu trebuie să denatureze informația adevărată, imparțială, și opiniile oneste, nici să le exploateze în scopuri proprii, într-o încercare de a crea sau modela opinia publică, deoarece legitimitatea sa se bazează pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cetățenilor la informație, ca parte a respectului pentru valorile democratice. În acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevărul și corectitudinea informației și a opiniilor exprimate și este incompatibilă cu campaniile ziaristice organizate pornind de la poziții prestabilite și interese particulare.

22. În redactarea informațiilor și a opiniilor, ziariștii trebuie să respecte principiul prezumției de nevinovăție, în mod special în cazurile care sunt în curs de judecată, și să se abțină de la formularea de verdicte.

23. Trebuie respectat dreptul cetățenilor la viața privată. Persoanele care dețin funcții publice au dreptul ca viața lor particulară să fie apărată, cu excepția acelor cazuri în care viața lor particulară are un efect asupra vieții publice. Faptul că o persoană deține o funcție publică nu înseamnă că poate fi privată de dreptul la viața particulară.

24. Încercarea de a realiza un echilibru între dreptul la respectarea vieții private, consacrat în art. 8 al Convenției europene a drepturilor omului, și libertatea de expresie, stipulată în art. 10, este amplu ilustrată de jurisprudența recentă a Comisiei Europene și a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

25. În ziaristică scopul nu scuză mijloacele; informația trebuie obținută prin mijloace legale și etice.

26. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare în masă trebuie să rectifice, prin mijloace informative adecvate, automat și urgent, furnizând toate informațiile și opiniile care s-au dovedit false sau eronate. Legislația națională trebuie să prevadă sancțiuni adecvate și, acolo unde este cazul, despăgubiri.

27. Pentru a armoniza aplicarea și exercitarea acestui drept în statele membre ale Consiliului Europei, trebuie puse în aplicare Rezoluția nr. (74) 26 privind dreptul la replică - Poziția individului în raport cu presa - adoptată de Comitetul Miniștrilor la 2 iulie 1974, precum și prevederile pertinente ale Convenției europene privind canalele de televiziune transnaționale.

28. Pentru asigurarea calității muncii și independenței ziariștilor, aceștia trebuie să aibă un salariu corespunzător și să beneficieze de condiții și instrumente de lucru adecvate.

29. În relațiile pe care ziariștii, în exercitarea profesiei, le întrețin cu autoritățile publice sau cu diverse sectoare economice, aceștia trebuie să evite orice conivență de natură să afecteze independența sau imparțialitatea exercitării profesiei lor.

30. Ziariștii nu trebuie să confunde subiectele controversate sau senzaționale cu subiectele importante din punct de vedere informativ. În exercitarea profesiei lor, aceștia nu trebuie să aibă ca scop principal dobândirea prestigiului și a influenței personale.

31. Având în vedere complexitatea procesului de difuzare a informației, care se bazează din ce în ce mai mult pe folosirea noilor tehnologii, pe rapiditate și capacitate de sintetizare, ziariștii trebuie să aibă o pregătire profesională adecvată.

Statutul redacției ziaristice

32. În cadrul organizațiilor care se ocupă de difuzarea informațiilor, editorii, patronii și ziariștii trebuie să coabiteze. În acest scop, trebuie elaborat statutul personalului ziaristic, care să reglementeze relațiile profesionale între ziariști, editori și patroni în cadrul mijloacelor de informare, independent de normele obișnuite privind relațiile de serviciu. Acest statut poate prevedea crearea de comitete de redacție.

Situații de conflict și cazuri de protecție specială

33. În cadrul societății apar uneori situații tensionate și conflictuale ca efect al terorismului, discriminării față de minorități, xenofobiei sau războiului. În astfel de situații, mijloacele de informare în masă au obligația morală de a apăra valorile democratice: respectul pentru demnitatea umană, rezolvarea problemelor prin mijloace pașnice, în spiritul toleranței; prin urmare, au obligația să se opună violenței și incitării la ură și confruntare, respingând orice discriminare bazată pe criterii de cultură, sex sau religie.

34. Nimeni nu trebuie să rămână neutru față de apărarea valorilor democratice. În acest scop, mijloacele de informare în masă trebuie să joace un rol major în prevenirea tensiunilor și să încurajeze înțelegerea, toleranța și încrederea reciprocă între diferitele comunități în regiunile aflate în conflict, astfel cum a procedat secretarul general al Consiliului Europei, încurajând adoptarea de măsuri de încredere în fosta Iugoslavie.

35. Luând în considerare influența deosebită a mijloacelor de informare în masă și, în special, a televiziunii, asupra sensibilității copiilor și tinerilor, trebuie să se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exaltă violența, exploatarea sexului sau depravarea, precum și folosirea deliberată a unui limbaj nepotrivit.

Etica și autocontrolul în ziaristică

36. Având în vedere condițiile și principiile de bază enumerate mai sus, mijloacele de informare în masă trebuie să se angajeze să respecte în mod riguros principiile etice care garantează libertatea expresiei și dreptul fundamental al cetățenilor de a primi informații adevărate și opinii oneste.

37. Supravegherea aplicării acestor principii necesită crearea de organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziariști, asociații ale utilizatorilor mijloacelor de informare în masă, specialiști din mediile universitare și judecători; aceștia vor avea sarcina de a elabora rezoluții privind respectarea preceptelor etice de către ziariști, rezoluții pe care mijloacele de informare în masă se vor angaja să le publice. Aceste măsuri vor ajuta cetățeanul, care are dreptul la informare, să emită judecăți critice asupra activității ziaristului și a credibilității sale.

38. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asociațiile de utilizatori ai mijloacelor de informare în masă și departamentele universitare de resort vor putea publica anual rezultatele cercetărilor efectuate a posteriori în ceea ce privește corectitudinea informațiilor difuzate de mijloacele de informare în masă, în raport cu faptele reale. Va exista, în acest fel, un barometru al credibilității care va da cetățenilor măsura valorii etice a fiecărui mijloc de informare în masă sau a fiecărei secțiuni a unui mijloc de informare, chiar și a fiecărui ziarist. Măsurile corective luate în consecință vor contribui, în același timp, la ridicarea nivelului la care este practicată profesia de ziarist.

Anexa Nr. 2

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

A 44-a Sesiune ordinară

Rezoluția Nr. 1215 (1993)
cu privire la etica ziaristică

1. Adunarea reamintește activitățile sale în domeniul mass-media și în special Rezoluția sa nr. 428 (1970) privind mijloacele de comunicare în masă și drepturile omului, ca și Recomandarea sa nr. 963 (1983) privind mijloacele culturale și de educare în vederea reducerii violenței.

2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media în timpul războiului din Golf, Comisia pentru cultură și educație a organizat o audiere parlamentară privind etica ziaristicii, pe data de 26 iunie 1991, la Helsinki, în cursul căreia au fost exprimate o serie de îngrijorări.

3. Începând din anul 1970, Adunarea Parlamentară, dar și alte instanțe ca Parlamentul European (Rezoluția din 16 septembrie 1992 privind concentrarea mijloacelor de comunicare în masă și pluralismul opiniilor), au cerut elaborarea unor coduri deontologice ale ziaristicii. Totuși, prevederile deja existente în acest domeniu nu au un ecou internațional îndeajuns de extins, eficacitatea lor practică rămânând deci foarte limitată.

4. Reprezentanții diferitelor state membre ale Consiliului Europei beneficiază din ce în ce mai mult de aceleași surse de informare în cadrul unui spațiu informativ european comun.

5. În consecință, Adunarea recomandă Comitetului Miniștrilor:

• să invite guvernele statelor membre să vegheze ca legile să garanteze organizarea mijloacelor publice de informare, astfel încât sa asigure neutralitatea informațiilor, pluralismul opiniilor și egalitatea sexelor, ca și dreptul de răspuns al fiecărui cetățean care a făcut obiectul unei alegații;
• să studieze, în colaborare cu organizațiile nonguvernamentale, ca de exemplu Federația Internațională a Ziariștilor (F.I.J.), posibilitatea stabilirii, în cadrul Consiliului Europei, a unui mecanism european de informare care să beneficieze de reprezentativitatea internațională pe care acestea o implică, care să rezulte, dacă este posibil, din organele și mecanismele de autocontrol naționale corespunzătoare, având un mod de funcționare și un rol similare;
• să promoveze crearea de asociații ale beneficiarilor mijloacelor de informare și să încurajeze școlile să creeze un sistem de învățare a utilizării mijloacelor de informare;
• să adopte o declarație privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezoluției nr. 1003 (1993), și să promoveze aplicarea acestor principii de bază în statele membre ale Consiliului Europei.

Hotărâri ale Guvernului României

Hotărâre privind taxa de abonament pentru Societatea Română de Radiodifuziune

În aplicarea art. 44 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune,

Guvernul României hotărăște:

Capitolul I

Dispoziții generale

Art. 1. - Posesorii receptoarelor radio de orice fel sunt obligați, conform legii, la plata taxei de abonament pentru serviciul public efectuat de Societatea Romană de Radiodifuziune.

Art. 2. - (1) Pentru receptoarele radio aflate în posesia persoanelor fizice se va plăti un singur abonament pe familie, indiferent de numărul și felul aparatelor de recepție deținute la domiciliu sau în autoturismele proprietate personală.

(2) Prin familie, în sensul alineatului precedent, se înțelege: soțul, soția, copiii, precum și orice alte persoane, în cazul în care locuiesc în comun și gospodăresc împreună.

Art. 3. - (1) Persoanele juridice sunt obligate să plătească taxa de abonament Societății Române de Radiodifuziune în condițiile prezentei hotărâri.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și unităților fără personalitate juridică posesoare de receptoare radio.

(3) Persoanele juridice și unitățile fără personalitate juridică cu cont în bancă sunt obligate ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri să încheie cu Societatea Română de Radiodifuziune contracte pentru plata taxei de abonament radio.

Art. 4. - Taxele de abonament pe categorii de abonați sunt stabilite în anexa nr. 1.

Capitolul II

Încasarea taxei de abonament și calitatea de abonat

Art. 5. - (1) Taxa de abonament este lunară și se va încasa de la persoanele fizice de către Regia Autonomă de Electricitate „Renel”, în numele și pentru Societatea Română de Radiodifuziune, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.

(2) Persoanele fizice care nu posedă receptoare radio vor completa o declarație în acest sens (anexa nr. 2), pe baza căreia vor fi excluse de la obligația plății taxei de abonament.

(3) Regia Autonomă de Electricitate „Renel” încasează taxa de abonament și primește, atunci când este cazul, declarațiile prevăzute la alineatul precedent.

(4) Condițiile concrete de efectuare a serviciilor prevăzute la alin. (3) vor fi stabilite prin contractul de mandat.

Art. 6. - (1) Pentru neplata la termen a taxei de abonament, abonații plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere: 0,20% pentru primele 30 de zile și 0,40% pentru ceea ce depășește 30 de zile.

(2) Penalitățile se calculează începând cu cea de-a 5-a zi de la data înștiințării de plată, pentru persoanele fizice, și din prima zi a lunii următoare celei pentru care este datorată taxa, pentru persoanele juridice.

Art. 7. - Încetarea plății taxei de abonament se obține prin procedura prevăzută la art. 5 alin. (2), aceasta operând din luna următoare celei în care s-a formulat declarația.

Art. 8. - Sunt scutite de plata taxei de abonament căminele de bătrâni, creșele, grădinițele, căminele de copii, misiunile diplomatice străine și familiile membrilor acestora, pe bază de reciprocitate, salariații și pensionarii Societății Române de Radiodifuziune, pensionarii Radioteleviziunii Române și alte categorii stabilite în baza unor dispoziții legale.

Art. 9. - Procedura de executare silită a abonaților care se sustrag plății taxei de abonament și nivelul penalităților pentru plata cu întârziere a taxei sunt cele stabilite, potrivit legii, pentru sumele datorate organelor fiscale.

Capitolul III

Sancțiuni

Art. 10. - (1) Fapta persoanei care completează declarația cu date nereale sau care face afirmații neadevărate în legătură cu deținerea receptoarelor radio constituie, în condițiile Codului penal, infracțiune și se pedepsește conform legii.

(2) În situația prevăzută mai sus, se percep despăgubiri civile la nivelul dublului taxei prevăzute în anexa nr. 1, pentru o perioadă retroactivă de 3 ani.

Art. 11. - Nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (3) din prezenta hotărâre constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 300.000 lei, cei în culpă datorând și despăgubiri civile stabilite potrivit art. 10 alin. (2).

Art. 12. - (1) Constatarea contravențiilor, stabilirea despăgubirilor civile și a penalităților de întârziere a plății se efectuează de persoane anume împuternicite de Societatea Română de Radiodifuziune.

(2) Contravaloarea despăgubirilor civile și a penalităților de întârziere revine în totalitate Societății Române de Radiodifuziune.

(3) Dispozițiile privind contravențiile din prezenta hotărâre se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea, și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare.

Capitolul IV

Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 13. - Nivelul taxei de abonament pe categorii de plătitori se modifică la propunerea Societății Române de Radiodifuziune, prin hotărâre a Guvernului.

Art. 14. - Din sumele încasate de la persoanele fizice, Regia Autonomă de Electricitate „Renel” va deduce comisionul cuvenit, iar restul sumelor se va vira în contul Societății Române de Radiodifuziune, la termenele și în condițiile stabilite prin contractul de mandat, care va cuprinde, pe lângă valoarea comisionului, și modalitățile de încasare și urmărire a creanțelor restante.

Art. 15. - Societatea Română de Radiodifuziune poate da precizări în aplicarea prevederilor acestei hotărâri.

Art. 16. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 1994.

Art. 17. - La data intrării ei în vigoare se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1164/1990 privind unele măsuri referitoare la tarifele de abonament radio-tv și salarizarea inspectorilor remizieri, cu modificările ulterioare, art. 5 și 6 din H.C.M. nr. 2487/1969 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la dispozițiile legale privind funcționarea serviciilor de poștă și telecomunicații, Hotărârea Guvernului nr. 328/1993 privind unele măsuri referitoare la tarifele de abonament pentru Radioteleviziune, precum și orice alte dispoziții contrare.

Art. 18. - Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 5 august 1994 | Nr. 516.

Contrasemnează: Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu Ministrul industriilor, Dumitru Popescu

Anexa Nr. 1

Lista taxelor de abonament lunar pentru receptoarele radio

Nr. crt.	Denumirea categoriilor de abonați	Taxa de abonament lunar - lei -
1.	Persoane fizice	400/familie
2.	Școli, unități de învățământ superior, internate, centre de activitate cultural-artistică, unități militare, spitale	400/unitate
3.	Agenți economici care repară receptoare radio	2.000/unitate
4.	Agenți economici care comercializează receptoare radio:
	- în mediul urban	8.000/punct de desfacere
	- în mediul rural	2.000/punct de desfacere
5.	Unități de alimentație publică, săli de spectacole, videoteci, discoteci	1.000/aparat
6.	Unități hoteliere, moteluri, cabane sau pensiuni, pe perioada de funcționare	1.000/aparat
7.	Instituții de stat, agenți economici și celelalte persoane juridice cu sediul în România, alții decât cei de la nr. crt. 2, 3, 4, 5, 6	600/aparat
8.	Receptoare radio instalate la bordul mijloacelor de transport ale unităților, instituțiilor și agenților economici obligați la plata taxei de abonament	600/aparat
9.	Radiocentrale și stații de amplificare	20.000/stație

Anexa Nr. 2

Declarație

Subsemnatul .................................., domiciliat în localitatea .............................., str. ..........................., nr. ...., bl. ....., sc. ....., et. ......, ap. ....., sectorul ...., județul ........................, declar pe propria răspundere că sunt scutit în baza Legii nr. ............... că nu posed receptor radio în apartament sau în autoturismul proprietate personală și solicit să fiu exonerat de plata taxei de abonament.

Accept ca realitatea acestei declarații să fie verificată de personalul împuternicit în acest scop, în condițiile legii.

Am luat cunoștință de conținutul următoarelor dispoziții legale:

„Fapta persoanei care completează declarația cu date nereale sau face afirmații neadevărate în legătură cu deținerea receptoarelor radio constituie, în condițiile Codului penal, infracțiune și se pedepsește conform legii.

În situația prevăzută mai sus, se percep despăgubiri civile la nivelul dublului taxei prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 516/1994 privind taxa de abonament pentru Societatea Română de Radiodifuziune, pentru o perioadă retroactivă de 3 ani.”

Data ........................

Semnătura ..........................