Monitorul Oficial 265/1993

Monitorul Oficial al României

Anul V, Nr. issue::0265 - Partea I - Luni, 15 noiembrie year::1993

Legi și Decrete

Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege pentru ratificarea Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare, semnată la Viena la 3 martie 1980

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Convenția privind protecția fizica a materialelor nucleare, semnată la Viena la 3 martie 1930.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 21 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. Președintele Senatului, Doru Ioan Tărăcilă

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 26 octombrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. Președintele Camerei Deputaților, Ioan Gavra

București, 8 noiembrie 1993 | Nr. 78.

Convenție privind protecția fizică a materialelor nucleare

Statele părți la prezenta convenție,

recunoscând dreptul tuturor statelor de a dezvolta aplicațiile energiei nucleare în scopuri pașnice și interesul lor legitim pentru avantajele ce pot rezulta din aceasta,

convinse de necesitatea înlesnirii cooperării internaționale pentru aplicațiile pașnice ale energiei nucleare,

dorind să îndepărteze riscurile care ar putea decurge din dobândirea și folosirea ilicită a materialelor nucleare,

convinse că infracțiunile referitoare - la materialele nucleare sunt motive de preocupare în cel mai înalț grad și că este necesar de a se lua de urgență măsuri corespunzătoare și eficace pentru a asigura prevenirea, descoperirea și reprimarea acestor infracțiuni,

conștiente de necesitatea unei cooperări internaționale în vederea stabilirii, în conformitate cu legislația națională a fiecărui stat parte și cu prezenta convenție, de măsuri eficace pentru a asigura protecția fizică a materialelor nucleare,

convinse că prezenta convenție trebuie să faciliteze transferul în deplină securitate al materialelor nucleare,

subliniind, totodată, importanța pe care o prezintă protecția fizică a materialelor nucleare în timpul utilizării, depozitării și transportului pe teritoriul național,

recunoscând importanța asigurării unei protecții .fizice eficace a materialelor nucleare utilizate în scopuri militare și înțelegând că aceste materiale fac și vor continua să facă obiectul unei protecții fizice riguroase,

au convenit ceea ce urmează:

Articolul 1

Pentru scopurile prezentei convenții:

a) prin materiale nucleare se înțelege: plutoniu, cu excepția plutoniului a cărui concentrație izotopică în plutoniu 236 depășește 80%; uraniu 233; uraniu îmbogățit în uraniu 235 sau 233; uraniu conținând amestecul de izotopi care se găsesc în natură altfel decât sub formă de minereu sau de reziduu de minereu; orice material conținând unu sau mai multe din elementele menționate mai sus;

b) prin uraniu îmbogățit în uraniu 235 sau uraniu 233' se înțelege uraniu conținând fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie acești doi izotopi într-o astfel de cantitate încât raportul dintre suma acestor doi izotopi și izotopul 238 să fie superior raportului dintre izotopul 235 și izotopul 238 din uraniu natural;

c) prin transport nuclear internațional se înțelege transportul unei încărcături de materiale nucleare cu orice mijloc de transport care urmează să treacă frontierele statului pe teritoriul căruia își are originea, începând cu plecarea sa dintr-o instalație a expeditorului din acest stat și până la sosirea sa într-o instalație a destinatarului pe teritoriul statului de destinație finală.

Articolul 2

1. Prezenta convenție se aplică materialelor nucleare folosite în scopuri pașnice în cursul transportului internațional.

2. Cu excepția art. 3, 4 și a paragrafului 3 al art. 5, prezenta convenție se aplică, de asemenea, materialele nucleare folosite în scopuri pașnice în timpul utilizării, depozitării și transportului pe teritoriul național.

3. Independent de angajamentele asumate în mod expres de statele părți în articolele menționate în paragraful 2 în ceea ce privește materialele nucleare folosite în scopuri pașnice în timpul utilizării, depozitării și transportului pe teritoriul național, nici o prevedere din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca limitând drepturile suverane ale unui stat referitoare la utilizarea, depozitarea și transportul acestor materiale nucleare pe teritoriul național.

Articolul 3

Fiecare stat parte adoptă dispozițiile necesare în conformitate cu legislația sa națională și cu dreptul internațional pentru ca, în măsura posibilului, în timpul transportului nuclear internațional, materialele nucleare care se află pe teritoriul său sau la bordul unei nave ori al unei aeronave care ține de competența sa, în măsura în care această navă sau aeronavă participă la transport având ca destinație sau plecând din acest stat, să fie protejate potrivit nivelurilor enunțate în anexa nr. I.

Articolul 4

1. Fiecare stat parte exportă materiale nucleare sau autorizează exportul acestora numai dacă a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate, în timpul transportului nuclear internațional, conform nivelurilor enunțate în anexa nr. I.

2. Fiecare stat parte importă materiale nucleare sau autorizează importul acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta convenție numai dacă a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate în timpul transportului nuclear internațional, conform nivelurilor enunțate în anexa nr. I.

3. Un stat parte autorizează tranzitul pe teritoriul său al materialelor nucleare între state care nu sunt părți la prezenta convenție, pe căi terestre sau pe căi navigabile, ori în aeroporturile sau porturile maritime numai dacă, în măsura posibilului, a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate în timpul transportului internațional, conform nivelurilor enunțate în anexa nr. I.

4. Fiecare stat parte aplică, potrivit legislației sale naționale, nivelurile de protecție fizică enunțate în anexa nr. I materialelor nucleare transportate dintr-o parte a acestui stat într-o altă parte a aceluiași stat, folosind apele internaționale sau spațiul aerian internațional.

5. Statul parte ținut să obțină asigurarea că materialele nucleare vor fi protejate potrivit nivelurilor enunțate în anexa nr. I, în conformitate cu paragrafele 1-3 de mai sus, va stabili și va informa, în prealabil, statele pe teritoriul cărora aceste materiale vor tranzita pe căi terestre sau navigabile și statele în ale căror aeroporturi sau porturi maritime sunt prevăzute escale.

6. Responsabilitatea obținerii asigurării menționate în paragraful 1 poate fi transferată, prin acord mutual, statului parte care participă la transport în calitate de stat importator.

7. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretată ca afectând în vreun fel oarecare suveranitatea și jurisdicția teritorială a unui stat, în special asupra spațiului aerian și a mării teritoriale a acestui stat.

Articolul 5

1. Statele părți desemnează și își indică reciproc, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, serviciile lor centrale și persoanele de legătură care sunt însărcinate să asigure protecția fizică a materialelor nucleare și să coordoneze operațiunile de recuperare și intervenție în caz de însușire, de folosire sau de modificare ilicită a materialelor nucleare sau în caz de amenințare credibilă cu unul dintre aceste acte.

2. În caz de furt, de furt calificat sau de orice altă dobândire ilicită de materiale nucleare, ori în caz de amenințare credibilă cu un astfel de act, statele părți, în conformitate cu legislația lor națională, vor coopera și vor acorda asistență, în măsura posibilului, pentru recuperarea și protecția acestor materiale, oricărui alt stat care ar solicita acest lucru. În particular:

a) un stat parte va lua măsurile necesare pentru a informa cât mai curând posibil celelalte state care ar putea fi interesate de orice furt, furt calificat sau altă dobândire ilicită de materiale nucleare sau de amenințare credibilă cu un astfel de act și pentru a informa, dacă este cazul, organizațiile internaționale;

b) în funcție de necesități, statele părți interesate fac schimb de informații între ele sau cu organizațiile internaționale, în scopul protejării materialelor nucleare amenințate, verificării integrității containerelor de transport sau recuperării materialelor nucleare ilicit însușite; ele:

(i) își coordonează eforturile pe cale diplomatică și prin alte mijloace prevăzute de comun acord;

(ii) își acordă asistență la cerere;

(iii) asigură restituirea materialelor nucleare furate sau dispărute în urma evenimentelor mai sus menționate.

Modalitățile concrete ale acestei cooperări sunt stabilite de statele părți interesate.

3. Statele părți cooperează și se consultă, în măsura în care este necesar, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale, în vederea obținerii de îndrumări asupra concepției, întreținerii și îmbunătățirii sistemelor de protecție fizică a materialelor nucleare în cursul transportului internațional.

Articolul 8

1. Statele părți iau măsuri corespunzătoare, compatibile cu legislația lor națională, pentru a proteja caracterul confidențial al oricărei informații pe care o primesc cu acest titlu, în virtutea prevederilor prezentei convenții, de la un alt stat parte sau cu ocazia participării lor la o activitate efectuată în aplicarea prezentei convenții. Atunci când statele părți comunică în mod confidențial informații organizațiilor internaționale, se vor lua măsuri pentru a asigura protecția caracterului confidențial al acestor informații.

2. În virtutea prezentei convenții, statele părți nu sunt ținute să furnizeze informații pe care legislația lor națională nu permite să fie comunicate sau care ar putea compromite securitatea lor națională ori protecția fizică a materialelor nucleare,

Articolul 7

1. Faptul de a comite cu intenție unul dintre actele următoare:

a) primirea, deținerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea sau dispersarea materialelor nucleare, fără a fi abilitat, și care cauzează sau poate cauza moartea sau răni grave altei persoane sau daune considerabile bunurilor materiale;

b) furtul simplu sau furtul calificat de materiale nucleare;

c) deturnarea sau orice altă însușire fără just temei de materiale nucleare;

d) faptul de a pretinde materiale nucleare prin amenințare, recurgere la forță sau prin orice altă formă de intimidare;

e) amenințarea:

(i) de a folosi materialele nucleare pentru a omorî sau a răni grav altă persoană sau de a cauza daune considerabile bunurilor;

(ii) de a comite una dintre infracțiunile descrise la alin. b) în scopul de a constrânge o persoană fizică sau juridică, o organizație internațională sau un stat să facă sau să se abțină de la a face un act;

f) tentativa de a comite una dintre infracțiunile descrise la alin. a), b) său c);

g) participarea ia una dintre infracțiunile descrise la alin. a)-f);

este considerat de orice stat parte ca o infracțiune pasibilă de pedeapsă în virtutea dreptului său intern.

2. Fiecare stat parte aplică infracțiunilor prevăzute în prezentul articol pedepse corespunzătoare, proporțional cu gravitatea acestor infracțiuni.

Articolul 8

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile eventual necesare pentru a stabili competența sa de a judeca infracțiunile menționate la pct. 7, în cazurile de mai jos:

a) când infracțiunea este cornișă pe teritoriul acestui stat sau la bordul unei nave ori aeronave înmatriculate în acest stat;

b) când autorul prezumat al infracțiunii este un cetățean al acestui stat.

2. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile eventual necesare pentru a stabili competența sa de a judeca aceste infracțiuni când autorul prezumat al infracțiunii se găsește pe teritoriul său și acest stat nu-l extrădează, în conformitate cu art. 11, într-unul dintre statele menționate în paragraful 1.

3. Prezenta convenție nu înlătură nici o competență penală exercitată în conformitate cu legislația națională.

4. În afara statelor părți menționate în paragrafele 1 și 2, orice stat parte poate să-și stabilească competența, potrivit dreptului internațional, pentru a cunoaște infracțiunile menționate în art. 7, când ia parte la un transport nuclear internațional în calitate de stat exportator sau importator de materiale nucleare.

Articolul 9

Dacă apreciază că împrejurările o justifică, statul parte pe teritoriul căruia se găsește autorul prezumat al infracțiunii recurge, în conformitate cu legislația sa națională, la măsuri corespunzătoare, inclusiv detenția, pentru a asigura prezența acestui autor prezumat în scopurile urmăririi judiciare sau extrădării. Măsurile luate în termenii prezentului articol sunt notificate fără întârziere statelor ținute să-și stabilească competența lor conform dispozițiilor art. 8 și, dacă este nevoie, tuturor celorlalte state implicate.

Articolul 10

Statul parte pe teritoriul căruia se găsește autorul prezumat al infracțiunii, dacă nu-l extrădează pe acesta din urmă, supune cazul, fără nici o excepție și fără întârziere nejustificată, autorităților sala competente pentru exercitarea acțiunii penale potrivit unei proceduri, conform legislației acestui stat.

Articolul 11

1. Infracțiunile menționate în art. 7 sunt de drept considerate ca făcând parte din cazurile de extrădare prevăzute în otice tratat de extrădare în vigoare între statele părți. Statele părți se angajează să includă aceste infracțiuni între cazurile de extrădare care s-ar încheia între ele.

2. Dacă un stat parte, care subordonează extrădarea existenței unui tratat, primește o cerere de extrădare de la un stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta convenție ca fiind baza juridică a extrădării cu privire la infracțiunile menționate mai sus. Extrădarea este supusă celorlalte condiții prevăzute de legislația statului solicitat.

3. Statele părți care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat, recunosc aceste infracțiuni drept cazuri de extrădare între ele în condițiile prevăzute de legislația statului solicitat.

4. Între statele părți, fiecare dintre aceste infracțiuni este considerată, în scopurile extrădării ca fiind comisă atât la locul săvârșirii ei, cât și pe teritoriul statelor părți ținute să-și stabilească competență în conformitate cu dispozițiile paragraful 1 al art. 8.

Articolul 12

Oricare persoană împotriva căreia este angajată o procedură în temeiul uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 7 beneficiază de un tratament echitabil în toate fazele procedurii.

Articolul 13

1. Statele părți își acordă reciproc ajutorul judiciar cel mai larg posibil în orice procedură penală referitoare la infracțiunile prevăzute în art. 7, inclusiv în ceea ce privește comunicarea elementelor de probă de care ele dispun și care sunt necesare în scopul urmăririi, în toate cazurile, legea aplicabilă pentru îndeplinirea unei cereri de întrajutorare este cea a statului solicitat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu afectează obligațiile ce decurg din orice alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementează sau va reglementa toată sau o parte din întrajutorarea judiciară în materie penală.

Articolul 14

1. Fiecare stat parte informează pe depozitar despre legile și reglementările care produc efecte asupra prezentei convenții. Depozitarul comunică periodic aceste informații tuturor statelor părți.

2. Statul parte pe teritoriul căruia autorul prezumat al unei infracțiuni este supus urmăririi comunică, în măsura posibilului, în primul rând, rezultatul procedurii statelor direct interesate. Statul parte comunică, de asemenea, rezultatul procedurii depozitarului, care informează despre aceasta celelalte state,

3. Când o infracțiune privește materialele nucleare utilizate în scopuri pașnice în timpul folosirii, depozitării sau transportului lor pe teritoriul național și atât autorul prezumat ăl infracțiunii, cât și materialele nucleare rămân pe teritoriul statului parte unde s-a comis infracțiunea, nici o prevedere din prezenta convenție nu va fi interpretată ca implicând, pentru acest stat parte, obligația de a furniza informații asupra procedurilor penale referitoare la această infracțiune.

Articolul 15

Anexele la prezenta convenție fac parte integrantă din aceasta.

Articolul 16

1. La 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei convenții, depozitarul va convoca o conferință a statelor părți, în scopul de a examina aplicarea convenției și de a proceda la evaluarea sa în ceea ce privește preambulul, totalitatea părții dispozitive și anexele, ținând seama de situația ca va exista atunci.

2. După aceasta, la intervale de cel puțin 5 ani, majoritatea statelor părți poate obține convocarea unor conferințe ulterioare având același obiectiv, prezentând, în acest scop, o propunere depozitarului;

Articolul 17

1. În cazul unui diferend între două sau mai multe state părți privind interpretarea sau aplicarea convenției, aceste state părți se consultă în vederea

să informeze cumpărătorul bunului cultural asupra interdicției de a-1 exporta, care poate privi bunul respectiv;

b) să se străduiască, prin educație, să creeze și să dezvolte, în rândul publicului, sentimentul valorii bunurilor culturale și al pericolului pe care furtul, săpăturile arheologice clandestine și operațiunile de export ilicit îl reprezintă pentru patrimoniul cultural.

Articolul 18

Sunt considerate ilicite operațiunile de export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, realizate prin constrângere, operațiuni ce derivă direct sau indirect din ocuparea unei țări de către o putere străină.

Articolul 19

Statele părți la prezenta convenție vor respecta patrimoniul cultural în teritoriile pentru care asigură relațiile internaționale și vor lua măsuri specifice pentru a interzice și a împiedica operațiunile ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale în aceste teritorii.

Articolul 20

Statele părți la prezenta convenție se angajează, de asemenea, ca în cadrul legislației lor:

a) să împiedice, prin toate mijloacele specifice, transferurile de proprietate ale bunurilor culturale, care tind să favorizeze importul sau exportul ilicit al acestor bunuri;

b) să facă astfel încât autoritățile competente să colaboreze în vederea facilitării restituirii, celui în drept, în cel, mai scurt timp, a bunurilor culturale exportate ilicit;

c) să admită acțiunea în revendicare a bunurilor culturale pierdute sau furate, introdusă de proprietarul legitim sau în numele acestuia;

d) să recunoască, de asemenea, dreptul imprescriptibil al fiecărui stat în parte la prezenta convenție de a clasa și a declara inalienabile unele bunuri culturale care, prin aceasta, nu pot fi exportate, și să faciliteze recuperarea, de către statul interesat, a unor astfel de bunuri, în cazul în care acestea au fost deja exportate.

Articolul 21

Pentru a preveni exporturile ilicite și a face față obligațiilor ce decurg din aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, fiecare stat parte la această convenție va trebui, în măsura posibilităților, să asigure serviciilor naționale de protejare a patrimoniului cultural un buget satisfăcător și, dacă este necesar, să creeze un fond special destinat acestui scop.

Articolul 22

Nici o prevedere a prezentei convenții nu împiedică statele părți să încheie, între ele, acorduri bilaterale sau să continue executarea acordurilor deja încheiate privind restituirea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul lor de origine, indiferent de motiv, înainte de intrarea în vigoare pentru statele în cauză a prezentei convenții.

Articolul 23

Statele părți la prezenta convenție vor indica, în rapoarte periodice, pe care le vor prezenta Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură la datele și sub forma pe care aceasta le va stabili, dispozițiile lor legislative și fel te reglementări, precum și măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei convenții, ca și informații privind experiența dobândită în acest domeniu.

Articolul 24

1. Statele părți la prezenta convenție pot face apel la sprijinul tehnic al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură, mai ales în ceea ce privește:

a) informația și educația;

b) consultarea și expertizarea;

c) coordonarea și medierea.

2. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură poate, din proprie inițiativă, să întreprindă cercetări și să publice studii asupra problemelor referitoare la circulația ilicită a bunurilor culturale.

3. În acest scop, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură poate, de asemenea, să recurgă la cooperarea tuturor organizațiilor non-guvernamentale competente.

4. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură este abilitată să facă, din proprie inițiativă, propuneri statelor părți, în vederea punerii în aplicate a prezentei convenții.

5. La cererea a cel puțin două state părți la prezenta convenție, aflate în dezacord cu privire la punerea în aplicare a acesteia, UNESCO poate oferi servicii de mediere în scopul ajungerii la un acord.

Articolul 25

Prezenta convenție este întocmită în limbile engleză, spaniolă, franceză și rusă, toate cele patru texte având aceeași putere juridică.

Articolul 26

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării sau acceptării statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură, în conformitate cu procedurile constituționale respective.

2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură.

Articolul 27

1. Prezenta convenție este deschisă aderării oricărui stat care nu este membru al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, știință și Cultură, invitat să adere de către Consiliul executiv al organizației.

2. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

Articolul 28

Prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de???are, dar numai pentru statele care au depus documentelor lor de ratificare.

Anexa Nr. I

Nivelurile de protecție fizică ce se aplică transporturilor internaționale de materiale nucleare, așa cum sunt definite în anexa nr. II

1. Nivelurile de protecție fizică ce se aplică în cursul depozitării cu ocazia transportului nuclear internațional:

a) materialele din categoria a III-a sunt depozitate într-o zonă cu acces controlat;

b) materialele din categoria a II-a sunt depozitate într-o zonă permanent supravegheată de către paznici sau dispozitive electronice. înconjurată de o barieră materială comportând un număr limitat de puncte de intrare supuse unui control corespunzător sau în orice zonă prevăzută cu o protecție fizică de un grad echivalent;

c) materialele din categoria I sunt depozitate într-o zonă protejată în modul definit mai sus în ceea ce privește categoria a II-a, dar în care accesul nu este permis decât persoanelor recunoscute ca demne de încredere, și pusă sub supravegherea paznicilor care sunt în legătură strânsă cu unități speciale de intervenție.

Măsurile deosebite prevăzute în acest context au ca obiect detectarea și prevenirea oricărui atac, oricărui acces neautorizat sau oricărei sustrageri neautorizate de materiale.

2. Nivelurile de protecție fizică ce se aplică transporturilor nucleare internaționale:

a) pentru materialele din categoriile a II-a și a III-a transportul se efectuează cu precauții deosebite comportând, în special, încheierea de aranjamente prealabile între expeditor, destinatar și transportor și a unui acord prealabil între persoanele fizice sau juridice depinzând de jurisdicția și reglementările statelor exportatoare și importatoare, care precizează momentul, locul și modalitățile de transfer al responsabilității transportului;

b) pentru materialele din categoria I transportul se efectuează cu precauțiile deosebite enunțate mai sus pentru transportul materialelor din categoriile a II-a și a III-a și, în plus, sub supravegherea constantă a unei escorte și în condiții care asigură o legătură strânsă cu unități speciale de intervenție;

c) pentru uraniul natural care se prezintă altfel decât sub formă de minereu sau de reziduuri de minereu, protecția fizică pentru transportul de cantități ce depășesc 500 kg de uraniu comportă notificarea prealabilă a expedierii, specificând modul de transport, ora de sosire prevăzută și confirmarea că încărcătura a fost primită.

Anexa Nr. II

Categorisirea materialelor nucleare

Materialul	Forma	Categoria
		I	II	III
1. Plutoniu	Neiradiat	2 kg sau mai mult	mai puțin de 2 kg, dar mai mult de 500 g	500 g sau mai puțin, dar mai mult de 15 g
2. Uraniu 235	Neiradiat
	- uraniu îmbogățit 20% sau mai mult în 235 u	5 kg sau mai mult	mai puțin de 5 kg, dar mai mult de 1 kg	1 kg sau mai puțin, dar mai mult de 15 g
	- uraniu îmbogățit 10% sau mai mult, dar mai puțin de 20% în 235 u	-	10 kg sau mai mult	mai puțin de 10 kg, dar mai mult de 1 kg
	- uraniu îmbogățit mai puțin de 10% în 235 u	-	-	10 kg sau mai mult
3. Uraniu 233	Neiradiat	2 kg sau mai mult	mai puțin de 2 kg, dar mai mult de 500 g	500 g sau mai puțin, dar nu mai mult de 15 g

Președintele României

Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare, semnată la Viena la 3 martie 1980

În temeiul art. 77 alin. - (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare, semnată la Viena la 3 martie 1980, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 5 noiembrie 1993 | Nr. 191.

Președintele României

Decret privind revocarea din funcție a unui ministru și desemnarea unui ministru interimar

Având în vedere cererea de demisie a domnului Petre Sălcudeanu, văzând propunerile domnului prim-ministru,

În temeiul art. 85 alin. (2), al art. 105 și al art. 106 alin. (2) și (3) din Constituția României,

Președintele României decretează:

Art. 1. - Domnul Petre Sălcudeanu se revocă din funcția de ministru al culturii.

Art. 2. - Domnul Liviu Maior, ministrul învățământului, se desemnează și în funcția de ministru interimar al culturii, până la numirea unui titular.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 5 noiembrie 1993 | Nr. 193.

Hotărâri ale Guvernului României

Guvernul României

Hotărâre privind suplimentarea bugetului de venituri și cheltuieli al Curții Supreme de Justiție pe anul 1993

Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Se alocă Curții Supreme de Justiție, de la fondul de rezervă, bugetară la dispoziția Guvernului, suma de 71,5 milioane lei. din care 60,0 milioane lei reprezintă cheltuieli de capital și 11,5 milioane lei cheltuieli materiale, sumă necesară pentru aplicarea, în anul 1993, a unora dintre prevederile Legii Curții Supreme de Justiție nr. 56 din 9 iulie 1993.

Art. 2. - Ministerul Finanțelor va introduce modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei hotărâri în bugetul de stat pe anul 1993.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 26 octombrie 1993 | Nr. 576.

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

Președintele Curții Supreme de Justiție, Valeriu Bogdănescu

Guvernul României

Hotărâre privind schimbarea titularilor dreptului de administrare asupra unor imobile

Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Se transmite, din administrarea Regiei Autonome „Locato” în administrarea Ministerului Afacerilor Externe, imobilul situat în municipiul București, șos. Kiseleff nr. 10, împreună cu terenul aferent.

Art. 2. - Se transmite, din administrarea Ministerului Afacerilor Externe în administrarea Regiei Autonome „Locato”, imobilul situat în municipiul București, b-dul Aviatorilor nr. 88, împreună cu terenul aferent.

Art. 3. - Predarea-primirea celor două imobile se va face prin protocol, pe bază de proces-verbal, în termen de 30 de. zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, cu modificarea corespunzătoare a patrimoniului celor două unități.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 26 octombrie 1993 | Nr. 577.

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Teodor Viorel Meleșcanu

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

Guvernul României

Hotărâre privind aprobarea realizării obiectivului de investiții „Alimentarea cu gaz metan a orașului Cavnic - Mina Cavnic”, județul Maramureș

Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Se aprobă studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiții „Alimentarea cu gaz metan a orașului Cavnic - Mina Cavnic”, județul Maramureș, cu caracteristicile principale și indicatorii tehnico-economici cuprinși în anexă .

Art. 2. - Finanțarea investiției se va face din sursele proprii ale Regiei Autonome a Plumbului și Zincului Baia Mare și credite bancare, din fondurile populației și alte fonduri legal constituite cu această destinație, precum și din fondurile alocate prin bugetul local și bugetul de stat. aprobat potrivit legii, în funcție de subordonarea unităților beneficiare.

Art. 3. - După punerea în funcțiune, Regia Autonomă a Gazelor Naturale „Romgaz” Mediaș va prelua în întreținere și exploatare obiectivul de investiții.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 2 noiembrie 1993 | Nr. 598.

Contrasemnează:

Ministrul industriilor, Dumitru Popescu

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

Ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului, Marin Cristea