Monitorul Oficial 319/1994

De la wiki.civvic.ro
Versiunea din 24 aprilie 2012 18:25, autor: Gall (discuție | contribuții) (Pagină nouă: __FORCETOC__ *1994 0319 = Monitorul Oficial al României = Anul VI, Nr. issue::0319 - Partea I - Joi, 17 noiembrie year::1994 == Decrete ș...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare


Monitorul Oficial al României

Anul VI, Nr. issue::0319 - Partea I - Joi, 17 noiembrie year::1994

Decrete și legi

Decret privind aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenției consulare dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994

În temeiul art. 91 alin. (1) și al art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,
Președintele României decretează:

Art. 1. - Se aprobă Convenția consulară dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994.

Art. 2. - Convenția consulară dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994, se supune spre ratificare Parlamentului.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.
Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu

București, 25 august 1994 | Nr. 162.


Lege pentru ratificarea Convenției consulare dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Convenția consulară dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 3 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. dr. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 24 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 10 noiembrie 1994 | Nr. 100.


Convenție consulară între România și Republica Armenia

România și Republica Armenia,
dorind să stabilească regulile aplicabile relațiilor consulare dintre cele două state,
au hotărât să încheie prezenta convenție consulară și, în acest scop, au numit împuterniciții lor.
Capitolul I
Definiții
Articolul 1

În prezenta convenție, expresiile de mai jos vor avea următorul înțeles:

(1) post consular înseamnă orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenție consulară;

(2) circumscripție consulară înseamnă teritoriul atribuit unui post consular pentru exercitarea funcțiilor sale;

(3) șef al postului consular înseamnă persoana numită să acționeze în această calitate;

(4) funcționar consular înseamnă orice persoană, inclusiv șeful postului consular, însărcinată să exercite funcții consulare;

(5) angajat consular înseamnă orice persoană care face parte din serviciile administrative sau tehnice ale unui post consular;

(6) membru al personalului de serviciu înseamnă orice persoană aparținând serviciului casnic al postului consular;

(7) membri ai postului consular înseamnă funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu;

(8) membri ai personalului consular înseamnă funcționarii consulari, alții decât șeful postului consular, angajații consulari și membrii personalului de serviciu;

(9) membru al personalului privat înseamnă persoana angajată exclusiv în serviciul privat al unui membru al postului consular;

(10) localuri consulare înseamnă clădirile sau părțile din clădiri, precum și terenurile aferente acestora, oricui ar aparține, care sunt folosite exclusiv de postul consular pentru exercitarea funcțiilor sale;

(11) arhive consulare cuprinde toate hârtiile, documentele, corespondența, cărțile, filmele, benzile cu înregistrări magnetice, registrele postului consular, materialul de cifru, codurile, precum și fișierele și mobilierul destinate să le protejeze și să le păstreze în siguranță;

(12) navă înseamnă orice vas, altul decât nava de război, având naționalitatea statului trimițător.

Articolul 2
Înființarea posturilor consulare

(1) Fiecare înaltă parte contractantă va putea înființa posturi consulare pe teritoriul celeilalte părți contractante; înființarea unui post consular se va face numai cu consimțământul statului de reședință, dat pentru fiecare caz în parte.

(2) Sediul și rangul unui post consular, precum și circumscripția consulară se stabilesc prin înțelegere între statul trimițător și statul de reședință.

(3) Orice modificare ulterioară în ceea ce privește sediul postului consular, rangul acestuia ori circumscripția sa consulară, se va face, de asemenea, prin înțelegere între statul trimițător și statul de reședință.

Articolul 3
Patenta consulară și exequaturul

(1) În vederea numirii șefului postului consular, statul trimițător trebuie să obțină, pe cale diplomatică, acordul statului de reședință.

(2) După obținerea acordului sus-menționat, statul trimițător va transmite, pe cale diplomatică, patenta consulară ministerului afacerilor externe al statului de reședință.

Patenta consulară trebuie să ateste numele, prenumele și clasa șefului postului consular, limitele circumscripției consulare și sediul postului consular.

(3) Șeful postului consular este admis să-și exercite funcțiile numai după ce i s-a eliberat exequaturul; exequaturul va fi eliberat cât mai curând posibil și cu titlu gratuit.

Până la eliberarea exequaturului, statul de reședință va putea acorda șefului postului consular o autorizație provizorie prin care acesta este admis să-și exercite funcțiile sale. În acest caz, dispozițiile prezentei convenții îi sunt aplicabile.

(4) Din momentul în care șeful postului consular este admis, chiar cu titlu provizoriu, să-și exercite funcțiile sale, statul de reședință este obligat să informeze despre aceasta autoritățile competente din circumscripția consulară și să ia măsurile necesare ca șeful postului consular să-și poată îndeplini funcțiile.

Articolul 4
Geranța interimară

(1) În cazul în care șeful postului consular este în imposibilitatea de a-și exercita funcțiile sau dacă postul devine vacant, conducerea postului consular poate fi încredințată, temporar, unui funcționar consular din cadrul aceluiași post consular, din cadrul altui post consular al statului trimițător, situat pe teritoriul statului de reședință, sau unui membru al personalului diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimițător în statul de reședință.

(2) Numele și prenumele persoanei desemnate în conformitate cu prevederile alin. (1) în calitate de gerant interimar al postului consular vor fi notificate, în prealabil, ministerului afacerilor externe al statului de reședință.

(3) Gerantului interimar i se vor acorda facilitățile, imunitățile și privilegiile conferite șefului postului consular pe baza prezentei convenții.

Articolul 5
Încetarea funcțiilor unui membru al postului consular

(1) Statul de reședință poate oricând să notifice statului trimițător, pe cale diplomatică, faptul că un funcționar consular este persona non grata sau că un angajat consular sau un membru al personalului de serviciu au devenit inacceptabili. Într-un astfel de caz, statul trimițător va trebui să recheme persoana în cauză sau să facă să înceteze numirea acesteia la postul consular.

(2) Dacă statul trimițător refuză să îndeplinească această obligație într-un termen rezonabil, statul de reședință poate, în cazul șefului postului consular, să-i retragă exequaturul sau autorizația ori, în cazul unui alt funcționar consular, angajat consular sau membru al personalului de serviciu, după notificarea statului trimițător, pe cale diplomatică, a hotărârii luate, să nu mai recunoască persoana respectivă într-o astfel de calitate.

(3) În situațiile menționate la alin. (1) și (2) din prezentul articol, statul de reședință nu este obligat să motiveze decizia sa.

Capitolul II
Funcții consulare
Articolul 6
Funcții consulare

Exercitarea funcțiilor consulare are drept scop:

a) să protejeze, să apere și să promoveze drepturile și interesele statului trimițător și ale cetățenilor săi, în limitele admise de dreptul internațional. Dispozițiile prezentei convenții, referitoare la cetățenii statului trimițător, se vor aplica, în mod corespunzător, și persoanelor juridice care au naționalitatea acestui stat, atribuită conform legislației sale;

b) să favorizeze dezvoltarea relațiilor economice, comerciale, culturale, științifice și turistice între înaltele părți contractante și să contribuie la promovarea relațiilor prietenești dintre ele în aceste domenii sau în alte domenii ale relațiilor reciproce.

Articolul 7
Protecția și asistența consulară

(1) Funcționarul consular are dreptul să acorde cetățenilor statului trimițător protecția și asistența consulară necesare; el poate să comunice cu cetățenii statului trimițător, să-i viziteze, să-i îndrume și, atunci când este necesar, să le acorde sprijin în vederea apărării drepturilor recunoscute acestora de legile statului de reședință sau decurgând din acordurile în vigoare între înaltele părți contractante.

(2) Cetățenii statului trimițător au, de asemenea, dreptul de a comunica cu funcționarul consular și de a-l vizita.

Articolul 8
Exercitarea funcțiilor consulare

(1) Funcțiile consulare vor fi exercitate de către funcționarii consulari ai statului trimițător.

(2) Funcțiile consulare pot fi exercitate, de asemenea, când este cazul, de către membrii personalului diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimițător din statul de reședință, aceasta fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor lor diplomatice.

Numele și prenumele membrului personalului diplomatic însărcinat cu exercitarea funcțiilor consulare vor fi notificate în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședință.

(3) Funcțiile consulare vor fi exercitate în cadrul circumscripției consulare; pentru exercitarea funcțiilor consulare în afara circumscripției consulare este necesar consimțământul statului de reședință.

Articolul 9
Comunicarea cu autoritățile statului de reședință

(1) În exercitarea funcțiilor care îi revin, potrivit prezentei convenții, funcționarul consular poate să se adreseze:

a) autorităților locale competente din circumscripția consulară;

b) autorităților centrale ale statului de reședință, dacă și în măsura în care legile și uzanțele statului de reședință admit aceasta.

Articolul 10
Exercitarea funcțiilor consulare pentru un stat terț

Funcționarul consular are dreptul să exercite funcții consulare în interesul unui stat terț, cu acordul prealabil al statului de reședință.

Articolul 11
Înregistrarea cetățenilor statului trimițător

(1) Funcționarul consular poate să înregistreze cetățenii statului trimițător, care se află în circumscripția consulară.

(2) Înregistrarea efectuată de funcționarul consular nu scutește pe acești cetățeni de obligația de a respecta legile și regulamentele statului de reședință cu privire la înregistrarea străinilor.

Articolul 12
Reprezentarea cetățenilor în fața justiției și a altor autorități ale statului de reședință

(1) Cu respectarea legilor statului de reședință, funcționarul consular este autorizat să ia măsuri în scopul asigurării reprezentării corespunzătoare a cetățenilor statului trimițător în fața justiției sau a altor autorități ale statului de reședință. El poate cere, conform legilor și regulamentelor statului de reședință, adoptarea măsurilor provizorii în vederea apărării drepturilor și intereselor cetățenilor statului său, atunci când aceștia, fiind absenți sau din orice altă cauză, nu-și pot apăra, în timp util, drepturile și interesele lor.

(2) De asemenea, funcționarul consular poate propune instanței sau altei autorități competente ca rezolvarea unei cauze să fie amânată până când cel interesat va fi informat și va avea posibilitatea rezonabilă de a fi prezent sau reprezentat.

Articolul 13
Protecția cetățenilor statului trimițător

(1) În toate cazurile când un cetățean al statului trimițător este deținut preventiv sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa postul consular al statului trimițător, fără întârziere, și în orice caz nu mai târziu de 3 zile.

(2) Funcționarul consular are dreptul, în conformitate cu legile și regulamentele statului de reședință, să primească corespondență sau alte comunicări din partea unui cetățean aflat în detenție preventivă sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale și să întreprindă măsurile corespunzătoare pentru a-i asigura asistența legală și reprezentarea.

De asemenea, funcționarul consular are dreptul să-l viziteze, să comunice cu el, în condițiile prevăzute de legile și regulamentele statului de reședință. Aceste vizite se vor face după împlinirea termenului de 5 zile de la data când acesta a fost deținut preventiv sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale.

(3) Autoritățile competente alte statului de reședință vor încunoștința, neîntârziat, cetățeanul statului trimițător despre dreptul pe care-l are, potrivit prezentului articol, de a comunica cu funcționarul consular.

(4) În condițiile prevăzute de legile și regulamentele statului de reședință, funcționarul consular are dreptul să viziteze periodic pe cetățeanul statului trimițător, care se află arestat pentru executarea unei pedepse în statul de reședință, să discute și să comunice cu acesta.

Articolul 14
Eliberarea pașapoartelor și vizelor

Funcționarul consular are dreptul:

(1) să elibereze, să reînnoiască, să modifice, să prelungească sau să retragă pașapoartele și alte documente de călătorie ale cetățenilor statului trimițător;

(2) să acorde vize de intrare și de tranzit persoanelor care doresc să viziteze sau să tranziteze statul trimițător.

Articolul 15
Funcții privitoare la starea civilă

(1) Funcționarul consular are dreptul să înregistreze nașterea sau decesul cetățenilor statului trimițător și să elibereze certificatele corespunzătoare, în conformitate cu legea acelui stat.

Prevederile alineatului precedent nu scutesc persoanele în cauză de obligația de a face declarațiile prevăzute de legile statului de reședință, cu privire la naștere și deces.

(2) Funcționarul consular poate încheia căsătorii în conformitate cu legile statului trimițător, observând legislația statului de reședință, cu condiția ca cel puțin unul dintre viitorii soți să fie cetățean al statului trimițător. El poate, de asemenea, ține evidența divorțurilor pronunțate conform legislației statului de reședință.

(3) În măsura în care au cunoștință, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa, neîntârziat, postul consular în cazul în care un cetățean al statului trimițător a decedat pe teritoriul statului de reședință.

Articolul 16
Funcții în materie de tutelă și curatelă

(1) Funcționarul consular poate să intervină pe lângă autoritățile competente, în limitele admise de legile statului de reședință, în toate cauzele privind tutela și curatela, instituite sau care urmează să se instituie în favoarea propriilor cetățeni și pentru a asigura administrarea bunurilor celor absenți; el poate, de asemenea, propune autorităților competente ale statului de reședință persoanele care urmează să îndeplinească funcțiile de tutori sau curatori.

(2) Funcționarul consular va fi informat de către autoritățile competente ale statului de reședință, de îndată ce acestea iau cunoștință, despre toate cazurile în care este necesar să se ia măsuri de numire a unui tutore sau a unui curator pentru cetățeanul statului trimițător.

Articolul 17
Funcții notariale

(1) În măsura în care legile statului de reședință o permit, funcționarul consular are dreptul:

a) să primească, să întocmească și să autentifice înscrisuri cuprinzând declarații ale cetățenilor statului trimițător;

b) să primească, să întocmească și să autentifice dispoziții testamentare și alte declarații în legătură cu succesiunile cetățeanului statului trimițător;

c) să primească, să întocmească și să autentifice înscrisuri privitoare la alte acte juridice ale cetățenilor statului trimițător, dacă acestea nu se referă la imobile aflate pe teritoriul statului de reședință sau la drepturi reale grevând astfel de imobile;

d) să dea dată certă înscrisurilor și să legalizeze semnăturile și sigiliile de pe înscrisurile cetățenilor statului trimițător;

e) să legalizeze semnăturile și sigiliile de pe înscrisurile care emană de la organele de jurisdicție sau de la autorități ale statului trimițător;

f) să legalizeze copii, traduceri și extrase de pe înscrisuri, la cererea cetățenilor statului trimițător;

g) să legalizeze semnăturile și sigiliile de pe înscrisuri care emană de la organele de jurisdicție sau de la alte autorități ale statului de reședință și care urmează să producă efecte în statul trimițător;

h) să primească în păstrare înscrisuri de la cetățenii statului trimițător sau destinate acestora.

(2) Funcțiile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol se vor exercita la sediul postului consular, iar în cazul în care persoana în cauză este împiedicată, din motive temeinice, să se prezinte la sediul postului consular, în afara acestuia.

Articolul 18
Funcții în materie de succesiuni

(1) În cazul în care un cetățean al statului trimițător a decedat pe teritoriul statului de reședință, autoritățile competente ale acestuia din urmă vor transmite, fără întârziere, postului consular al statului trimițător toate informațiile de care dispun în legătură cu succesiunea rămasă în urma persoanei decedate.

(2) În toate cazurile în care autoritățile competente ale statului de reședință iau la cunoștință că în acel stat există o succesiune, cu privire la care un cetățean al statului trimițător, care nu este domiciliat ori reprezentat în statul de reședință, are sau pretinde un interes ca moștenitor legal, executor sau beneficiar testamentar ori cu orice alt titlu, ele vor anunța, imediat, postul consular și-i vor transmite informațiile de care dispun.

(3) În cazul în care un funcționar consular ia cunoștință despre cele menționate la alin. (1) și (2) ale prezentului articol înaintea autorităților competente ale statului de reședință, el va comunica, de îndată, acestora informațiile respective.

(4) În cazul unei succesiuni la care se referă prevederile alin. (1) și (2) din prezentul articol, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa, fără întârziere, postul consular despre măsurile luate sau pe care intenționează să le ia pentru evaluarea, conservarea și administrarea succesiunii.

Funcționarul consular poate, la rândul său, să ia inițiativa de a cere autorităților locale luarea măsurilor corespunzătoare; el poate să delege o persoană sau o autoritate reprezentativă în vederea aplicării măsurilor menționate în alineatul precedent.

(5) Funcționarul consular poate, de asemenea, în concordanță cu legile statului de reședință:

a) să urmărească realizarea drepturilor succesorale ale cetățenilor statului trimițător;

b) să vegheze ca toate sumele de bani sau alte bunuri, dintr-o succesiune, cuvenite cetățenilor statului trimițător, să fie transmise acestora.

(6) În cazul sumelor de bani sau bunurilor (ori produsului vânzării unor astfel de bunuri) cuvenite dintr-o succesiune a unui cetățean al statului trimițător, care nu este domiciliat sau reprezentat în statul de reședință, postul consular are dreptul de a le primi pentru a fi transmise cetățeanului respectiv, cu condiția ca datoriile succesiunii declarate în termen legal, precum și orice taxe datorate, potrivit legii statului de reședință, să fi fost plătite sau garantate și să se fi obținut consimțământul autorităților competente ale statului de reședință pentru transferul sumelor sau bunurilor din acest stat în statul trimițător.

(7) În cazul în care un cetățean al statului trimițător a decedat în timp ce se afla temporar sau în trecere pe teritoriul statului de reședință, lucrurile personale, altele decât cele dobândite în statul de reședință și care fac obiectul unei prohibiții la export în momentul decesului, precum și sumele de bani rămase de la acesta, vor fi predate postului consular al statului trimițător cu titlu provizoriu și fără nici o formalitate.

Exportul lucrurilor personale și transmiterea sumelor de bani se vor face cu respectarea legilor și regulamentelor statului de reședință.

(8) Postul consular va confirma, în scris, primirea sumelor de bani și a bunurilor care i s-au transmis, în conformitate cu prevederile alin. (6) și (7) din prezentul articol, de către autoritățile statului de reședință sau de persoana care face predarea.

(9) Cetățenii statului trimițător se vor bucura în statul de reședință de același tratament în ceea ce privește realizarea drepturilor lor succesorale ca și cetățenii acestuia din urmă.

(10) În măsura în care prin prezentul articol nu se prevede altfel, dispozițiile art. 12 sunt, de asemenea, aplicabile și în materie de succesiuni.

Articolul 19
Transmiterea de acte

Funcționarul consular are dreptul, dacă legislația statului de reședință permite, să transmită cetățenilor statului trimițător, cu domiciliul sau reședința pe teritoriul statului de reședință, acte judiciare și extrajudiciare emise de organele de jurisdicție din statul trimițător, dacă acei cetățeni acceptă primirea actelor respective.

Articolul 20
Funcții privitoare la navigația maritimă și fluvială

(1) Funcționarul consular are dreptul să ia măsurile corespunzătoare pentru aplicarea legii statului trimițător cu privire la nave și, în acest scop, el poate urca la bordul navelor statului trimițător și să ia legătura cu căpitanul, precum și cu membrii echipajului. El poate urca la bordul navelor, indiferent unde sunt înmatriculate, dacă acestea sunt destinate unui port al statului trimițător, să întocmească documentele necesare sau să ceară informațiile solicitate de statul trimițător.

(2) Dacă autoritățile statului de reședință intenționează să ia măsuri de constrângere sau să efectueze acte de urmărire penală la bordul navei statului trimițător, autoritățile competente ale statului de reședință vor permite comandantului navei sau altui ofițer, acționând în numele său, să informeze funcționarul consular al statului trimițător asupra acestui fapt și, pe cât posibil, ținând seama de caracterul de urgență al măsurii, să asigure ca informarea să dea posibilitatea funcționarului consular să fie prezent la fața locului, dacă dorește.

(3) Când autoritățile statului de reședință iau măsuri de reținere a unei persoane sau de urmărire a unui bun, aflate la bordul navei sub pavilionul statului trimițător, ele vor informa pe funcționarul consular, dacă nu a fost de față, astfel încât să-i ofere posibilitatea de a lua legătura cu persoana arestată, precum și să ia măsurile necesare pentru apărarea intereselor acelei persoane sau ale navei.

(4) Dacă nava statului trimițător naufragiază în apele naționale ale statului de reședință, autoritățile competente locale vor anunța funcționarul consular și vor lua toate măsurile necesare pentru salvarea și protecția navei, a persoanelor și bunurilor aflate la bord. Dacă proprietarul sau împuternicitul său nu poate întreprinde măsurile necesare cu privire la navă și încărcătură, funcționarul consular va acționa în acest scop ca împuternicit al proprietarului. Funcționarul consular poate, în circumstanțe similare, să ia măsurile corespunzătoare în legătură cu bunurile aparținând cetățenilor statului trimițător, găsite sau aduse în port de pe o navă naufragiată, indiferent unde este înmatriculată, exceptând navele statului de reședință. Nu se percep taxe vamale pentru navele eșuate ale statului trimițător sau pentru încărcătură, precum și pentru depozitarea ei, dacă nu este destinată spre folosință în statul de reședință.

Articolul 21
Funcții în materie de navigație aeriană

Prevederile art. 20 al prezentei convenții se vor aplica, în mod corespunzător, și navigației aeriene, cu condiția ca acestea să nu fie contrare altor convenții dintre cele două înalte părți contractante.

Articolul 22
Alte funcții consulare

Funcționarul consular poate exercita orice altă funcție consulară încredințată de statul trimițător, neprevăzută în prezenta convenție, cu condiția ca statul de reședință să o admită în mod expres sau, încunoștințat fiind, în prealabil, să nu se opună.

Capitolul III
Privilegii și imunități
Articolul 23
Obligațiile statului de reședință privind acordarea facilităților, imunităților și privilegiilor postului consular și membrilor acestuia

(1) Statul de reședință va lua toate măsurile necesare în scopul de a asigura postului consular, funcționarilor consulari, angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu al postului consular posibilitatea de a-și desfășura activitatea și de a se bucura de facilitățile, imunitățile și privilegiile acordate prin prezenta convenție, iar în condiții de reciprocitate, de cele acordate prin legislația statului de reședință.

(2) Statul de reședință va fi, de asemenea, obligat să trateze pe funcționarii consulari cu tot respectul care le este datorat și să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertății sau demnității lor.

Articolul 24
Folosirea drapelului național și a scutului cu stemă

(1) La sediul postului consular, precum și la intrarea în postul consular pot fi așezate scutul cu stema statului trimițător și inscripția cu denumirea postului consular, scrisă în limba statului trimițător și a statului de reședință.

(2) Drapelul statului trimițător poate fi arborat pe clădirea postului consular, la reședința șefului postului consular, precum și pe mijloacele de transport ale șefului postului consular, folosite în exercitarea activității sale oficiale.

(3) În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol, se va ține seama de legile, regulamentele și uzanțele statului de reședință.

Articolul 25
Procurarea de localuri

(1) Statul trimițător poate dobândi, deține sau folosi, sub orice formă permisă de legea statului de reședință, terenuri, clădiri sau părți de clădiri pentru postul consular sau pentru locuințele funcționarilor consulari, angajaților consulari sau membrilor personalului de serviciu; el va putea, cu respectarea legilor și regulamentelor statului de reședință, să construiască și să adapteze clădirile pentru scopurile de mai sus.

(2) Statul de reședință fie va înlesni, potrivit legilor sale, dobândirea pe teritoriul său, de către statul trimițător, a terenurilor, clădirilor sau părților de clădiri necesare scopurilor prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, fie va ajuta statul trimițător să și le procure într-un alt mod.

(3) Prevederile acestui articol nu exceptează statul trimițător de obligația de a respecta legile sau regulamentele referitoare la sistematizare, aplicabile în zona unde sunt situate terenurile, clădirile sau părțile din clădirile respective.

Articolul 26
Inviolabilitatea localurilor consulare și a reședinței șefului postului consular

(1) Localurile consulare și reședința șefului postului consular sunt inviolabile.

(2) Autoritățile statului de reședință nu pot pătrunde în localurile consulare decât cu consimțământul șefului postului consular al statului trimițător, al șefului misiunii diplomatice a acelui stat sau al unei persoane desemnate de către unul dintre aceștia. În cazul reședinței șefului postului consular, pătrunderea nu se va face decât cu consimțământul său ori al șefului misiunii diplomatice a statului trimițător.

(3) Statul de reședință are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru siguranța localurilor consulare, pentru a împiedica pătrunderea cu forța în localurile consulare sau deteriorarea acestora, precum și orice acțiune care ar tulbura liniștea sau ar fi în detrimentul prestigiului postului consular.

(4) Bunurile folosite exclusiv pentru scopurile activității consulare a statului trimițător, inclusiv mijloacele de transport, indiferent în proprietatea cui se află, nu pot, în măsura în care ar împiedica realizarea acelei activități, să formeze obiect de rechiziție, sechestru sau să fie supuse unor măsuri de executare silită; tot astfel, mijloacele de transport, aflate în afara localurilor consulare, nu pot forma obiect de percheziție, decât dacă ar exista consimțământul șefului postului consular sau al șefului misiunii diplomatice.

Articolul 27
Scutiri fiscale privind localurile consulare și reședința șefului postului consular

(1) Nici o taxă sau impozit de orice natură, inclusiv taxele municipale, nu vor fi percepute de către statul de reședință în legătură cu:

a) terenurile, clădirile sau părțile din clădiri, proprietatea statului trimițător ori închiriate de către acesta sau în numele acestuia și care sunt folosite, în mod exclusiv, pentru a servi ca localuri consulare sau ca reședință a șefului postului consular, cu excepția plăților datorate pentru serviciile special prestate;

b) tranzacțiile sau instrumentele cu privire la achiziționarea unor astfel de terenuri, clădiri sau părți de clădiri.

(2) Scutirile prevăzute la alin. (1) al acestui articol nu se vor aplica în ceea ce privește bunurile închiriate, în cazul în care sarcina taxei sau a oricărui impozit revine, potrivit legilor statului de reședință, unei alte persoane decât cea care le-a închiriat.

Articolul 28
Inviolabilitatea arhivelor consulare

Arhivele și documentele consulare sunt inviolabile în orice moment și oriunde s-ar afla ele.

Articolul 29
Libertatea de comunicare

(1) Posturile consulare ale statului trimițător pot comunica liber cu guvernul lor, precum și cu misiunile diplomatice și posturile consulare ale acelui stat din statul de reședință sau din alte state. Statul de reședință va acorda facilitățile corespunzătoare în acest scop. Posturile consulare pot folosi toate mijloacele legale de comunicație; ele pot folosi curieri diplomatici sau consulari, valiză diplomatică sau consulară și mesaje în clar sau cifrate.

(2) Pentru folosirea mijloacelor publice de comunicație, postului consular al statului trimițător îi sunt aplicabile acelea și tarife ca și misiunii diplomatice a acestui stat.

(3) Valiza consulară și corespondența oficială a postului consular sunt inviolabile. Autoritățile statului de reședință nu le vor controla sau reține.

(4) Valiza consulară și părțile ei componente trebuie să fie sigilate, să aibă semne exterioare vizibile ale caracterului lor oficial și nu pot conține decât corespondența oficială sau documente și obiecte destinate exclusiv folosinței oficiale a postului consular.

(5) Curierul consular trebuie să fie cetățean al statului trimițător și să nu aibă domiciliul pe teritoriul statului de reședință. El trebuie să posede un document oficial atestând calitatea sa și numărul coletelor care constituie valiza consulară.

În exercitarea funcțiilor sale, curierul consular este protejat de statul de reședință, se bucură de inviolabilitate personală și nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detenție.

Articolul 30
Libertatea de deplasare

Sub rezerva legilor și regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau supus unor reguli speciale din motive de siguranță națională, statul de reședință asigură funcționarilor consulari, angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu al postului consular libertatea de deplasare și de circulație pe propriul teritoriu.

Această deplasare se va face în condițiile prevăzute de legile și regulamentele în vigoare în statul de reședință.

Articolul 31
Drepturi și taxe consulare

(1) Postul consular poate percepe pe teritoriul statului de reședință drepturile și taxele pe care legile și reglementările statului trimițător le prevăd pentru serviciile consulare.

(2) Sumele încasate cu titlu de drepturi și taxe prevăzute la alin. (1) al prezentului articol sunt scutite de orice impozite și taxe ale statului de reședință.

Articolul 32
Imunitatea de jurisdicție și inviolabilitatea personală a șefului postului consular

(1) Șeful postului consular nu este supus jurisdicției penale, civile și administrative a statului de reședință.

Dispozițiile alineatului precedent nu se aplică în caz de acțiune civilă:

a) care rezultă din încheierea unui contract pe care șeful postului consular nu l-a făcut în mod expres sau implicit în numele statului trimițător;

b) intentată de un terț pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de reședință de un vehicul, o navă sau aeronavă.

(2) Persoana șefului postului consular este inviolabilă. Nici o măsură de executare nu poate fi luată împotriva acestuia, în afară de cazurile prevăzute la lit. a) sau b) de la alin. (1) al prezentului articol și numai dacă executarea poate avea loc fără a aduce atingere inviolabilității persoanei sau locuinței sale.

Articolul 33
Imunitatea de jurisdicție și inviolabilitatea personală a membrilor postului consular

(1) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu nu sunt supuși jurisdicției penale, civile și administrative a statului de reședință pentru nici un act îndeplinit în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

(2) Totuși dispozițiile alin. (1) al prezentului articol nu se aplică în caz de acțiune civilă:

a) care rezultă din încheierea unui contract făcut de un funcționar consular, angajat consular sau membru al personalului de serviciu, pe care nu l-au încheiat în mod expres sau implicit în numele statului trimițător;

b) intentată de un terț pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de reședință de un vehicul, o navă sau o aeronavă.

(3) Funcționarul consular nu poate fi supus nici pentru activitățile desfășurate în afara atribuțiilor legate de calitatea pe care o are:

a) unor măsuri de reținere sau de deținere preventivă, decât în cazul comiterii, pe teritoriul statului de reședință, a unei infracțiuni pentru care se prevede o pedeapsă privativă de libertate de minimum 5 ani și numai ca urmare a unei hotărâri a autorităților judiciare competente ale statului de reședință;

b) unor alte măsuri privative de libertate, decât în cazul executării unei hotărâri judecătorești definitive.

(4) Atunci când o procedură penală este angajată împotriva unui funcționar consular, acesta este obligat să se prezinte în fața autorităților competente ale statului de reședință. Într-un astfel de caz procedura trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt posibil. Aceasta trebuie condusă cu considerația cuvenită funcționarului consular, având în vedere poziția sa oficială și, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) al prezentului articol, astfel încât să stânjenească cât mai puțin posibil exercitarea funcțiilor consulare.

(5) În cazul luării unor măsuri privative de libertate sau de urmărire penală împotriva unui funcționar consular, a unui angajat consular ori a unui membru al personalului de serviciu sau a unui membru de familie al acestora, autoritățile statului de reședință vor informa, despre aceasta, fără întârziere, pe șeful postului consular al statului trimițător.

(6) Prevederile prezentului articol, cu privire la funcționarul consular, nu se vor aplica șefului postului consular.

Articolul 34
Depunerea de mărturie

(1) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular pot fi chemați de autoritățile competente ale statului de reședință să depună mărturie în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative.

Dacă un funcționar consular refuză să se prezinte sau să depună mărturie, nici o măsură coercitivă sau altă sancțiune nu-i va fi aplicată.

Angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular nu pot refuza să depună ca martori decât în cazurile prevăzute la alin. (3) al prezentului articol.

(2) Autoritatea care cere mărturia va evita să stânjenească un funcționar consular în îndeplinirea funcțiilor sale. Ea poate primi mărturia scrisă sau orală la postul consular sau la reședința funcționarului consular sau să accepte o declarație scrisă din partea sa, în toate cazurile când acest lucru este posibil și permis. În cazul unui angajat consular, autoritatea care cere mărturia va lua toate măsurile corespunzătoare pentru a evita stânjenirea activității acestuia.

(3) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular nu sunt obligați să depună mărturie despre faptele legate de exercitarea funcțiilor lor și nici să prezinte documente oficiale și obiecte din arhivele consulare. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie, în calitate de experți, asupra dreptului național al statului trimițător.

(4) Funcționarii consulari, chemați să depună ca martori, pot face o declarație fără a presta jurământ.

Articolul 35
Scutirea de prestații personale și alte obligații

(1) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular vor fi scutiți în statul de reședință de orice obligații și prestări cu caracter militar, de sarcini personale de orice natură, precum și de orice contribuție ce s-ar datora în locul tuturor acestora.

(2) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular sunt scutiți de orice obligații prevăzute de legile și regulamentele statului de reședință în materie de înmatriculare a străinilor și de permise de ședere în statul de reședință.

Articolul 36
Scutiri fiscale

(1) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular sunt scutiți de orice impozite și taxe de orice natură, impuse în statul de reședință, cu privire la remunerațiile primite de către aceștia pentru activitățile lor oficiale.

(2) Funcționarii consulari și angajații consulari sunt, de asemenea, scutiți de orice impozite și taxe de orice natură impuse de statul de reședință, cu excepția:

a) impozitelor indirecte care sunt, în mod normal, cuprinse în prețul mărfurilor sau al serviciilor;

b) impozitelor și taxelor asupra bunurilor imobile situate pe teritoriul statului de reședință, sub rezerva dispozițiilor art. 27;

c) taxelor și oricăror alte impozite pentru succesiune și orice transfer de bunuri, sub rezerva dispozițiilor lit. b) a art. 38;

d) impozitelor și taxelor asupra veniturilor de orice natură care provin dintr-o sursă din statul de reședință, precum și a acelor impozite și taxe care rezultă din creșterea valorii bunurilor, obținute la vânzarea lor în acel stat;

e) drepturilor de înregistrare, de grefă, de ipotecă și de timbru, sub rezerva dispozițiilor art. 27.

(3) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular, care folosesc persoane ale căror remunerații sau salarii nu sunt scutite de impozite asupra veniturilor în statul de reședință, trebuie să respecte obligațiile pe care legile și regulamentele acestui stat le impun celor care angajează, în materie de percepere a impozitului pe venit.

Articolul 37
Scutiri vamale

(1) Statul trimițător va avea dreptul să importe în statul de reședință și apoi să reexporte obiectele destinate folosinței sau consumului postului consular, cum ar fi: mobilă, echipament, autoturisme, cu scutire de taxe vamale și de alte taxe similare, impuse de statul de reședință ca urmare a importului sau reexportului.

(2) Un funcționar consular poate să importe în statul de reședință și, respectiv, să reexporte bagajele, efectele și alte obiecte, inclusiv autoturismele, destinate pentru folosința și consumul personal sau pentru folosința și consumul membrilor familiei acestuia, care locuiesc cu el, cu scutire de taxe vamale și alte taxe similare impuse de statul de reședință ca urmare a importului sau reexportului.

(3) Angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular beneficiază de scutirile prevăzute la alin. (2) din prezentul articol pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.

(4) Statul de reședință poate, ca o condiție a acordării scutirilor prevăzute în acest articol, să solicite notificarea oricărui import sau reexport, în forma stabilită de reglementările sale.

(5) Scutirile prevăzute la acest articol în legătură cu obiectele importate pentru folosință oficială sau personală nu se vor extinde la obiectele importate pentru folosința altora, pentru vânzare sau pentru alte scopuri comerciale; această prevedere nu va fi totuși considerată ca împiedicând importarea de obiecte ca mostre sau produse comerciale, care urmează a fi expuse la postul consular, cu condiția ca acestea să fie reexportate sau distruse.

(6) Statul de reședință își menține dreptul să impună orice impozite sau alte taxe, în cazul vânzării sau înstrăinării oricărui obiect importat în conformitate cu prevederile acestui articol, exceptând cazul în care cealaltă parte a tranzacției este ea însăși îndreptățită să importe obiectul respectiv cu scutire de taxe vamale.

(7) Nici o prevedere a acestui articol nu va fi interpretată ca permițând intrarea în statul de reședință sau exportul din acel stat al obiectelor pentru care importul și exportul sunt în mod expres interzise de legile statului de reședință.

(8) Bagajele personale ale funcționarilor consulari sunt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decât dacă există motive serioase să se bănuiască că ar conține alte obiecte decât cele prevăzute la alin. (2) sau obiecte interzise la export sau import de către legile statului de reședință, ori supuse legilor de carantină. În aceste cazuri controlul trebuie să aibă loc în prezența funcționarului consular respectiv sau a unui membru al familiei sale.

Articolul 38
Bunurile unui membru decedat al postului consular

În caz de deces al unui funcționar consular, angajat consular sau membru al personalului de serviciu al postului consular, ai statului trimițător, și care lasă bunuri mobile în statul de reședință, acesta din urmă este obligat:

a) să permită exportarea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepția celor care au fost achiziționate în statul de reședință și care fac obiectul unei prohibiții la export în momentul decesului;

b) să nu impună taxe sau alte impozite de orice natură, care se încasează pentru succesiuni și transferarea bunurilor rămase în urma decesului, în cazul în care existența acestora în statul de reședință este consecința prezenței defunctului în acest stat, în calitate de membru al postului consular.

Articolul 39
Renunțarea la imunități

(1) Statul trimițător poate renunța la imunitățile prevăzute la art. 32, 33 și 34 în favoarea persoanelor la care aceste articole se referă.

Renunțarea trebuie să fie întotdeauna expresă și trebuie să fie comunicată în scris autorităților competente ale statului de reședință.

(2) Renunțarea la imunitatea de jurisdicție pentru o acțiune civilă sau administrativă nu implică renunțarea la imunitatea de executare a hotărârii, pentru care se cere o notificare distinctă.

Articolul 40
Facilitățile, imunitățile și privilegiile membrilor de familie ai membrilor postului consular

(1) Membrii de familie ai șefului postului consular, care locuiesc cu acesta, se vor bucura de imunitate de jurisdicție penală și inviolabilitate personală, cu condiția să fie cetățeni ai statului trimițător, să nu aibă domiciliul pe teritoriul statului de reședință și să nu exercite o activitate cu caracter lucrativ în statul de reședință.

(2) Facilitățile și privilegiile, acordate funcționarilor consulari și angajaților consulari, potrivit prevederilor art. 33, 36, 37 și 38 din prezenta convenție, se extind și asupra membrilor de familie ai acestora, care locuiesc cu ei, cu condiția ca aceștia să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu aibă domiciliul în statul de reședință și să nu exercite o activitate cu caracter lucrativ în statul de reședință.

Facilitățile și privilegiile acordate membrilor personalului de serviciu, potrivit prevederilor art. 33, 35, 37 și 38 din prezenta convenție, se vor extinde și asupra membrilor de familie ai acestora, care locuiesc cu ei, cu condiția ca aceștia să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu aibă domiciliul în statul de reședință și să nu exercite o activitate cu caracter lucrativ în statul de reședință.

Articolul 41
Excepții de la imunități și privilegii

În cazul în care sunt cetățeni ai statului de reședință sau ai statului trimițător cu domiciliul în statul de reședință, angajații consulari nu beneficiază decât de imunitățile prevăzute în art. 33 și 34, iar membrii personalului de serviciu al postului consular nu beneficiază decât de imunitățile prevăzute la art. 34 alin. (3) din prezenta convenție.

Articolul 42
Începutul și sfârșitul imunităților și privilegiilor

(1) Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular beneficiază de imunitățile și privilegiile prevăzute în prezenta convenție, din momentul trecerii frontierei statului de reședință pentru a-și ocupa postul sau din momentul când încep să-și exercite funcțiile, dacă se găsesc deja pe acest teritoriu.

(2) Membrii de familie ai persoanelor menționate la alin. (1) al prezentului articol beneficiază de imunitățile și privilegiile prevăzute de prezenta convenție, astfel:

a) din momentul în care funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu al postului consular încep să se bucure de imunități și privilegii, în conformitate cu alin. (1) al acestui articol;

b) din momentul trecerii frontierei statului de reședință, dacă au intrat pe acest teritoriu ulterior datei prevăzute la lit. a);

c) din momentul când au devenit membri de familie ai membrului postului consular.

(3) Atunci când activitatea unui funcționar consular, angajat consular sau membru al personalului de serviciu al postului consular ia sfârșit, imunitățile și privilegiile sale, precum și imunitățile și privilegiile membrilor familiei sale încetează în momentul părăsirii teritoriului statului de reședință sau la expirarea unui termen rezonabil după încetarea numirii sale.

(4) Imunitățile și privilegiile angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu, care sunt cetățeni ai statului de reședință sau cetățeni ai statului trimițător, care au domiciliul în statul de reședință, încetează o dată cu pierderea calității lor oficiale.

(5) Imunitățile și privilegiile membrilor de familie încetează, de asemenea, din momentul când aceștia nu mai fac parte din familia funcționarului consular, angajatului consular sau membrului personalului de serviciu al postului consular. Totuși, dacă aceste persoane declară că înțeleg să părăsească teritoriul statului de reședință într-un termen rezonabil, imunitățile și privilegiile subzistă până la acea dată.

(6) În cazul decesului unui funcționar consular, angajat consular sau membru al personalului de serviciu al postului consular, membrii familiei sale continuă să se bucure de imunitățile și privilegiile care le sunt recunoscute prin prezenta convenție până la părăsirea teritoriului statului de reședință sau la expirarea unui termen rezonabil, acordat în acest scop.

Articolul 43
Asigurarea pentru pagubele cauzate terților

(1) Cu privire la vehiculele proprietatea statului trimițător, folosite de postul consular, precum și la vehiculele aparținând funcționarilor consulari, angajaților consulari sau membrilor personalului de serviciu al postului consular sau membrilor familiilor acestora, care locuiesc cu ei, este obligatorie asigurarea, în mod corespunzător, împotriva pagubelor cauzate terților.

(2) În măsura în care nu se prevede altfel în legea statului de reședință, dispozițiile alin. (1) din prezentul articol nu sunt aplicabile persoanelor menționate la acest alineat, care sunt cetățeni ai statului de reședință sau care își au domiciliul în acel stat.

Articolul 44
Exercitarea funcțiilor consulare de către un membru al personalului diplomatic

Exercitarea funcțiilor consulare de către un membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimițător în statul de reședință nu aduce atingere imunităților și privilegiilor diplomatice ale acestuia. Prevederea se aplică și în cazul numirii unui membru al personalului diplomatic ca gerant interimar al postului consular.

Articolul 45
Respectarea legilor statului de reședință

(1) Fără a se aduce atingere imunităților și privilegiilor prevăzute în prezenta convenție, persoanele care beneficiază de aceste imunități și privilegii au obligația de a respecta legile și reglementările statului de reședință și de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.

(2) Facilitățile, privilegiile și imunitățile, acordate funcționarilor consulari, angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu nu vor fi folosite de aceștia decât în scopul îndeplinirii obligațiilor lor oficiale.

(3) Localurile consulare vor fi utilizate numai într-un mod compatibil cu activitatea consulară.

(4) În arhivele consulare nu trebuie să fie păstrate decât documente și obiecte oficiale.

Articolul 46
Numirea consulilor onorifici

Consulii onorifici vor fi numiți în conformitate cu legea internă a statului trimițător, iar statutul lor juridic va fi stabilit conform Convenției privind relațiile consulare de la Viena din anul 1963.

Articolul 47
Rezolvarea diferențelor de interpretare

Diferențele de interpretare și aplicare ale prezentei convenții sau orice litigii cu privire la aceasta se vor rezolva prin negocieri între înaltele părți contractante, care vor stabili împreună modul de soluționare.

Capitolul IV
Dispoziții finale
Articolul 48
Ratificarea, intrarea în vigoare și încetarea efectelor

(1) Prezenta convenție va fi supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Erevan cât mai curând posibil.

(2) Prezenta convenție va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare și va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 5 ani, cât și după această dată, dacă nu va înceta să mai fie în vigoare în condițiile arătate în alin. (3) din prezentul articol.

(3) Oricare dintre înaltele părți contractante poate face să înceteze valabilitatea prezentei convenții la sfârșitul perioadei de 5 ani sau la orice altă dată după aceasta, notificând, în scris, această hotărâre, cu 6 luni înainte, celeilalte înalte părți contractante.

Drept pentru care, subscrișii plenipotențiari au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

Încheiată la București la 20 aprilie 1994, în două exemplare originale, fiecare în limbile română și armeană, ambele texte având aceeași valoare.

Pentru România,
Teodor Viorel Meleșcanu,
ministru de stat, ministrul afacerilor externe
Pentru Republica Armenia,
Vahan Papazian,
ministrul afacerilor externe


Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Convenției consulare dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994

În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României,
Președintele României decretează:

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Convenției consulare dintre România și Republica Armenia, semnată la București la 20 aprilie 1994, și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 8 noiembrie 1994 | Nr. 215.