Monitorul Oficial 60/1994

Monitorul Oficial al României

Anul VI, Nr. issue::60 - Partea I - Marți, 8 martie 1994 year::1994

Legi și Decrete

Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Australiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 21 iunie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Australiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 21 iunie 1993.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 7 februarie 1994 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 20 decembrie 1993 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 25 februarie 1994 | Nr. 6.

Acord între Guvernul României și Guvernul Australiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

Guvernul României și Guvernul Australiei (părțile contractante),

recunoscând importanța promovării fluxului de capital pentru activitatea economică și pentru dezvoltare și fiind conștiente de rolul acestuia în extinderea relațiilor economice și cooperării tehnice dintre ele, mai ales în ceea ce privește investițiile efectuate de investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante,

considerând că relațiile privind investițiile ar putea fi promovate și cooperarea economică întărită, în concordanță cu principiile, general acceptate, ale respectului reciproc privind - suveranitatea, egalitatea, avantajul reciproc, nediscriminarea și încrederea reciprocă,

luând cunoștință că investițiile investitorilor unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante vor fi efectuate în cadrul legilor celeilalte părți contractante, și

recunoscând că urmărirea acestor obiective ar fi facilitată de o expunere clară a principiilor referitoare la protejarea investițiilor, împreună cu regulile menite să permită aplicarea efectivă a acestor principii pe teritoriile părților contractante,

au convenit următoarele:

Articolul 1

Definiții

1. În sensul acestui acord:

a) investiție desemnează orice fel de active deținute sau controlate de investitori ai unei părți contractante și admise de către cealaltă parte contractantă în conformitate cu legile sale și politica de investiții și include:

(i) proprietatea mobilă și imobilă incluzând drepturi ca ipoteci, sechestre și alte garanții;

(ii) acțiuni, părți sociale, angajamente de plată, obligațiuni și orice altă formă de participare într-o societate;

(iii) drepturi de creanță sau drepturi referitoare la prestări având valoare economică;

(iv) drepturi de proprietate intelectuală și industrială, incluzând drepturi de autor, brevete, mărci de comerț, nume comerciale, design industrial, secrete de comerț, know-how și good-will;

(v) concesiuni de afaceri și orice alte drepturi cerute pentru a conduce activități economice și având valoare economică conferită de lege sau în virtutea unui contract, incluzând drepturi de a angaja în agricultură, domeniul forestier, pescuit și creșterea animalelor, prospectare, extracția și exploatarea resurselor naturale, cât și prelucrarea, folosirea și vânzarea produselor, ca și activități asociate investițiilor cum ar fi organizarea și funcționarea facilităților de afaceri, achiziționarea, exercitarea și dispoziția asupra drepturilor de proprietate incluzând drepturile de proprietate intelectuală, creșterea fondurilor, cumpărarea și vânzarea de devize;

(vi) beneficii care sunt reinvestite;

b) venit înseamnă suma produsă de/sau obținută dintr-o investiție, incluzând profituri, dividende, dobânzi, sporuri de capital, redevențe, onorarii pentru management și asistență tehnică, plăți legate de drepturile de proprietate intelectuală și toate celelalte venituri legale;

c) investitor înseamnă un național sau societate a oricărei părți contractante;

d) național înseamnă:

(i) pentru România, o persoană fizică care e cetățean român, în conformitate cu legea sa;

(ii) pentru Australia, o persoană fizică care este cetățean australian sau un rezident permanent în Australia, în conformitate cu legea sa;

e) societate înseamnă orice corporație, asociație, asociere între parteneri, trust sau altă entitate recunoscută legal care este în mod corespunzător integrată, constituită, înființată sau altfel organizată în mod corespunzător:

(i) conform legii unei părți contractante; sau

(ii) conform legii unei țări terțe și este deținută sau controlată de către o entitate descrisă în paragraful 1 lit. e) (i) al acestui articol, sau de către o persoană fizică care este un național al unei părți contractante, conform legii acesteia, indiferent dacă entitatea este sau nu organizată în vederea unui câștig pecuniar, dacă este privată sau deținută în alt mod sau organizată cu răspundere limitată sau nelimitată;

f) valută liber convertibilă înseamnă o valută convertibilă conform clasificării Fondului Monetar Internațional;

g) teritoriu al unei părți contractante include apele teritoriale, zona maritimă sau platoul continental asupra căreia această parte contractantă își exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția, în conformitate cu legile internaționale.

2. În sensul paragrafului 1. lit a) al acestui articol, orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu vor afecta caracterul lor de investiție.

3. În sensul acestui acord, o persoană fizică sau o societate va fi considerată că controlează o societate sau o investiție dacă persoana sau societatea are un interes substanțial în societatea sau în investiția respectivă. Părțile contractante se vor strădui să rezolve, prin consultări în interes reciproc, orice chestiune rezultată din acest acord referitoare la controlul unei societăți sau al unei investiții.

Articolul 2

Aplicarea acordului

1. Acest acord se va aplica investițiilor, indiferent când au fost făcute, dar nu se aplică diferendelor care au survenit anterior intrării în vigoare a acestui acord.

2. Când o societate a unei părți contractante este deținută sau controlată de un cetățean sau o societate dintr-o țară terță, părțile contractante pot decide, de comun acord, să nu extindă drepturile și beneficiile decurgând din acest acord asupra unei astfel de societăți.

3. Acest acord nu se aplică unei societăți organizate pe baza legii unei țări terțe, în înțelesul paragrafului I lit. e) (ii) al art. 1, când prevederile unui acord de protejare a investițiilor cu acea țară au fost deja invocate cu privire la aceeași problemă.

4. Acest acord nu se va aplica unei persoane fizice care este rezident permanent, dar nu este cetățean al unei părți contractante, dacă:

a) prevederile unui acord de protejare a investițiilor între cealaltă parte contractantă și țara al cărei cetățean este persoana au fost deja invocate referitor la aceeași problemă; sau

b) persoana este cetățean al celeilalte părți contractante, cu excepția cazurilor când în legile acelei părți contractante se stipulează alte prevederi referitoare la propriii săi cetățeni.

Articolul 3

Promovarea și protejarea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va încuraja și va promova investițiile pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părți contractante și va admite investiții în conformitate cu legile sale și cu politica de investiții.

2. Fiecare parte contractantă va asigura, pe teritoriul său, un tratament just și echitabil pentru investiții.

3. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul său, conform legilor sale, protecție și securitate investițiilor și nu va împiedica conducerea, menținerea, utilizarea, fructificarea sau dreptul de a dispune de investiții.

4. Acest acord nu va împiedica pe investitorii unei părți contractante să profite de prevederile oricărei legi sau politici ale celeilalte părți contractante care sunt mai favorabile decât prevederile acestui acord.

5. Fiecare parte contractantă, în conformitate cu legile sale referitoare la intrarea și șederea persoanelor care nu sunt cetățeni ai săi, va permite persoanelor fizice care sunt naționali ai celeilalte părți contractante și personalului angajat de societățile acestei din urmă părți contractante să intre și să rămână pe teritoriul său în scopul de a fi angajați în activități legate de investiții.

8. În conformitate cu legile sale, fiecare parte contractantă va permite investitorilor celeilalte părți contractante, care au efectuat investiții pe teritoriul primei părți contractante, să angajeze pe teritoriul său personal, de bază tehnic și de conducere, la alegerea lor, indiferent de cetățenie.

7. Fiecare parte contractantă, în vederea promovării înțelegerii legilor sale care sunt legate sau afectează investițiile efectuate pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părți contractante, va face publice și ușor accesibile astfel de legi.

8. Fiecare parte contractantă, în concordanță cu legile sale:

a) va asigura investitorilor celeilalte părți contractante, care au făcut investiții pe teritoriul său și personalului angajat de către aceștia pentru activități asociate investițiilor, acces deplin la organele sale judiciare sau administrative competente, pentru a oferi mijloacele de afirmare a pretențiilor și de aplicare a drepturilor în legătură cu diferendele cu propriii săi naționali și societăți;

b) va permite naționalilor și societăților sale să selecteze, la alegerea lor, mijloacele pentru a reglementa diferendele referitoare la investiții, cu investitorii celeilalte părți contractante, incluzând arbitrajul exercitat într-un stat terț, în conformitate cu orice contract sau înțelegere dintre ele.

Articolul 4

Tratamentul națiunii celei mai favorizate

Fiecare parte contractantă va trata permanent investitorii și investițiile efectuate pe teritoriul său pe baze nu mai puțin favorabile decât cele acordate investitorilor oricărui stat terț și investițiilor acestora, cu condiția ca o parte contractantă să nu fie obligată să extindă asupra acestora vreun tratament, preferință sau privilegiu rezultând din:

a) orice uniune vamală, uniune economică, zonă de liber schimb sau acord de integrare economică regională din care partea contractantă face parte; sau

b) prevederile unui acord de evitare a dublei impuneri cu o țară terță.

Articolul 5

Exproprierea și despăgubirea

1. Nici una dintre părțile contractante nu va putea naționaliza, expropria sau supune unor măsuri având efect echivalent cu naționalizarea sau exproprierea (denumite în continuare expropriere) investițiile investitorilor celeilalte părți contractante, în afară de cazul când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) exproprierea este în interes public legat de necesitățile interne ale acelei părți contractante și sub o procedură legală corespunzătoare;

b) exproprierea este nediscriminatorie; și

e) exproprierea este însoțită de plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective.

2. Despăgubirea la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol va fi calculată pe baza valorii de piață a investiției imediat înaintea exproprierii sau la data când exproprierea iminentă a devenit cunoscută public. Când acea valoare nu poate fi ușor stabilită, despăgubirea va fi determinată în concordanță cu principiile general recunoscute de evaluare și pe baza unor principii echitabile, luând în considerare capitalul investit, amortizarea, capitalul, deja repatriat, valoarea de înlocuire, fluctuația ratei de schimb valutar și alți factori relevanți.

3. La cererea unui investitor, cuantumul despăgubirii poate fi revizuit de către un tribunal sau alt organ competent al părții contractante pe teritoriul căreia a fost făcută investiția.

4. Despăgubirea va fi plătită fără întârziere nejustificată, va include dobânda la o rată comercială rezonabilă și va fi liber transferabilă între teritoriile părților contractante. Despăgubirea va fi plătibilă fie în valuta în care a fost făcută inițial investiția sau, la solicitarea investitorului, în orice altă valută convertibilă

Articolul 6

Despăgubirea pentru pierderi

Când o parte contractantă adoptă orice măsuri legat de pierderile privitoare la investițiile efectuate pe teritoriul său de cetățeni sau societăți ai oricărei alte țări, ca urmare a unui război sau altui conflict armat, revoluții, stări de necesitate națională, conflicte civile sau a altor evenimente similare, tratamentul acordat investitorilor celeilalte părți contractante, referitor la restituire, despăgubire, compensare sau altă reglementare, nu va fi mai puțin favorabil decât acela pe care prima parte contractantă îl acordă cetățenilor sau societăților oricărui stat terț.

Articolul 7

Transferurile

1. Fiecare parte contractantă, la cererea unui investitor al celeilalte părți contractante și în conformitate cu dreptul său de a-și exercita în mod echitabil și de bună-credință puterile conferite de lege, va permite ca toate fondurile acelui investitor aferente unei investiții efectuate pe teritoriul său să fie transferate în mod liber și fără întârziere. Aceste fonduri includ următoarele:

a) venituri;

b) sume provenite din vânzarea totală sau parțială sau din lichidarea investiției;

c) rambursări făcute în baza unui aranjament de credit pentru investiții, incluzând dobânda datorată;

d) plăți pentru pierderi la care se referă art. 6 al acestui acord; și

e) câștiguri necheltuite și alte remunerări ale personalului din străinătate angajat pentru acea investiție.

2. Transferurile în străinătate ale acestor fonduri și câștigurile personalului vor fi permise în valută liber convertibilă. Dacă nu s-a convenit altfel de către investitor și partea contractantă respectivă, transferurile vor fi făcute la rata de schimb valabilă Ia data transferului, în concordanța cu legile părții contractante care a admis investiția.

3. În sensul acestui articol fără întârziere înseamnă într-o perioadă cerută în mod normal pentru a pregăti formalitățile de transfer. Această perioadă va curge de la data când cererea a fost întocmită și prezentată în formă corespunzătoare de către investitor și nu va depăși în nici un caz 2 luni.

Articolul 8

Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

1. Părțile contractante se vor strădui să rezolve orice diferend dintre ele privind acest acord, prin consultări și negocieri prompte și amicale.

2. Dacă un diferend nu este rezolvat prin asemenea mijloace în timp de 6 luni de la data când o parte contractantă a cerut în scris astfel de negocieri sau consultări, acesta va fi supus, la cererea oricărei părți contractante, unui tribunal arbitrai constituit în concordanță cu prevederile anexei A a acestui acord sau, prin înțelegerea părților contractante, oricărui alt tribunal internațional.

3. Orice hotărâre a tribunalului va fi definitivă și obligatorie pentru părțile contractante.

Articolul 9

Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

1. În cazul unui diferend între o parte contractantă §i un investitor al celeilalte părți contractante referitor la o investiție, părțile aflate în diferend vor căuta inițial să rezolve diferendul pe cale amiabilă, prin consultări, și negocieri.

2. Dacă diferendul respectiv nu poate fi rezolvat pe cale amiabilă prin consultări și negocieri, orice parte la diferend poate:

a) în concordantă cu legile părți contractante care a admis investiția, sa inițieze procedurile legale în fața autorităților judiciare sau administrative competente ale acelei părți contractante;

b) dacă ambele părți contractante sunt la acea dată parte la Convenția privind reglementarea diferendelor relative la investiții între state și naționali ai altor state (convenția), încheiată la Washington la 18 martie 1985, vor deferi diferendul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (Centrul) pentru conciliere sau arbitraj;

c) dacă ambele părți contractante nu sunt, la acea dată, parte la convenție, diferendul se va deferi unui tribunal arbitrai constituit în conformitate cu anexă B a acestui acord sau, prin convenție, oricărei alte autorități arbitrale,

3. Dacă diferendul este deferit Centrului potrivit subparagrafului 2 lit. b) al acestui articol:

a) când această acțiune este introdusă de către un investitor al unei părți contractante, cealaltă parte contractantă vă consimți în scris la supunerea diferendului spre soluționare Centrului în interval de 30 de zile de la primirea acestei cereri din partea investitorului;

b) dacă părțile aflate în diferend nu pot conveni care dintre proceduri, concilierea sau arbitrajul, este cea mai potrivită, investitorul afectat va avea dreptul să aleagă între conciliere și arbitraj;

c) o societate care este constituită sau încorporată conform legislației în vigoare pe teritoriul unei părți contractante și care este o societate de tipul celor menționate în art. 25 paragraful 2 lit. b) al convenției va fi tratată, în sensul convenției, în conformitate cu acel articol al convenției, ca o societate a celeilalte părți contractante.

4. O dată ce o acțiune ca cea la care se face referire în paragraful 2 al acestui articol a fost luată, nici una dintre părțile contractante nu va putea continua diferendul pe canale diplomatice decât dacă:

a) organul judiciar sau administrativ competent, secretarul general al centrului, autoritatea sau tribunalul arbitrai sau comisia de conciliere, după cum va fi cazul, a decis că nu există jurisdicție referitoare la diferendul respectiv; sau

b) cealaltă parte contractantă refuză să respecte sau să se supună oricărei judecăți, sentințe, ordin său altei hotărâri luate de organul în chestiune.

5. În orice acțiune în justiție care implică un diferend relativ la o investiție, o parte contractantă nu va invoca, ca apărare, pretenție, drept de compensație sau brice alt drept, că investitorul respectiv a primit sau va primi, pe baza unei asigurări sau contract de garanție, o compensație sau altă despăgubire pentru totalitatea sau o parte din pierderile pretinse.

Articolul 10

Subrogarea

1. Dacă o parte contractantă sau o agenție a acestei părți contractante face o plată către un național sau o societate, proprie, pe baza unei garanții sau a unui contract de asigurare sau a altei forme de compensație care a fost acordată cu privire la o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște transferul oricărui drept sau titlu legat de această investiție. Dreptul sau pretenția subrogate nu vor fi mai mari decât dreptul sau pretenția inițială.

2. Dacă o parte contractantă a făcut o plată propriului național sau societăți și a preluat întocmai drepturile și pretențiile acestora, acel național sau societate nu va continua acele drepturi sau pretenții contra celeilalte părți contractante, în afară de cazul când este autorizată să acționeze în numele părții contractante care a făcut plata.

Articolul 11

Intrarea în vigoare, valabilitatea și expirarea

1. Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile după data la care părțile contractante și-au notificat una alteia că cerințele lor legale pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite.

2. Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani și după aceea va rămâne în vigoare timp nelimitat, dacă nu se va denunța în conformitate cu acest paragraf. Fiecare parte contractantă poate Să denunțe acest acord oricând după ce a fost în vigoare pentru 15 ani, prin transmiterea unui preaviz scris, de un an, celeilalte părți contractante.

3. După denunțarea acestui acord, potrivit paragrafului 2 al acestui articol, acordul va continua să fie valabil pentru încă o perioadă de 15 ani de la data denunțării sale, pentru investițiile făcute sau realizate înainte de această dată.

4. Părțile contractante se vor consulta la cererea oricăreia dintre ele asupra problemelor privind interpretarea sau aplicarea acestui acord.

5. Anexele A și B la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.

Drept pentru care subsemnații, fiind pe deplin autorizați de guvernele lor, au semnat acest acord.

Încheiat în două exemplare la București, la 21 iunie 1993, în limbile română și engleză, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României, Teodor Viorel Meleșcanu, ministru de stat, ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Australiei, Gareth Evans, ministrul afacerilor externe

Anexa A

Anexă privind Tribunalul Arbitrai constituit pentru reglementarea diferendelor dintre părțile contractante conform art. 8 din acord

1. Tribunalul Arbitrar la care se face referire în art. 8 va fi constituit din trei persoane, numite după cum urmează:

a) fiecare parte contractantă va numi un arbitru;

b) arbitrii numiți de către părțile contractante, vor alege, de comun acord, în 30 de zile de la numirea celui de-al doilea, un al treilea arbitru care să fie național unui stat terț care are relații diplomatice cu ambele părți contractante;

c) părțile contractante vor aproba în 30 de zile de la desemnarea celui de-al treilea arbitru alegerea sa ca arbitru, care va acționa ca președinte al tribunalului.

2. Procedura de arbitraj vă fi instituită la notificarea părții contractante care a inițiat această acțiune, transmisă pe cale diplomatică celeilalte părți contractante.

Această notificare va conține o declarație prin care se anunță în formă succintă temeiul reclamației, natura schimbării cerute și în numele arbitrului numit de către partea contractantă care inițiază o astfel de procedură. în termen de 60 de zile de la primirea acestei notificări partea contractantă reclamată va notifica părții contractante care a inițiat procedura numele arbitrului numit de ea..

3. Dacă în intervalele de timp prevăzute în paragraful 1 lit. c) și paragraful 2 ale acestei anexe, numirea solicitată nu a fost făcută sau nu s-a dat aprobarea cerută oricare parte contractantă poate să ceară președintelui acelui Curții Internaționale de Justiție să facă numirea necesară. Dacă președintele este național al oricărei părți contractante sau este în alt mod împiedicat să acționeze, vicepreședintele va fi invitat să facă numirea. Dacă vicepreședintele este național al oricărei părți contractante sau nu este în măsură să acționeze, ??? Curții Internaționale de Justiție următor ca grad, care nu este național al uneia dintre părțile contractante, va fi invitat să facă numirea.

4. În situația în care ultimul dintre arbitrii numiți, conform prevederilor acestei anexe, va demisiona sau va deveni inapt să acționeze va fi numit un arbitru succesor, în aceeași manieră prevăzută pentru numirea arbitrului inițial, iar succesorul va avea aceeași competență ca arbitrul inițial.

5. Tribunalul Arbitrar se va reuni la acea dată și loc care vor fi stabilite de președintele tribunalului. Apoi, Tribunalul Arbitrar va stabili unde și când se va întruni.

6. Tribunalul Arbitrar va decide asupra tuturor chestiunilor legate de competența sa și își va determina propria procedură, cu excepția cazurilor când părțile contractante, prin înțelegere, stabilesc procedura.

7. Înainte ca Tribunalul Arbitrar să ia o decizie, poate să propună părților contractante, în orice etapă a procedurii judecătorești, ca diferendul să fie reglementat în mod amiabil. Tribunalul Arbitrai își va adopta hotărârea cu majoritate de voturi, luând în considerare prevederile acestui acord, acordurile internaționale pe care le-au încheiat cele două părți contractante și principiile general recunoscute ale dreptului internațional.

8. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru arbitrul numit de ea. Cheltuielile pentru președintele tribunalului și celelalte cheltuieli legate de desfășurarea arbitrajului vor fi suportate în părți egale de ambele părți contractante.

Tribunalul Arbitrar poate decide, totuși, ca o parte mai mare dintre cheltuieli să fie suportate de către una dintre părțile contractante.

9. Tribunalul Arbitrar poate da o sentință și în cazul Reprezentării uneia dintre părțile contractante. Orice sentință va fi dată în scris, va stabili baza sa legală și va fi transmisă fiecărei părți contractante.

Anexa B

Anexă privind Tribunalul Arbitrai constituit pentru reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante conform art. 9 al acordului

1. Tribunalul Arbitrar la care se referă paragraful 2 lit. c) al art. 9 constituit din 3 persoane numite după cum urmează:

a) fiecare parte aflată în diferend va numi un arbitru;

b) arbitrii numiți de către părțile în diferend, în termen de 30 de zile de la numirea celui de-al doilea dintre ei, vor alege de comun acord un arbitru ca președinte al tribunalului, care va fi național al unui stat terț care are relații diplomatice cu ambele părți contractante.

2. Procedura de arbitraj va fi inițiată printr-o notificare scrisă care să prevadă temeiul reclamației, natura schimbării cerute și numele arbitrului numit de către partea care a inițiat o astfel de procedură.

3. Dacă o parte aflată în diferend, primind notificarea scrisă de la cealaltă parte asupra instituirii procedurii de arbitraj și numirea unui arbitru, nu-și va numi arbitrul în 30 de zile de la primirea notificării din partea celeilalte părți sau dacă, în 60 de zile după ce o parte a notificat în scris instituirea procedurii de arbitraj, nu s-a ajuns la un acord referitor la un președinte al tribunalului, oricare parte aflată în diferend poate să solicite Secretariatului general al Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții să facă numirea necesară.

4. În cazul în care vreun arbitru numit după cum prevede această anexă va demisiona sau va deveni inapt să execute sau să acționeze, va fi numit un arbitru succesor, în aceeași manieră ca și cea descrisă pentru numirea arbitrului inițial, iar succesorul va avea toate puterile și îndatoririle arbitrului inițial.

5. Tribunalul Arbitrar își va determina procedura, conform cu prevederile oricărui acord între părțile aflate în diferend, făcând referire la regulile de procedură conținute în Convenția din 1965 privind reglementarea diferendelor relative la investiții între state și naționali ai altor state.

6. Tribunalul Arbitrai va decide asupra tuturor problemelor care sunt de competența sa.

7. Înainte ca Tribunalul Arbitrai să ia o hotărâre, se propune părților în oricare etapă a procedurii ca diferendul să fie soluționat pe cale amiabilă. Tribunalul Arbitrai își va adopta hotărârea cu majoritate de voturi, luând în considerare prevederile acestui acord, oricare acord între părțile aflate în diferend și legislația internă legată de chestiunea în cauză a părții contractante care a admis investiția.

8. Hotărârea va fi definitivă și obligatorie și se va aplica pe teritoriul fiecărei părți contractante, în conformitate cu legislația sa.

9. Fiecare parte la diferend va suporta cheltuielile pentru arbitrul numit. Cheltuielile pentru președintele tribunalului și alte cheltuieli legate de desfășurarea arbitrajului vor fi suportate în mod egal de către părți. Tribunalul Arbitrai poate, totuși, să decidă ca o parte mai mare din cheltuieli să fie suportată de către una dintre părți.

Președintele României

Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Australiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 21 iunie 1993

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Australiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 21 iunie 1993, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 23 februarie 1994 | Nr. 19.

Hotărâri ale Guvernului României

Guvernul României

Hotărâre cu privire îa majorarea fondului de salarii pentru care nu se plătește impozit suplimentar ca urmare a sporirii eficienței economice a activității desfășurate pentru societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome

În baza prevederilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 13/1994,

Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Fondul de salarii pentru care nu se plătește impozit suplimentar, stabilit în conformitate cu prevederile art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/ 1994, la societățile comerciale cu capital majoritar de stat și la regiile autonome la care salariile se stabilesc prin negociere, se majorează în situația în care prin activitatea desfășurată se realizează o sporire a eficienței economice.

Art. 2. - (1) Indicatorii de eficiență economică sunt profitul aferent producției-marfă sau prestărilor de servicii, facturate, la 1.000 lei fond salarii sau productivitatea muncii stabilită în unități fizice.

(2) Indicatorul productivitatea muncii calculată în unități fizice, precum și alți indicatori de eficiență economică specifici ce pot fi utilizați în regiile autonome, care prin bugetul de venituri și cheltuieli nu sunt prevăzute cu profit, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului.

Art. 3. - (1) Indicatorul privind profitul aferent producției-marfă sau prestărilor de servicii, facturate, este cel raportat în formularul „Rezultatele financiare, obligațiile fiscale și alte elemente patrimoniale”.

(2) În cazul regiilor autonome, la profitul aferent producției-marfă sau prestărilor de servicii, facturate, se adaugă fondul de dezvoltare constituit din venituri conform legii, atât pentru perioada curentă cât și pentru perioada corespunzătoare a anului anterior.

(3) Fondul de salarii realizat, care se ia în calcul pentru determinarea indicatorului profit aferent producției-marfă sau prestărilor de servicii, facturate, la 1.000 lei fond salarii cuprinde drepturile care se suportă din fondul de salarii, drepturi pentru care se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/1994 și care sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 4. - (1) Majorarea fondului de salarii pentru care nu se plătește impozit suplimentar în condițiile prevăzute la art. I se face pe baza creșterii eficienței realizate, cumulat de la începutul anului, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.

(2) La stabilirea nivelului indicatorului profit aferent producției-marfă sau prestărilor de servicii, facturate, la 1.000 lei fond salarii, pentru anul 1993, ca bază de comparație a realizărilor din anul 1994, profitul se corectează în plus cu fondul de salarii pentru care s~a calculat impozitul suplimentar potrivit Ordonanței Guvernului nr. 1/1993 și, după caz, în minus, cu suma reprezentând majorarea fondului de salarii în raport cu creșterea eficienței economice în anul 1993 și de care nu s-a beneficiat la majorarea efectivă a salariilor.

Art. 5. - Suma cu care se poate majora fondul de salarii rezultată din creșterea eficienței economice nu poate fi mai mare decât jumătate din creșterea valorică a profitului aferent producției-marfă sau prestărilor de servicii, facturate, realizată suplimentar.

Art. 6. - În situația în care fondul de salarii consumat depășește fondul de salarii determinat în condițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 13/1994, se sistează amânarea la plată a impozitului suplimentar, acesta urmând să fie calculat și virat la bugetul de stat în termenul prevăzut de ordonanță, pentru toată depășirea fondului de salarii înregistrată până la data respectivă.

Art. 7. - La unitățile înființate în cursul anuluj 1994, ca urmare a divizării, eficiența economică se determină pe baza indicatorilor proprii stabiliți potrivit protocolului încheiat la împărțirea patrimoniului, atât pentru perioada curentă, cât și pentru perioada de referință.

Art. 8. - în aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor pot emite norme metodologice.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 24 februarie 1994 | Nr. 71.

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul muncii și protecției sociale, Dan Mircea Popescu

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

Anexă

Drepturile care se suportă din fondul de salarii pentru care se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/1994

1. Sumele care se acordă în mod direct; pentru-munca efectiv depusă de către fiecare salariat:

a) salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în cazul formei de salarizare în regie sau câștigul realizat în cazul aplicării altor forme de salarizare;

b) sporuri și indemnizații acordate sub formă de procent din salariul de bază sau în sume fixe;

c) premiile acordate salariaților sub diverse forme sumele plătite din fondul de participare la profit, determinate potrivit legii, care se acordă după aprobarea bilanțului contabil anual.

2. Alte sume acordate în baza unor acte normative sau a contractelor colective de muncă pentru activitatea desfășurată:

a) drepturile acordate salariaților în natură, potrivit prevederilor din contractele colective de muncă, care se transformă în bani potrivit modului de evaluare stabilit prin Legea nr. 32/1991, republicată în temeiul art. II din Legea nr. 35 din 15 iunie 1993;

b) sumele acordate salariaților în diferite ocazii, sub formă de ajutoare bănești sau pentru compensarea unor cheltuieli, conform prevederilor contractelor colective de muncă;

c) indemnizația pentru concediu de odihnă stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 6/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților, inclusiv drepturile bănești acordate în baza contractelor colective de muncă cu ocazia plecării în concediu de odihnă;

d) indemnizațiile pentru concediile medicale, precum și celelalte drepturi ce se suportă de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome, în baza prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale și a contractelor colective de muncă;

e) ajutoarele care se acordă salariaților în baza prevederilor contractelor colective de muncă pe perioada concediului primit pentru susținerea examenului de absolvire a unor forme de învățământ;

f) drepturile acordate salariaților pentru zilele libere de care aceștia beneficiază în cazul unor evenimente familiale deosebite, potrivit prevederilor Legii nr. 6/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților, precum și pentru zilele festive și de sărbătoare sau pentru alte zile libere acordate, conform contractelor colective de muncă;

g) indemnizațiile care se acordă salariaților cu ocazia ieșirii la pensie, desfacerii contractului de muncă, în situația transferării, instalării la post sau detașării, potrivit prevederilor contractelor colective de muncă;

h) drepturile care se acordă salariaților pe perioada întreruperii lucrului .din cauze ce nu sunt imputabile acestora, potrivit prevederilor contractelor colective de muncă;

i) sumele ce se acordă salariaților pe perioada scoaterii din producție pentru desfășurarea unor activități cu caracter obștesc, reglementate prin acte normative sau prin contractele colective de muncă;

j) sumele corespunzătoare reducerii programului normal de lucru pentru mamele care au copii în vârstă de până la un an, sumele acordate pentru cei cărora li se desface contractul de muncă în vederea căutării unui nou loc de muncă, precum și pentru pauzele de masă și odihnă plătite, conform prevederilor contractelor colective de muncă;

k) drepturile acordate persoanelor fizice reprezentând contravaloarea manoperei pentru realizarea unor lucrări sau pentru desfășurarea unor activități pe bază de contract civil;

l) alte drepturi acordate personalului, similare cu cele de mai sus.