Monitorul Oficial 283/1993

De la wiki.civvic.ro
Sari la navigare Sari la căutare


Monitorul Oficial al României

Anul V, Nr. issue::0283 - Partea I - Marți, 7 decembrie year::1993

Legi și decrete

Lege privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Se constituie Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, denumită în cele ce urmează rezervație, zonă de importanță ecologică națională și internațională, care cuprinde următoarele unități fizico-geografice: Delta Dunării, sărăturile Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Brațul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare și marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv.

Limita continentală a rezervației este reprezentată de contactul Podișului Dobrogean cu zonele umede și palustre, potrivit anexei.

Art. 2. - Prin rezervație a biosferei, în sensul prezentei legi, se înțelege zona geografică cu suprafețele de uscat și de ape, inclusiv terenuri aflate permanent sub ape, în care există elemente și formațiuni fizico-geografice, specii de plante și animale care îi conferă o importanță biogeografică, ecologică și estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu natural național universal, fiind supusă unui regim special de administrare în scopul protecției și conservării acesteia, prin dezvoltarea așezărilor umane și organizarea activităților economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului deltaic și a resurselor sale naturale.

Art. 3. - Teritoriul rezervației este delimitat, potrivit anexei, în următoarele zone:

a) zone cu regim de protecție integrală;
b) zone tampon cu regim diferențiat de protecție în care se pot desfășura unele activități umane, precum și zone de reconstrucție ecologică;
c) zone economice în care se pot desfășura activități economice tradiționale.

Zonele cu regim de protecție integrală sunt protejate, în mod obligatoriu, de zone tampon.

Art. 4. - Pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes național al rezervației, precum și pentru refacerea și protecția unităților fizico-geografice definite la art. 1, se înființează Administrația Rezervației, instituție publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Tulcea, în subordinea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.

Conducerea Administrației Rezervației este realizată de Consiliul științific, în subordinea căruia se află Colegiul executiv, ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului științific. Guvernatorul este președintele Consiliului științific și al Colegiului executiv. Din Consiliul științific fac parte și 3 personalități din teritoriu, propuse de Consiliul Județean Tulcea. Guvernatorul și membrii Consiliului științific sunt numiți de Guvern, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, cu avizul prefectului județului Tulcea și al Academiei Române.

Funcția de guvernator este asimilată cu funcția de subsecretar de stat.

Consiliul științific adoptă hotărâri în domeniile fundamentale ale rezervației.

În componența Administrației Rezervației funcționează Corpul de inspecție și pază. Corpul de inspecție și pază realizează supravegherea întregului teritoriu al rezervației și sancționează nerespectarea măsurilor de protecție stabilite în statutul rezervației.

Art. 5. - Organizarea și funcționarea Administrației Rezervației se stabilesc prin statut propriu, avizat de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Academia Română și aprobat de Guvern, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. La întocmirea statutului se va avea în vedere alinierea la cerințele internaționale în problema protecției și reconstrucției mediului, precum și la convențiile internaționale la care România este parte, privind exploatarea căilor navigabile ale Dunării și a sectorului maritim aferent rezervației.

La propunerea Administrației Rezervației, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului emite norme tehnice privind desfășurarea activității economico-productive, de turism și agrement, pe teritoriul rezervației, în vederea prevenirii poluării și a perturbării echilibrului ecologic.

Art. 6. - Administrația Rezervației are următoarele atribuții:

a) evaluează starea ecologică a patrimoniului natural, organizează cercetarea științifică, asigură măsurile necesare conservării și protecției genofondului și biodiversității;
b) stabilește și aplică măsurile de reconstrucție ecologică a ecosistemelor deltaice;
c) identifică, delimitează și propune Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului declararea zonelor funcționale ale rezervației;
d) evaluează starea resurselor naturale și a nivelului de valorificare a acestora, în acord cu potențialul lor de regenerare și cu capacitatea de suport a ecosistemelor;
e) emite acordul și autorizația de mediu privind organizarea și desfășurarea activităților economico-productive, de turism și agrement de către persoane fizice sau juridice, în concordanță cu cerințele conservării biodiversității și a structurilor ecologice specifice;
f) exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor autorizațiilor prevăzute la lit. e);
g) sprijină și protejează activitățile economice tradiționale ale populației locale;
h) avizează, sub raportul protecției ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism de pe teritoriu] rezervației, elaborate potrivit legii;
i) stabilește, împreună cu titularul dreptului de administrare, locurile și condițiile de desfășurare a activităților de vânătoare și pescuit sportiv;
j) promovează activități de cercetare și cooperare științifică internațională;
k) organizează acțiunile de informare și educație ecologică;
l) conlucrează cu Regia Autonomă a Apelor „Apele Române” în vederea gospodăririi apelor și efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare;
m) cooperează cu comisiile interdepartamentale și comisiile județene de apărare împotriva calamităților sau catastrofelor;
n) colaborează cu autoritățile administrației publice pentru protejarea intereselor localnicilor, precum și pentru creșterea calității vieții și a standardului de civilizație;
o) stabilește, împreună cu Ministerul Transporturilor, regulile de circulație și acces pe brațele Dunării pentru bărci, șalupe, nave fluviale și maritime;
p) exercită activitatea de control cu privire la respectarea normelor de protecție a mediului în porturi, la instalațiile portuare din perimetrul rezervației.

Art. 7. - Cheltuielile Administrației Rezervației vor fi acoperite din subvenții de la bugetul de stat, din donații și din surse proprii.

Art. 8. - Dreptul populației locale din teritoriul Rezervației Biosferei „Delta Dunării” de a păstra obiceiurile specifice locale și activitățile economice tradiționale este garantat.

Administrația Rezervației va asigura, după caz, prin compensații, continuitatea activităților economice tradiționale.

Art. 9. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba delimitarea zonelor funcționale stabilite conform art. 3.

Art. 10. - Suprafețele terestre și acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub apă, care intră în componența Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes național, în administrarea directa a organului unic de conducere a rezervației.

Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 terenurile care se află în perimetrul rezervației și care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice și juridice sau aparțin domeniului public ori privat local sau județean.

Persoanele fizice sau juridice care dețin, cu titlu de proprietate, terenuri pe teritoriul rezervației sunt obligate să le gospodărească prin mijloace ecologice admise, tradiționale sau recomandate de autoritățile științifice.

Pentru valorificarea resurselor terestre și acvatice din zonele valorificabile economic, Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” propune Guvernului concesionarea, în condițiile legii, a unor suprafețe de terenuri și ape agenților economici autorizați și populației locale, care are drept de preempțiune.

Art. 11. - Taxele de autorizare pentru organizarea și desfășurarea unor activități economice de turism și agrement pe teritoriul rezervației se stabilesc, la propunerea Administrației Rezervației, de consiliul județean.

Desfășurarea de activități economico-productive, de turism și agrement de către persoane fizice și juridice, altele decât cele prevăzute la art. 10 alin. 4, se autorizează de Consiliul Județean Tulcea pe baza acordului și autorizației de mediu emise de Administrația Rezervației.

Art. 12. - Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

  1. executarea lucrărilor de amenajare și construcție, de orice natură ar fi ele, fără autorizația Administrației Rezervației;
  2. pescuitul sportiv în zone interzise sau în perioadele de prohibiție;
  3. recoltarea sau distrugerea ouălor păsărilor sălbatice, distrugerea cuiburilor sau a locurilor de cuibărit ale acestora;
  4. producerea, prin orice mijloace, de zgomote intense în perimetrele zonelor de cuibări sau de adăpost ale păsărilor, semnalizate în mod corespunzător;
  5. pătrunderea ambarcațiunilor ușoare în zone cu regim de protecție integrală;
  6. fotografierea sau filmarea în scop comercial fără plata taxelor legale;
  7. vânarea păsărilor sălbatice admise la vânat:
    a) fără plata taxei de autorizare a vânatului;
    b) în zone interzise vânatului;
    c) în perioadele de prohibiție sau cu depășirea numărului de piese autorizat pentru vânare de către Administrația Rezervației;
  8. nerespectarea restricțiilor de viteză pe căile de navigație de pe cuprinsul rezervației;
  9. debarcarea de pasageri sau turiști în zone interzise, cu excepția cazurilor de forță majoră;
  10. aruncarea în ape, împrăștierea pe teren sau depozitarea în locuri neautorizate a deșeurilor menajere;
  11. camparea în zone interzise sau în altfel de condiții decât cele autorizate de Administrația Rezervației;
  12. pășunatul pe terenuri ce constituie domeniul rezervației, fără autorizație din partea Administrației Rezervației;
  13. recoltarea sau incendierea stufului, a papurii și a fânului din zonele aparținând patrimoniului natural ale rezervației, fără autorizație din partea Administrației Rezervației, cu excepția recoltării stufului, papurii și a fânului pentru necesitățile populației locale;
  14. vânarea sau capturarea mamiferelor sălbatice mici, admise la vânat:
    a) fără plata taxei de autorizare a vânatului;
    b) în zone interzise vânatului;
    c) în perioadele de prohibiție sau cu depășirea numărului de piese autorizat pentru vânare de către Administrația Rezervației;
  15. defrișarea vegetației lemnoase din zonele aparținând patrimoniului natural al rezervației fără autorizație din partea Administrației Rezervației sau cu încălcarea condițiilor autorizate;
  16. recoltarea, în scopul comercializării, din zonele care aparțin patrimoniului natural al rezervației, a fructelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale și a unor organisme acvatice, altele decât peștii, fără autorizație din partea Administrației Rezervației;
  17. pășunatul în zonele cu regim de protecție ecologică integrală;
  18. folosirea pe teritoriul Deltei, în agricultură și silvicultură, a unor produse chimice și utilaje de administrare a acestora, neautorizate de Administrația Rezervației sau cu nerespectarea condițiilor autorizate, indiferent de proprietar;
  19. deteriorarea malurilor naturale sau amenajate, a terenurilor și a vegetației prin deplasarea unor utilaje sau prin efectuarea unor lucrări;
  20. tăierea sau deteriorarea arborilor declarați monumente ale naturii sau din zone cu regim de protecție ecologică integrală, abandonarea utilajelor sau a ansamblurilor în locuri neamenajate, indiferent de proprietarul terenului;
  21. recoltarea speciilor de plante declarate monumente ale naturii;
  22. vânarea de căpriori și de mistreți:
    a) fără plata taxei de autorizare a vânatului;
    b) în zone interzise vânatului;
    c) în perioadele de prohibiție sau cu depășirea numărului de piese și a condițiilor de vânare autorizate de Administrația Rezervației;
  23. vânarea de păsări și mamifere sălbatice ocrotite prin lege;
  24. utilizarea de momeli toxice în scopul braconajului sau al distrugerii unor animale sălbatice pe teritoriul rezervației;
  25. pătrunderea cu nave de putere medie și mare în zone interzise de pe teritoriul rezervației;
  26. deversarea de pe nave a deșeurilor de orice natură, cu excepția celor considerate ca periculoase care se sancționează potrivit art. 13 lit. h);
  27. pescuitul industrial, în zonele care constituie patrimoniul natural al rezervației, fără autorizație din partea Administrației Rezervației sau cu încălcarea condițiilor de autorizare;
  28. pescuitul industrial cu traulere în interiorul zonei maritime de coastă, delimitată de izobata de 20 m;
  29. neanunțarea imediată a poluărilor accidentale grave, de către cei care le-au cauzat, autorităților competente, precum și neluarea măsurilor posibile pentru limitarea urmărilor acestora;
  30. pescuitul industrial în perioadele de prohibiție;
  31. pescuitul sturionilor, în sectoarele dunărene de pe teritoriul rezervației, fără autorizație sau cu încălcarea condițiilor autorizate;
  32. transportul, depozitarea, scufundarea sau neutralizarea deșeurilor periculoase pe teritoriul rezervației;
  33. organizarea și desfășurarea de activități economice, de turism și agrement, în zone aparținând patrimoniului natural ale rezervației, fără autorizarea prealabilă din partea Administrației Rezervației;
  34. poluarea apelor și a terenurilor de pe teritoriul rezervației prin deversarea de ape uzate sau împrăștierea de deșeuri rezultate din activități economice.

Art. 13. - Contravențiile prevazute la art. 12 din prezenta lege se sancționează după cum urmează:

a) cele de la pct. 2-5, cu amendă de la 8.000 lei la 24.000 lei pentru persoane fizice și de la 12.000 lei la 36.000 lei pentru persoane juridice;
b) cele de la pct. 6-10, cu amendă de la 16.000 lei la 48.000 lei pentru persoane fizice și de la 24.000 lei la 72.000 lei pentru persoane juridice;
c) cele de la pct. 11-l3, cu amendă de la 32.000 lei la 96.000 lei pentru persoane fizice și de la 40.000 lei la 120.000 lei pentru persoane juridice;
d) cele de la pct. 14-16, cu amendă de la 60.000 lei la 180.000 lei pentru persoane fizice și de la 80.000 lei la 240.000 lei pentru persoane juridice;
e) cele de la pct. 17-21, cu amendă de la 100.000 lei la 300.000 lei pentru persoane fizice și de la 160.000 lei la 480.000 lei pentru persoane juridice;
f) cele de la pct. 22-25, cu amendă de la 160.000 lei la 480.000 lei pentru persoane fizice și de la 320.000 lei la 960.000 lei pentru persoane juridice;
g) cele de la pct. 26-28, cu amendă de la 240.000 lei la 720.000 lei pentru persoane fizice și de la 600.000 lei la 1.800.000 lei pentru persoane juridice;
h) cele de la pct. 1 și 29-34, cu amendă de la 480.000 lei la 1.440.000 lei pentru persoane fizice și de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei pentru persoane juridice.

Prevederile art. 26 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor nu se aplică.

Art. 14. - Contravențiile se constată și se sancționează de persoanele împuternicite de către Administrația Rezervației și de către organele Ministerului de Interne.

Art. 15. - În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 32/1968 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Art. 16. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Art. 17. - Orice dispoziții contrare prezentei legi se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 8 noiembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

Președintele Senatului, prof. univ. dr. Oliviu Gherman

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 8 noiembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 20 noiembrie 1993 | Nr. 82.


Anexă

 


Decret pentru promulgarea Legii privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării” și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 18 noiembrie 1993 | Nr. 200.



Decizii ale Curții Constituționale

Decizia Nr. 46[1] din 10 septembrie 1993

Victor-Dan Zlătescu - președinte
Ion Filipescu - judecător
Miklós Fazakas - judecător
Constantin Burada - magistrat-asistent.

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, examinând excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului, invocată de recurentele Leca Irina și Grămescu Maria în dosarul nr. 2084/1992 al Tribunalului Municipiului București, Secția a III-a civilă, constată următoarele:

Leca Irina și Grămescu Maria, în calitate de proprietare, au chemat în judecată Departamentul energiei electrice - Întreprinderea de Aparatură Electrică, solicitând evacuarea pârâtei din spațiul comercial meșteșugăresc - cameră pentru atelier, pivniță, debara și W.C. -, situat la parterul imobilului din str. Călărașilor nr. 51, municipiul București. Ulterior, reclamantele au solicitat introducerea în cauză, ca pârâte, și a Primăriei Sectorului 3 București, unitatea „Titan Al” și firma particulară „Epsilon”.

Judecătoria Sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr. 1239 din 27 februarie 1992, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că Întreprinderea de Aparatură Electrică deține spațiul în litigiu în baza contractului de închiriere încheiat cu ICRAL - Vitan (în prezent „Titan Al”) la data de 31 decembrie 1990, iar imobilul a trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 224/1951, în baza Deciziei nr. 536 din 4 iulie 1959 a fostului Sfat popular al raionului Tudor Vladimirescu, decizie necontestată de reclamante.

Împotriva acestei hotărâri reclamantele au declarat recurs și în fața Tribunalului Municipiului București, Secția a III-a civilă, la termenul din 23 noiembrie 1992, au ridicat excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 224/1951, susținând, în esență, că acesta contravine atât prevederilor constituționale în vigoare la data când a fost emis, cât și celor din actuala Constituție - art. 41 [în special alin. (7)] și art. 21.

Tribunalul, prin Încheierea din 23 noiembrie 1992, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei la Curtea Constituțională pentru a se putea pronunța asupra excepției, fără însă a-și exprima opinia în legătură cu problema ridicată, deși dosarul a fost restituit în acest scop.

Curtea Constituțională,

luând act de susținerea reclamantelor, de conținutul raportului întocmit de judecătorul desemnat, având în vedere dispozițiile Decretului nr. 224/1951, art. 144 lit. c) din Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, reține:

Pronunțarea deciziei în cazul unei excepții de neconstituționalitate de natura celei în cauză impune elucidarea unor probleme privind competența Curții Constituționale.

Este de menționat că prin Constituția actuală a României, în baza art. 140 și urm., s-a înființat Curtea Constituțională cu rolul de a fi garantul ordinii constituționale nou-create. Drept consecință, legile și celelalte acte normative emise înainte de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituțională anterioară, ar putea fi discutate sub aspectul constituționalității numai în raport cu acea ordine și de organismele pe care Constituția atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt însă aplicabile normele constituționale actuale numai în măsura în care ele au rămas în vigoare și după 8 decembrie 1991.

În speță, Decretul nr. 224/1951, a cărui neconstituționalitate se invocă, a fost expres abrogat prin art. 57 din Decretul nr. 221/1960.

Întrucât controlul de constituționalitate a legii nu poate privi decât legile în vigoare, intervenția Curții Constituționale în aprecierea constituționalității unor norme juridice abrogate ar fi contrară nu numai rolului și atribuțiilor sale stabilite prin Constituție, ci și doctrinei juridice, ar fi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivității legii.

Pe cale de consecință, excepția ridicată este vădit nefondată, în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

Curtea Constituțională
În numele legii
Decide:
Respinge ca vădit nefondată excepția de neconstituționalitate a Decretului nr 224/1951 invocată de Leca Irina și Grămescu Maria în dosarul nr. 2084/1992 al Tribunalului Municipiului București, Secția a III-a civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la 10 septembrie 1993.
Președinte,
Victor-Dan Zlătescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada



Referințe

  1. Definitivă prin nerecurare.