Monitorul Oficial 234/1992

De la wiki.civvic.ro
Versiunea din 7 aprilie 2012 10:24, autor: CivvicBot (discuție | contribuții) (convertesc issue:: la patru cifre.)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare


Monitorul Oficial al României

Anul IV, Nr. issue::0234 - Partea I - Marți, 23 septembrie year::1992

Hotărâri ale Curții Constituționale

Hotărârea nr. 2 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol este soluționarea contestației orale formulate de Partidul Social Democrat Tradițional din România, înregistrată sub nr. 179 din 31 august 1992, împotriva Hotărârii nr. 1 din 28 august 1992 a Biroului Electoral Central, prin care s-a respins cererea de înregistrare a candidaturii domnului Lucian Cornescu pentru funcția de Președinte al României.

Contestația a fost formulată în fața Biroului Electoral Central, cu ocazia pronunțării hotărârii, fără indicarea numelui contestatorului și a temeiurilor acesteia, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat.

Reprezentantul procuraturii a solicitat respingerea contestației, aceasta neputând fi promovată în lipsa cerințelor prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 68/1992 ce se aplică și în ceea ce privește alegerile pentru Președintele României, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 69/1992.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația reține următoarele:

Potrivit art. 144 lit. d) din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze contestația, care se va face în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 88/1992 raportate la art. 581 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile înscrise în art. 36 alin. (5) din Legea nr. 68/1992, precum și cu alte prevederi din aceeași lege, cum sunt cele cuprinse în art. 63 alin. {2), forma scrisă a contestației este o condiție de validitate.

În speță, așa cum rezultă din procesul-verbal al Biroului Electoral Central încheiat cu ocazia pronunțării hotărârii, contestația Partidului Social Democrat Tradițional din România a fost orală și nu cuprinde cerințele prevăzute de art. 36 alin, (5) din Legea nr. 63/1992 care se aplică, în mod corespunzător, și contestațiilor formulate împotriva înregistrării sau neînregistrării candidaturilor pentru alegerea Președintelui României potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992.

Față de cele arătate, se constată că formularea contestației nu s-a făcut în condițiile prevăzute de lege, respectiv, în formă scrisă, cu indicarea prenumelui și numelui contestatorului, a semnăturii, precum și a temeiurilor de fapt și de drept, situație în care urmează a fi respinsă neîntrunind condițiile prevăzute de lege.

Văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge contestația formulată de Partidul Social Democrat Tradițional din România împotriva Hotărârii nr. 1 din 28 august 1992 a Biroului Electoral Central, neîntrunind condițiile prevăzute de lege.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 3 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol este soluționarea contestației înregistrate sub nr. 180 din 31 august 1992, formulată de Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revoluției și Salvare Națională împotriva Hotărârii nr. 2 din 31 august 1992 a Biroului Electoral Central.

Potrivit art. 144 lit. d) din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze contestația, care se va face în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 47/ 1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992. raportate la art. 581 din Codul de procedură civilă.

În contestație, Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revoluției și Salvare Națională susține că în mod greșit Biroul Electoral Central a respins cererea de înregistrare a candidaturii domnului profesor doctor Seneca Sandrin Bergheanu cu motivarea că propunerea nu este însoțită de lista susținătorilor în condițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, deoarece această cerință a legii nu este prevăzută în Constituție și, în consecință, trebuie înlăturată.

Reprezentantul procuraturii solicită respingerea contestației întrucât, în conformitate cu art. 3 alin. (2) și art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, depunerea candidaturii se poate face numai dacă este însoțită de lista sau listele a cel puțin 100.000 susținători, cerință care este de ordine publică.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele: Potrivit art. 3 alin. (2) și art. 9 alin. (2) lit c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, candidaturile se pot depune la Biroul Electoral Central numai dacă sunt însoțite de lista sau listele a cel puțin 100.000 susținători, condiție instituită prin lege organică conform art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituție.

Rezultă, deci, că cerința legală a depunerii candidaturii pentru funcția de Președinte al României numai cu condiția de a fi susținută de cel puțin 100.000 alegători este de ordine publică, astfel că în mod întemeiat Biroul Electoral Central, prin hotărârea contestată, a respins cererea de înregistrare a candidaturii domnului profesor doctor Seneca Sandrin Bergheanu întrucât nu îndeplinea această cerință.

În legătură cu soluționarea contestației, Curtea constată că atribuțiile sale sunt numai cele prevăzute în art. 144 lit. d) din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și anume de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și a confirma rezultatele sufragiului.

În consecință, în cadrul contenciosului electoral pentru alegerile prezidențiale, Curtea Constituțională urmează să hotărască numai cu privire ia modul în care sunt respectate prevederile legale și celelalte condiții pentru alegerea Președintelui României instituite de Legea nr. 69/1992.

Față de cele arătate, având în vedere că însuși contestatorul recunoaște că nu a respectat cerințele legii referitoare la listele de susținători, se constată că susținerile făcute prin contestație sunt neîntemeiate, hotărârea Biroului Electoral Central urmând a fi menținută.

Văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca nefondată contestația formulată de Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revoluției și Salvare Națională împotriva Hotărârii nr. 2 din 31 august 1992 a Biroului Electoral Central.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Mihail Antonia Roman - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației formulate de domnul Octavian Rădulescu, domiciliat în București, str. Măgura Vulturului nr. 15, et. 1, ap. 2. sector 2, cu privire la înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României,

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Se face expunerea cazului, arătându-se că, prin contestația înregistrată sub nr. 185 la 31 august 1992, domnul Octavian Rădulescu apreciază că domnul Ion Iliescu nu întrunește condițiile pentru candidatura la funcția de Președinte al României.

Se pune în discuție din oficiu admisibilitatea contestației în funcție de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992.

Reprezentantul procuraturii susține că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 nu prevede o sancțiune pentru nedepunerea contestației la Biroul Electoral Central. Ca atare, această prevedere nu are caracter imperativ ci de recomandare.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele: Constată în ceea ce privește competența Curții de a soluționa contestația formulată de domnul Octavian Rădulescu, că, potrivit art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nr. 47/1992 și art. 11 alin, (3) din" Legea nr. 69/1992, este competentă a o soluționa.

În același timp, cunoscând că, potrivit prevederilor art, 144 lit. d) din Constituția României, Curtea are atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, constată că în cazul de față prevederea de la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 în legătură cu depunerea contestației la Biroul Electoral Central nu a fost respectată, ea fiind depusă direct la Curtea Constituțională.

Această prevedere are caracter imperativ, caracter pe care-l au de altfel, în general, reglementările Legii electorale, care prin natura lor, se referă nemijlocit la un interes public. De aceea, când legiuitorul a voit să le confere un caracter dispozitiv dar de recomandare a făcut-o, de regulă, în mod expres. În cazul de față, însă, caracterul imperativ al prevederilor art. 11 alin. (2) este legat și de faptul că, potrivit acestui text de lege, Biroul Electoral Central, o dată cu contestația, trebuie să înainteze și dosarul, sesizarea Curții Constituționale neputându-se face direct decât de persoanele și în condițiile prevederilor de la art. 144 din Constituție și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 69/1992, reglementările Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului referitoare ia judecarea contestațiilor se aplică și în ceea ce privește alegerile pentru Președintele României.

Drept consecință, contestația formulată de domnul Octavian Rădulescu se impune a se constata ca greșit depusă la Curtea Constituțională și va fi respinsă ca atare, domnia sa având latitudinea să formuleze contestație în condițiile prevăzute de lege.

Văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca greșit depusă contestația formulată de domnul Octavian Rădulescu, domiciliat în București, str. Măgura Vulturului nr. 15, et, 1, ap, 2, sector 2, cu privire la primirea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României,

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 5 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației formulate de domnul Mircea Dumitrescu, domiciliat în București, str, dr. Eugen Iosif nr. 12, sector 5, împotriva înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Mircea Druc pentru funcția de Președinte al României.

Procedura completă.

La apelul nominal se prezintă contestatorul, domnul Mircea Dumitrescu, precum și intimatul, domnul Mircea Druc.

Se face expunerea cazului, arătându-se că prin contestația înregistrată sub nr. 189 din 1 septembrie 1992, domnul Mircea Dumitrescu susține că domnul Mircea Druc nu poate candida la funcția de Președinte al României având dublă cetățenie, ceea ce contravine art. 16 alin. (3) din Constituție.

Domnul Mircea Dumitrescu, în dovedirea contestației, solicită să se ia interogatoriu domnului Mircea Druc, probă admisă de Curte. Răspunsurile au fost consemnate în interogatoriu.

La cererea Curții și a reprezentantului procuraturii, domnul Mircea Druc a mai făcut următoarele precizări: a avut cetățenia română prin naștere și fără voia sa i s-a atribuit cetățenia sovietică, iar la data de 6 iulie 1992 a redobândit cetățenia română; are o singură cetățenie, cea română, întrucât Republica Moldova nu admite dubla cetățenie, iar între România și Republica Moldova nu există un tratat care să permită dubla cetățenie; în perioada cât a fost prim-ministru al guvernului Republicii Moldova a avut cetățenia sovietică; își asumă întreaga răspundere pentru declarația dată în fața Biroului Electoral Central.

Domnul deputat loan Alexandru, din partea mai multor deputați, a depus o declarație prin care se solicită respingerea contestației, ce s-a atașat la dosar.

Dându-se părților cuvântul în fond, domnul Mircea Dumitrescu susține contestația astfel cum a fost formulată, apreciind că probele administrate confirmă cele sesizate.

Domnul Mircea Druc arată că are numai cetățenia română și solicită ca dezvoltarea motivelor pe care se întemeiază această afirmație să fie făcută de consilierul său, domnul Constantin Negrescu. Contestatorul a fost de acord cu această solicitare.

S-a dat cuvântul domnului Constantin Negrescu care a arătat, în esență, că domnul Mircea Druc nu a dobândit cetățenia Republicii Moldova după intrarea în vigoare a noii legi privind cetățenia, întrucât nu a făcut demersurile necesare în acest scop, așa cum rezultă din faxul primit de la Ministerul Afacerilor Externe nr. 3246 din 2 septembrie 1992 și nici nu mai poate în prezent îndeplini aceste formalități întrucât, între timp, a dobândit cetățenia română, iar Republica Moldova nu admite dubla cetățenie.

Reprezentantul procuraturii învederează faptul că problema ce urmează a fi soluționată este foarte sensibilă întrucât domnul Mircea Druc a fost cetățean român la naștere și o dată cu destrămarea U.R.S.S. este posibil să fi redobândit această cetățenie.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 596/1991 cu privire la cetățenia în Republica Moldova, domnul Mircea Druc a dobândit cetățenia moldovenească în virtutea legii; ceea ce presupune și posibilitatea pierderii ei tot în virtutea legii; cum aceeași lege interzice dubla cetățenie iar domnul Mircea Druc este necontestat cetățean român, reprezentantul procuraturii supune atenției Curții Constituționale dacă domnul Mircea Druc nu a pierdut cetățenia moldovenească tot în virtutea legii,

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele: În conformitate cu art. 144 lit. d).din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze contestația.

Prin contestație se susține că domnul Mircea Druc are și cetățenia Republicii Moldova, astfel încât nu poate ocupa funcția de Președinte al României, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție și, deci, nu poate fi ales în această funcție, în conformitate cu art. 35 din Constituție, iar înregistrarea candidaturii sale este contrară prevederilor art. 10 din Legea nr. 69/1992.

Este de principiu că cetățenia se stabilește în funcție de legea aplicabilă în țara a cărei cetățenie este în discuție și că, în acest scop, organul de jurisdicție este ținut să asigure interpretarea acestei legi.

Ținând seama că, potrivit art. 7 din Legea nr. 596/ 1991 cu privire la cetățenia în Republica Moldova, nu se admite dubla cetățenie și cum domnul Mircea Druc are cetățenia română, nu o poate avea și pe aceea a Republicii Moldova. De altfel, domnul Mircea Druc nu a solicitat, în termenul legal de un an, trecerea pe actul său de identitate a cetățeniei Republicii Moldova, așa cum prevede expres Regulamentul provizoriu de punere în aplicare a legii, aspect confirmat prin faxul Ministerului Afacerilor Externe nr. 3246 din 2 septembrie 1992 și, pentru motivele sus-menționate, nici nu mai are posibilitatea să o facă. Rezultă deci, că nu se poate reține că domnul Mircea Druc are, pe lângă cetățenia română, și cetățenia Republicii Moldova.

Având în vedere că nici din probele administrate la cererea domnului Mircea Dumitrescu nu se poate trage concluzia că domnul Mircea Druc este cetățean al Republicii Moldova, se constată că susținerile făcute de contestator nu se confirmă și, în consecință, contestația urmează a fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992. art. 2 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge contestația formulată de domnul Mircea Dumitrescu, domiciliat în București str. dr. Eugen Iosif nr. 12, sector 5, împotriva înregistrării de către Biroul Electoral Central a- candidaturii domnului Mircea Druc.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 6 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Mihail Antoniu Roman - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației înregistrate sub nr. 202 la 3 septembrie 1992, formulată de domnul Nicolae Adrian, privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Se face expunerea cazului, arătându-se că domnul Nicolae Adrian a contestat înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, cu motivarea că nu a răspuns acuzației aduse de ziarul „România Liberă” din data de 15 august 1992, respectiv că ar fi dispus folosirea armamentului de război împotriva manifestanților.

Reprezentantul procuraturii este de părere că motivul invocat în contestație nu constituie, în sensul prevederilor art. 35 din Constituție, un impediment pentru a fi ales și conform art. 10 din Legea nr. 69/ 1992 pentru a candida și cere respingerea contestației.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația reține următoarele:

Curtea constată că este competentă să soluționeze contestația, potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.

Examinând motivele contestației, Curtea constată că impedimentele pentru a fi ales sunt expres și limitativ prevăzute de art. 35 combinat cu art. 34 și art; 16 alin. (3), respectiv art. 37 alin. (2) din Constituție.

Motivul invocat în contestație nu se încadrează în nici unul din aceste impedimente care sunt de strictă interpretare, astfel încât nu poate constitui un temei de infirmare a înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu.

Curtea, în exercitarea atribuției de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, prevăzută de art. 144 lit. d) din Constituție și art. 13 B a) din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nr. 47/1992, verifică dacă Biroul Electoral Central prin soluția adoptată a ținut seamă de prevederile art. 9, 10 și 11 din Legea nr. 69/1992, fără a cerceta vreunul din motivele de nedemnitate pe care contestatorul le invocă.

Asupra meritelor sau necorespunderii candidatului care și-a depus și căruia i s-a înregistrat candidatura se pronunță cetățenii, în ziua alegerilor, prin exercitarea dreptului lor de vot.

Văzând și prevederile art. 13 B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca nefondată contestația formulată de domnul Nicolae Adrian, domiciliat în București, str, Muzelor nr. 14, sector 4, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 7 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Mihail Antoniu Roman - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației formulate de domnul Voivozeanu Eugen, domiciliat în Alexandria, str. Libertății nr. 1, bl. G 100 A, ap. 3 și înregistrată sub nr. 203/3 septembrie 1992 privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 35 din Legea nr. 63/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Se face expunerea cazului, arătându-se că domnul Voivozeanu Eugen a contestat înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României cu motivarea că nu se justifică să candideze

întrucât a semnat un tratat cu fosta Uniune Sovietică, prin care se confirmau granițele existente.

Reprezentantul procuraturii arată că motivul invocat în contestație, legat de modul în care Președintele României și-a exercitat una din atribuțiile conferite de Decretul-lege nr. 92/1990, nu poate constitui un impediment legal pentru înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, contestația urmând să fie respinsă.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația reține următoarele:

În temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze contestația.

Examinând motivele contestației, Curtea constată că în virtutea atribuțiilor conferite de Decretul-lege nr. 92/1990, Președintele României a încheiat un tratat cu fosta Uniune Sovietică, pe care însă nu 1-a supus spre ratificare. Această împrejurare nu se poate încadra în nici unul din impedimentele pentru a fi ales prevăzute de art. 35 combinat cu art. 34, art. 16 alin. (3) și art. 37 alin. (2) din Constituție, astfel încât nu poate constitui un motiv legal de infirmare a înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu. De principiu impedimentele pentru a fi ales, care potrivit art. 10 din Legea nr. 69/ 1992 constituie și impedimente pentru a candida, sunt de strictă interpretare și ca atare nu pot fi extinse la altă situație decât cele prevăzute expres de lege.

Curtea, în exercitarea atribuției de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, prevăzută de art. 144 lit. d) din Constituție și art. 13 B a) din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nr. 47/1992, verifică dacă Biroul Electoral Central prin soluția adoptată a ținut seamă de prevederile art. 9, 10 și 11 din Legea nr. 69/1992, fără a cerceta vreunul din motivele da nedermitate pe care contestatorul le invocă.

Asupra meritelor sau necorespunderii candidatului care și-a depus și căruia i s-a înregistrat candidatura se pronunță cetățenii, în ziua alegerilor, prin exercitarea dreptului lor de vot.

Văzând și prevederile art, 13 Ba) și art. 28 din Legea nr. 47/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca nefondată contestația formulată de domnul Voivozeanu Eugen, domiciliat în Alexandria, str. Libertății nr. 1, bl. G 100 A, ap. 3, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 8 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Mihail Antoniu Roman - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației înregistrate sub nr, 204 la 3 septembrie 1992 și formulată de doamna Doina Cornea, domiciliată în Cluj, str. Alba Iulia nr. 16, privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr, 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Se face expunerea cazului, arătându-se că doamna Doina Cornea a contestat înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, cu mențiunea că rolul pe care susține că l-ar fi avut domnul Ion Iliescu, în cadrul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, îl fac incompatibil cu funcția de Președinte al României. De asemenea, i se impută arestarea multor manifestanți nevinovați din Piața Universității.

Reprezentantul procuraturii arată că motivele invocate în contestație nu se încadrează în impedimentele prevăzute de Constituție pentru a putea fi ales și, ca atare, cere respingerea contestației.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația reține următoarele:

În temeiul art. 11 alin, (3) din Legea nr. 69/1992 și art. 27 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nr. 47/1992, constată că este competentă să soluționeze contestația.

În ce privește motivele contestației, Curtea constată că evenimentele din 13-15 iunie 1990 și urmările lor de arestare a unor manifestanți nevinovați au făcut obiectul unei anchete parlamentare.

Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute la art. 35 combinat cu art. 34, art. 16 alin. (3) și art, 37 alin. (2) din Constituție, care constituie impedimente pentru a fi ales. Ținând seama de faptul că aceste impedimente sunt de strictă interpretare, ele nu pot fi extinse și la alte împrejurări, astfel încât contestația prin care se sugerează o asemenea extindere este neîntemeiată.

Curtea, în exercitarea atribuției de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, prevăzută de art. 144 lit. d) din Constituție și art. 13 B a) din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nr. 47/1992, verifică dacă Biroul Electoral Central prin soluția adoptată a ținut seamă de prevederile art. 9, 10 și 11 din Legea nr. 69/1992, fără a cerceta vreunul din motivele de nedemnitate pe care contestatoarea le invocă.

Asupra meritelor sau necorespunderii candidatului care și-a depus și căruia i s-a înregistrat candidatura se pronunță cetățenii, în ziua alegerilor, prin exercitarea dreptului lor de vot.

Vazând și prevederile art. 13 B a) și art. 23 din Legea nr. 47/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca nefondată contestația formulată de doamna Doina Cornea, domiciliată în Cluj, str. Alba Iulia nr. 16, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea


Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 9 din 1 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Mihail Antoniu Roman - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației înregistrate sub nr. 207 la 3 septembrie 1992, formulată de domnul Octavian Rădulescu, domiciliat în București, str. Măgura Vulturului nr. 15, et. 1, ap. 2, sector 2, privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Se face expunerea cazului, arătându-se că domnul Octavian Rădulescu a contestat înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, cu motivarea că domnul Ion Iliescu ar fi autorul moral al violențelor din 28 ianuarie 1990 și din 13-15 iunie 1990, precum și că ar fi dezinformat opinia publică cu privire la aceste evenimente.

Reprezentantul procuraturii solicită respingerea contestației întrucât motivele invocate nu se încadrează în impedimentele pentru a fi ales prevăzute de Constituție, la care face trimitere și art. 10 din Legea nr, 69/1992.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația reține următoarele: Cunoscând dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, Curtea constată că este competentă să o soluționeze.

Examinând motivele contestației, Curtea constată că după evenimentele din 28 ianuarie 1990, domnul Ion Iliescu a fost ales ca Președinte al României la data de 20 mai 1990 prin vot universal, că evenimentele din 13-15 iunie 19B0 au făcut obiectul unei anchete parlamentare, iar declararea domnului Ion Iliescu ca Președinte al României s-a făcut în ședința de la data de 20 iunie 1990.

Motivele invocate în contestație nu se încadrează în prevederile constituționale referitoare la dreptul de a fi ales.

Potrivit prevederilor art. 35 coroborat cu art. 34 din Constituție singura nedemnitate morală ce constituie un impediment pentru o persoană de a candida este pierderea drepturilor electorale ca urmare a unei hotărâri de condamnare.

Curtea, în exercitarea atribuției de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, prevăzută de art. 144 lit. d) din Constituție și art. 13 B a) din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nr. 47/1992, verifică dacă Biroul Electoral Central prin soluția adoptată a ținut seamă de prevederile art. 9, 10 și 11 din Legea nr. 69/1992, fără a cerceta vreunul din motivele de nedemnitate pe care contestatorul le invocă.

Asupra meritelor sau necorespunderii candidatului care și-a depus și căruia i s-a înregistrat candidatura, se pronunță cetățenii, în ziua alegerilor, prin exercitarea dreptului lor de vot.

Văzând și prevederile art. 13 B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992,

pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitatea membrilor menționați,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca nefondată contestația formulată de domnul Octavian Rădulescu, domiciliat în București, str. Măgura Vulturului nr. 15, et. 1, ap. 2, sector 2, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea


Ordine

Ministrul comerțului și turismului

Ordin privind măsuri de aplicare a Rezoluției nr. 757/1992 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 805/1990, cu modificările ulterioare, privind organizarea și atribuțiile Ministerului Comerțului și Turismului,

având în vedere declarația Guvernului României din 3 iunie 1992 și din 15 iulie 1992, precum și prevederile Ordinelor ministrului comerțului și turismului nr. 88/6 iunie 1992, 102/29 iunie 1992, 112/ 15 iunie 1992 și ținând seamă de Instrucțiunile nr. 5/4765 aprobate în ședința de guvern din 19 august 1992 privind Rezoluția nr. 757/1992 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru impunerea de sancțiuni Republicii Federative Iugoslavia (Serbia și Muntenegru),

ministrul comerțului și turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Exportul tuturor mărfurilor și produselor originare sau provenind din România către Bosnia Herțegovina, Croația și Slovenia, precum și către Macedonia, care tranzitează Serbia și Muntenegru, este supus procedurii de obținere prealabilă a licenței de export emise de către Ministerul Comerțului și Turismului în condițiile normelor în vigoare.

Art. 2. - Licența de export va fi eliberată în condițiile existenței:

  • unei licențe de import sau, în cazul produselor liberalizate, a unui alt document, emis de autoritățile competente ale țărilor importatoare, care să ateste utilizarea mărfurilor pe teritoriul țărilor enumerate în art. 1;
  • certificatului prevăzut în art. 3, în cazul în care agentul economic din România a mai exportat anterior mărfuri în condițiile prezentului ordin.

Art. 3. - La ajungerea mărfii la destinație, exportatorul mărfii va obține, din partea autorităților competente a teritoriilor enumerate în art. 1, ori certificat care să ateste sosirea și descărcarea mărfurilor și produselor originare sau provenind din România. Acest certificat va fi depus operativ la Ministerul Comerțului și Turismului - Direcția generală de politică comercială, în vederea comparării conținutului său cu licența de export eliberată.

Art. 4. - Încălcarea dispozițiilor prezentului ordin de către persoanele fizice sau juridice române atrage după sine aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.

Art. 5. - Prevederile prezentului ordin se aplică pe perioada de valabilitate a Rezoluției nr. 757/1992 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și se dau publicității.

Ministrul comerțului și turismului, Constantin Fota

București, 14 septembrie 1992.

Nr. 134.