Monitorul Oficial al României

Anul IV, Nr. issue::238 - Vineri, 25 septembrie year::1992

Hotărâri ale Curții Constituționale

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 10 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației nr. 223/7 septembrie 1992, formulată de domnul Ion Adrian Mihalcea, privind înregistrarea candidaturii la funcția de Președinte al României a domnului Ion Iliescu.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, art. 85 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă.

Motivele contestației privesc: comiterea de către domnul Ion Iliescu de greșeli grave în exercitarea mandatului, promulgarea legii privind Consiliul Suprem de Apărare a Țării și preluarea funcției de președinte al acestuia, numirea ca prim-ministru a domnului Theodor Stolojan cu încălcarea prevederilor art. 82 din legea electorală, nedizolvarea Parlamentului și neorganizarea de noi alegeri urmare încetării rolului acesteia de Adunare Constituantă, semnarea tratatului Iliescu-Gorbaciov.

Domnul procuror pune concluzii de respingerea contestației, arătând că motivele invocate nu constituie, în sensul art, 35 coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și art. 34 din Constituție și art. 10 din Legea nr. 69/1992, impedimente pentru înregistrarea candidaturii, domnului Ion Iliescu.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992. pentru alegerea Președintelui României, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie, să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid poliție (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit, până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată ea acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui ternei legal pentru infirmarea înregistrării, de către Biroul Electoral Central, a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

pentru motivele arătate, Curtea Constituțională, în Unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnul Ion Adrian Mihalcea împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte ai României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 11 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația nr. 232/7 septembrie 1992 a domnului Dima Gh. Iulian, domiciliat în municipiul Ploiești, str. Rodica nr. 3, județul Prahova, formulată împotriva prezenței demnului Ion Iliescu pe lista de candidați pentru Senat: a Frontului Democrat al Salvării Naționale și împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Motivele invocate în contestație sunt următoarele:

1. Prezența domnului Ion Iliescu pe lista de candidați pentru Senat a F.D.S.N. încalcă legea electorală și Constituția țării.

2. Domnul Ion Iliescu nu poate candida la funcția de Președinte al României datorită activității sale din timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 și având în vedere punctul 8 din proclamația de la Timișoara.

Reprezentantul Procuraturii pune concluzii de respingere a contestației astfel: pentru primul capăt al acesteia pe motiv de necompetență a Curții Constituționale de soluționare a propunerilor de candidați pentru funcții de senatori sau deputați, conform Legii nr. 69/1992, aceasta soluționând numai contestațiile la candidaturile la funcția de Președinte al României, iar pentru celălalt capăt de contestație, pentru că nu sunt încălcate prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Deliberarea a avut loc azi 7 septembrie 1992.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 68/199,2, contestațiile privind înregistrarea sau respingerea candidaturilor pentru Camera Deputaților și Senat se soluționează de tribunalul în a cărui rază teritorială este circumscripția electorală, astfel încât constată că nu este competentă să soluționeze acest capăt de cerere al contestatorului, urmând să-și decline competența în favoarea organului jurisdicțional competent.

Cât privește contestarea înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze acest capăt de cerere potrivit prevederilor art. 144 lit. d) din Constituție, art. 27 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.

Soluționarea se va face în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat eu art. 581 din Codul de procedură civilă.

În legătură cu motivele invocate în contestarea candidaturii domnului Ion Iliescu, Curtea Constituțională constată că impedimentele pentru a fi ales sunt de ordine publică, de strictă interpretare și numai cele prevăzute de Constituție.

În ce privește alegerile prezidențiale, aceste impedimente sunt: dubla cetățenie, cetățenia străină ori domiciliul în străinătate (art. 16 alin. (3), pierderea drepturilor electorale (art, 35 alin: (1), coroborat cu art. 34 alin. (2), interdicția prevăzută la art. 37 alin. (3) și interdicția prevăzută de art. 81 alin. (4). censul de vârstă prevăzut de art. 35 alin. (2), din Constituție.

După cum rezultă din enumerarea de mai sus, motivele contestației activitatea legată de evenimentele din 13-15 iunie 1990 și încălcarea punctului 8 din proclamația de la Timișoara nu se încadrează în nici unul din impedimentele pentru a fi ales, astfel încât nu pot fi reținute ca temei pentru respingerea înregistrării candidaturii.

De altfel, aceste motive, prin natura lor, constituie obiectul problematicii campaniei electorale în curs și deci, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cura ele sunt definite de Constituție și legea sa organică.

Văzând, dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, precum și prevederile art. 581 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

În temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992,

pentru motivele arătate, Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Declină competența de soluționare a capătului de contestație privind candidatura domnului Ion Iliescu pentru Senat pe listele Frontului Democrat al Salvării Naționale în favoarea Tribunalului municipiului București.

2. Respinge, ca neîntemeiată contestația domnului Dima Gh. Iulian împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

3. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 12 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației înregistrate sub nr. 227/7 septembrie 1992, formulată de domnul Chitu N. Ioan, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992 coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă.

Motivele contestației împotriva candidaturii domnului Ion Iliescu sunt: ilegala deținere actuală a funcției de Președinte al României, calitatea de om de încredere al lui Nicolae Ceaușescu și de director al Editurii Tehnice; dispunerea arestării abuzive a contestatorului în anul 1985.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu încalcă prevederile art. 16 alin. (3) și art. 37 din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele-condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin, 2);

b) să aibă numai cetățenia română, și domiciliul în țară (art. 16 alin, 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în, contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de domnul Chițu N. Ioan, domiciliat în București, str. Tincani nr. 8, bloc Z 18, etaj 7, Ap. 45, împotriva înregistrării candidaturii demnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 13 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992 coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. arată:

Constituția din 1923 nu a fost revizuită și, ca atare, funcția de șef al statului nu a devenit vacantă și, deci, nu poate fi ocupată până ce nu este clarificat acest aspect; prin textul constituțional, adoptat de Constituantă la 21 noiembrie 1991, Constituția din 1965 nu este abrogată în mod expres, ba mai mult, Adunarea Constituantă nu a fost învestită de poporul român să legitimeze acte normative intitulate constituții; prin Constituția din 1965 a fost instituită funcția prezidențială, dar funcția de șef al statului era exercitată de un organ colegial, nu unipersonal; poporul român nu a fost consultat prin referendum asupra formei de guvernământ.

Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. acceptă numai acele candidaturi la funcția de Președinte care se obligă să pună în executare și să slujească exclusiv voința suverană și supremă a poporului român, candidații trebuind, totodată, să-și clarifice la obținerea magistraturii poziția față de contractul social.

Domnul procuror pune concluzia de respingere a contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34. alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată, că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B. a) din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992, Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 21, ap. 10, sector 4, formulată împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 14 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația nr. 226/7 septembrie 1992 formulată de domnul Panaitescu Edmond, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit art. 28 alin. (1} din Legea nr. 69/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992 coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă.

Motivele contestației domnului Panaitescu Edmond sunt: participarea fără drept a domnului Ion Iliescu pe listele unui partid politic la alegerile pentru Senat; imposibilitatea consultării listei de candidați, respectiv rezoluția judecătorului care a înregistrat candidatura; favorizarea de către domnul Ion Iliescu a unor categorii de infractori de drept comun; instituționalizarea refuzului înregistrării de către instituțiile de stat a plângerilor și sesizărilor; săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals cu ocazia conferinței de presă din 16 iulie 1992; menținerea limitării prerogativelor autorității judecătorești; menținerea în vigoare a Ordinului Ministerului Justiției nr. 96/C/7.02.1973 în temeiul căruia se efectuează operațiuni frauduloase la notariatele de stat; învestirea, în numele domniei sale, cu formula executorie a hotărârilor judecătorești nule de drept.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, deoarece prin motivele invocate în aceasta nu sunt încălcate prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională Luând în dezbatere contestația, reține următoarele: în temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 15 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constata că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru motivele arătate,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația domnului Panaitescu Edmond, domiciliat în București, str. Dr, Radovici nr. 6, etaj 1, ap. 2S sector 5, cod 76257, formulată împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 15 din 7 septembrie 1392

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației nr. 228/7 septembrie 1992, formulată de domnul Mihai Cândea Muscel, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

În motivarea contestației se arată: în cele treizeci și trei de luni de dublă învestitură, candidatul s-a dovedit necorespunzător în munca, fiind încă înrobit concepțiilor, comportamentului și obligațiilor anterioare, care afectează astfel dreptul României de a avea o imagine, bună în lume activitatea desfășurată de domnul Ion Iliescu a prejudiciat și prejudiciază în continuare normala noastră dezvoltare și sprijinul pentru recuperarea valorilor răpite de ocupația roșie; nerespectarea și ignorarea prevederilor Constituției, nedepunerea jurământului de credință față de popor și voința poporului, precum și a jurământului de respectare a voinței unice supreme și suverane a românilor; nedeclararea publică a ideii că poporul este deținătorul subiect titular al puterii supreme în stat: lipsuri determinate de neorganizarea unei campanii de informare privind drepturile și libertățile fundamentale, mecanismele democrației directe și democrației reprezentative, rosturile și conținutul clauzelor contractului social, respectul legilor; ignorarea clauzelor contractului social; nu a vegheat să-și apropie valorile și exercițiile comportamentale specifice democrației; ca emanat al voinței revoluționare a poporului român avea obligația să salveze tot ce ține de voința românilor; patronează scenarii care au făcut ca starea națiunii să fie până la evidența catastrofală; nu se obligă în fața electoratului ca după alegeri să facă totul pentru fuzionarea F.S.N. și F.D.S.N.; nu și-a adus la îndeplinire prerogativele prevăzute în art. 80 din Constituție.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează Ia funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politie (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legai pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnul Mihai Cândea Muscel, domiciliat în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 2 A, et. 1, ap. 11, sector 4, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 16 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol este soluționarea contestației înregistrate sub nr. 225/7 septembrie 1992, formulată de Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului, privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 83 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivare, Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului susține că domnul Ion Iliescu sprijină strategia de tranziție în scopul reinstaurării, pe cale economică, a puterii politice, dizolvate la 22 decembrie 1989.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu încalcă prevederile art. 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) și art. 37 din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată: că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana oare candidează ia funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2};

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului, cu sediul în Făgăraș, str. Trandafirilor nr. 43, județul Brașov, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 17 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației înregistrate sub nr. 233/7 septembrie 1992, formulată de domnul Nicolae Cerveni, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992 coroborat eu art. 581 din Codul de procedură civilă.

Prin contestație, domnul Nicolae Cerveni susține că în mod greșit Biroul Electoral Central a înregistrat candidatura domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, deoarece prin întreaga sa activitate desfășurată în ultimii 35 de ani a încălcat principiile elementare ce caracterizează un stat democratic și drepturile fundamentale ale omului consfințite și în actuala Constituție. Astfel, în perioada 1956-1959, în calitate de președinte al U.A.S.R., a condus personal acțiunile de reprimare a studenților care au simpatizat cu mișcările revoluționare, anticomuniste, de la Budapesta; în funcțiile deținute ca președinte al. U.A.S.R., prim-secretar al C.C. - U.T.C., secretar cu propaganda al C.C. - P.C.R. și secretar cu propaganda al C.J. Timiș al P.C.R., a coordonat sau condus nemijlocit resortul de activitate prin care libertatea conștiinței era încălcată; în funcția de secretar al C.J. Iași al P.C.R. a tolerat toate abuzurile săvârșite de organele represive; în seara zilei de 22 decembrie 1989, sub pretextul atacurilor unor grupuri teroriste, a încercat să provoace ocuparea țării de către trupe străine; în primăvara anului 1991 a trădat din nou interesele țării prin semnarea unui tratat cu fosta U.R.S.S., prin care se menține starea de dependență î României și a refuzat să denunțe tratatul Ribbentrop-Molotov; existau puternice indicii cu privire la implicarea sa în crimele săvârșite ulterior după-amiezei zilei de 22 decembrie 1989, care i-au favorizat preluarea puterii și asupra cărora autoritățile refuză dezvăluirea adevărului; în scopul dezbinării sistematice, pe diferite planuri, a populației și pentru a distrage atenția acesteia de la problemele grave cu care este confruntată țara, a încurajat prin pasivitate și chiar a provocat în mod direct grave incidente între români și maghiari la Târgu Mureș, între muncitori și intelectuali, îndeosebi în București, între mineri și populația capitalei, în general - împotriva tuturor opozanților săi; a încălcat art. 1 alin. (3) din Constituție, prin care se garantează demnitatea omului, caracterizând drept golani, în aprilie 1990, opozanții săi, iar în august 1992 interpelând cu expresia „măi, animalule” un cetățean care, în virtutea libertății de exprimare, îl contesta; fiind un ateu convins, în situația alegerii sale în funcția de Președinte al României, nu va putea depune jurământul care se încheie, astfel cum prevede art. 82 alin. (2) din Constituție, cu formula „Așa să-mi ajute Dumnezeu”

Se solicită Curții Constituționale să se pronunțe dacă refuzul discutării rapoartelor Comisiei parlamentare de anchetă cu privire la. evenimentele din 13-15 iunie 1990 constituie o măsură constituțională sau neconstituțională.

Domnul procuror pune concluzii de respingere, întru cât motivele invocate în contestație nu constituie, în sensul prevederilor art. 35 din Constituție și art. 10. din Legea nr. 69/1992, impedimente pentru a candida și, respectiv, pentru a fi ales.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoanele care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv vârsta de cel puțin 35 de ani (art, 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Cu privire la cererea contestatorului de a se examina constituționalitatea sau neconstituționalitatea refuzului Parlamentului de a discuta rapoartele Comisiei de anchetă în legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990, aceasta nu poate fi primită, întrucât potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1932, Curtea Constituțională nu poate fi sesizată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 144 din Constituție și în condițiile stabilite potrivit legii sale de organizare și funcționare.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge ca neîntemeiată contestația domnului Nicolae Cerveni, domiciliat în București, str. Crișul Alb nr. 33, bloc 3, scara B, etaj 2, ap. 16, sector 4, formulată împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu -- judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., privind înregistrarea

candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art, 28 alin. (1), din Legea nr. 69/1992, art 85 din Legea nr. 68/1992, coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. invocă prevederile art. 81 alin. (4) din Constituție, conform cărora nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României mai mult de două mandate, acestea putând fi succesive, ori, în fapt, domnul Ion Iliescu, după 22 decembrie 1989, a exercitat prerogativele șefului statului, fiind ales mai întâi în C.F.S.N., apoi în C.P.U.N. și, în fine, din nou ales la 20 mai 1990, textul art. 81 din Constituție nefăcând distincție între caracterul provizoriu sau relativ determinat al mandatului și neavând relevanță conținutul altui text care precizează durata mandatului,

Domnul procuror solicită respingerea contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu constituie încălcări ale prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, constată că este competentă să o soluționeze potrivit art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 și reține următoarele:

Cu privire la motivele contestației, Curtea Constituțională constată că acestea sunt neîntemeiate.

Constituția României a fost adoptată pe 21 noiembrie 1981 și a intrat în vigoare pe data aprobării ei prin referendum la data de 8 decembrie 1991. Ca atare, întregul sistem pe care ea îl fundamentează se aplică tuturor autorităților publice, fără distincție, începând cu intrarea sa în vigoare.

Art. 15 alin. (2) din Constituție precizează că legea dispune numai pentru viitor, făcând o singură excepție, în cazul legii penale mai favorabile. Este de la sine înțeles că acest principiu se aplică și legii fundamentale.

De altfel, în art. 149 din Constituție se menționează expres că „prezenta Constituție intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum”.

De aici rezultă că orice judecată cu privire la logica, semnificația și implicațiile unor texte ale Constituției, inclusiv cele care privesc instituția Președintelui României, se analizează și se interpretează începând cu situațiile care apar după intrarea ei în vigoare.

Ca atare, textul art. 81 alin. (4), după care nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate, acestea putând fi și succesive, își găsește aplicare numai pentru viitor.

Pe de altă parte Constituția României are în vedere funcția de Președinte al României, funcție instituită după 22 decembrie 1989 prin Decretul-lege nr. 92/1990, și nu funcția de președinte al Parlamentului provizoriu, cum a fost Consiliul Frontului Salvării Naționale, respectiv, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională.

Văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art, 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

pentru motivele arătate, Curtea Constituțională, în unanimitate.

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca neîntemeiată contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 2 A, etaj 1. ap. 10, sector 4, cod poștal 75576, formulată împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 19 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația cu nr. 218/7 septembrie 1992a Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., privind înregistrarea candidaturii domnului Mircea Druc la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 85 din Legea nr.68/1992 pentru, alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă.

Motivele contestației Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. sunt: Constituția din 1923 nu a fost revizuită și, ca atare, funcția de șef al statului nu a devenit vacantă și, deci, nu poate fi ocupată până ce nu este clarificat acest aspect; prin textul constituțional adoptat de Constituantă la 21 noiembrie 1991, Constituția din 1965 nu este abrogată în mod expres, ba, mai mult, Adunarea Constituantă nu a fost învestită de poporul român să legitimeze acte normative intitulate Constituții; prin Constituția din 1965 a fost instituită funcția prezidențială, dar funcția de șef al statului era exercitată de uri organ colegial, nu unipersonal; poporul român nu a fost consultat prin referendum asupra formei de guvernământ.

Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. acceptă numai acele candidaturi la funcția de Președinte care se obligă să pună în executare și să slujească exclusiv voința suverană și supremă a poporului român, candidații trebuind, totodată, să-și clarifice, la obținerea magistraturii, și poziția față de contractul social.

Domnul procuror solicită respingerea contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 15 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale, sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Mircea Druc la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 59/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 2 A, ap. 10, sector 4, formulată împotriva înregistrării candidaturii domnului Mircea Druc la funcția de Președinte ai României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 20 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muram - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Prin cererea înregistrată sub nr. 222/7 septembrie 1992, Forumul Democrației și Unității Naționale din România contestă- înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

În motivarea contestației se arată că domnul Emil Constantinescu nu are dreptul de a candida la funcția de Președinte al României întrucât a îndeplinit funcția de secretar P.C.R. la Universitatea București, că scopul pe care îl urmărește este cel de a servi pe fostul monarh Mihai de Hohenzolern de a reveni pe tronul României, iar partidele care compun Convenția Democratică și care au propus candidatura sunt anticonstituționale și antidemocratice.

Contestația se judecă în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 88/1992 raportat la art. 581 din Codul de procedură civilă și art, 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992.

Domnul procuror arată că motivele invocate în contestație nu constituie, în. sensul prevederilor art. 35 din Constituție și art. 10 din Legea nr. 89/1992, un impediment pentru a fi ales, pentru a candida, contestația urmând a fi respinsă.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 89/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (îrt. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea-înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Emil Constantinescu lâ funcția de Președinte al României,

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge contestația formulată, de Forumul Democrației și Unității Naționale din România, cu sediul în București, Oficiul poștal nr. 1 - Căsuța poștală nr. 817, împotriva înregistrării candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 21 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația formulată de Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., împotriva înregistrării candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. arată: Constituția din 1923 nu a fost revizuită și, ca atare, funcția de șef al statului nu a devenit vacantă și deci nu poate fi ocupată până ce nu este clarificat acest aspect prin textul constituțional adoptat de Constituantă la 21 noiembrie 1991; Constituția din 1965 nu este abrogată în mod expres, ba, mai mult, Adunarea Constituantă nu a fost învestită de poporul român să legitimeze acte normative intitulate Constituții; prin Constituția din 1965 a fost instituită funcția prezidențială, dar funcția de șef al statului era exercitată de un organ colegial, nu unul unipersonal, poporul român nu a fost consultat prin referendum asupra formei de guvernământ.

Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., se arată în continuare în contestație, acceptă numai acele candidaturi la funcția de Președinte care se obligă să pună în executare și să slujească exclusiv voința suverană și supremă a poporului român, candidații trebuind, totodată, să-și clarifice, la obținerea magistraturii, poziția față de contractul social.

Domnul procuror solicită respingerea contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României ( trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse, văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (21 din Legea nr. 69/1992)

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 21, ap. 10, sector 4, împotriva înregistrăm candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 22 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan -judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației formulate de Forumul Democrației și Unității Naționale din România, înregistrată sub nr. 219/7 septembrie 1992, privind înregistrarea candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Din expunerea cazului rezultă că Forumul Democrației și Unității Naționale din România a contestat înregistrarea candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României, cu motivarea că a făcut declarații anticonstituționale și antinaționale de a uni România cu Republica Moldova.

Procurorul pune concluzii de respingere a contestației, arătând că motivele invocate nu constituie, în sensul prevederilor art. 35 din Constituție, un impediment pentru a fi ales și conform art. 10 din Legea nr. 69/1992, pentru a candida.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele: În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țara (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid poliție (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii, domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de Forumul Democrației și Unității Naționale din România, cu sediul în București, Oficiul poștal nr. 1 - Căsuța poștală nr. 817, împotriva înregistrării candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 23 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației înregistrate sub nr. 235/7 septembrie 1992, formulată de Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului, privind înregistrarea candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/19&2, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivare, Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului susține că domnul Caius Traian Dragomir sprijină strategia de tranziție în scopul reinstaurării, pe cale economică, a puterii politice dizolvate la 22 decembrie 1989.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu încalcă prevederile art. 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin, (3) și art. 37 din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 89/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin, 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art, 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art, 81 alin, 4);

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ea neîntemeiată, contestația formulată de Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului cu sediul în Făgăraș, str. Trandafirilor nr. 43, județul Brașov, împotriva înregistrării candidaturi; domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr, Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 24 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muram - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., privind înregistrarea candidaturii domnului Caius Trăiam Dragomir la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 6871992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. arată: Constituția din 1923 nu a fost revizuită și, ca atare, funcția de șef al statului nu a devenit vacantă și, deci nu poate fi ocupată până ce nu este clarificat acest aspect; prin textul constituțional adoptat de Constituantă Ia 21 noiembrie 1991, Constituția din 1965 nu este abrogată în mod expres, ba mai mult, Adunarea Constituantă nu a fost învestită de poporul român să legitimeze acte normative intitulate constituții; prin Constituția din 1965 a fost instituită funcția prezidențială, dar funcția de șef al statului era exercitată de un organ colegial, nu unipersonal; poporul român nu a fost consultat prin referendum asupra formei de guvernământ.

Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D, se arată în continuare în contestație, acceptă numai acele candidaturi la funcția de președinte care se obligă să pună în executare și să slujească exclusiv voința suverană și supremă a poporului român, candidații trebuind, totodată, să-și clarifice, la obținerea magistraturii poziția față de contractul social.

Domnul procuror solicită respingerea contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/ 1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art.11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit, până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea, sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 2 A, ap. 10, sector 4, împotriva înregistrării candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 25 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorei Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., privind înregistrarea candidaturii domnului Ioan Mânzatu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D. arată: Constituția din 1923 nu a fost revizuită și, ca atare, funcția de șef al statului nu a devenit vacantă și, deci, nu poate fi ocupată până ce nu este clarificat acest aspect; prin textul constituțional adoptat de Constituantă la 21 noiembrie 1991, Constituția din 1965 nu este abrogată în mod expres, ba mai mult, Adunarea Constituantă nu a fost învestită de poporul român să legitimeze acte normative intitulate constituții; prin Constituția din 1965 a fost instituită funcția prezidențială, dar funcția de șef al statului era exercitată de un organ colegial, nu unipersonal; poporul român nu a fost consultat prin referendum asupra formei de guvernământ.

Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., se arată în continuare în contestație, acceptă numai acele candidaturi la funcția de președinte care se obligă să pună în executare și să slujească exclusiv voința suverană și supremă a poporului român, candidații trebuind, totodată, să-și clarifice, Ia obținerea magistraturii, poziția față de contractul social.

Domnul procuror solicită respingerea contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/ 1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ioan Mânzatu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de Partidul Casa Română a Europei Democrata - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul. Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 2 A, ap. 16, sector 4, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ioan Mânzatu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 26 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muram - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația Partidului Social Democrat Tradițional din România, înregistrată cu nr. 217/7 septembrie 1992, formulată împotriva Hotărârii nr. 1/28 august 1992 a Biroului Electoral Central prin care a fost, respinsă cererea de înregistrare a candidaturii domnului Lucian Cornescu la funcția de Președinte al României, pe motivul că pentru un număr de 11.000 susținători listele nu au putut fi reținute, fiind incomplete, astfel încât propunerea nu întrunea condiția de a fi susținută de cel puțin 100.000 alegători.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr, 69/1992 pentru, alegerea Președintelui României, art. 85 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Social Democrat Tradițional din România arată că, la congresul acestuia din luna decembrie 1991, s-a stabilit candidatura domnului Lucian Cornescu la funcția de Președinte al României și, în consecință, în conformitate cu prevederile Legii nr. 69/1992, s-a procedat la strângerea a peste 100.000 semnături, ale susținătorilor, cuprinse în douăzeci și trei de volume, la care se adăugau un număr de peste 6.000 semnături neîndosariate, păstrate în rezervă pentru eventuale vicii procedurale. De asemenea, în contestație se arată că existența listelor rezervă de 6.000 semnături a fost adusă la cunoștință președintelui Biroului Electoral Central, însă acestea nu au fost admise să înlocuiască listele care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege.

În concluzie, se solicită anularea Hotărârii nr. 1/28 august 1992 a Biroului Electoral Central și admiterea prezentării listelor rezervă a susținătorilor candidaturii domnului Lucian Cornescu și înregistrarea candidaturii acestuia la funcția de Președinte al României.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât motivele invocate nu constituie încălcări ale prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 69/ 1992, iar refuzul Biroului Electoral Central de a lua în calcul listele rezervă depuse după expirarea termenului de depunere a candidaturii este justificat.

Curtea Constituțională

Constatând că este competentă să soluționeze contestația potrivit prevederilor art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 din Legea nr. 69/1992, reține următoarele:

Potrivit art. 9 din Legea nr. 69/1992, propunerile de candidaturi se depun la Biroul Electoral Central cel mai târziu cu 30 de zile înainte, de data alegerilor. Rezultă că ultima zi de depunere a candidaturilor a fost 27 august 1992 și că ea s-a încheiat la ora 24,00.

Din datele dosarului se constată că reprezentanții Partidului Social Democrat Tradițional din România s-au prezentat-la Biroul Electoral Central pe data de 27.08.1992 la ora 23,45.

La data și ora depunerii candidaturii, Partidul Social Democrat Tradițional din România a prezentat Biroului Electoral Central două adrese.

Prima adresă, semnată de Comitetul director, reprezintă cererea partidului de înscriere a candidaturii domnului Lucian Cornescu, președintele acestui partid, pentru campania prezidențială din 27 septembrie 1992, și cuprinde datele personale ale acestuia și precizarea că domnul Lucian Cornescu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a candida la Președinția României respectiv condițiile prevăzute de art. 35 din Constituția României și cele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 69/1992.

În cea de-a doua adresă, semnată de vicepreședintele Partidului Social Democrat Tradițional din România, domnul Gheorghe Brătescu, se menționează următoarele: „în sprijinul candidaturii domnului Lucian Cornescu pentru Președinția României, depunem alăturat, conform legilor în vigoare, un număr de 107.183 semnături, conținute în 23 de dosare”.

Aceste adrese, care poartă data de 27 august 1992, au valoarea documentelor oficiale cerute de art. 9 din Legea nr. 69/1992 pentru depunerea candidaturii.

Este de observat că, după cum prevede expres alin. (2) al art, 9 din Legea nr. 69/1992, propunerea nu poate fi primită decât dacă este însoțită de lista sau listele susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 100.000 alegători. Rezultă că cererea scrisă de înregistrare a candidaturii nu poate fi disociată de listele susținătorilor.

Atât timp cât o cerere scrisă de înregistrare a unei candidaturi menționează un anumit număr de semnături, Biroul Electoral Central este obligat să primească numai listele la care se referă cifra respectivă, întrucât din însuși cuprinsul cererii rezultă că ea se sprijină numai pe aceste liste, care, potrivit alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 69/1992, de la data depunerii sunt acte de drept public și de aici rezultă că ele nu mai pot fi modificate sau înlocuite.

Biroul Electoral Central este obligat să verifice legalitatea propunerii, în funcție de documentele ce o însoțesc la data când propunerea a fost depusă.

Prezentarea de liste noi peste numărul prevăzut în adresa de sesizare sau, dimpotrivă, retragerea unor liste făcând ca. cifra menționată în adresa de sesizare să nu mai fie acoperită în documentele care o însoțesc nu se poate face decât-în ipoteza în care se retrage sesizarea inițială a Biroului Electoral Central, revenindu-se cu o nouă adresă care să menționeze altă cifră, însoțită evident de listele corespunzătoare ale susținătorilor.

O asemenea eventualitate este oricând posibilă cât timp termenul de depunere a candidaturii nu a expirat, întrucât prin natura sa juridică acest termen este de decădere, astfel încât împlinirea lui stinge dreptul de a propune înregistrarea unei candidaturi.

Așa cum se prevede în Hotărârea nr. 1/28 august 1992 a Biroului-Electoral Central, acesta, în urm.a reverificării îndeplinirii cerințelor art. 9 din Legea nr. 69/1992, a constatat că în nouăsprezece volume din cele douăzeci și trei prezentate, cuprinzând listele de susținători, la un număr foarte mare de poziții lipsește „data nașterii” cerută de alin. (2) lit. c) din articolul menționat.

În hotărâre se enumera pe volum, pagină și poziție lipsa mențiunii datei de naștere la un număr de peste 11.000 susținători, ceea ce a determinat Biroul Electoral Central să nu poată stabili îndeplinirea condiției prevăzute de lege ca susținătorul să aibă calitatea de alegător.

Se reține, de asemenea, că după prezentarea de către Partidul Social Democrat Tradițional din România propunerii candidatului său, formulată în scris, și a actului prin care a comunicat că a depus „un număr de 107.183 semnături confirmate în 23 de dosare”, reprezentanții partidului au învederat că mai au și alte liste de susținători pe care le pot înfățișa. Față de actul menționat, în care s-a arătat că s-a depus „un număr de 107.183 semnături confirmate în 23 de dosare”, ce fuseseră primite o dată cu propunerea partidului și declarația de acceptare a candidatului său, toate acestea constituind, în sens juridic, actul de învestire a Biroului Electoral Central, cererea reprezentanților Partidului - Social Democrat Tradițional din România de a mai înfățișa și alte liste de susținători nu a putut fi primită, iar Biroul Electoral Central a hotărât respingerea cererii de înregistrare a candidaturii.

Față de cele arătate, Curtea Constituțională constată că Biroul Electoral Central a procedat legal, nemaiîngăduind reprezentanților Partidului Social Democrat Tradițional din România să adauge liste la cele care au fost depuse o dată cu cererea scrisă de înregistrarea candidaturii.

Văzând și dispozițiile art. 28 și art. 13 lit. B a) din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992,

pentru motivele arătate, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi,

În numele legii

hotărăște:

1. Respinge, ca nefondată, contestația Partidului Social Democrat Tradițional din România, cu sediul în București, str, Aron Florian nr. 1, sector 2, București, formulată împotriva Hotărârii nr. 1/28 august 1992 a Biroului Electoral Central.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 27 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazaka ș- judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Murariu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația Partidului Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., privind înregistrarea candidaturii domnului Gheorghe Funar la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației, Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., arată: Constituția din 1923 nu a fost revizuită și, ca atare, funcția de șef al statului nu a devenit vacantă și, deci, nu poate fi ocupată până ce nu este clarificat acest aspect; prin textul constituțional adoptat de Constituantă la 21 noiembrie 1991, Constituția din 1965 nu este abrogată în mod expres, ba mai mult, Adunarea Constituantă nu a fost învestită de poporul român să legitimeze acte normative intitulate Constituții; prin Constituția din 1965 a fost instituită funcția prezidențială, dar funcția de șef al statului era exercitată de un organ colegial, nu unipersonal; poporul român nu a fost consultat prin referendum asupra formei de guvernământ.

Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D:, se arată în continuare în contestație, acceptă numai acele candidaturi la funcția de președinte care se obligă să pună în executare și să slujească exclusiv voința suverană și supremă a poporului român, candidații trebuind, totodată, să-și clarifice, la obținerea magistraturii, poziția față de contractul social.

Domnul procuror solicită respingerea contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) din Constituție.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr, 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2)

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 18 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Gheorghe Funar la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

vazând și prevederile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de Partidul Casa Română a Europei Democrate - C.R.E.D., cu sediul în București, b-dul Metalurgiei nr. 2 bis, bloc 2 A, ap. 10, sector 4, împotriva înregistrării candidaturii domnului Gheorghe Funar la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 28 din 7 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazekaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației înregistrate sub nr. 237/7 septembrie 1992, formulată de domnul Duță N. Marin, privind înregistrarea candidaturii domnului Ion- Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Se face expunerea cazului, arătându-se că domnul Duță N. Marin a contestat înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, cu motivarea că nu a oprit distrugerea economiei țării și trădarea intereselor naționale, decimarea fondului agricol și a cadrelor tehnice, înstrăinarea patrimoniului național, scăderea puterii de cumpărare a salariilor prin liberalizarea prețurilor, folosirea privatizării în scopul înstrăinării patrimoniului țării și a permis înavuțirea unor categorii de persoane.

Domnul procuror arată că motivele invocate în contestație nu se încadrează în impedimentele prevăzute de Constituție pentru a candida și, ca atare, cere respingerea contestației.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992. și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competență să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art, 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în Ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/199-2 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnul Duță N. Marin, domiciliat în Ploiești, str. Cameliei nr. 23 bis, bloc 138, ap. 33, județul Prahova, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1992

Vasilo Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol examinarea contestației înregistrate sub nr. 250/8 septembrie 1992, formulată de domnul Terean Ilarie, privind înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

Din expunerea cazului rezultă că domnul Terean Ilarie a contestat înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României, arătând că a ponegrit țara și poporul român în deplasările sale în străinătate, că susține măsura privatizării totale a agriculturii și a întregii economii și că, în cadrul Convenției Democratice, reprezintă o seamă de partide antinaționale, antidemocratice și anticonstituționale, care au refuzat să voteze Constituția.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât motivele invocate în aceasta nu constituie, în sensul prevederilor art. 35 din Constituție, un impediment pentru a fi ales și, conform art. 10 din Legea nr. 69/1992, pentru a candida.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția, de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare, ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnul Terean Ilarie, domiciliat în Câmpia Turzii, str. Dr. I. Rațiu nr. 33, județul Cluj, împotriva înregistrării candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 30 din 9 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Prin cererea înregistrată sub nr. 251/8 septembrie 1992, domnii Tudor V. și Tudor M. contestă înregistrarea de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației se arată că, anterior și ulterior datei de 9 iulie 1992, președintele formațiunii politice „Convenția Democratică” și alte persoane din conducerea acesteia au săvârșit infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 324 din Codul penal, făcând aprecieri negative la adresa Constituției și instigând la nerespectarea ei prin nerecunoașterea valabilității acesteia, invocându-se necesitatea și utilitatea monarhiei ca formă de guvernământ a României.

Domnul procuror a pus concluzii de respingere a contestației, ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate nu constituie, în sensul prevederilor art. 35 din Constituție, un impediment pentru a fi ales și, conform art. 10 din Legea nr. 69/1992, pentru a candida.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că aceasta nu reprezintă impedimente în sensul limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnii Tudor V. și Tudor M., domiciliați În București, b-dul Păcii nr. 102-104, bloc 20, sector 6, împotriva înregistrării candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 31 din 9 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol contestația înregistrată la nr. 249/8 septembrie 1992, formulată de domnul Sobo Ioan Simo, în calitate de vicepreședinte al Partidului Micilor Proprietari și al Liberei Inițiative din România, privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivarea contestației se arată: candidatul nu a respectat Constituția și legile țării; nu a făcut nimic pentru propășirea spirituală și materială, a poporului român nu a apărat democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor; nu a luptat pentru reîntregirea României.

Domnul procuror, în cuvântul Său, susține că motivele invocate în contestație nu constituie, în sensul prevederilor art. 35 din Constituție, un impediment pentru a fi ales și, conform art. 10 din Legea nr. 69/1992, pentru a candida și cere respingerea contestației.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a} să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

cJ să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic (art. S7 alin. 3);

d) să fi împlinit, până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);

e) să nu fi îndeplinit, anterior, două mandate în funcția de.Președinte al României (art. 81 alin. .4).

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot. constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a Candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnul Sobo Ioan Simo, în calitate de vicepreședinte al Partidului Micilor Proprietari și al Liberei Inițiative din România, cu sediul în aleea Târnavei nr. 10/89, Satu Mare, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 32 din 9 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan -judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu judecător

Simion Grigore - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației domnului Terean Ilarie, înregistrarea sub nr. 249/8 septembrie 1992, formulată împotriva înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Caius Traian Dragomir, la funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 85 din Legeă nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură, civilă.

Din prezentarea cauzei rezultă că domnul Terean Ilarie a contestat înregistrarea candidaturii domnului Caius Traian Dragomir, arătând, în esență, că în programul sau electoral susține capitalismul, privatizarea totală a agriculturii prin! desființarea unităților de stat, privatizarea industriei, factori care vor determina sărăcirea populației și scăderea producției industriale.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate în contestație nu se încadrează în impedimentele prevăzute de Constituție pentru a fi ales în funcția de Președinte al României.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/199& și art. li alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit Constituției, persoana care candidează la funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să aibă drept de vot (art. 34 alin. 2);

b) să aibă numai cetățenia română și domiciliul în țară (art. 16 alin. 3);

c) să nu intre în categoria persoanelor care -nu pot face parte dintr-un partid politic (art. 37 alin. 3);

d) să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 35 de ani (art. 35 alin. 2);.

e) să nu fi îndeplinit anterior două mandate în funcția de Președinte al României (art. 81 alin. 4)

Examinând motivele invocate în contestație, se constată că acestea nu reprezintă impedimente în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind de strictă interpretare, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral, cu prilejul exprimării votului.

Pentru considerentele expuse,

văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992,

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de domnul Terean Ilarie, domiciliat în Câmpia Turzii, str. Dr, I. Rațiu nr. 33, județul Cluj, împotriva înregistrării candidaturii domnului Caius Traian Dragomir la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în; Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 33 din 11 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dah Zlătescu - judecător Simion Grigore - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației formulate de domnul Bratu Marin împotriva înregistrării, de către Biroul Electoral Central, a candidaturii domnului Ion Iliescu la, funcția de Președinte al României.

Contestația se judecă fără citarea părților, potrivit art. 85 din Legea nr. 68/1992 coroborat eu art. 581 din Codul de procedură civilă și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Magistratul-asistent face referatul cauzei, arătând că, prin contestația înregistrată sub nr. 256 din 10 septembrie 1992, domnul Marin Bratu apreciază că domnul Ion Iliescu nu poate candida la funcția de Președinte al României, fiind membru al Frontului Democrat al Salvării Naționale și, pentru același motiv, urmează să fie suspendat din funcție.

Domnul procuror susține că, în speță, contestația a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 39 pentru alegerea Președintelui României, astfel că urmează a fi respins ca tardivă.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

În conformitate cu art. 144 lit. d) din Constituția României și art. 27 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze contestația.

Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992, până la 20 de zile înainte de data alegerilor, candidatul, partidele, formațiunile politice sau cetățenii, pot contesta înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii. Rezultă, deci, că, în raport de data alegerilor, 27 septembrie 1992, ultima zi de depunere a contestațiilor este 6 septembrie 1992.

În cazul de față, domnul Marin Bratu a expediat contestația, prin poștă, la 7 septembrie 1992, dată confirmată prin ștampila Oficiului poștal nr. 32 București, deci cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.

Întrucât termenul sus-menționat este de decădere și cum contestația a fost formulată peste acest termen, se constată că este tardivă și urmează a fi respinsă.

De altfel, domnul Marin Bratu a sesizat direct Curtea Constituțională cu soluționarea contestației, încâlcind astfel și cealaltă prevedere din art. la alin. (2) din Legea nr. 69/1992 potrivit căreia contestația se depune la Biroul Electoral Central.

Această prevedere are caracter imperativ, caracter pe care-1 au, în general, reglementările legii electorale care, prin natura lor, se referă nemijlocit la un interes public. Caracterul imperativ rezultă și din împrejurarea că, potrivit acestui text de lege, Biroul Electoral Central, o dată cu contestația, trebuie să înainteze și dosarul, sesizarea Curții Constituționale neputându-se face direct, ci numai în condițiile prevăzute de art. la alin. (2) din Legea nr. 69/1992.

Văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992, pentru considerentele expuse, Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii, hotărăște:

1. Respinge ca tardiv introdusă contestația formulată de domnul Bratu Marin, domiciliat în București, str. Olaru Zamfir nr. 8, bloc E 87, scara D, etaj 3, ap. 13, sector 5, împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Curtea Constituțională

Hotărârea nr. 34 din 11 septembrie 1992

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Mikloș Fazakaș - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Simion Grigore - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea contestației formulate de domnul Iordache Ion împotriva înregistrării, de către Biroul Electoral Central, a candidaturilor domnilor Ion Iliescu și Ioan Mânzatu pentru funcția de Președinte al României.

Judecarea se face fără citarea părților, potrivit art. 85 din Legea nr. 68/1992 coroborat cu art. 581 din Codul de procedură civilă și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Magistratul-asistent face referatul cauzei, arătând că, prin contestația înregistrată sub nr. 266 din 11 septembrie 1992, trimisă Curții de Tribunalul municipiului București spre soluționare, domnul Iordache Ion apreciază că atât domnul Ion Iliescu, cât și domnul Ioan Mânzatu nu pot candida pentru funcția de Președinte al României. Se susține, în esență, că domnul Ion Iliescu se face vinovat de săvârșirea unor fapte grave, de natură să dăuneze intereselor statului și poporului român, constând, în colaborarea cu fosta Uniune Sovietică, participarea la dezastrul economic, deturnarea și irosirea bugetului țării etc., iar domnului Ioan Mânzatu îi impută activitatea desfășurată în cadrul fostului Comitet Național pentru Știință și Tehnologie.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației ca tardivă în raport cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României.

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele:

Potrivit art. 144 lit. d) din Constituția României, și art. 27 din Legea nr, 47/1992, Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze contestația.

Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, până la 20 de zile înainte de data alegerilor, candidatul, partidele;, formațiunile politice sau cetățenii pot contesta înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii. întrucât data alegerilor a fost stabilită la 27 - septembrie 1992, se constată că ultima zi de introducere a contestaților este 6 septembrie 1992.

În speță, domnul Ion Iordache a expediat contestația, prin poștă, la data de 8 septembrie 1992, așa cum rezultă din ștampila Oficiului poștal Sibiu, deci după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.

Ținând seama că termenul sus menționat este de decădere și cum contestația a fost formulată peste acest termen, se constată că este tardivă și urmează a fi respinsă.

De altfel, con testatorul a încălcat și cealaltă prevedere din art. la alin. (2) , din Legea nr. 69/1992, potrivit căreia contestația se depune la Biroul Electoral Central.

Această prevedere are caracter imperativ, caracter pe care îl au, în general, reglementările legii electorale, care, prin natura lor, se referă nemijlocit la un interes public. Caracterul imperativ rezultă și din împrejurarea că, potrivit acestui text de lege, Biroul Electoral Central, o dată cu contestația, trebuie să înainteze și dosarul, sesizarea Curții Constituționale neputându-se face direct, ci numai în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992.

Văzând și dispozițiile art. 13 lit. B a) și art. 28 din Legea nr. 47/1992, pentru considerentele arătate,

Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii hotărăște:

1. Respinge ca tardiv introdusă contestația formulată de domnul Iordache Ion, domiciliat în Sibiu, str. Nicolae Iorga, bloc 54, sc. B, ap. 21, parter, împotriva înregistrării candidaturilor domnilor Ion Iliescu și Ioan Mânzatu la funcția de Președinte al României.

2. Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României.

Președintele Curții Constituționale, prof. dr. Vasile Gionea

Monitorul Oficial 238/1992

Cuprins

Monitorul Oficial al României

Hotărâri ale Curții Constituționale

Hotărârea nr. 10 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 11 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 12 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 13 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 14 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 15 din 7 septembrie 1392

Hotărârea nr. 16 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 17 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 19 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 20 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 21 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 22 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 23 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 24 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 25 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 26 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 27 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 28 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 30 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 31 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 32 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 33 din 11 septembrie 1992

Hotărârea nr. 34 din 11 septembrie 1992

Meniu de navigare

Monitorul Oficial 238/1992

Monitorul Oficial al României

Hotărâri ale Curții Constituționale

Hotărârea nr. 10 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 11 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 12 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 13 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 14 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 15 din 7 septembrie 1392

Hotărârea nr. 16 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 17 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 19 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 20 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 21 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 22 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 23 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 24 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 25 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 26 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 27 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 28 din 7 septembrie 1992

Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 30 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 31 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 32 din 9 septembrie 1992

Hotărârea nr. 33 din 11 septembrie 1992

Hotărârea nr. 34 din 11 septembrie 1992

Meniu de navigare

Căutare