Monitorul Oficial 100/1990: Diferență între versiuni

Ministerul Finanțelor, Ministru, Theodor Stolojan

Agenția Naționalaă pentru privatizare și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii

Secretar de stat, Petre Terzi

 

'''Norme metodologice privind inventarierea și reevaluarea patrimoniului unităților economice de stat'''

 

1. Dispoziții generale

 

1. Patrimoniul unităților economice de stat existent la 30 iunie 1990 va fi supus inventarierii și reevaluării pe baza datelor din bilanțurile contabile încheiate de acestea pentru semestrul 1/1990, acțiune în care vor fi cuprinse: fondurile fixe, mijloacele circulante, mijloacele și cheltuielile pentru investiții, alte active și pasive.

 

2. Inventarierea patrimoniului unităților economice de stat se va efectua cu respectarea prevederilor Normelor metodologice privind contabilitatea unităților economice (cap. V și VI), aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 595/1970, și a precizărilor din prezentele norme.

 

3. La nivelul unității de stat se va constitui Comisia de inventariere și reevaluare a patrimoniului, compusă din director, inginer șef, contabil șef, cadre tehnice și economice de specialitate și reprezentantul. oficiului juridic, aprobată de consiliul de administrație, la care participă și un delegat al organului financiar din teritoriu.

 

Comisia își organizează colective de lucru în funcție de specificul activității, care vor executa lucrările de inventariere și reevaluare a patrimoniului.

Cheltuielile privind activitatea comisiilor și colectivelor se suportă pe seama costurilor de producție sau a cheltuielilor de circulație, după caz.

 

Plățile de ore suplimentare prestate pentru lucrările comisiilor și colectivelor se vor face după încheierea acțiunii de inventariere și reevaluare a patrimoniului la nivelul unității, cu respectarea reglementarilor în vigoare.

 

4. În cadrul ministerelor și departamentelor economice se vor constitui colective de specialiști care vor sprijini și îndrumă comisñâe de inventariere și reevaluare a patrimoniului din unitățile economice de Stat.

Colectivele de specialiști vor fi coordonate de Comisia Centrală de Inventariere și Reevaluare a Patrimoniului Unităților Economice de Stat.

 

5. Membrii comisiilor și colectivelor poartă răspunderea juridică pentru corectitudinea, exactitatea și legalitatea datelor și operațiunilor privind inventarierea și reevaluarea patrimoniului.

 

6. Ministerele și departamentele producătoare vor elabora, cu sprijinul Departamentului pentru prețuri,

Departamentului comerțului exterior și Comisiei Naționale de Statistică, indicii medii de actualizare a prețurilor de producție și livrare, respectiv a prețurilor externe de import, pe grupe de utilaje sau pe subramuri specifice.  

Lista indicilor medii de actualizare a prețurilor va fi transmisă unităților economice de stat

în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.

 

 

1.- Sunt supuse inventarierii și reevaluării fondurile fixe din administrarea unităților economice de stat, înregistrate în contul 100 „Mijloace fixe”, indiferent de locul în care acestea se află la data inventarierii.

 

În acțiunea de inventariere și reevaluare vor fi cuprinse fondurile fixe productive și neproductive, din activitatea de bază, auxiliară și anexă, atât cele în funcțiune, cât și cele existente în rezervă și conservare.

Pentru a se asigura cuprinderea unitară a tuturor fondurilor fixe în acțiunea de inventariere și reevaluare, se va tine seama de următoarele:

 

a)clădirile și celelalte fonduri fixe date în folosință gratuită școlilor profesionale și organizațiilor obștești se inventariază și se reevaluează de unitatea economică de stat care le are înregistrate în contul 100 „Mijloace fixe”; pentru acestea se întocmesc liste de inventariere

 

b) fondurile fixe date cu chirie se inventariază și se reevaluează de unitățile economice de stat care

 

c) investițiile efectuate la fonduri fixe închiriate se inventariază și se reevaluează de către unitățile economice de stat care le-au luat cu chirie;

 

d) fondurile fixe pentru care s-au obținut aprobările legale de scoatere din funcțiune și care nu au fost demontate, demolate sau dezmembrate nu sunt supuse inventarierii și reevaluării;

 

e) fondurile fixe transferate în curs de demontare la unitatea predătoare, în curs de transport sau în curs de remontare la unitatea primitoare, vor fi inventariate și reevaluate la unitățile economice de stat primitoare, cu condiția întocmirii actelor de transfer până la 30.06.l990. În situația în care aceste acte nu au fost perfectate până la 30.06.1990, aceste fonduri fixe se inventariază și se reevaluează de unitățile economice de Stat care urmează să le predea;

 

f) se inventariază șase reevaluează, separat, de către unitățile economice de stat și fondurile fixe a căror valoare de inventar a fost recuperată pe calea amortizării, indiferent de modul de reflectare în evidența unităților economice respective.

 

2. Inventarierea fondurilor fixe este operațiunea de constatare a asistenței reale cantitativ-materială și fondurilor fixe, de determinare a caracteristicilor tehnico economice și gradului de uzură fizică al fiecărui fond fix stabilit în procesul de evaluare a patrimoniului unităților economice de stat.

 

*inventarierea fondurilor fixe se executa de către colectivele de lucru stabilite, în prezența salariaților care le au în gestiune, avându-se în vedere:

 

* existența fiecărui fond fix, a componentelor, dispozitivelor și accesoriilor acestuia, cu menționarea datei fabricației;

 

neexpirată, dar care sunt uzate moral sau au o uzura fizică avansată, precum și cele a căror utilizare nu mai este eficientă în unitatea respectivă și urmează a fi scoase din funcțiune în conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 50/1990;

 

b) confruntarea datelor din listele de inventariere cu cele din evidențele sintetice și analitice ale unității și determinarea eventualelor diferențe. În situația existenței unor diferențe se va proceda potrivit reglementărilor legale În vigoare.

 

3. Prin reevaluarea fondurilor fixe se înțelege operațiunea de stabilire a valorii rămase actualizate

a fiecărui fond fix în parte existent la 30 iunie 1990, care urmează a fi cuprinsă în patrimoniul unității economice de stat.

Valoarea rămasă actualizată a unui fond fix se stabilește avându-se în vedere:

 

* valoarea de inventar a fondului fix din evidenta unităților economice de stat;

* gradul de uzură fizică estimat la 30 iunie 1990.

 

Prin valoarea de înlocuire a fondurilor fixe se înțelege totalitatea cheltuielilor ce ar trebui efectuate la data reevaluării pentru înlocuirea unui fond fix existent în administrarea unității economice de stat cu un altul în stare nouă, cu caracteristici tehnico-economice similare celui cu care se înlocuiește. Valoarea de înlocuire a fondurilor fixe se determină de regulă în funcție de prețurile de producție sau de livrare în vigoare la 30.06.1990 și cheltuielile de achiziție și montaj actualizate.

 

În situația în care pentru unele fonduri fixe nu există prețuri de producție sau de livrare, acestea se determină având în vedere data fabricației, parametrii tehnico-funcționali principali ai fondului fix supus reevaluării, utilizând următoarele metode: