Monitorul Oficial 100/1990: Diferență între versiuni

a) metoda identificării, care constă în stabilirea identității fondului fix pentru care se determină valoarea de înlocuire, cu un fond fix care are preț de producție sau de livrare;

 

b) metoda asimilării care constă în compararea fondului fix ce se reevaluează cu unul din fondurile fixe cu preț de producție sau de livrare, care are parametrii esențiali foarte apropiați ca mărime;

 

c) metoda corelării care se aplică în situațiile când se iau ca bază de calcul unu sau mai multe fonduri fixe asemănătoare constructiv și ca destinație cu fondul fix ce se reevaluează și la care mărimea parametrilor diferă esențial față de utilajul existent pe teren cu mai mult de 5%, fără însă ca diferența între mărimea parametrilor tehnico-funcționali să fie exagerată.

 

 

* compararea fondului fix ce se reevaluează cu unu sau două fonduri fixe care au stabilite prețuri de producție sau de livrare;

 

* stabilirea diferenței între mărimile parametrilor esențiali pentru reevaluare;

 

* calculul valorii de înlocuire a fondului fix se repartizează în raport cu valoarea de locuire a fondului fix sau a fondurilor fixe cu care se face corelarea

 

d) metoda indicilor de actualizare a indicilor prețurilor de producție și livrare care se aplica sub forma de excepție în situațiile în care reevaluarea fondurilor fixe nu poate fi efectuata prin mijloacele anterioare.

 

4. Indicii medii de actualizare se determină pe baza modificării prețurilor în perioada l970-l990, conform actelor normative, pe utilaje, grupe de utilaje sau, după caz, pe subramuri industriale; la clădiri și construcții speciale se determină indici medii rezultați din actualizarea prețurilor în activitatea de construcții-montaj.

 

Fondurile fixe provenite din import se reevaluează pe baza prețurilor interne de import, formate pe baza prețurilor externe la cursul de schimb la 30.06.l990, inclusiv cheltuielile de montaj actualizate; în situațiile când nu sunt astfel de prețuri, actualizarea se va face pe baza indicilor medii de modificare a prețurilor externe față de cele practicate La achiziționarea fondurilor fixe.

 

5. Gradul de uzură fizică estimat se detemiină luând în considerare durata de serviciu consumată și durata de serviciu rămasă.

 

a) Durata de serviciu consumată (DC) reprezintă perioada în ani de la data punerii în funcțiune până la 30.06.1990.

 

b) Durata de serviciu rămasă (DR) reprezintă perioada, exprimată în ani, cât fondul fix mai poate funcționa până la scoaterea efectivă din funcțiune, ca urmarea uzurii, ținând seama de starea concretă a fondului fix în momentul inventarierii.

 

La stabilirea duratelor de serviciu rămase, colectivele de lucru vor ține seama de documentațiile tehnice întocmite cu prilejul ultimei reprații capitale sau modernizărilor, regimul de exploatare, modul în care lucrează și calitatea materialelor prelucrate, avariile suferite pe parcurs, duratele

de servicii efective ale fondurilor fixe similare scoase din funcțiune etc.

 

c) Durata de serviciu estimată (DE) rezultă din însumarea duratei de serviciu consumată cu durata de

serviciu rămasă, determinată potrivit celor arătate la lit. a) și b) de mai sus.

 

d) Gradul de uzură fizică estimat (U) se determină, în procente, prin raportarea duratei de serviciu consumată la durata de serviciu estimată:

 

Gradul de uzura scriptică al unui fond fix exprimat în procente se stabilește prin raportarea amortizării calculată de la data punerii în funcțiune a fondului fix până la 30.06.1990 la valoarea de inventar a fondului fix respectiv.

 

Gradul de uzură fizică estimat al unui fond fix poate să fie mai mic decât gradul de uzură scriptică (de amortizare) a aceluiași fond fix, datorită:

 

* executării corespunzătoare a lucrărilor de întreținere și reparații;

 

 

Gradul de uzură fizică al unui fond fix poate fi mai mare decât gradul de uzură scriptidi în cazurile în care a funcționat în condiții deosebite de exploatare (altele decât cele avute în vedere în cartea tehnică a acestuia) sau nu a avut o fiabilitate corespunzătoare.

 

gradul de uzură scriptică, consiliul de administrație al întreprinderii va analiza aceste diferențe și va stabili gradul de uzură pe baza căruia se va calcula valoarea de înlocuire rămasă a fondurilor fixe respective.

 

6. Pentru fondurile fixe din categoriile II, IV și VI din „Clasificarea fondurilor fixe din economia națională” se vor face estimări cu privire la decalajul tehnologic al acestora la nivelul capacităților de producție ținând seama de diferențele dintre performanțele tehnico-funcționale și economice (randamente, consumuri specifice, productivitate, costuri de producție etc.) ale capacităților respective, față de nivelurile actuale ale acestor parametri realizați pe plan mondial.

În efectuarea acestor estimări se va conlucra cu institutele de cercetare-proiectare de profil.

Estimările privind decalajul tehnologic vor fi evidențiate distinct în listele de inventariere pentru fondurile fixe care compun capacitatea respectivă, fără ca, în etapa actuală, să afecteze patrimoniul întreprinderii.

 

Indicele care caracterizează decalajul tehnologic este subunitar, pornind de la valoarea 1, pentru capacitățile de producție cu performanțe tehnico-funcționale la nivelul actual tehnic și tehnologic și se utilizează la determinarea capacității patrimoniului de a genera venituri, precum și a capitalului social.