Monitorul Oficial 112/1990: Diferență între versiuni

'''Parlamentul României''' adoptă prezenta lege.

{{SemnLege|dataSenat=11 septembrie 1990|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=25 septembrie 1990|presAd=Marțian Dan|numeLege=Legea privind bugetul Parlamentului României|presRom=Ion Iliescu|dataPres=09 octombrie 1990|nrLege=19}}

Partea întâi

1. În sensul prezentei convenții, termenul tortură înseamnă orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de ai obține de la această persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană i-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sunt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferințele rezultând exclusiv din sancțiuni legale, inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele.

Articolul 5

1. Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența de a soluționa infracțiunile vizate de art. 4, în următoarele cazuri:

b) când autorul bănuit al infracțiunii este un resortisant al celui stat;

2. Fiecare stat parte ia, de asemenea, măsurile necesare pentru a-și stabili competența cu privire la acele

unul din statele vizate la p11-agr:\ful 1 al prezentului

articol.

3, Proxzznia convenție nu înlătură nici 0 competentă

penală exercitată potrivit legilor natiozlulc.

1. Ducă apreciază că împrejurările 0 justifică, după

ce ai examinat informațiile de care dispune, fiecare

forme cu legislația acelui stat; cl nu pot fi menținute decât pe perioada necesară declanșării urmăririi

penale sau a unei proceduri de extsăilare.

2. Statul menționat mai sus procedează imediat la n

anchetă prelirninară în vederea stabilirii faptelor.

3. Orice persoană arestată în aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu

cot mai apropiat reprezentant autorizat al statului a

cărui cctățcnic o are sau, dacă este vorba de o pctsoimă opatridă, cu reprezentantul statului unde acesta

își arc în mod obișnuit reședința.

4. Când un stat ai pus sub arest o persoană conform

dispozițiilor prezentului articol, el va anunța imediat

1 al tu-t. 5. Statul care procedează la ancheta preliniinură prevăzută de paragraful 2 al prezentului articol comunică de urgență concluziile sale acelor state

și le face cunoscut dacă înțelege să-și exercite competenta.

1. Statul parte pe teritoriul sub a cărui jurisdicție

este descoperit autorul bănuit al unei infracțiuni vizate

decât cele care se aplică în cazurile prevăzute la paragraful 1 al art. 5.

3. Orice persoană urmărită pentru vreuna din infracțiunile prevăzute la art. 4 beneficiază de garanția unui trzttamcnt echitabil în toate stadiile proccclurii.

1. Infractiunilc prevăzute de art. 4 sunt de plin

drept cuprinse în oricare tratat de ezdzrădare Încheiat

între state părți. Statele părți se angajează să cuprindă acele infracțiuni în orice tratat de extrădare

care s-ar încheia între ele.

2. Dacă un stat parte care subordonează extrăclarea

existenței unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare dc câitrc un alt stat parte cu care nu este legatpriotr-un tratat. de cxtrădarc, cl poate considera prezenta convenție ca reprezentând baza juridică a extraclării în dacă ce privește acele infracțiuni. Extrădarea

este subordonată celorlalte condiții prevăzute de către

dreptul statului solicitat.

3. Statele părți care nu aubcrdonează oxtrăolarea

existentei unui tratat recunosc acele infracțiuni ca

fiind cazuri de oxtrăclare între cl în condițiile prcvăzutc de fl1"cotul statului solicitat.

4. Între state părți acele infrzlctziunl sunt considerate,

în scopul extrăflării, ca fiind comise atât la locul săva-

șiria lor, cât și pe teritoriul sub jurisdicția statelor obligate să-și atribuie competenta în virtutea paragrafului

1 al art. 5.

1. Statele părți își acordă asistența (cooperarea) judiciară reciprocă cca mai larg posibilă în orice procedură penală referitoare la infracțiunile prevăzute de

art. 4, inclusiv în ceea ce privește comunicarea

tuturor elementelor de probă de care dispun și care

sunt necesare procedurii.

2. Statele părți își îndeplinesc obligațiile care le revin potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, în

conformitate cu orice tratat de cooperare (asistență)

judiciară care poate exista între ele.

1. Fiecare stat parte se va îngriji ca datflla Și în*

formațiile rcteritoare la interdicție torturii să facă parte

integrantă din programul dc instruire 'El personfllulfli

civil sau militar însărcinat cu aplicarea legilor, personalului medical, agenților autorității publice și altor

persoane care pot interveni în paza, interogatoriu! sau

2. Fiecare stat parte își include această interdicție

printre regulile sau restricțiile edictate în ceea ce privește obligațiile și atributlilc unor asemenea persoane.

Fiecare stat parte va exercita o supravcglxerc șiș1;c«

mâțica asupra regulilor, instrucțiunilor, metodelor și

aflat sub jurisdicția sa, în scopul de a evita orice caz

de tortura.

l?`iec.:u'c stat parte veghează ca autoritățile competente să procedeze imediat la o anchetă imparțială ori

de câte ori există motive rezonabile să se creadă că un

act de tortură a fost comis pe oricare teritoriu aflat

sub jurisdicția sa.

Fiecare stat parte va asigura oricărei persoane care

pretinde că a fost supusă torturii pe oricare teritoriu

Se vor lua măsuri pentru a asigura protecția reclamantului și-a martorilor împotriva oricăror rele tratamente sau oricărei inlimidări intervenite ca efect al

plñflgerii depuse sau al oricărei depoziții date.

Fiecare stat parte garantează, în sistemul său juridic, victimei unui act de tortură, dreptul dc a obține

reparație și de a fi indemnizatzi ih mod echitabil și de

gubiri pe care l-ar putea avea victima sau orice altă

persoană în virtutea legilor naționale.

s-a stabilit că a ĭost obținută prin tortură să nu poată

fi invocată ca element de probă în vreo procedură,

dacă acest lucru nu este îndreptat chiar împotriva persoanei acuzate de tortură, cu scopul de a se stabili că

declarația a fost făcută.

1. Fiecare stat parte se angajează săinterzicà, în

oricare teritoriu aflat sub jurisdicția sa, orice alte acte

examinare în față unei alte instanțe internaționale

de anchetă sau de reglementare;

b) persoana particulară a epuizat toate căile de re'

curs interne disponibile; această regulă nu se ap]-V5

dacă procedurile de recurs depășesc termene rezonabile sau dacă este puțin probabil că ele ar da satisfacție persoanei particulare care este victima unei

yioâări a prezentei convenții.

6. Comunicările prevăzute de prezentul articol vor

fi examinate de către comitet în ședințe închise.

7. Comitetul aduce la cunoștință constatările sale

statului parte interesat și persoanei particulare.

8. Dispozițiile prezentului articol vor intra în vigoare

când cinci state părți la prezenta convenție vor fi fa-

notificarea de retragere a declarației, în afară de cazul

în care statul parte interesat va fi făcut 0 nouă declarație.

ARTICOLUL 23

Membrii comitetului și membrii comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi numiți conform alin.

e) al paragrafului 1 al art. 21 au dreptul la

țiunilor Unite, astfel cum acestea sunt enunțate în sec-

țiunile pertinente ale Convenției cu privire la privilcgiilc și imunitățile Organizației Națiunilor Unite.

Comitetul prezintă statelor părți și Adunării genþ

râle a Organizației Națiunilor Unite un raport anual

depunerii de către acest stat:\ instrumentelor sala de

ratificare sau adorzxre.

1. Fiecare stat va putea, în momentul când va semna

sau rațifica prezenta convenție sau când va adera la