Monitorul Oficial 162/1992

De la wiki.civvic.ro
Versiunea din 7 aprilie 2012 11:23, autor: CivvicBot (discuție | contribuții) (convertesc issue:: la patru cifre.)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare


Monitorul Oficial al României

Anul IV, Nr. issue::0162 - Partea I - Miercuri, 15 iulie year::1992

Decrete

Decret privind aprobarea unor grațieri individuale

În terneiul art. 94 lit. d) din Constituția României,

Președintele României decretează:

Art. 1. - Se grațiază de pedeapsa aplicată condamnații:

  • Bratu Emilian
  • Cimpoeru Neta
  • Căpitanu Ion
  • Nicolicescu Antonie
  • Simionescu Anghel.

Art. 2. - Se grațiază restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată condamnaților:

  • Coman Todor
  • Dana Lucia
  • Florescu Gabriel-Liviu
  • Florea Sadet
  • Fister Aurel
  • Ilie Constantin
  • Malineteszku Jana
  • Pârlog Gheorghe
  • Toth Ana.

Art. 3. - Se grațiază cu 1/2 pedeapsa aplicată condamnaților:

  • David Costel
  • Pop Diana-Gabriela
  • Prăzaru Gheorghița
  • Stănilă Octavian
  • Sandtner Adam.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.
Prim-ministru, Theodor Stolojan

București, 6 iulie 1992 | Nr. 139.

Hotărâri ale Guvernului României

Hotărâre privind definirea jocurilor de noroc și stabilirea contravențiilor la regimul practicării acestor jocuri în România

Guvernul României hotărăște:

A1-1.. 1. - Prin jocuri de noroc se înțeleg toate metodele de atribuire a unor câștiguri de orice fel, în funcție de anumite evenimente aleatorii, indiferent de modul producerii acestora.

Jocurile de noroc se clasifică după cum urmează:

a) pronosticuri sau pariuri sportive, dacă evenimentele aleatorii constau din rezultatele unor întreceri sportive de orice fel, inclusiv curse hipice, de ogari, automobilistice etc.;
b) loterii, dacă evenimentele aleatorii constau din rezultatele unor extrageri de numere, de litere sau de alte simboluri, indiferent de caracteristicile dispozitivelor mecanice sau electronice utilizate pentru generarea acestora sau efectuarea extragerilor (urne, cupe, roți și alte asemenea mijloace); se includ în această categorie toate genurile de tombole, bingo și alte jocuri, precum și toate dispozitivele mecanice sau electronice prin intermediul cărora pot fi obținute diverse câștiguri determinate de evenimente aleatorii generate de respectivele mecanisme;
c) jocurile de noroc care se produc în prezența jucătorilor respectivi, cu sau fără participarea directă a acestora și indiferent de mijloacele utilizate pentru

acestea: cărți de joc, zaruri, rulete, bile, telesprint, inclusiv toate jocurile de tip „casino” etc.

Art. 2. - Activitatea de coordonare, avizare și atestare a practicării jocurilor de noroc în România se realizează de către Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, în componența din anexa la prezenta hotărâre.

Art. 3. - În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri, comisia prevăzută în anexă va elabora proiectul Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, care va fi supus, spre aprobare, Guvernului României.

Art. 4. - Organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați să obțină, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului, avizul de funcționare de la Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc, iar apoi, în termen de 10 zile, să înștiințeze în scris organul de poliție din raza de activitate, competent să desfășoare, potrivit legii, activități de supraveghere și control.

Organizatorii de jocuri de noroc pot să solicite organelor de poliție, din raza de activitate a acestora, măsuri de asigurare a pazei și restabilire a ordinii publice, contra cost, în condițiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 383/1991.

Art. 5. - Constituie contravenții la regimul practicării jocurilor de noroc următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a) organizarea, îngăduirea sau practicarea jocurilor de noroc - altele decât cele autorizate potrivit legii - de natură să lezeze bunele moravuri;
b) practicarea unor jocuri de noroc autorizate ca fiind de agrement, divertisment, jocuri distractive, în scopul dobândirii, pe această cale, a unor venituri ilicite;
c) practicarea, pe baza unor autorizații eliberate, a jocurilor de noroc cu denumirea bingo, ruletă, telesprint etc. și care nu au avizul prevăzut la art. 4 din prezenta hotărâre.

Art. 6. - Contravențiile prevăzute la art. 5 lit. a) se sancționează potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 61/1991.

Contravențiile prevăzute la art. 5 lit. b) și c) se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei.

Sumele aflate în joc sau rezultate din astfel de activități ilicite se confiscă, potrivit legii.

Art. 7 - Contravențiile se constată de către persoane cu atribuții de control ale Ministerului Economiei și Finanțelor și ofițeri și subofițeri de poliție din Ministerul de Interne.

În cazul contravențiilor prevăzute la art. 5, dacă agentul constatator apreciază că sancțiunea amenzii este îndestulătoare, aplică amenda, procedând potrivit dispozițiilor legale privind constatarea, sancționarea și executarea contravențiilor. În situația în care se apreciază că sancțiunea amenzii este neîndestulătoare pentru faptele prevăzute la art. 5 lit. a), procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanță se poate declara recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În cazul sancțiunilor cu amendă, contravenienții pot face plângere, în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției, la instanțele judecătorești competente, potrivit legii.

Constatarea contravenției conduce la anularea autorizației și la încetarea activităților respective. Continuarea activităților respective fără o nouă autorizare se sancționează potrivit legii.

Art. 8. - Ministerul Economiei și Finanțelor, în colaborare cu organele prevăzute în anexă, vor asigura punerea în executare a prezentei hotărâri.

Art. 9. - Pe data publicării prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 958/1990.

Prim-ministru, Theodor Stolojan | București, 1992 | Nr. 181.

Contrasemnează:

Ministrul economiei și finanțelor, George Danielescu

Ministrul comerțului și turismului, Constantin Fota

Ministru de interne, Victor Babiuc

Anexă

Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc

Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc are următoarea componență:

  1. Ministerul Economiei și Finanțelor - secretar de stat, președinte
  2. Ministerul Comerțului și Turismului - secretar de stat, membru
  3. Ministerul de Interne - șeful Inspectoratului General al Poliției, membru
  4. Ministerul Economiei și Finanțelor - director general, membru
  5. Regia Autonomă a Loteriilor și Pronosticurilor Sportive din România - director general, membru.

Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 55/19.01.1990

Articol unic. - Alineatul 4 al articolului 4 din Hotărârea Guvernului nr. 55/19.01.1990, modificată și completată prin hotărârile Guvernului nr. 404/13.04.1990, nr. 623/6.09.1991 și nr. 79/17.02.1992, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Atestarea echivalării studiilor absolvenților fostei Academii de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” se va putea face după susținerea, de către aceștia, în scris, a examenelor de diferență stabilite de Ministerul Învățământului și Științei. Examenele de diferență vor putea fi susținute în anul 1992 până la data de 30 septembrie. Pe această perioadă persoanele respective vor putea fi menținute sau încadrate pe funcții de specialitate, cu salariul corespunzător."

Prim-ministru, Theodor Stolojan | București, 2 iulie 1992 | Nr. 367.

Contrasemnează:

Ministrul învățământului și științei, Mihail Golu

Ministrul muncii și protecției sociale, Dan Mircea Popescu

Ministrul justiției, Mircea Ionescu-Quintus

Decizii ale Curții Constituționale

Decizie cu privire la constituționalitatea art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului

Prin sesizarea înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 35 din 22 iunie 1992, un grup de 26 senatori, în conformitate cu dispozițiile art, 144 din Constituția României, ale art. 13 alin. 1A (a) și ale art. 17 și următoarele din Legea nr. 47/1992, solicită examinarea și constatarea neconstituționalității dispozițiilor cuprinse în art. 85. alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului.

Curtea, în baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 constată mai întâi că este competentă, potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, să soluționeze sesizarea, iar aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Grupul de senatori care a sesizat Curtea contestă constituționalitatea dispoziției înscrise în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, potrivit căreia „Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac”, considerând-o contrară dispozițiilor art. 128 an Constituție, care prevăd că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Se apreciază că precizarea „în condițiile legii” nu înseamnă o posibilitate de restrângere a dreptului de a exercita căile de atac, ci se referă la reglementarea condițiilor procedurale de folosire a acestora. Recunoscând-se existența unor cazuri în care restrângerea dreptului de exercitare a căilor de atac „se admite și se practică doar într-un singur sens și anume, în privința căilor ordinare de atac”, se consideră că, nu este însă admisibilă interzicerea căilor extraordinare de atac, astfel cum procedează art. 85 alin. 2. Referitor la oportunitatea acestui text, se arată că „Parlamentul a avut în vedere asigurarea operativității în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfășurarea alegerilor, precum și interesul legat de stabilirea rezultatelor alegerilor” și că asemenea argumente puteau avea o oarecare forță de justificare a dispoziției dacă hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești pe baza Legii pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului s-ar rezuma doar la soluționarea contestațiilor vizând corectitudinea listelor electorale, constituirea birourilor electorale, candidaturile depuse sau măsurile luate de birourile electorale. Se apreciază apoi că nu se poate admite ca hotărârile pronunțate în legătură cu contravențiile și infracțiunile stabilite prin Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului să nu poată fi atacate prin intermediu] căilor extraordinare de atac.

Potrivit art 19 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea a solicitat celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului punctul lor de vedere. În răspunsul său, Guvernul precizează, între altele, că „Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului constituie sediul materiei pentru procedura de organizare și desfășurare a alegerilor și nu pentru acțiuni penale sau contravenționale al căror sediu se află în Codul penal și în Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Curtea Constituțională,

văzând dispozițiile legale invocate, sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Guvernului și ținând seama de dispozițiile art. 20 alin 1 din Legea nr. 47/ 1992, reține următoarele:

Nu poate fi primită interpretarea de sesizare, dată art. 128 din Constituție, în sensul că mențiunea „în condițiile legii” nu înseamnă și o posibilitate de a restrânge dreptul de exercitare a căilor de atac. De altfel, chiar în sesizare se recunoaște că se admite și se practică restrângerea acestui drept. Într-adevăr, atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicității obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă și definitivă. Desigur, aceste excepții trebuie să fie expres prevăzute de lege și nu pot fi extinse prin analogie. Afirmația din sesizare, în sensul că această restrângere poate viza numai căile ordinare de atac, este contrazisă de dispoziții legale care exclud, uneori, și exercitarea căilor extraordinare de atac: art. 34 alin. 1 Cod procedură civilă, ca și art. 52 alin. 6 Cod procedură penală dispun că încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac; art. 40 alin. 4 Cod procedură civilă prevede că hotărârea de strămutare nu este supusă nici unei căi de atac; art. 619 alin. 4 Cod procedură civilă dispune că hotărârea dată în materie de divorț nu este supusă revizuirii.

În Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, art. 85 alin. 2 introduce o restricție privind folosirea căilor extraordinare de atac, ea fiind impusă, astfel cum de altfel se arată și în sesizare, de necesitatea asigurării operativității în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfășurarea alegerilor, precum și de interesul stabilității rezultatelor alegerilor. Într-adevăr, procedura alegerilor presupune, într-o ordine firească, o succesiune de etape - stabilirea listelor electorale și a secțiilor de votare, eliberarea cărților de alegător, înființarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electorală, desfășurarea votării, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind să se finalizeze în termenele prevăzute de lege. În stabilirea acestor termene s-a avut în vedere și posibilitatea formulării unei contestații, întâmpinări sau recursuri, astfel încât neregularitățile produse în procesul electoral să poată fi îndreptate. A permite însă și folosirea căilor extraordinare de atac, după regulile dreptului comun, care prevăd termene de exercitare ce nu sunt compatibile cu rigoarea și celeritatea procedurii electorale, cum este, de exemplu, termenul de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru exercitarea recursului extraordinar, ar însemna practic să se împiedice desfășurarea alegerilor sau să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor. Acest specific, existent în materie electorală, a impus dispoziția din art. 85 alin. 2, care nu contravine Constituției. Această dispoziție se aplică, însă, numai în materia contenciosului electoral. Soluția rezultă cu claritate și fără posibilitate de dubiu, dacă textele din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului sunt interpretate sistematic. Astfel, alin. 2 nu poate fi rupt de prevederile din alin. 1, care se referă la judecarea de către instanțe a întâmpinărilor, contestațiilor sau a oricăror alte cereri prevăzute de lege, adică acte specifice procesului electoral. Este apoi de observat că alin. 2 se referă la hotărâri definitive pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, or, în cazul contravențiilor și a infracțiunilor, judecata și pronunțarea se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 32/1988 și ale Legii nr. 61/1991 (care se completează cu dispozițiile din codurile de procedură civilă și penală), astfel cum prevede în mod expres art. 74 alin. 3 și 4 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, respectiv potrivit prevederilor din Codul de procedură penală. Hotărârile pronunțate în aceste materii sunt, deci, supuse căilor de atac stabilite în actele normative menționate, art. 85 alin. 2 neaducând în privința lor nici o restricție.

Văzând și dispozițiile art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992, pentru motivele arătate, Curtea, în unanimitate,

În numele legii

Decide:

1. Dispoziția cuprinsă în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului este constituțională.

2. Prezenta decizie se comunică Președintelui României și Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în data de 30 iunie 1992 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Mlklós Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Murraru, Florin Vasilescu și Victor Dan Zlătescu, judecători.

Președintele Curții Constituționale,

prof. dr. Vasile Gionea

București, 30 iunie 1992. Nr. 3.