Monitorul Oficial 2/1993: Diferență între versiuni

6. Când examinează o cerere de extrădare prezentată în temeiul prezentei convenții referitoare la autorul prezumat al unei infracțiuni, statul solicitat ține seama, observând toate formele, de problema de a ști dacă această persoană își poate exercita drepturile sale, r s ț:; 4 | m ki; prevăzute la paragraful 3 al art. 7, ii,mt E via”,:\t:.L.

 

 

 

 

2. Statele părți se achită de obligațiile lor decurgând din paragraful 1 în conformitate cu orice tratat de asistență judiciară ce poate exista între ele. În lipsa unui atare tratat, statele părți își acordă această asistență în conformitate cu legislația lor națională.

 

 

a) luând toate măsurile posibile pentru prevenirea pregătirii, pe teritoriile lor respective, a unor infracțiuni menite a fi comise în interiorul sau în afară teritoriilor lor;

 

b) făcând schimb de informații potrivit dispozițiilor legislației lor naționale și coordonând măsurile administrative și alte măsuri luate, dacă este cazul, în scopul de a preveni săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 3.

 

2. Când navigația unui vas a fost întârziată sau întreruptă, următor săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 3, oricare stat parte pe teritoriul căruia se află nava, pasagerii sau echipajul, trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a evita ca nava, pasagerii, echipajul ori încărcătura acesteia să nu fie reținute sau întârziate nejustificat.

 

Articolul 14

 

Orice stat parte îndreptățit a crede că o infracțiune prevăzută la art. 3 va fi săvârșită transmite, în conformitate cu legislația sa națională, cât mai degrabă cu putință, toate informațiile utile aflate în posesia sa statelor care, potrivit vederilor sale, ar fi statele care și-au stabilit competența lor în conformitate cu

art. 6.

 

Articolul 15

 

1. Orice stat parte comunică cât mai degrabă cu putință secretarului general, conform legislației sale naționale, toate informațiile utile aflate în posesia sa privitoare:

 

b) la măsurile luate în aplicarea paragrafului 2 al art. 13;

 

c) la măsurile luate față de autorul sau autorul prezumat al infracțiunii și, îndeosebi, la rezultatul oricărei proceduri de extrădare sau altei proceduri judiciare.

 

2. Statul parte în care o acțiune penală a fost pornită împotriva autorului prezumat al infracțiunii, comunică, în conformitate cu legislația sa națională, rezultatul definitiv al acesteia secretarului general.

 

3. Informațiile comunicate potrivit paragrafelor 1 și 2 sunt transmise de către secretarul general tuturor statelor părți, membrilor Organizației Maritime Internaționale (denumită în continuare ''organizația''), celorlalte state interesate și organizațiilor interguvernamentale internaționale corespunzătoare.

 

Articolul 16

 

1. Orice diferend între statele părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu poate fi soluționat pe calea negocierii într-un termen rezonabil este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacă, în următoarele șase luni de la data cererii de arbitraj, părțile nu izbutesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curții Internaționale de Justiție, depunând o cerere potrivit cu Statutul Curții.

 

2. Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenții sau aderării la ea, să declare că nu se consideră legat prin una sau prin toate dispozițiile paragrafului 1. Celelalte state părți nu sunt legate prin dispozițiile arătate față de orice stat parte care a formulat o asemenea rezervă.

 

3. Orice stat care a formulat o rezervă potrivit cu dispozițiile paragrafului 2 poate oricând să renunțe

la această rezervă printr-o notificare adresată secretarului general.