Monitorul Oficial 238/1992: Diferență între versiuni

L Respinge, ca neîntemeiată, contestația domnului Panaitescu Edmond, domiciliat în București, str. Dr, Radovici nr. 6, etaj 1, ap. 2S sector 5, cod 76257, formulată împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României.

Mihai Constantinescu -judecător

Contestația se -judecă potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 83 din Legea nr. 68/1992, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 și art. 581 din Codul de procedură civilă.

În motivare, Mișcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului susține că domnul Ion Iliescu sprijină strategia de tranziție în scopul reinstaurării, pe cale economică, a puterii politice, dizolvate Ia 22 decembrie 1989.

Domnul procuror pune concluzii de respingere a contestației, întrucât nici unul din motivele invocate nu încalcă prevederile art, 10 din Legea nr. 69/1992 și art. 35 coroborat cu art. 16 alin. (3) și art. 37 din Constituție.

===Hotărârea nr. 17 din 7 septembrie 1992===

Prin contestație, domnul Nicolae Cerveni susține că în mod greșit Biroul Electoral Central a înregistrat candidatura domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, deoarece prin întreaga sa activitate desfășurată în ultimii 35 de ani a încălcat principiile elementare ce caracterizează un stat democratic și drepturile fundamentale ale omului consfințite și în actuala Constituție. Astfel, în perioada 1956-1959, în calitate de președinte al U.A.S.R., a condus personal acțiunile de reprimare a studenților care au simpatizat cu mișcările revoluționare, anticomuniste, de la Budapesta; în funcțiile deținute ca președinte al. U.A.S.R., prim-secretar al CC. - U.T.C., secretar cu propaganda al CC. - P.C.R. și secretar cu propaganda al CJ. Timișal P.C.R., a coordonat sau condus nemijlocit resortul de activitate prin care libertatea conștiinței era încălcată; în funcția de secretar al CJ. Iași al P.C.R. a tolerat toate abuzurile săvârșite de organele represive; în seara zilei de 22 decembrie 1989, sub pretextul atacurilor unor grupuri teroriste, a încercat să provoace ocuparea țării de către trupe străine; în primăvara anului 1991 a trădat din nou interesele țării prin semnarea unui tratat cu fosta U.R.S.S., prin care se menține starea de dependență î României și a refuzat să denunțe tratatul Ribbentrop-Molotov; existau puternice indicii cu privire la implicarea sa în crimele săvârșite ulterior după-amiezei zilei de 22 decembrie 1989, care i-au favorizat preluarea puterii și asupra cărora autoritățile refuză dezvăluirea adevărului; în scopul dezbinării sistematice, pe diferite planuri, a populației și pentru a distrage atenția acesteia de la problemele grave cu care este confruntată țara, a încurajat prin pasivitate și chiar a provocat în mod direct grave incidente între români și maghiari la Târgu Mureș, între muncitori și intelectuali, îndeosebi în București, între mineri și populația capitalei, în general - împotriva tuturor opozanților săi; a încălcat art. 1 alin. (3) din Constituție, prin care se garantează demnitatea omului, caracterizând drept golani, în aprilie 1990, opozanții săi, iar în august 1992 interpelând cu expresia „măi, animalule” un cetățean care, în virtutea libertății de exprimare, îl contesta; fiind un ateu convins, în situația alegerii sale în funcția de Președinte al României, nu va putea depune jurământul care se încheie, astfel cum prevede art. 82 alin. (2) din Constituție, cu formula „Așa să-mi ajute Dumnezeu”

Curtea Constituțională

Luând în dezbatere contestația, reține următoarele: În temeiul art. 144 lit. d) din Constituția României, art. 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, constată că este competentă să soluționeze cauza.

Aceste motive, prin natura lor, exced atribuțiile Curții Constituționale, astfel cum sunt ele definite de Constituție -și legea sa de organizare. Ele ar putea fi, eventual, apreciate de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.

Președintele Curții Constituționale prof. dr. Vasile Gionea

MikloșFazakaș- judecător

Luând în dezbatere contestația, constată dă este competentă să o soluționeze potrivit art. 144 lit. d) din Constituția României, art, 27 din Legea nr. 47/1992 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 și reține următoarele:

De altfel, în art, 149 din Constituție se menționează expres că „prezenta Constituție intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum.