Monitorul Oficial 266/1991: Diferență între versiuni

== Republicări ==

Art. 1. - Apărarea sănătății animalelor și prevenirea transmiterii de boli de la animale la om este o problemă de stat și constituie o sarcină permanentă pentru toate unitățile, precum și o îndatorire pentru toți locuitorii țării.

Art. 3. - Activitatea sanitară veterinară în România se desfășoară după o concepție unitară și trebuie să contribuie la sporirea efectivelor de animale prin îmbunătățirea indicilor de natalitate, prolificitate, creșterea potențialului productiv și la asigurarea salubrității alimentelor de origine animală.

Art. 5. - Medicii veterinari răspund de aplicarea măsurilor de apărare a sănătății animalelor la toate unitățile deținătoare de animale și în gospodăriile populației, cât și a celor de asigurare a salubrității produselor de origine animală în unitățile producătoare, de prelucrare, de depozitare, de transport și de valorificare, situate pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

e) să asigure controlul produselor alimentare de origine animală în toate fazele de prelucrare, depozitare, transport și valorificare, în vederea prevenirii pătrunderii în circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germeni transmisibili la om.

Art. 7. - Medicii veterinari stabiliți de Ministerul Agriculturii și Alimentației cu atribuții de medic veterinar de stat au acces liber în unitățile deținătoare de animale și cele care prelucrează, depozitează, transportă sau valorifică produse de origine animală.

Art. 8. - Măsurile stabilite de medicii veterinari de stat, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, sunt obligatorii pentru toate unitățile și persoanele fizice de pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

b) să execute măsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitățile zootehnice a bolilor transmisibile, precum și pentru lichidarea și prevenirea difuzării acestor boli din unitățile contaminate, asigurând în acest scop toate condițiile materiale și organizatorice necesare;

Art. 10. - Persoanele fizice deținătoare de animale, pentru prevenirea apariției și difuzării bolilor epizootice, au următoarele obligații:

c) să prezinte animalele pentru efectuarea operațiunilor sanitare veterinare la locul, data și ora stabilite de autoritățile sanitare veterinare;

Art. 12. - Unitățile Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sunt obligate să anunțe fără întârziere medicului veterinar de stat local cazurile de boli transmisibile apărute la animalele pe care le posedă, să-i informeze despre evoluția acestor boli și să aplice prin personalul sanitar veterinar propriu măsurile de combatere și de prevenire a difuzării bolilor. La unitățile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste măsuri se aplică de către medicul veterinar de stat.

Art. 13. - Pentru combaterea și prevenirea extinderii epizootiilor, când se constată la animale boli transmisibile sau când acestea sunt suspecte de asemenea boli, se instituie măsuri obligatorii de carantină, diferențiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate și particularitățile căilor de transmitere, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

În vederea refacerii șeptelului, în cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, se va putea aproba plata unor despăgubiri în afara celor cuvenite prin asigurările de stat, în cadrul fondurilor prevăzute pentru combaterea epizootiilor.

Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin circulația animalelor și produselor de origine animală, se interzice:

b) transportul interurban de animale și produse de origine animală sau deplasarea de animale în afara comunei, orașului sau municipiului fără respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației;

g) continuarea transportului fără acordul medicului veterinar de stat, dacă în lotul de animale se constată cazuri de îmbolnăvire.

Art. 21. - Autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București vor elibera autorizație sanitară veterinară stațiilor, porturilor și aeroporturilor numai dacă acestea au rampe corespunzătoare și asigură îndeplinirea condițiilor de profilaxie pentru îmbarcarea și debarcarea animalelor.

Art. 22. - Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale și al produselor alimentare de origine animală improprii consumului uman este permis numai pentru destinația și cu respectarea condițiilor stabilite în certificatul sanitar veterinar însoțitor, eliberat de medicul veterinar de stat.

Art. 24. - Importul, exportul și tranzitul de animale, produse de origine animală și furaje se efectuează numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii și Alimentației sau prin convențiile sanitare veterinare încheiate cu alte țări. Ministerul Agriculturii și Alimentației organizează la aceste puncte controlul sanitar veterinar.

Unitățile care răspund de administrarea clădirilor și instalațiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a activității sanitare veterinare, precum și baza materială și forța de muncă necesare pentru efectuarea dezinfecțiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate și a deșeurilor de origine animală. La punctele de frontieră rutiere, aceste obligații revin consiliilor județene.

Art. 25. - Importul și tranzitul de animale, produse de origine animală și furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Art. 26. - Animalele, produsele de origine animală și furajele ce se importă sau se tranzitează trebuie să fie însoțite de certificate sanitare veterinare, prin care să se ateste îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare stabilite de către Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Art. 28.- Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate și special amenajate, stabilite de autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pregătitoare necesare.

După expirarea perioadei de carantină profilactică, animalele importate vor fi supuse în continuare supravegherii sanitare veterinare, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Art. 30. - Funcționarea abatoarelor, punctelor de tăiere și a unităților care prelucrează, depozitează sau valorifică produse de origine animală, este permisă numai dacă sunt autorizate și de autoritățile sanitare veterinare de stat.

Autorizația poate fi retrasă în cazul când conducătorii unităților nu asigură respectarea regulilor de igienă și profilaxie și condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității sanitare veterinare.

De asemenea, stabilește lista bolilor transmisibile în cazul cărora se instituie măsuri obligatorii de prevenire și combatere.

Art. 32. - Ministerul Agriculturii și Alimentației organizează și răspunde de producția de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea și combaterea bolilor la animale; aprobă introducerea în practică a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor și altor produse de uz veterinar, fabricate în țară sau din import și asigură controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabilește norme sanitare veterinare privind producerea, circulația și folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreună cu Ministerul Sănătății stabilește norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanțelor hormonale și altor aditivi la furaje.

Art. 33. - Rețeaua sanitară veterinară de stat se organizează ca sector distinct și autonom în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației, este coordonată de către ministru și are în structura sa:

Art. 34. - Direcția generală sanitară veterinară coordonează și controlează întreaga activitate din domeniul sanitar veterinar și are în componența sa:

În subordinea sa tehnică și administrativă funcționează instituțiile centrale de profil și direcțiile sanitare veterinare județene și a municipiului București.

e) îndeplinesc orice alte atribuții cu privire la activitatea sanitară veterinară, prevăzute de actele normative în vigoare, și răspund de aplicarea măsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubrității produselor de origine animală.

Art. 40. - Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală.

Art. 43. - Încălcarea cu știință a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară veterinară, săvârșită în condițiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvârșită în condițiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 45. - În cazul în care fapta prevăzută la art. 43 și 44 este săvârșită în condițiile arătate la art. 258 din Codul penal, pedeapsa se stabilește potrivit dispoziției din acest articol.

Art. 47. - Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al României<ref>Fac excepție prevederile art. 31 alin. 1 și art. 33-36, care au intrat în vigoare la data de 16 decembrie 1991.</ref>.

Art. 1. - Persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor, sunt considerate șomeri și beneficiază, în condițiile prezentei legi, de ajutor de șomaj și de alte forme de protecție socială, precum și de sprijin în vederea reintegrării lor profesionale prin calificare și recalificare.

c) persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa unității pentru motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a)-f) din Codul muncii sau cărora, după caz, le-a încetat calitatea de membru în cooperația meșteșugărească din motive neimputabile lor;

e) persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa lor pentru motive care, potrivit legii, la reîncadrare nu întrerup vechimea în aceeași unitate, dacă au o vechime în muncă de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni premergătoare datei de înregistrare a cererii pentru plata ajutorului de șomaj;

f) persoanele care au fost încadrate cu contract de muncă pe durată determinată și care au încetat activitatea la expirarea termenului prevăzut în contract, dacă au o vechime în muncă de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni premergătoare datei de înregistrare a cererii pentru plata ajutorului de șomaj.

Art. 3. - Ajutorul de șomaj constă într-o sumă calculată în mod diferențiat, pe categorii de persoane și vechime în muncă, avându-se în vedere salariul de bază minim pe țară, brut, indexat sau ultimul salariu de bază brut avut în ultima lună, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, după cum urmează:

b) 70% din salariul de bază minim pe țară, brut, indexat, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege corespunzător situației în care se află fiecare persoană, în cazul beneficiarilor de ajutor de șomaj care provin din rândul absolvenților învățământului superior;

e) membrii cooperației agricole de producție sau cărora le-a încetat această calitate.

Art. 6. - (1) Persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul să primească ajutorul de șomaj din momentul încetării contractului de muncă sau, după caz, a calității de membru în cooperația meșteșugărească, în condițiile prevăzute la art. 2, dacă s-au înscris la oficiile forței de muncă în termen de 30 de zile de la încetarea activității sau de la data înscrierii, dacă cererea de înscriere la oficiul forței de muncă s-a făcut ulterior acestui termen.

(3) Persoanele care nu au fost încadrate în muncă dobândesc dreptul de a primi ajutorul de șomaj după cum urmează:

b) după o perioadă de 30 de zile de la data la care persoanele care au terminat serviciul militar obligatoriu s-au adresat oficiilor forței de muncă, solicitând încadrarea într-o muncă corespunzătoare pregătirii;

(4) Femeile care au avut activitatea întreruptă pentru creșterea copiilor potrivit legii, precum și persoanele cărora le-a încetat calitatea de pensionar dobândesc dreptul de a primi ajutorul de șomaj de la data înscrierii la oficiile forței de muncă.

Art. 7. - (1) Ajutorul de șomaj se plătește la cererea persoanelor îndreptățite potrivit legii.

Art. 8. - Cererile pentru plata ajutorului de șomaj se adresează direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București.

(2) Persoanele cuprinse la cursurile de calificare sau recalificare primesc în continuare ajutor, pe toată durata cursurilor și până la data primei repartizări în muncă, dar nu mai mult de 30 de zile de la absolvire.

Art. 10. - (1) Persoanele care urmează cursurile de calificare sau recalificare, organizate potrivit legii, au obligația la absolvire să se încadreze în unitățile la care sunt repartizate.

Art. 11. - După expirarea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj, persoanele în cauză urmează să beneficieze de drepturile de ocrotiri sociale prevăzute de lege.

Art. 12. - Pe perioada în care unei persoane i se plătește ajutorul de șomaj, aceasta beneficiază de alocația pentru copii în aceleași condiții ca în perioada anterioară șomajului, precum și de asistență medicală gratuită. Locuința de serviciu se păstrează pe întreaga perioadă în care chiriașul primește ajutor de șomaj, cu excepția cazului în care aceasta este situată în incinta unității sau este legată direct de asigurarea permanenței sau continuității în serviciu.

Art. 14. - Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în perioada pentru care sunt îndreptățite să primească ajutor de șomaj și cât urmează un curs de calificare sau recalificare beneficiază de drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege pentru persoanele încadrate în muncă, inclusiv de pensie de invaliditate.

Art. 19. - Persoanele care au fost reintegrate în muncă de organele de jurisdicție competente și li s-au acordat despăgubiri pentru perioada nelucrată vor restitui ajutorul de șomaj primit pe aceeași perioadă de timp.

Art. 20. - Fondul necesar pentru plata ajutorului de șomaj se constituie din următoarele surse:

c) o contribuție de 1% din venitul lunar în valoare brută obținut din munca prestată de către membrii cooperației;

Art. 21. - (1) Fondul pentru plata ajutorului de șomaj se păstrează într-un cont al Ministerului Muncii și Protecției Sociale deschis la Banca Națională, este gestionat de acesta și este purtător de dobândă.

Art. 23. - Guvernul este abilitat ca, pe durata întreruperii temporare a activității unor agenți economici, datorită neasigurării resurselor energetice, în perioada 1 noiembrie 1991 - 31 martie 1992, să plătească din fondul de șomaj personalul salariat al acestor agenți economici, în condițiile menținerii calității de salariat.

Art. 25. - (1) Constituie contravenție nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) și art. 29 și se sancționează după cum urmează:

(3) Prevederile prezentului articol se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea și sancționarea contravențiilor.

(2) Guvernul are obligația de a asigura, în termen de cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o bază materială corespunzătoare bunei desfășurări a procesului de calificare și recalificare a șomerilor.

Art. 30. - (1) Persoanele prevăzute la art. 2, care sunt neîncadrate în muncă la data intrării în vigoare a prezentei legi și sunt înscrise la oficiile forței de muncă, beneficiază de ajutor de șomaj de la data cererii.

Art. 31. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 758/1990 cu privire la salarizarea personalului devenit, în mod temporar, disponibil.

(3) Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și art. 51 din Legea nr. 5/1973 se modifică corespunzător prevederilor prezentei legi.

=== Decret privind trecerea direct în retragere a unor generali din Ministerul Apărării Naționale ===

Articol unic. - Pe data de 5 decembrie 1991 se trec direct în retragere, prin aplicarea art. 46 lit. a) din Statutul Corpului Ofițerilor, următorii:

=== Decret privind înființarea Ambasadei României în Republica Lituania ===

Fondurile necesare deschiderii și funcționării ambasadei se vor asigura din alocațiile bugetare ale Ministerului Afacerilor Externe pe anul 1992.