Monitorul Oficial 46/1992: Diferență între versiuni

Anul IV, Nr. [[issue::0046]] - Partea I - Vineri, 20 martie [[year::1992]]

:::Articolul 1

2. Prezentul acord expiră o dată cu rambursarea împrumutului și plata în întregime a dobânzilor acumulate în legătură cu acesta, în conformitate cu prevederile conținute în acord.

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre Consiliul Federal Elvețian și Guvernul României și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

=== Decret cu privire la aderarea României la Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980 ===

=== Lege pentru aderarea României la Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980 ===

Articol unic. - România aderă la Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980.

:::Articolul 1

3. În prezenta convenție:

:b) termenul ''creditor'' desemnează oricare parte care valorifică un drept, fie că acesta are sau nu are ca obiect plata unei sume de bani;

:c) termenul ''debitor'' desemnează oricare parte împotriva căreia un creditor valorifică un drept;

:d) prin expresia ''contravenție la contract'' se înțelege orice neexecutare de către o parte a obligațiilor sale sau orice executare care nu este conformă cu contractul;

:e) prin termenul ''procedură'' se înțelege orice procedură judiciară, arbitrală sau administrativă;

:i) prin termenul ''persoană'' trebuie să se înțeleagă deopotrivă orice societate, asociație sau entitate, fie publică, fie privată, capabilă de a acționa în justiție;

:g) prin termenul ''înscris'' trebuie să se înțeleagă, deopotrivă, comunicările adresate prin telegramă sau prin telex;

:h) termenul ''an'' desemnează un an socotit după calendarul gregorian.

În înțelesul prezentei convenții:

:a) un contract de vânzare de bunuri mobile corporale este considerat ca având un caracter internațional dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul și vânzătorul își au sediul în state diferite;

:b) împrejurarea că părțile au sediul în state diferite nu poate fi luată în considerare decât dacă aceasta reiese din contract sau din negocierile între părți sau din informațiile date de ele înainte de încheierea contractului sau în acest moment;

:c) dacă o parte într-un contract de vânzare de bunuri mobile corporale are sedii în mai mult decât un stat, sediul este acela care are legătura cea mai strânsă cu contractul și executarea acestuia, ținând seamă de împrejurările cunoscute de părți sau avute în vedere de ele în momentul încheierii contractului;

:d) dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere reședința sa obișnuită;

:e) nici naționalitatea părților, nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al părților sau ale contractului nu sunt luate în considerare.

:a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru folosința personală, familială sau casnică;

:b) la licitații;

:d) de valori mobiliare, efecte de comerț și monede;

:e) de nave, vapoare și aeronave;

La interpretarea și aplicarea prezentei convenții se va ține cont de caracterul său internațional și de necesitatea de a se promova uniformitatea.

:::Articolul 8

1. Când, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declară rezoluțiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripție curge începând cu data la care declarația este adresată celeilalte părți. Dacă rezoluțiunea contractului nu este declarată înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripție nu curge decât de la această dată.

:::Articolul 13

2. Când o procedură este introdusă de către un subdobânditor împotriva cumpărătorului, termenul de prescripție prevăzut în prezenta convenție încetează să curgă, cât privește recursul cumpărătorului împotriva vânzătorului, dacă cumpărătorul a informat, în scris, vânzătorul înaintea expirării zisului termen despre introducerea procedurii.

:::Articolul 19

Când față de împrejurări ce nu îi sunt imputabile și pe care nu le putea nici a le evita nici învinge, creditorul este în imposibilitatea de a face să înceteze cursul prescripției, termenul se prelungește cu un an începând din momentul în care zisele împrejurări au încetat să existe.

:::Articolul 22

3. Dispozițiile prezentului articol nu afectează validitatea oricărei clauze a contractului de vânzare stipulând că procedura de arbitraj poate fi angajată într-un termen de prescripție mai scurt decât cel care este prevăzut prin prezenta convenție, cu condiția ca numita clauză să fie valabilă în raport cu legea aplicabilă contractului de vânzare.

:::Articolul 23

Fără a se ține seama de dispozițiile prezentei convenții, orice termen de prescripție expiră cel mai târziu 10 ani după data la care a început să curgă în conformitate cu art. 9, 10, 11 și 12 ale prezentei convenții.

:::Articolul 24

2 Fără a se ține seama de expirarea termenului de prescripție, o parte poate invoca un drept și să-l opună celeilalte părți ca mijloc de apărare sau de compensație, cu condiția în acest din urmă caz:

:a) ca cele două creanțe să fie născute din același contract sau din mai multe contracte încheiate în cursul aceleiași tranzacții, sau

Dacă debitorul execută obligația sa după expirarea termenului de prescripție, el nu are dreptul să ceară restituirea, chiar dacă ignorează în momentul executării obligației sale că termenul de prescripție era expirat.

Expirarea termenului de prescripție cu privire la partea principală a datoriei are același efect privitor la dobânzile acesteia.

:::Articolul 28

2. Termenul de prescripție este calculat prin referire la data locului unde procedura este angajată.

Dacă ultima zi a termenului de prescripție este zi de sărbătoare sau orice altă zi de vacanță judiciară, împiedicând ca procedura să fie începută în jurisdicția unde creditorul angajează o procedură judiciară sau revendică un drept, precum se prevede la art. 13, 14 sau 15, termenul de prescripție este prelungit așa fel încât să înglobeze prima zi utilă care urmează menționatei zile de sărbătoare sau zi de vacanță judiciară.

:::Articolul 30

În interesul prezentei convenții, actele și împrejurările prevăzute la art. 13-19 care au fost îndeplinite ori s-au realizat într-un stat contractant își vor produce deplin efect într-un alt stat contractant, cu condiția ca creditorul să fi făcut toate diligențele pentru ca debitorul să fie informat despre aceasta în termen scurt.

:::Articolul 31

Fiecare stat contractant va aplica dispozițiile prezentei convenții contractelor care au fost încheiate cu începere de la intrarea în vigoare a convenției.

:::Articolul 34

2. Orice stat care a făcut o declarație în puterea prezentei convenții poate oricând să o retragă printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Această retragere capătă efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data la care secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va fi primit notificarea. În cazul unei declarații făcute în puterea art. 34, aceasta va atrage deopotrivă caducitatea, începând de când capătă efect orice declarație reciprocă făcută de către un alt stat în puterea aceluiași articol.

:::Articolul 41

:::Articolul I

1. Paragraful 1 al art. 3 se înlocuiește prin dispoziția următoare:

:a) dacă, în momentul încheierii contractului, părțile la un contract de vânzare internațională de bunuri mobile corporale își au sediul în state contractante; sau<br/>

2. Paragraful 2 al art. 3 se înlătură.

1. Alin. a) al art. 4 este înlăturat și înlocuit cu următoarea dispoziție:

2. Alin. e) al art. 4 este înlăturat și înlocuit prin următoarea dispoziție:

:::Articolul III

Noul paragraf 4 care urmează se adaugă la art. 31:  

:::Articolul IV

Dispozițiile art. 34 sunt înlăturate și înlocuite prin următoarele:

:::Articolul V

Dispozițiile art. 37 sunt înlăturate și înlocuite prin textul următor:

:::Articolul VI

Dispoziția următoare se adaugă la finele paragrafului 1 al art. 40:

:::Articolul VII

Întocmit la Viena, la unsprezece aprilie o mie nouă sute optzeci, într-un singur original, ale cărui texte englez, arab, chinez, spaniol, francez și rus sunt deopotrivă autentice.

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Articol unic. - Se ratifică Convenția dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere, semnată la Atena la 17 septembrie 1991.

==== Convenție între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere ====

:::Articolul 1

Prezenta convenție se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

:::Articolul 2

1. Prezenta convenție se va aplica impozitelor pe venit și pe avere stabilite de către un stat contractant, de unitățile sale administrativ-teritoriale sau autoritățile locale, indiferent de modul în care sunt percepute.

:(ii) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

:(iii) impozitul pe profit;

b) în cazul Republicii Elene:

:(ii) impozitul pe venitul și averea persoanelor juridice;

:(iii) contribuția pentru Agenția de Livrare și Drenare a Apei, calculată asupra venitului total din clădiri;

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanțial similare, care se vor stabili după data semnării prezentei convenții și care se vor adăuga sau vor înlocui impozitele existente.

:::Articolul 3

1. În sensul prezentei convenții, dacă contextul nu cere altfel:

2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

:::Articolul 4

1. În sensul prezentei convenții, termenul ''rezident al unui stat contractant'' desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului său, rezidenței sale, sediului conducerii sau în virtutea oricărui alt criteriu de natură similară. Acest termen nu include acele persoane care sunt supuse impozitării în acest stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau avere situată în interiorul acestuia.

2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său fiscal se va rezolva după cum urmează:

:b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

:c) dacă această persoană locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în mod obișnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui național este;

:d) dacă această persoană este un național al ambelor state contractante sau nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

:::Articolul 5

2. Expresia sediul permanent cuprinde îndeosebi:

3. Un șantier de construcții sau montaj sau un proiect de instalații constituie un sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 9 luni.

:a) folosirea de instalații numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

:b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, numai în scopul de a fi depozitate, expuse sau livrate;

:::Articolul 6

1. Venitul obținut de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv din agricultură sau silvicultură) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel stat.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obținut din folosirea directă, închirierea sau folosirea în orice altă formă a proprietății imobiliare.

:::Articolul 7

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită o activitate, astfel cum s-a menționat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care poate fi atribuită acelui sediu permanent.

:::Articolul 8

1. Beneficiile obținute din exploatarea navelor în trafic internațional vor fi impozabile numai în statul contractant în care navele sunt înregistrate sau pentru care au documente.

:::Articolul 9

Când:

:::Articolul 10

1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

3. Termenul ''dividende'', așa cum este folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte drepturi, cu excepția creanțelor, care participă la realizarea beneficiilor, precum și veniturile din alte părți sociale ce sunt supuse aceluiași regim de impunere ca venituri din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, exceptând situația în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui stat sau în măsura în care pachetul de acțiuni în legătură cu care se plătesc dividendele sunt legate în mod efectiv de un sediu permanent sau o bază fixă situată în acel stat, nici să preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel stat contractant.

:::Articolul 11

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.

5. Dobânzile se vor considera că iau naștere într-un stat contractant când debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuși, persoana plătitoare a dobânzilor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanța asupra căreia se plătesc dobânzile și aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau baza fixă, atunci aceste dobânzi se vor considera că iau naștere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

:::Articolul 12

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

3. Termenul ''comisioane'', astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă o plată efectuată unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de către legislația fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.

:::Articolul 13

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naștere redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixă situată acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevențele sunt legate efectiv de acest sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

4. Se va considera că redevențele iau naștere într-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuși, persoana plătitoare de redevențe, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care s-a născut obligația de a plăti redevențele și plata acestor redevențe este suportată de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevențe se vor considera că iau naștere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

:::Articolul 14

1. Câștigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite în art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.

:::Articolul 15

:::Articolul 16

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 și 20, salariile și alte remunerații similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când această activitate este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația primită din această activitate este impozabilă în acel stat.

:::Articolul 17

Remunerațiile directorilor și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administrație al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

:::Articolul 18

3. Veniturile obținute din astfel de activități, desfășurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sunt scutite reciproc de impozite.

:::Articolul 19

:::Articolul 20

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități sau autorități, vor fi impuse numai în acel stat.

:(i) este un național al acelui stat; sau

:(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

b) Totuși, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezidentă și național al acelui stat.

:::Articolul 21

1. Remunerațiile pe care profesorii și alți membri ai corpului de învățământ rezidenți ai unui stat contractant care predau într-o universitate sau în orice altă instituție de învățământ autorizată a celuilalt stat contractant le primesc pentru această activitate sunt impozabile numai în primul stat, pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la începerea activității lor.

:::Articolul 22

1. Sumele pe care un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisă pentru a dobândi experiență tehnică, profesională sau comercială care este sau a fost imediat anterior prezenței sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul instruirii sau al pregătirii sale, le primește pentru întreținere, instruire sau pregătire, nu vor fi impuse în primul stat menționat cu condiția ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

:::Articolul 23

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu au fost menționate în articolele precedente ale prezentei convenții, vor fi impuse numai în acel stat.

:::Articolul 24

1. Averea constituită din bunuri imobile, la care se referă art. 6, deținută de un rezident al unui stat contractant și situată în celălalt stat contractant se impozitează în acel stat.

:::Articolul 25

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenții pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menționat va acorda:

:::Articolul 26

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici un impozit sau altă obligație legată de acesta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea și cerințele legate de această impunere la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat în aceleași condiții.

3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui stat care desfășoară aceleași activități. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire, cu caracter personal, în ce privește impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilitățile familiale pe care le acordă rezidenților săi.

5. Prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice fel și natură, independent de prevederile art. 2.

:::Articolul 27

1. Când o persoană apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformă cu această convenție, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația națională a acestor state, să supună cazul său autorității competente a statului contractant a cărui rezidentă este sau dacă cazul său intră sub incidența prevederilor paragrafului 1 al art. 26, atunci acesta va fi prezentat statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor convenției.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înțelegerii mutuale, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă schimbările survenite în legislația lor fiscală necesită modificări ale convenției.

:::Articolul 28

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de convenție, în măsura în care impozitarea nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este influențat de art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratată ca secret, în același mod ca și o informație obținută în condițiile legislației interne a acelui stat și va fi făcută cunoscută numai persoanelor sau autorităților (inclusiv tribunale și organe administrative) care au atribuții în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenției. Persoanele sau autoritățile menționate trebuie să folosească informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informațiile în procesele publice la tribunale sau în hotărârile judecătorești.

:::Articolul 29

Nici o prevedere a prezentei convenții nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici și consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

:::Articolul 30

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la București sau Atena, cât mai curând posibil.

:::Articolul 31

Drept care, subsemnații, autorizați în bună și cuvenită formă, am semnat prezenta convenție.

Încheiată la 17 septembrie 1991 la Atena, în 2 exemplare originale, în limbile română, elenă și engleză, fiecare din texte fiind egal autentice, textul în limba engleză prevalând în caz de divergențe.

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea privind ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.