Monitorul Oficial 68-69/1990: Diferență între versiuni

reafirmând, în plus, că dispozițiile convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 și ale prezentului protocol trebuie să fie pe deplin aplicate, în toate împrejurările, tuturor persoanelor protejate de aceste instrumente, fară nici o diferențiere defavorabilă fondată pe natura sau originea conflictului armat sau pe cauzele susținute de părțile la conflict sau atribuite acestora,

În aplicarea prezentei secțiuni, activitatea înaltelor părți contractante, a părților la conflict și a organizațiilor umanitare internaționale menționate în convenții și în prezentul protocol va fi motivata în primul rând de către dreptul pe care-l au familiile de a cunoaște soartă membrilor lor.

1. Îndată ce împrejurările o permit și cel mai tirziu începând de la sfirsitul ostilităților active, fiecare parte la conflict trebuie să caute persoanele a căror dispariție a fost semnalata de o parte adversa. Numita parte adversa trebuie să comunice toate informațiile utile despre aceste persoane, pentru a facilita cercetările.

a) să înregistreze informațiile prevăzute în art. 138 al celei de-a IV-a convenții despre acele persoane care au fost deținute, închise sau ținute în captivitate sau în alt mod, mai mult de doua săptămână, ca urmare a ostilităților sau a unei ocupații, sau care au decedat în cursul unei perioade de detenție;

b) în toată masura posibilului, să faciliteze și, dacă este necesar, să efectueze căutarea acestor persoane și să înregistreze informațiile despre aceste persoane, dacă ele au decedat în alte împrejurări, ca urmare a ostilităților sau a unei ocupații.

3. Informațiile despre persoanele a căror dispariție a fost semnalata în aplicarea paragrafului 1 și a cererilor relative la aceste informații, sunt transmise fie direct, fie prin intermediul puterii protectoare, al Agenției centrale de depistare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii, sau al societăților naționale de Cruce Roșie (Semilună Roșie, Leul și Soarele Roșu).

Atunci cînd informațiile nu sunt transmise prin intermediul Comitetului Internațional al Crucii Roșii și al agenției sale de depistare, fiecare parte la conflict procedează astfel incit acestea să fie furnizate și agenției centrale de depistare.

4. Părțile la conflict se vor strădui să se înțeleagă asupra aranjamentelor care să permită echipelor de căutare să identifice și să ridice morții în zonele cimpului de luptă; aceste aranjamente vor putea să prevadă, cînd va fi cazul, ca aceste echipe să fie însoțite de un personal al pârtii adverse, atunci cînd ele își îndeplinesc misiunea în zonele care sunt sub controlul acestei părți adverse. Personalul acestor echipe va trebui să fie respectat și protejat atunci cînd se dedică în exclusivitate unor astfel de misiuni.

1. Rămășițele persoanelor care au decedat din cauze având legătură cu o ocupație sau în timpul unei detenții, ca rezultat al unei ocupații sau al ostilităților și acelea ale persoanelor care nu erau resortisanții tarii în care ele au decedat ca urmare a ostilităților, vor trebui să fie respectate, iar mormintele tuturor acestor persoane trebuie să fie respectate, întreținute și marcate așa cum este prevăzut în art. 130 al celei de-a IV-a convenții, în masura în care amintitele rămășițe și morminte nu beneficiază de un regim mai favorabil în virtutea convențiilor și a prezentului protocol.

c) facilitării reîntoarcerii în țară de origine a rămășițelor persoanelor decedate și a obiectelor lor personale, la cererea acestei tari, sau la cererea familiei, cu condiția ca aceasta țară să nu se opună la aceasta.

3. În absenta acordurilor prevăzute în paragraful 2 b) sau c) și dacă țară de origine a acestor persoane decedate nu este dispusa să asigure întreținerea acestor morminte pe cheltuială să, inalta parte contractanta pe teritoriul căreia sunt situate aceste morminte poate să ofere să faciliteze întoarcerea rămășițelor în țară de origine. Dacă aceasta oferta nu a fost acceptata în termen de cinci ani după ce a fost facuta, inalta parte contractanta va putea, după ce a avizat țară de origine, să aplice dispozițiile prevăzute în legislația să cu privire la cimitire și morminte.

4. Inalta parte contractanta pe teritoriul căreia sunt situate mormintele vizate în prezentul articol este autorizata să exhumeze rămășițele doar:

b) atunci cînd exhumarea se impune pentru motive de interes public, inclusiv în cazurile de necesitate sanitara și de ancheta, caz în care inalta parte contractanta trebuie, întotdeauna, să trateze rămășițele persoanelor decedate cu respect și să informeze țară de origine despre intenția de a exhuma, dând precizări asupra locului prevăzut pentru noua înhumare.

 

 

3. Este interzis să se utilizeze metode și mijloace de luptă care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate aștepta ca vor cauza pagube excesive, de durata și grave mediului natural.

În cercetarea, punerea la punct, achiziționarea sau adoptarea unei noi arme, a unor noi mijloace sau a unor noi metode de luptă, o inalta parte contractanta are obligația de a determină ca nu cumva întrebuințarea acestora să fie interzisa, în anumite împrejurări sau în toate împrejurările, de către prevederile prezentului protocol sau de orice alta regula de drept internațional aplicabila acestei înalte părți contractante.

1. Este interzisa omorârea, rănirea sau capturarea unui adversar recurgând la perfidie. Constituie perfidie actele care fac apel, cu intenția de înșelare, la buna-credinta a unui adversar pentru a-l face să creadă ca are dreptul să primească sau obligația să acorde protecția prevazuta în regulile dreptului internațional aplicabil la conflictele armate. Actele următoare constituie exemple de perfidie:

2. Stratagemele de război nu sunt interzise. Constituie stratageme de război actele care au drept scop să inducă în eroare un adversar sau de a-l face să comită imprudente, dar care nu incalca nici o regula de drept internațional aplicabil în conflictele armate și care, nefacind apel la buna-credinta a adversarului în ceea ce privește protecția prevazuta de acest drept nu sunt perfide. Actele următoare sunt exemple de stratageme de război: folosirea camuflajelor, a momelilor, a operațiunilor simulate și a informațiilor false.

1. Este interzis a se utiliza fară a avea dreptul semnul distinctiv al Crucii Roșii, al Semilunii Roșii sau al Leului și Soarelui Roșu sau alte embleme, semne sau semnale prevăzute de către convenții sau de prezentul protocol. Este, deopotrivă, interzis de a recurge la o folosire abuziva, deliberata, intr-un conflict armat, a altor embleme, semne sau semnale protectoare recunoscute pe plan internațional, inclusiv steagul parlamentar și emblemă protectoare a bunurilor culturale.

2. Este interzis să se utilizeze emblemă distinctiva a Națiunilor Unite în afară cazurilor în care folosirea este autorizata de aceasta organizație.

1. Este interzis să se utilizeze, intr-un conflict armat, drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict.

2. Este interzis să se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale părților adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, a favoriza, a proteja sau a împiedică operațiunile militare.

Este interzis de a se ordona să nu existe supraviețuitori, de a amenință cu aceasta adversarul sau de a conduce ostilitățile în funcție de aceasta decizie.

1. Nici o persoană recunoscuta sau trebuind să fie recunoscuta, ținând cont de împrejurări, ca fiind scoasa din luptă, nu trebuie să facă obiectul unui atac.

2. Este scoasa din luptă orice persoană:

a) care a căzut în miinile unei părți adverse;

b) care exprimă în mod clar intenția să de a se predă;

c) care și-a pierdut cunoștință sau este în alt fel în stare de incapacitate, ca urmare a rănilor sau a bolii și, în consecință, incapabila să se apere, cu condiția ca, în toate cazurile, ea să se abțină de la orice act de ostilitate și să nu încerce să evadeze.

3. Atunci cînd persoane care au dreptul la protecție ca prizonieri de război se află sub puterea unei părți adverse în condiții neobișnuite de luptă, care împiedică să fie evacuata cum este prevăzut la titlul III, secțiunea I a celei de-a III-a convenții, ele trebuie să fie eliberate și trebuie să fie luate toate precauțiile utile pentru a asigură securitatea lor.

1. Nici o persoană care sare cu parasuta dintr-o aeronavă în pericol nu trebuie să facă obiectul unui atac în timpul coboririi.

2. Atingând solul unui teritoriu controlat de o parte adversa, persoană care a sărit cu parasuta dintr-o aeronavă în pericol trebuie să aibă posibilitatea de a se predă înainte de a face obiectul unui atac, dacă nu este evident ca ea se dedă unui act de ostilitate.

Secțiunea  II

 

1. Forțele armate ale unei părți în conflict se compun din toate forțele, toate grupurile și toate unitățile armate și organizate care sunt puse sub comandă, care răspund de conduită subordonaților sai fată de aceasta parte, chiar dacă aceasta este reprezentata de un guvern sau o autoritate nerecunoscuta de către partea adversa. Aceste forțe armate vor trebui să fie supuse unui regim de disciplina interna care să asigure, în special, respectarea regulilor de drept internațional aplicabile la conflictele armate.

2. Membrii forțelor armate ale unei părți la conflict (alții decât personalul sanitar și religios prevăzut în art. 33 al celei de-a III-a convenții) sunt combatanți, adică au dreptul de a participă direct la ostilități.

3. Partea la un conflict, care incorporeaza în forțele sale armate o organizație paramilitara sau un serviciu armat însărcinat cu menținerea ordinii, trebuie să notifice aceasta celorlalte părți la conflict.

1. Orice combatant, în sensul art. 43, care cade în miinile pârtii adverse, este prizonier de război.

2. Deși toți combatanții sunt obligați să respecte regulile de drept internațional aplicabil în conflictele armate, încălcările acestor reguli nu privează pe combatant de dreptul sau de a fi considerat drept combatant, sau dacă se află în miinile unei părți adverse, de dreptul sau de a fi considerat ca prizonier de război, cu excepția cazurilor prevăzute în paragrafele 3 și 4.

3. Pentru ca protecția populației civile împotriva efectelor ostilităților să fie întărită, combatanții sunt obligați să se diferențieze de populația civilă atunci cînd iau parte la un atac sau la o operațiune militară pregătitoare a unui atac. Dat fiind totuși ca există situații în conflictele armate în care, ca urmare a naturii ostilităților, un combatant armat nu se poate diferenția de populația civilă, el își păstrează statutul de combatant, cu condiția ca, în astfel de situații, să poarte armele sale la vedere:

b) în timpul în care este expus vederii de către adversar atunci cînd ia parte la o desfășurare militară care precede lansarea unui atac la care trebuie să participe.

4. Orice combatant care cade în miinile unei părți adverse, atunci cînd nu îndeplinește condițiile prevăzute în cea de-a doua fraza din paragraful 3, pierde dreptul de a fi considerat ca prizonier de război dar, cu toate acestea, beneficiază de protecții echivalente, în toate privințele, cu acelea care sunt acordate prizonierilor de război de către cea de-a III-a convenție și de către prezentul protocol. Aceasta protecție cuprinde protecții echivalente celor care sunt acordate prizonierilor de război de cea de-a III-a convenție, în cazul în care o astfel de persoană este judecată și condamnata pentru orice infracțiuni pe care le va fi comis.

5. Combatantul care cade în miinile unei părți adverse, atunci cînd nu participă la un atac sau la o alta acțiune militară pregătitoare a unui atac, nu pierde, ca urmare a activităților sale anterioare, dreptul de a fi considerat drept combatant și prizonier de război.

7. Prezentul articol nu are drept obiect modificarea practicii statelor, general acceptata, referitoare la portul uniformei de către combatanții afectați unităților armate regulate în uniforma unei părți la conflict.

8. În afară categoriilor de persoane prevăzute în art. 13 al primei și al celei de-a II-a convenții, toți membrii forțelor armate ale unei părți la conflict, așa cum sunt definiți în art. 43 al prezentului protocol, au dreptul la protecția acordata de către convențiile menționate dacă sunt răniți sau bolnavi, sau în cazul celei de-a II-a convenții, dacă au naufragiat pe mare sau în alte ape.

1. O persoană care ia parte la ostilități și cade în miinile pârtii adverse este presupusa a fi prizonier de război și, în consecință este protejata de către cea de-a III-a convenție, atunci cînd ea revendică statutul de prizonier de război, sau rezultă ca are dreptul la statutul de prizonier de război, sau atunci cînd partea de care ea depinde revendică pentru ea acest statut pe calea notificării adresate puterii care o deține sau puterii protectoare. Dacă există vreo îndoială asupra dreptului sau la statutul de prizonier de război, aceasta persoană continuă să beneficieze de acest statut și, prin urmare, de protecția celei de-a III-a convenții și a prezentului protocol, așteptând ca statutul sau să fie determinat de un tribunal competent.

2. Dacă o persoană cazuta în miinile unei părți adverse nu este deținută ca prizonier de război și trebuie să fie judecată de aceasta parte pentru o infracțiune în legătură cu ostilitățile, ea este indreptatita să-și valorifice dreptul sau la statutul de prizonier de război în fată unui tribunal judiciar și să obțină ca aceasta problema să fie rezolvata. De fiecare data cînd procedură aplicabila o permite, problema trebuie să fie solutionata înainte de a se fi decis asupra infracțiunii. Reprezentanții puterii protectoare au dreptul să asiste la dezbaterile în cursul cărora aceasta problema trebuie să fie rezolvata, în afară cazului excepțional în care aceste dezbateri se desfășoară cu ușile închise în interesul securității de stat. În acest caz, puterea deținătoare trebuie să informeze despre aceasta puterea protectoare.

3. Orice persoană care, luând parte la ostilități, nu are dreptul la statutul de prizonier de război și nu beneficiază de un tratament mai favorabil în conformitate cu cea de-a IV-a convenție, are dreptul, oricând, la protecția prevazuta în art. 75 al prezentului protocol. În teritoriul ocupat, o astfel de persoană, exceptând situația cînd este deținută pentru spionaj, beneficiază, de asemenea, în pofidă dispozițiilor art. 5 al celei de-a IV-a convenții, de drepturile de comunicare prevăzute în amintita convenție.

1. În pofidă oricărei alte dispoziții din convenții sau din prezentul protocol, un membru al forțelor armate ale unei părți la conflict care cade în miinile unei părți adverse atunci cînd se dedă la activități de spionaj, nu are dreptul la statutul de prizonier de război și poate fi tratat ca spion.

2. Un membru al forțelor armate ale unei părți în conflict care culege sau caută să culeagă, în folosul acestei părți, informații intr-un teritoriu controlat de către o parte adversa nu va fi considerat ca se dedă unor activități de spionaj dacă, făcând aceasta, este îmbrăcat în uniforma forțelor sale armate.

3. Un membru al forțelor armate ale unei părți la conflict, care este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversa și care culege sau caută să culeagă, în folosul pârtii de care depinde, informații de interes militar în acest teritoriu, nu va fi considerat ca dedindu-se unor activități de spionaj, în cazul în care, făcând aceasta, nu acționează sub pretexte înșelătoare sau intr-un mod deliberat clandestin. În plus, acest rezident nu pierde dreptul la statutul de prizonier de război și nu poate fi tratat ca spion decât în cazul unic în care este capturat atunci cînd se dedă la activități de spionaj.

4. Un membru al forțelor armate ale unei părți la conflict, care nu este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversa și care ș-a dedat la activități de spionaj în acest teritoriu, nu-și pierde dreptul la statutul de prizonier de război și nu poate fi tratat ca spion decât în cazul unic în care este capturat înainte de a se fi reîntors la forțele armate de care aparține.

2. Prin termenul mercenar se înțelege orice persoană:

a) care este special recrutata în țară sau în străinătate pentru a luptă intr-un conflict armat;

c) care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia ii este efectiv promisa, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerație superioara aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție analoage în forțele armate ale acestei părți;

f) care nu a fost trimisa de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficiala ca membru al forțelor armate ale statului respectiv.

 

 

3. Persoanele civile se bucură de protecția acordata de către prezenta secțiune, în afară de cazul cînd participă direct la ostilități și numai pe durata acestei participări.

4. Atacurile fară discriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fară discriminare se înțeleg:

c) atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate după cum le prescrie prezentul protocol, și care sunt în consecință, în fiecare din aceste cazuri, capabile să lovească, fară deosebire, obiective militare și persoane civile sau bunuri cu caracter civil.

5. Vor fi, între altele, considerate ca efectuate fară discriminare următoarele tipuri de atacuri:

8. Nici o violare a acestor interdicții nu scutește părțile la conflict de obligațiile lor juridice fată de populația civilă și persoanele civile, inclusiv de obligația de a lua masurile de precauție prevăzute în art. 57.

1. Lucrările de arta sau instalațiile conținând forțe periculoase, și anume barajele, digurile și centralele nucleare de producere a energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele constituie obiective militare, atunci cînd astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forțe și, în consecință, pot cauza pierderi importante populației civile. Celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări sau instalații sau în apropierea lor nu trebuie să facă obiectul atacurilor, atunci cînd astfel de atacuri pot provoca eliberarea de forțe periculoase și, în consecință, pot cauza pierderi considerabile populației civile.

b) un atac trebuie să fie anulat sau întrerupt atunci cînd reiese ca obiectivul sau nu este militar sau ca acesta beneficiază de o protecție specială sau cînd se poate aștepta ca atacul să cauzeze, incidental, pierderi de vieți omenești în rândul populației civile, rănirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil, sau o combinație a acestor pierderi și pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat;

c) în cazul atacurilor care pot afecta populația civilă, trebuie lansat, în timp util și prin mijloace eficace, un avertisment, afară de cazul cînd circumstanțele nu permit aceasta.

3. Atunci cînd este posibila alegerea între mai multe obiective militare pentru a obține un avantaj militar echivalent, trebuie să se aleagă obiectivul pentru care se poate aștepta ca atacul să prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil.

4. Declarația facuta în baza paragrafului 2 trebuie să fie adresata pârtii adverse și trebuie să determine și să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localității neapărate. Partea la conflict care primește declarația trebuie să confirme primirea și să trateze localitatea ca o localitate neaparata, în afară de cazul cînd condițiile stabilite în paragraful 2 nu sunt efectiv îndeplinite, caz în care ea trebuie să informeze neintirziat partea care a făcut aceasta declarație. Chiar dacă condițiile stabilite în paragraful 2 nu sunt îndeplinite, localitatea va continuă să beneficieze de protecția prevazuta de către celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli ale dreptului internațional aplicabil în conflictele armate.

6. Partea în miinile căreia se află o localitate făcând obiectul unui astfel de acord trebuie să o marcheze, în masura posibilului, prin semne ce vor fi convenite cu cealaltă parte și care trebuie să fie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul și la limitele localității și pe drumurile principale.

7. O localitate pierde statutul sau de localitate neaparata atunci cînd nu mai îndeplinește condițiile stabilite în paragraful 2 sau în acordul menționat în paragraful 5. Intr-o astfel de eventualitate, localitatea continuă să beneficieze de protecția prevazuta de celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli de drept internațional aplicabile în conflictele armate.

5. Partea în miinile căreia se află o astfel de zona trebuie să o marcheze, în masura posibilului, prin semne convenite cu cealaltă parte, care trebuie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul și în limitele zonei și pe drumurile principale.

b) prin expresia organisme de protecție civilă se înțeleg așezăminte și alte unități înființate sau autorizate de către autoritățile competente ale pârtii în conflict pentru a îndeplini oricare din sarcinile menționate în alin. a) și care sunt în exclusivitate afectate și utilizate pentru aceste sarcini;

4. Puterea ocupanta nu trebuie nici să deturneze de la utilizarea lor specifică și nici să rechiziționeze clădirile sau materialul aparținând organismelor de protecție civilă sau utilizate de către acestea, atunci cînd aceasta deturnare sau aceasta rechiziție aduc prejudicii populației civile.

2. Părțile la conflict care primesc asistență mentionata în paragraful 1 și înaltele părți contractante care o acorda trebuie să faciliteze, cînd este cazul, coordonarea internațională a acestor acțiuni de protecție civilă. În acest caz, dispozițiile prezentului capitol se aplică organismelor internaționale competente.

1. Protecția la care au dreptul organismele civile de protecție civilă, personalul lor, clădirile, adăposturile și materialele lor nu va putea să înceteze decât dacă comit sau sunt întrebuințate pentru a comite, în afară sarcinilor proprii, acte dăunătoare inamicului. Cu toate acestea, protecția va înceta numai după ce o somație va fixa, de câte ori este cazul, un termen rezonabil, dar va rămâne fară efect.

1. Fiecare parte la conflict trebuie să se străduiască să procedeze în așa fel incit organismele de protecție civilă, personalul lor, clădirile și materialele lor să fie identificate atunci cînd sunt consacrate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă. Adăposturile puse la dispoziția populației civile trebuie să fie identificabile intr-un mod analog.

4. Semnul distinctiv internațional al protecției civile constă dintr-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, cînd este utilizat pentru protecția organismelor de protecție civilă, a clădirilor lor, a personalului și materialelor lor sau pentru protecția adăposturilor civile.

e) acest personal să nu participe direct la ostilități și să nu comită sau să nu fie întrebuințat pentru a comite, în afară sarcinilor de protecție civilă, acte dăunătoare pârtii adverse;

f) acest personal și aceste unități să-și îndeplinească sarcinile lor de protecție civilă numai pe teritoriul național al pârtii lor.

2. Membrii personalului militar care servesc în organismele de protecție civilă vor fi, dacă cad în miinile unei părți adverse, prizonieri de război. În teritoriul ocupat ei pot să fie folosiți, dar numai în interesul populației civile din acest teritoriu, pentru sarcini de protecție civilă, în masura în care este nevoie de aceasta, cu condiția, totuși, ca ei să fie voluntari, dacă aceasta muncă este periculoasa.

4. Clădirile și materialele unităților militare afectate în permanență organismelor de protecție civilă și afectate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă, dacă vor cădea în miinile unei părți adverse, vor beneficia de dreptul războiului. Cu toate acestea, nu se va putea schimbă destinația lor ațiță vreme cit ele sunt necesare îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă, în afară cazului unei necesități militare imperioase, cu condiția ca, în prealabil, să fi fost luate măsuri pentru a se face fată, intr-un mod corespunzător, necesităților populației civile.

1. În afară obligațiilor enumerate în art. 55 al celei de-a IV-a convenții, referitoare la aprovizionarea cu provizii și medicamente, puterea ocupanta va asigură, de asemenea, în intreaga masura a mijloacelor sale și fară nici o diferențiere cu caracter defavorabil, furnizarea de îmbrăcăminte, așternuturi, mijloace de adăpostire și alte furnituri esențiale supraviețuirii populației civile din teritoriul ocupat, precum și obiectele de cult necesare.

2. Acțiunile de ajutor în favoarea populației civile din teritoriul ocupat sunt reglementate de art. 59, 60, 61, 62, 108, 109, 110 și 111 ale celei de-a IV-a convenții, ca și de art. 71 al prezentului protocol, și vor fi înfăptuite fară intirziere.

1. Atunci cînd populația civilă dintr-un teritoriu sub controlul unei părți în conflict, altul decât un teritoriu ocupat, este insuficient aprovizionata cu materiale și alimente menționate în art. 69, vor fi întreprinse acțiuni de asistență cu caracter umanitar și imparțial și fară nici o diferențiere cu caracter defavorabil, sub rezervă consimtamintului părților vizate de către aceste acțiuni de asistență. Ofertele de asistență îndeplinind condițiile de mai sus nu vor fi considerate nici ca un amestec în conflictul armat și nici drept acte ostile. Cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare va fi acordata prioritate persoanelor care, așa cum sunt copiii, femeile însărcinate sau lehuze și mamele care alăptează, trebuie, conform convenției a IV-a sau prezentului protocol, să facă obiectul unui tratament privilegiat sau al unei protecții deosebite.

2. Părțile la conflict și fiecare inalta parte contractanta vor autoriza și vor facilita trecerea rapida și fară piedici a tuturor trimiterilor, a echipamentelor și a personalului de ajutor oferite în conformitate cu prevederile acestei secțiuni, chiar dacă acest ajutor este destinat populației civile a pârtii adverse.

b) vor putea să condiționeze autorizația de trecere de obligația ca distribuirea asistentei să fie efectuata la fată locului, sub controlul unei părți protectoare;

1. În caz de necesitate, ajutorul furnizat intr-o acțiune de asistență va putea cuprinde personal de asistență, mai ales pentru transportul și distribuirea trimiterilor de ajutoare; participarea acestui personal va fi supusa consimtamintului pârtii pe teritoriul căreia își va exercită activitatea.

4. În nici o împrejurare personalul de ajutorare nu va trebui să-și depășească limitele misiunii, potrivit prevederilor prezentului protocol. Trebuie să se tina seamă îndeosebi de exigentele de securitate ale pârtii pe teritoriul căreia acesta își exercită atribuțiile. Se poate pune capăt misiunii oricărui membru al personalului de ajutorare care nu respectă aceste condiții.

Persoanele care, înaintea începerii ostilităților, sunt considerate ca apatrizi sau refugiați în sensul instrumentelor internaționale pertinente, accentuate de către părțile interesate sau de legislația nationala a statului de refugiu sau de reședință, vor fi, în toate împrejurările și fară nici o diferențiere cu caracter defavorabil, persoane protejate în sensul titlurilor I și III ale celei de-a IV-a convenții.

1. În masura în care ele sunt afectate de o situație prevazuta în art. 1 al prezentului protocol, persoanele care sunt în miinile unei părți la conflict și care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea convențiilor și a prezentului protocol vor fi tratate cu umanitate, în toate împrejurările, și vor beneficia cel puțin de protecția prevazuta în prezentul articol, fară nici o diferențiere cu caracter defavorabil fondata pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau credinta, opinii politice sau altele, origine nationala sau sociala, avere, naștere sau o alta situație, sau orice alte criterii analoage. Fiecare dintre părți va respectă integritatea corporala, onoarea, convingerile și practicile religioase ale tuturor acestor persoane.

3. Orice persoană arestata, deținută sau internata pentru acte în legătură cu conflictul armat va fi informata fară intirziere, intr-o limba pe care o înțelege, despre motivele pentru care aceste măsuri au fost luate. Cu excepția cazului de arestare sau de detenție pentru o infracțiune penală, aceasta persoană va fi eliberata în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, îndată ce împrejurările care justifică arestarea, detenția sau internarea vor fi încetat să existe.

a) procedură va dispune ca orice acuzat să fie informat fară intirziere de detaliile infracțiunii care ii este imputata și se va asigură acuzatului, înaintea și în timpul procesului, toate drepturile și mijloacele necesare apărării sale;

d) orice persoană acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata până cînd culpabilitatea să nu a fost legal stabilita;

2. Părțile la conflict vor lua toate masurile posibile în practică pentru ca copiii sub 15 ani să nu participe direct la ostilități, îndeosebi abtinindu-se de la a-i recruta în forțele lor armate. Atunci cînd ele incorporeaza persoane de peste 15 ani, dar sub 18 ani, părțile la conflict se vor strădui să acorde prioritate celor mai în virsta.

3. Dacă, în cazuri excepționale și în pofidă dispozițiilor paragrafului 2, copiii care nu au 15 ani împliniți participă direct la ostilități și cad în miinile unei părți adverse, vor continuă să beneficieze de protecția specială acordata de prezentul articol, fie ca sunt sau nu prizonieri de război.

1. Nici o parte la conflict nu trebuie să efectueze evacuarea, către o țară straina, de alți copii decât propriii sai resortisanți, în afară cazului unei evacuări temporare, a cărei necesitate este impusa de rațiuni imperioase ce țin de sănătatea sau de tratamentul medical al copiilor sau, cu excepția unui teritoriu ocupat, de securitatea lor. Atunci cînd se poate lua legătură cu părinții sau tutorii, este necesar consimțământul lor scris cu privire la evacuare. Dacă nu se poate lua legătură cu aceștia, evacuarea nu se poate face decât cu consimțământul scris al persoanelor cărora legea sau cutumă le atribuie, în principal, ocrotirea copiilor.

2. Atunci cînd se efectuează o evacuare în condițiile paragrafului 1, educația fiecărui copil evacuat, inclusiv educația să religioasa și morală, așa cum o doresc părinții sai, va trebui să fie asigurata, pe cit posibil, intr-un mod continuu.

3. În scopul facilitării întoarcerii în familia și în țară lor a copiilor evacuați în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, autoritățile pârtii care au efectuat evacuarea și, atunci cînd va fi cazul, autoritățile tarii gazdă, vor stabili, pentru fiecare copil, o fisa insotita de fotografii, pe care o vor transmite Agenției Centrale de Depistare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii. Aceasta fisa va purta, de fiecare data cînd aceasta va fi posibil și nu  va riscă să dăuneze copiilor, următoarele date:

2. Ei vor fi protejați, în aceasta calitate, în conformitate cu convențiile și cu prezentul protocol, cu condiția de a nu întreprinde nici o acțiune care să contravină statutului lor de persoane civile și fară a renunță la dreptul corespondenților de război acreditați pe lingă forțele armate de a beneficia de statutul prevăzut la art. 4 alin. 4 al celei de-a III-a convenții.

Înaltele părți contractante, tot timpul, și părțile la conflict, în perioadă conflictului armat, vor veghea ca consilierii juridici să fie disponibili, atunci cînd va fi cazul, pentru a-i sfătui pe comandanții militari, la eșaloanele corespunzătoare, în ceea ce privește aplicarea convențiilor și a prezentului protocol și în ceea ce privește instruirea corespunzătoare a forțelor armate în aceasta privință.

2. Actele calificate drept încălcări grave în convenții constituie încălcări grave în prezentul protocol, dacă sunt comise împotriva persoanelor aflate în miinile unei părți adverse și care sunt protejate de către art. 44, 45 și 73 ale prezentului protocol, sau împotriva răniților, bolnavilor sau naufragiaților pârtii adverse, protejați de către prezentul protocol, sau împotriva personalului sanitar sau religios, a unităților sanitare sau mijloacelor de transport sanitar care sunt sub controlul pârtii adverse și protejați de prezentul protocol.

3. În afară încălcărilor grave definite în art. 11, următoarele acte, cînd sunt comise cu intenție, cu violarea dispozițiilor pertinente ale prezentului protocol, și cînd produc moartea sau lezează în mod grav integritatea fizica sau sănătatea, sunt considerate încălcări grave ale prezentului protocol:

4. În afară încălcărilor grave definite în paragrafele precedente și în convenții, actele următoare sunt considerate ca încălcări grave ale protocolului atunci cînd sunt comise cu intenție și cu violarea convențiilor sau a prezentului protocol:

d) faptul de a îndrepta atacuri împotriva monumentelor istorice, operelor de arta sau lăcașurilor de cult clar recunoscute, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor și cărora le este acordata o protecție specială pe baza unei înțelegeri speciale, de exemplu în cadrul unei organizații internaționale competente, provocând astfel distrugerea lor la scară mare, atunci cînd nu există nici o dovadă de violare de către partea adversa a art. 53 alin. b) și cînd monumentele istorice, operele de arta și lăcașurile de cult respective nu sunt situate în apropierea imediata a obiectivelor militare;

3. Înaltele părți contractante și părțile la conflict trebuie să ceară oricărui comandant, care a aflat ca subordonații sau alte persoane aflate sub autoritatea să au comis sau vor comite o infracțiune la convenții sau la prezentul protocol, să ia masurile care sunt necesare pentru a împiedică astfel de violări ale convențiilor sau ale prezentului protocol, iar atunci cînd va fi cazul, să ia inițiativă aplicării unor acțiuni disciplinare sau penale împotriva autorilor violărilor.

2. Sub rezervă drepturilor și obligațiilor stabilite de convenții și de art. 85 paragraful 1 din prezentul protocol și atunci cînd împrejurările o permit, înaltele părți contractante vor coopera în materie de extrădare. Ele vor examina în mod corespunzător cererea statului pe teritoriul căruia pretinsa infracțiune ș-a produs.

b) Cînd cel puțin douăzeci de înalte părți contractante vor fi convenit să accepte competență comisiei în conformitate cu paragraful 2, iar ulterior, la intervale de cinci ani, depozitarul va convoca o reuniune a reprezentanților acestor înalte părți contractante în vederea alegerii membrilor comisiei. La aceasta reuniune, membrii comisiei vor fi aleși prin scrutin secret de pe o lista de persoane pentru întocmirea căreia fiecare din aceste înalte părți contractante va putea propune un nume.

2. a) Înaltele părți contractante pot, cu ocazia semnării, ratificării sau aderării la protocol, sau ulterior în orice moment, să declare ca recunosc de drept și fară acord special, fată de orice inalta parte contractanta care acceptă aceleași obligații, competență comisiei pentru a ancheta asupra afirmațiilor unei asemenea înalte părți, așa cum o autoriza prezentul articol.

4. a) Cameră constituita în conformitate cu dispozițiile paragrafului 3 în vederea efectuării unei anchete va invită părțile la conflict să o asiste și să prezinte probele. Ea va putea, de asemenea, să caute alte probe pe care le va consideră pertinente și să procedeze la o ancheta la fată locului.

1. Atunci cînd părțile la convenții sunt totodată părți la prezentul protocol, convențiile se vor aplică așa cum ele vor fi completate de prezentul protocol.

2. Dacă una dintre părțile la conflict nu este legata de prezentul protocol, părțile la prezentul protocol vor rămâne, cu toate acestea, legate de acestea în raporturile lor reciproce. Ele vor fi, în plus, legate prin prezentul protocol fată de mentionata parte, dacă aceasta îl acceptă și ii aplică dispozițiile.

3. Denunțarea nu va avea efect decât fată de partea denunțătoare.

2. Atunci cînd împrejurările împiedică eliberarea de cărți de identitate personalului temporar sanitar, religios și civil, acest personal poate primi un certificat semnat de autoritatea competență, atestând ca persoană căreia ii este eliberat a primit o însărcinare cu caracter temporar și indicând, dacă este posibil, durata acestei însărcinări și dreptul titularului de a purta semnul distinctiv. Acest certificat trebuie să indice numele și data nașterii titularului (sau, în lipsă acestei date, virsta să în momentul eliberării certificatului), funcția titularului, precum și numărul de înmatriculare, dacă există. El trebuie să poarte semnătură să sau amprenta degetului mare, sau ambele.

Atunci cînd o radiocomunicație bilaterala nu este posibila, pot fi utilizate semnalele prevăzute de către Codul internațional al semnalelor adoptat de către Organizația Interguvernamentala Consultativa a Navigației Maritime sau în anexa pertinenta a Convenției de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviația civilă internațională, adusa la zi periodic.

2. Semnul trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Atunci cînd este aplicat pe o suprafata mare, semnul poate fi repetat suficient de des, potrivit împrejurărilor. În masura posibilului, trebuie să fie aplicat pe drapele sau pe suprafețe plane, astfel incit să fie vizibil din toate direcțiile și cit mai departe.