Monitorul Oficial 68-69/1990: Diferență între versiuni

<div style="font-size: 40px;">PÂNĂ AICI</div>

 

 

 

'''Art. 48. - Regula fundamentala'''

1. Prin expresia atacuri se înțeleg actele de violenta împotriva adversarului, fie ca aceste acte sunt ofensive sau defensive.

4. Dispozițiile prezentei secțiuni completează regulile referitoare la protecția umanitara enunțate în cea de-a IV-a convenție, îndeosebi în titlul II, și în celelalte acorduri internaționale care leagă înaltele părți contractante, ca și celelalte reguli de drept internațional referitoare la protecția civililor și a bunurilor cu caracter civil împotriva ostilităților pe pământ, pe mare și în aer.

Cap. 2

 

Persoanele civile și populația civilă

 

1. Este considerata civilă orice persoană care nu aparține uneia din categoriile prevăzute în art. 4 A 1), 2), 3) și 6) al celei de-a III-a convenții și în art. 43 al prezentului protocol. În caz de îndoială, persoană respectiva va fi considerata civilă.

3. Prezenta în mijlocul populației civile a persoanelor izolate care nu răspund definiției de persoană civilă nu privează aceasta populație de calitatea să.

1. Populația civilă și persoanele civile se bucură de o protecție generala contra pericolelor rezultând din operațiile militare. În scopul de a face aceasta protecție efectiva, regulile următoare, care se adaugă celorlalte reguli de drept internațional aplicabil, vor trebui să fie respectate în toate împrejurările.

2. Nici populația civilă ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui să facă obiectul atacurilor. Sint interzise actele sau amenințările cu violenta al căror scop principal este de a raspindi teroarea în populația civilă.

3. Persoanele civile se bucură de protecția acordata de către prezenta secțiune, în afară de cazul când participă direct la ostilități și numai pe durata acestei participări.

4. Atacurile fără discriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fără discriminare se înțeleg:

a) atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care tratează ca un obiectiv militar unic un anumit număr de obiective militare net distanțate și distincte, situate intr-un oraș, sat sau în orice zona conținând o concentrație analoaga de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil;

6. Sint interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populației civile sau a persoanelor civile.

7. Prezenta sau mișcările populației civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adăpost de operațiunile militare, mai ales pentru a încerca să se puna obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere, să favorizeze sau să efectueze operațiunile militare. Părțile la conflict nu trebuie să dirijeze mișcările populației civile sau ale persoanelor civile pentru a încerca să puna obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere operațiunile militare.

8. Nici o violare a acestor interdicții nu scutește părțile la conflict de obligațiile lor juridice față de populația civilă și persoanele civile, inclusiv de obligația de a lua masurile de precauție prevăzute în art. 57.

Cap. 3

 

 

'''Art. 52. - Protecția generala a bunurilor cu caracter civil'''

Sint bunuri cu caracter civil toate bunurile care nu sunt obiective militare în sensul paragrafului 2.

2. Atacurile vor fi strict limitate la obiectivele militare. În ceea ce privește bunurile, obiectivele militare sunt limitate la bunurile care, prin natură lor, prin amplasare, destinație sau utilizare, aduc o contribuție efectiva la acțiunea militară și a căror distrugere, totala sau partiala, capturare sau neutralizare, în împrejurările date, oferă un avantaj militar precis.

3. În caz de îndoială, un bun care este, normal, afectat unei utilizări civile, cum ar fi un lăcaș de cult, o casa, un alt tip de locuință sau o scoala, este prezumat a nu fi utilizat în vederea aducerii unei contribuții efective la acțiunea militară.

Sub rezervă dispozițiilor Convenției de la Haga, din 14 mai 1954, pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și al altor instrumente internaționale pertinente, este interzis:

a) să se comită orice act de ostilitate îndreptat împotriva monumentelor istorice, operelor de arta sau lăcașurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor;

1. Este interzisa înfometarea civililor ca metodă de război.

2. Este interzis de a se atacă, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri indispensabile supraviețuirii populației civile, cum ar fi proviziile alimentare și zonele agricole în care acestea se produc, recoltele, vițele, instalațiile și rezervele de apa potabila și lucrările de irigații, în scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistență, populația civilă sau partea adversa, oricare ar fi motivația de la care se pornește, fie pentru a înfometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare alt motiv.

3. Interdicțiile prevăzute în paragraful 2 nu se aplică dacă bunurile enumerate sunt utilizate de către o parte adversa:

a) pentru subzistență numai a membrilor forțelor sale armate;

b) în alte scopuri decât aceasta aprovizionare, dar ca sprijin direct al unei acțiuni militare, cu condiția ca totuși să nu angajeze, în nici un caz, împotriva acestor bunuri, acțiuni de la care ș-ar putea aștepta ca să lase populației civile ațiț de putină hrană sau apa incit ea să fie supusa înfometării sau fortata să se deplaseze.

5. Ținând cont de necesitățile vitale ale oricărei părți la conflict pentru apărarea teritoriului sau național împotriva invadării, derogările la interdicțiile prevăzute în paragraful 2 sunt permise unei părți la conflict pe un astfel de teritoriu care se află sub controlul sau, dacă rațiuni militare imperioase le impun.

1. Războiul va fi purtat veghind la protejarea mediului înconjurător natural împotriva daunelor întinse, de durata și grave. Aceasta protecție include interdicția de a utiliza metode sau mijloace de luptă concepute pentru a cauza sau de la care se așteaptă să cauzeze asemenea pagube mediului înconjurător natural și să compromită, ca urmare, sănătatea sau supraviețuirea populației.

1. Lucrările de arta sau instalațiile conținând forțe periculoase, și anume barajele, digurile și centralele nucleare de producere a energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele constituie obiective militare, atunci când astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forțe și, în consecință, pot cauza pierderi importante populației civile. Celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări sau instalații sau în apropierea lor nu trebuie să facă obiectul atacurilor, atunci când astfel de atacuri pot provoca eliberarea de forțe periculoase și, în consecință, pot cauza pierderi considerabile populației civile.

a) pentru baraje sau diguri, decât dacă sunt utilizate în alte scopuri decât funcționarea normala și pentru sprijinul regulat, important și direct al operațiunilor militare și dacă aceste atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin;

3. În toate cazurile, populația civilă și persoanele civile continuă să beneficieze de toate protecțiile care le sunt conferite de către dreptul internațional, inclusiv de masurile de precauție prevăzute în art. 57. Dacă protecția încetează și dacă una din lucrări, una din instalații sau unul din obiectivele militare menționate în paragraful 1 este atacat, trebuie luate toate masurile de precauție posibile pentru a evită ca forțele periculoase să fie eliberate.

5. Părțile la conflict se vor strădui să nu amplaseze obiective militare în apropierea lucrărilor sau instalațiilor menționate în paragraful 1. Cu toate acestea, instalațiile construite cu singurul scop de a apără lucrările sau instalațiile protejate împotriva atacurilor sunt autorizate și nu trebuie să constituie ele însele obiect al atacurilor, cu condiția să nu fie utilizate în ostilități, cu excepția acțiunilor defensive necesare pentru a răspunde atacurilor împotriva lucrărilor sau instalațiilor protejate, și ca armamentul lor să fie limitat la armele care nu pot servi decât la respingerea unei acțiuni inamice împotriva lucrărilor sau instalațiilor protejate.

6. Înaltele părți contractante și părțile la conflict sunt invitate insistent să încheie între ele acorduri pentru a asigură o protecție suplimentară a bunurilor conținând forțe periculoase.

7. Pentru a facilita identificarea bunurilor protejate de prezentul articol, părțile la conflict vor putea să le marcheze cu un semn special constând dintr-un grup de trei cercuri colorate portocaliu intens, dispuse pe aceeași axa, așa cum este specificat în art. 16 al anexei nr. 1 la prezentul protocol. Absenta unei astfel de semnalizări nu scutește părțile la conflict de obligațiile decurgând din prezentul articol.

Cap. 4

 

Măsuri de precauție

 

1. Operațiunile militare trebuie să fie conduse cu grijă permanență de a proteja populația civilă, persoanele civile și bunurile cu caracter civil.

i) să facă tot ceea ce este practic posibil pentru a verifică ca obiectivele de atac nu sunt nici persoane civile, nici bunuri cu caracter civil și nu beneficiază de o protecție specială, ci ca acestea sunt obiective militare în sensul paragrafului 2 al art. 52, și ca dispozițiile prezentului protocol nu interzic atacarea acestora;

ii) să ia toate masurile de precauție posibile, din punct de vedere practic, în ceea ce privește alegerea mijloacelor și metodelor de atac, în vederea evitării și, în tot cazul, a reducerii la minimum a pierderilor de vieți omenești în cadrul populației civile, a rănirii persoanelor civile și a producerii de pagube la bunurile cu caracter civil, care ar putea fi cauzate incidental;

iii) să se abțină de la lansarea unui atac de la care se poate aștepta ca va cauza, incidental, pierderi de vieți omenești în rindurile populației civile, rănirea persoanelor civile, pagube în bunuri cu caracter civil sau o combinație a acestor pierderi și pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat;

b) un atac trebuie să fie anulat sau întrerupt atunci când reiese ca obiectivul sau nu este militar sau ca acesta beneficiază de o protecție specială sau când se poate aștepta ca atacul să cauzeze, incidental, pierderi de vieți omenești în rândul populației civile, rănirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil, sau o combinație a acestor pierderi și pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret și direct așteptat;

3. Atunci când este posibila alegerea între mai multe obiective militare pentru a obține un avantaj militar echivalent, trebuie să se aleagă obiectivul pentru care se poate aștepta ca atacul să prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil.

4. În conducerea operațiunilor militare pe mare și în aer, fiecare parte la conflict trebuie să ia, în conformitate cu drepturile și îndatoririle ce decurg pentru ea din regulile de drept internațional aplicabil la conflictele armate, toate masurile de precauție rezonabile pentru a evită pierderile de vieți omenești în rindurile populației civile și pagube bunurilor cu caracter civil.

5. Nici o dispoziție a prezentului articol nu poate fi interpretata ca autorizând atacurile împotriva populației civile, persoanelor civile sau a bunurilor cu caracter civil.

În masura în care aceasta este practic posibil, părțile la conflict:

a) se vor strădui, sub rezervă art. 49 al celei de-a IV-a convenții, să îndepărteze, din vecinătatea obiectivelor militare, populația civilă, persoanele civile și bunurile cu caracter civil supuse autorității lor;

b) vor evită să amplaseze obiective militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate;

Cap. 5

 

Localități și zone sub protecție specială

 

2. Autoritățile competente ale unei părți la conflict vor putea să declare localitate neaparata orice loc populat care se află în apropierea sau în interiorul unei zone în care forțele armate sunt în contact și care este deschis ocupației de către o parte adversa. O astfel de localitate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

b) să nu se dea o întrebuințare ostila instalațiilor sau obiectivelor militare fixe;

3. Prezenta, în aceasta localitate, a persoanelor special protejate de către convenții și prezentul protocol și a forțelor de politie păstrate cu unicul scop al menținerii ordinii publice nu este contrară condițiilor din paragraful 2.

4. Declarația facuta în baza paragrafului 2 trebuie să fie adresata părții adverse și trebuie să determine și să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localității neapărate. Partea la conflict care primește declarația trebuie să confirme primirea și să trateze localitatea ca o localitate neaparata, în afară de cazul când condițiile stabilite în paragraful 2 nu sunt efectiv îndeplinite, caz în care ea trebuie să informeze neintirziat partea care a făcut aceasta declarație. Chiar dacă condițiile stabilite în paragraful 2 nu sunt îndeplinite, localitatea va continuă să beneficieze de protecția prevazuta de către celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli ale dreptului internațional aplicabil în conflictele armate.

5. Părțile la conflict vor putea să se puna de acord asupra creării de localități neapărate, chiar dacă aceste localități nu îndeplinesc condițiile stabilite la paragraful 2. Acordul ar trebui să determine și să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localității neapărate; în caz de necesitate, el poate fixa modalități de control.

6. Partea în mâinile căreia se află o localitate făcând obiectul unui astfel de acord trebuie să o marcheze, în masura posibilului, prin semne ce vor fi convenite cu cealaltă parte și care trebuie să fie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul și la limitele localității și pe drumurile principale.

7. O localitate pierde statutul sau de localitate neaparata atunci când nu mai îndeplinește condițiile stabilite în paragraful 2 sau în acordul menționat în paragraful 5. Intr-o astfel de eventualitate, localitatea continuă să beneficieze de protecția prevazuta de celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli de drept internațional aplicabile în conflictele armate.

1. Este interzis părților la conflict să extindă operațiunile lor militare în zonele cărora le vor fi conferit prin acord statutul de zona demilitarizata, dacă aceasta extindere este contrară dispozițiilor unui astfel de acord.

2. Acest acord va fi expres; el va putea fi încheiat verbal sau în scris, direct sau prin intermediul unei puteri protectoare sau al unei organizații umanitare imparțiale, și va constă în declarații reciproce și concordante. Acordul va putea fi încheiat ațiț în timp de pace, cit și după începerea ostilităților, și trebuie să indice și să determine în modul cel mai precis cu putință limitele zonei demilitarizate; el va fixa, în caz de necesitate, modalitățile de control.

3. Obiectul unui astfel de acord va fi în mod normal o zona îndeplinind următoarele condiții:

b) nu se va dă o întrebuințare ostila instalațiilor și obiectivelor militare fixe;

d) orice activitate legata de efortul militar va trebui să fi încetat.

 

 

4. Prezenta în aceasta zona a persoanelor special protejate de către convenții și de către prezentul protocol și a forțelor de politie păstrate cu unicul scop de a menține ordinea publică nu este contrară condițiilor stabilite în paragraful 3.

5. Partea în mâinile căreia se află o astfel de zona trebuie să o marcheze, în masura posibilului, prin semne convenite cu cealaltă parte, care trebuie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul și în limitele zonei și pe drumurile principale.

6. Dacă luptele se apropie de o zona demilitarizata, iar părțile în conflict au încheiat un acord în acest scop, nici una dintre ele nu va putea utiliza aceasta zona în scopuri legate de conducerea operațiunilor militare, și nici să abroge unilateral statutul acesteia.

7. În caz de violare evidență de către una dintre părțile la conflict a dispozițiilor paragrafelor 3 sau 6, cealaltă parte va fi eliberata de obligațiile ce decurg din acordul prin care ș-a conferit zonei statutul de zona demilitarizata. Intr-o astfel de eventualitate, zona își va pierde statutul, dar va continuă să beneficieze de protecția prevazuta de celelalte dispoziții ale prezentului protocol și de celelalte reguli de drept internațional aplicabile la conflictele armate.

Cap. 6

a) prin expresia protecție civilă se înțelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau a mai multora dintre ele, menționate mai jos, destinate să protejeze populația civilă împotriva pericolelor ostilităților sau ale catastrofelor și ș-o ajute să depășească efectele lor imediate, asigurând condițiile necesare supraviețuirii acesteia. Aceste sarcini sunt următoarele:

i) serviciul de alerta;

ii) evacuarea;

iii) punerea la dispoziție și organizarea de adăposturi;

iv) aplicarea măsurilor de camuflaj;

v) salvare;

vi) servicii sanitare, inclusiv prim ajutor și asistență religioasa;

vii) luptă contra focului;

viii) reperarea și semnalizarea zonelor periculoase;

ix) decontaminarea și alte măsuri de protecție analoage;

x) adăpostirea și aprovizionarea de urgenta;

xi) ajutor în caz de urgenta pentru restabilirea și menținerea ordinii în zonele sinistrate;

xii) restabilirea de urgenta a serviciilor indispensabile de utilitate publică;

xiii) servicii funerare de urgenta;

xiv) ajutor în ocrotirea bunurilor esențiale pentru supraviețuire;

xv) activități complementare necesare îndeplinirii oricăreia din sarcinile menționate mai sus cuprinzând planificarea și organizarea, dar care nu se limitează la acestea;

b) prin expresia organisme de protecție civilă se înțeleg așezăminte și alte unități înființate sau autorizate de către autoritățile competente ale părții în conflict pentru a îndeplini oricare din sarcinile menționate în alin. a) și care sunt în exclusivitate afectate și utilizate pentru aceste sarcini;

c) prin termenul personal al organismelor de protecție civilă se înțeleg persoanele pe care o parte la conflict le afectează în exclusivitate pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în alin. a), inclusiv personalul afectat în exclusivitate administrației acestor organisme de către autoritatea competență a acestei părți;

d) prin termenul material al organismelor de protecție se înțelege echipamentul, aprovizionarea și mijloacele de transport pe care aceste organisme le utilizează pentru a îndeplini sarcinile enumerate la alin. a).

'''Art. 62. - Protecția generala'''

1. Organismele civile de protecție civilă ca și personalul lor trebuie să fie respectate și protejate în conformitate cu dispozițiile prezentului protocol și, mai ales, cu dispozițiile prezentei secțiuni. Ele au dreptul să se achite de sarcinile lor de protecție civilă, în afară de cazurile de necesitate militară imperioasa.

1. În teritoriile ocupate, organismele civile de protecție civilă vor primi de la autorități facilitățile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. În nici o împrejurare, personalul lor nu trebuie constrîns să îndeplinească activități care ar împiedică executarea convenabila a acestor sarcini. Puterea ocupanta nu va putea aduce nici o schimbare structurii sau personalului acestor organisme care ar putea prejudicia îndeplinirea eficace a misiunilor lor. Aceste organisme civile de protecție civilă nu vor fi obligate să acorde prioritate resortisanților sau intereselor acestei puteri.

2. Puterea ocupanta nu trebuie să oblige, să constrângă sau să incite organismele civile de protecție civilă să îndeplinească sarcinile lor intr-un mod care ar prejudicia în orice fel interesele populației civile.

3. Puterea ocupanta poate, pentru rațiuni de securitate, să dezarmeze personalul de protecție civilă.

4. Puterea ocupanta nu trebuie nici să deturneze de la utilizarea lor specifică și nici să rechiziționeze clădirile sau materialul aparținând organismelor de protecție civilă sau utilizate de către acestea, atunci când aceasta deturnare sau aceasta rechiziție aduc prejudicii populației civile.

5. Puterea ocupanta poate să rechiziționeze sau să deturneze aceste mijloace, cu condiția continuării respectării regulii generale stabilite în paragraful 4 și sub rezervă următoarelor condiții speciale:

b) rechiziția sau deturnarea să dureze numai cit necesitatea există.

6. Puterea ocupanta nu trebuie nici să deturneze și nici să rechiziționeze adăposturile puse la dispoziția populației civile sau necesare pentru nevoile acestei populații.

1. Art. 62, 63, 65 și 66 se aplică deopotrivă personalului și materialelor organismelor civile, de protecție civilă ale unor alte state neutre sau care nu sunt părți la conflict, care îndeplinesc sarcini de protecție civilă enumerate în art. 61, pe teritoriul unei părți la conflict, cu consimțământul și sub controlul acestei părți. Notificarea acestei asistente va fi adresata de îndată ce va fi posibil oricăreia dintre părțile adverse interesate. În nici o împrejurare, aceasta activitate nu va fi considerata ca un amestec în conflict. Cu toate acestea, aceasta activitate ar trebui să fie exercitata ținând seamă, în mod curent, de interesele de securitate ale părților în conflict interesate.

2. Părțile la conflict care primesc asistență mentionata în paragraful 1 și înaltele părți contractante care o acorda trebuie să faciliteze, când este cazul, coordonarea internațională a acestor acțiuni de protecție civilă. În acest caz, dispozițiile prezentului capitol se aplică organismelor internaționale competente.

3. În teritoriile ocupate, puterea ocupanta nu poate să excludă sau să restrângă activitățile organismelor civile de protecție civilă ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părți la conflict și ale unor organisme internaționale de coordonare decât dacă ea poate să asigure îndeplinirea adecvata a sarcinilor de protecție civilă prin propriile sale mijloace sau prin acelea ale teritoriului ocupat.