Monitorul Oficial 89/1993: Diferență între versiuni

Sari la navigare Sari la căutare

Monitorul Oficial 89/1993 (vedeți sursa)

Versiunea de la data 19 septembrie 2011 18:36

18.432 de octeți adăugați ,  19 septembrie 2011
→‎Anexa nr. 1
Linia 3.004: Linia 3.004:


==== Anexa nr. 1 ====
==== Anexa nr. 1 ====
'''BUGETUL<br/>asigurărilor sociale de stat pe anul 1993'''
- mii lei -
{|
|I. '''Venituri – Total''' ||  768.510.000
|-
|din care: || 
|-
| - Contribuții pentru asigurări sociale de la persoane juridice și fizice care utilizează munca salariată ||  766.243.100
|-
| - Contribuția salariaților și pensionarilor pentru bilete de tratament și odihnă ||  2.187.500
|-
| - Alte venituri ale asigurărilor sociale de stat ||  79.400
|-
|II. '''Cheltuieli – Total''' ||  689.700.000
|-
|din care: || 
|-
| - Pensii de asigurări sociale de stat ||  569.932.800
|-
| - Indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă din cauză de boală sau accident ||  33.863.000
|-
| - Indemnizații pentru concedii de maternitate și îngrijirea copiilor ||  51.991.300
|-
| - Ajutoare sociale acordate potrivit legii ||  2.498.700
|-
| - Ajutoare de deces și proteze pentru salariați ||  730.000
|-
| - Ajutoare de deces și proteze pentru pensionari ||  1.700.000
|-
| - Tratament balnear și odihnă ||  8.750.000
|-
| - Cheltuieli pentru transmiterea pensiilor și funcționarea Oficiului Central de Plată a Pensiilor și a Oficiului de Evidență a Documentelor de Asigurare, total ||  20.035.100
|-
|din care: || 
|-
| -  cheltuieli pentru transmiterea pensiilor ||  19.416.300
|-
| -  cheltuieli pentru funcționarea Oficiului Central de Plată a Pensiilor și a Oficiului de Evidență a Documentelor de Asigurare ||  618.800
|-
| - Cheltuieli cu funcționarea Corpului de control asigurări sociale ||  147.200
|-
| - Alte cheltuieli ale asigurărilor sociale ||  51.900
|-
|'''Excedent / Deficit ||  +78.810.000
|}
Notă:
La capitolul venituri se adaugă excedentul bugetar înregistrat la sfârșitul anului 1992, în sumă de  71.254.952
==== Anexa nr. 2 ====
'''Bugetul <br/>fondului pentru pensia suplimentară pe anul 1993'''
- mii lei -
{|
|I.'''Venituri – Total''' ||  119.646.200
|-
|din care:||
|-
| - Contribuții pentru pensia suplimentară de la persoane fizice ||90.146.200
|-
| - Alte venituri ||  29.500.000
|-
|II. '''Cheltuieli – Total''' ||  58.205.100
|-
|din care:||
|-
| - Cheltuieli cu pensiile suplimentare ||  56.236.800
|-
| - Cheltuieli cu transmiterea pensiilor ||  1.968.300
|-
|'''Excedent / Deficit ||  +61.441.100
|}
Notă:
La capitolul venituri se adaugă excedentul bugetar înregistrat la sfârșitul anului 1992, în sumă de 122.829.315
==== Anexa nr. 3 ====
'''Bugetul <br/>fondului pentru asigurările sociale ale agricultorilor pe anul 1993'''
- mii lei -
{|
|I. '''Venituri – Total''' ||  42.760.718
|-
|din care:||
|-
|'''A. Venituri proprii''' ||  42.636.050
|-
| - Contribuția persoanelor asigurate ||  3.675.000
|-
| - Contribuția agenților economici ||  38.695.000
|-
| - Alte resurse ||  266.050
|-
|'''B. Subvenții de la bugetul de stat''' ||  124.668
|-
|II. '''Cheltuieli – Total''' ||  48.292.918
|-
|din care:||
|-
| - Pensii de asigurări sociale ||  41.862.993
|-
| - Indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă din cauză de boală sau accident ||  34.588
|-
| - indemnizații pentru concedii de maternitate și îngrijirea copiilor ||  378.000
|-
| - Ajutoare de deces ||  222.450
|-
| - Tratament balnear ||  1.093.750
|-
| - Cheltuieli pentru plata pensiilor ||  1.674.520
|-
| - Asistență medicală și compensarea prețurilor la medicamente pentru asigurați ||  2.100.000
|-
| - Restituirea din împrumutul de 6.108,1 mil. lei acordat asigurărilor sociale de stat, conform Hotărârii Guvernului nr. 154/1991 ||  776.617
|-
| - Alte cheltuieli pentru asigurări sociale ||  150.000
|-
|III. '''Excedent / Deficit (I - II) ||  -5.532.200<ref>Deficitul se acoperă din excedentul anului precedent.</ref>
|}
Notă:
La capitolul venituri se adaugă excedentul bugetar înregistrat la sfârșitul anului 1992, în sumă de 5.532.200
==== Anexa nr. 4 ====
'''Bugetul<br/>fondului pentru plata ajutorului de șomaj pe anul 1993'''
- mii lei –
{|
|I. '''Venituri – Total ||  225.572.163
|-
|din care: || 
|-
| - Contribuții pentru fondul de șomaj de la persoane juridice și fizice care utilizează munca salariată ||  168.129.300
|-
| - Contribuții pentru fondul de șomaj de la salariați ||  26.900.688
|-
| - Dobândă ||  30.542.175
|-
|II. '''Cheltuieli – Total''' ||  198.984.187
|-
|din care: || 
|-
| - Ajutor de șomaj - total ||  120.735.000
|-
|din care: || 
|-
| - ajutor de șomaj ||  119.349.000
|-
| - cheltuieli cu plata absolvenților din învățământul superior și liceal ||  1.386.000
|-
| - Alocația de sprijin ||  24.284.400
|-
| - Cheltuieli cu efectuarea plății ajutorului de șomaj și alocației de sprijin ||  5.027.169
|-
| - Cheltuieli cu calificarea și recalificarea șomerilor ||  45.114.433
|-
| - Cheltuieli cu personalul din cadrul oficiilor muncii și alte cheltuieli ||  3.823.185
|-
|III. '''Excedent / Deficit ||  +26.587.976
|}
Notă:
Le capitolul venituri se adaugă excedentul bugetar înregistrat la sfirsitul anului 1992, în sumă de 124.875.116
=== Decret pentru promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1993 ===
În temeiul art. 71 alin. (1) din Constituția României, promulgăm
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1993
și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
{{SemnPr|Ion Iliescu|București|5 mai 1993|57}}
== Decizii ale Curții Constituționale ==
=== Decizie cu privire la constituționalitatea art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 ===
Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de
27 aprilie 1993, de către 50 de deputați, respectiv de
domnii Alexandru Kónya Hamar, Stefan Sisko, Matei
Barna Elek, Eugen Mátis, Ervin Zoltan Székely, Ladislau Borbély, Gheorghe Tokay, Arpad-Francisc Marian,
Csaba Albert Takács, Imre Andras, Zoltán Szilagyi,
Nicolae Alexandru, Victor Babiuc, Attila Varga, Lazăr Madaras, Teodor Vintilescu, Laurențiu Priceputu, Viorel Lixandroiu, Emilian Bratu, George Stănescu, Ion Berciu, Vasile Gheorghe Victor Pop, Ion Hui, Gheorghe Comănescu, Costel Păunescu, Gavril Dejeu, Ioan Victor Pica, Viorel Pavel, Vasile Popovici, Horia
Mircea Rusu, doamna Teodora Bertzi și domnii Doru-
Mihai Dobrescu, Ion Hristu, Francisc Baranyi, Sergiu
Cunescu, Otto-Ernest Weber, Mihail Nica, Valentin Vasilescu, László Zsigmond, Ferenc Asztalos, Ioan Nemeth, Benedek Nagy, István Antal, Mihnea-Tudor Ioniță, Károly Kerekes, Iosif Alfred Mazalik, Vasile Mandroviceanu, Alexandru Athanasiu, Ludovic Rakoczi, Zsolt Szilágyi, asupra neconstituționalității art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993, adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 21 aprilie 1993.
În sesizare, grupul de deputați susține că prevederile art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993
sunt neconstituționale întrucât, conform lor, în cazul
neachitării în termen a impozitelor, taxelor și altor
vărsăminte obligatorii datorate, potrivit legii, bugetului de stat și bugetelor locale, organele fiscale ale
Ministerului Finanțelor pot să dispună retragerea sumelor respective din conturile agenților economici,
prin dispoziții de încasare, care constituie titluri executorii, ceea ce este contrar art. 41 alin. (1) și (2) și
art. 135 alin. (1) și (6) din Constituția României și încalcă principiul separației puterilor în stat.
Curtea Constituțională, în temeiul art. 3 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992, constată că este competentă să
soluționeze sesizarea, care s-a făcut cu respectarea
prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și art. 17
alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a
solicitat celor două Camere ale Parlamentului, precum
și Guvernului, punctul lor de vedere în legătură cu
sesizarea primită.
În punctul de vedere al Camerei Deputaților se
arată, în esență, că garantarea și ocrotirea, în mod
egal, a proprietății private, indiferent de titular, potrivit art. 41 din Constituție, ca și consacrarea caracterului său inviolabil, prin art. 135 alin. ultim, trebuie
interpretate în contextul prevederilor constituționale
referitoare la consacrarea și ocrotirea proprietății publice - art. 135 alin. (1) și (2) -, la obligația statului
de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară - art. 134
alin. (2) lit. b) - și la obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice -
art. 53 alin. (1). Dacă se au în vedere și prevederile
art. 136 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului și unităților administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege,
rezultă că, prin lege se pot stabili instrumente juridice, inclusiv de ordin financiar, pentru protejarea
intereselor naționale, cum sunt cele ale art. 39 din
Legea bugetului de stat pe anul 1993, care, de aceea,
nu au semnificația instituirii unei situații privilegiate
a proprietății publice față de cea privată. O asemenea
măsură nu contravine principiului separației puterilor
în stat, din moment ce art. 372 din Codul de procedură civilă permite ca executarea silită să se poată
face și pe temeiul altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, iar legislația în vigoare - Decretul nr. 221/1960 - permite ca un asemenea titlu
să fie actul prin care s-a stabilit impozitul, taxa sau
amenda datorate bugetului de stat. De altfel, potrivit
legii, orice parte ce se consideră vătămată în drepturile
sale prin acte de executare silită se poate adresa instanței e judecată printre-o contestație la executare.
În punctul de vedere al Guvernului se precizează
că în legislația în vigoare.nu există un sistem de
control judecătoresc asupra stabilirii, urmăririi și încasării veniturilor bugetului de stat, titlurile de creanță
fiscală constituindu-se pe cale financiar-administrativă. De aceea, un titlu de creanță fiscală devenit executoriu poate fi pus în aplicare fără acceptul plătitorului. În consecință, prevederea art. 39 din Legea
bugetului de stat pe anul 1993 nu constituie o încălcare
a garantării proprietății private, prevăzute de art. 41
alin. (1) din Constituție, întrucât, potrivit alin. (6) al
acestui articol, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor care, conform legii, revin proprietarului, în cadrul acestora fiind și cele fiscale. De altfel,
neplata impozitului este și o încălcare a obligației prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție, referitoare
la îndatorirea cetățenilor de a contribui, prin impozite
și taxe, la cheltuielile publice. De aceea, instituirea
prin lege a unui sistem de urmărire silită a obligațiilor
fiscale pentru sumele la care a expirat scadența și
după ce debitorul a fost înștiințat asupra obligației de
plată neachitată este legitimă, astfel asigurând-se ca
debitorii neplatnici să nu poată sustrage aceste sume,
o perioadă de timp, de la îndeplinirea obligației fiscale
spre a le folosi în alt scop, dereglând în acest fel ritmicitatea constituirii veniturilor bugetare. Aceasta nu
împiedică pe agenții economici lezați printr-un abuz
al autorității fiscale să se adreseze instanței judecătorești, pe calea contestației la executare.
În ce privește ocrotirea dreptului de proprietate,
art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 se
referă la realizarea unor drepturi de creanță, nu la
regimul proprietății, iar oportunitatea măsurii rezultă
din faptul că în anul 1992 au rămas neîncasate peste
65 miliarde lei.
Senatul nu a comunicat punctul său de vedere.
Curtea Constituțională
examinând sesizarea grupului de deputați, punctele
de vedere ale Camerei Deputaților și Guvernului,
precum și concordanța dintre textul legal ce face
obiectul sesizării și dispozițiile constituționale, reține
următoarele:
Potrivit art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul
1993, în cazul neachitării la termen a impozitelor,
taxelor și altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat și bugetelor locale, organele fiscale ale
Ministerului Finanțelor pot dispune retragerea sumelor
respective din conturile agenților economici, prin
introducerea de dispoziții de încasare, care constituie
titluri executorii, pe care organele bancare sunt obligate a le onora, fără acceptul debitorilor, în condițiile
legii. În cazul lipsei disponibilităților bănești în conturile bancare, lichidarea creanțelor statului se face
prin aplicarea gradelor de urmărire silită prevăzute de
lege asupra elementelor patrimoniale ale debitorilor.
În sesizare se contestă constituționalitatea acestor
prevederi pe motiv că ar fi contrare garantării dreptului de proprietate potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție.
Garantarea dreptului de proprietate implică, însă,
potrivit alin. (6) al art. 41 din Constituție, și respectarea de către proprietar a obligațiilor ce îi revin în
această calitate. În cadrul obligațiilor respective sunt
și sarcinile fiscale, întrucât ele se stabilesc în raport
cu valoarea proprietății.
De aceea, în ipoteza în care debitorul obligației fiscale
nu a executat-o la scadență, instituirea unui instrument
de executare silită este legitimă și nu constituie o
violare a dreptului de proprietate privată, Dimpotrivă,
executarea silită, în aceste condiții, sancționează încălcarea obligației constituționale ce revine debitorului
cu privire la sarcinile ce afectează propriul său drept
de proprietate - în speță, plata impozitului și taxelor
fiscale - și pe care titularul acestui drept nu și le-a
respectat. Executarea făcându-se în condițiile legii, se
desfășoară potrivit ordinii legale de preferință.
Pe de altă parte, inviolabilitatea dreptului de proprietate, potrivit art. 135 alin. (6), nu poate avea caracter absolut, însuși textul constituțional prevăzând
că limitele sale sunt cele stabilite prin lege, iar art. 39
din Legea bugetului de stat pe anul 1993 se încadrează
în aceste limite, întrucât asigură executarea silită a
unei obligații constituționale.
De altfel, îndatorirea proprietarului de a-și îndeplini
sarcinile fiscale este în concordanță cu obligația constituțională a fiecărui cetățean de a contribui prin
impozite și prin taxe la cheltuielile publice, consacrată de prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție.
În sesizare se mai susține că prevederile art. 39 din
Legea bugetului de stat pe anul 1993 contravin principiului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție,
potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în
mod egal, indiferent de titular.
Sub acest aspect este de observat că prevederile art.
39 nu disting între formele de proprietate - publică
sau privată - și nici între titularii sau deținătorii ei.
Agentul economic va fi supus aceluiași sistem de urmărire silită a creanțelor fiscale, indiferent dacă patrimoniul său cuprinde bunuri din proprietatea publică, pe care le are în administrare, închiriate sau
concesionate, sau bunuri în proprietate privată. În ce
privește creanțele fiscului, cât timp debitorul nu și-a
adus la îndeplinire obligația la scadență, executarea lui
silită printr-un titlu executoriu constituit în considerarea obligației statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, este justificată prin necesitatea
asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului și unităților administrativ-teritoriale și combaterii evaziunii fiscale. Or, este în
afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului,
fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. În stadiul
actual al legislației, obținerea de titluri executorii pe
cale judecătorească ar duce la întârzieri foarte mari
în încasarea impozitelor și taxelor, care ar paraliza
întreaga viață social-economică și culturală a țării.
Sub alt aspect, în sesizare se arată că prevederile
art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 ar
constitui o încălcare a principiului separației puterilor
în stat, întrucât permit executarea silită a creanțelor
fiscale fără constituirea titlului executoriu printr-o hotărâre judecătorească.
Este de menționat, însă, că însuși Codul de procedură civilă, la art. 372, prevede posibilitatea executării silite pe baza de hotărâre judecătorească sau alt
titlu executoriu. Deci, potrivit legii, nu numai hotărârile judecătorești investite cu formulă executorie
constituie titluri executorii, ci și alte titluri, în cazul
în care legea le conferă această calitate. Astfel sunt,
de exemplu, titlurile notariale, iar legiuitorul poate,
cu respectarea prevederilor constituționale și din motive
de oportunitate, să instituie asemenea instrumente legale de executare. Ele nu au semnificația încălcării
regimului de separație între puterea legiuitoare și cea
judecătorească, cât timp debitorul are posibilitatea ca,
pe calea contestației la executare, să supună litigiul
ce ar rezulta din opunerea sa la executare instanței
judecătorești.
Având în vedere considerentele expuse,
văzând și dispozițiile art. 144 lit. a) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile
art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
Curtea Constituțională
În numele legii
Decide:
1. Dispozițiile cuprinse în art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 sunt constituționale.
2. Prezenta decizie se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 5 mai 1998 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel
Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklós Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru,
Florin Vasilescu și Victor Dan Zlătescu, judecători.
Președintele Curții Constituționale,
'''prof. dr. Vasile Gionea'''
Magistrat-asistent,
'''Constantin Burada'''
București, 5 mai 1993 | Nr. 25.


== Referinţe ==
== Referinţe ==


<references/>
<references/>
Lgall
2.337 de modificări
Adus de la „http://wiki.civvic.ro/wiki/Special:MobileDiff/7258”

Meniu de navigare