Monitorul Oficial 224/1995

Monitorul Oficial al României

Anul VII, Nr. issue::0224 - Partea I – Vineri, 29 septembrie year::1995

Decrete

Decret privind aprobarea unor grațieri individuale

În temeiul art. 94 lit. d) și al art. 99 din Constituția României,

Președintele României decretează:

Art. 1. - Se grațiază pedeapsa aplicată următorilor condamnați:

• Bălan Valentin
• Bogdan Dumitru
• Burtilă Stela
• Costache Ion
• Coconete Nicolae
• Cursaru Marioara
• Drugă Neculai
• Gottschling Andrei
• Lucan Mariana
• Lupu Vasile
• Mic Gheorghe
• Nicolovici Gheorghe
• Tufiș Virgil
• Tuță Adina
• Vorobchievici Constantin.

Art. 2. - Se grațiază restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată următorilor condamnați:

• Dincă Nelu Marian
• Felvinți Elena Susana
• Micu Ioan
• Mic Victoria
• Neacșu Ion
• Oncică Mircea
• Popeskou Aourel
• Restivan Victoria
• Stănciulescu Petre.

Art. 3. - Se grațiază cu 1/2 pedeapsa aplicată următorilor condamnați:

• Avram Georgeta
• Pantya Iosif Arpad.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu

București, 25 septembrie 1995 | Nr. 327.

Decizii ale Curții Constituționale

Decizia nr.48 din 17 mai 1995

Miklós Fazakas - președinte

Antonie Iorgovan - judecător

Victor Dan Zlătescu - judecător

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată:

Prin Încheierea din 29 decembrie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 14.616/1994, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată.

În susținerea excepției, petenta - Societatea Comercială „Sirena Seco” - S.R.L. - arată că prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, sunt abrogate implicit prin dispozițiile art. 134 din Constituție, cu motivarea că în condițiile transformării „unităților economice” în societăți comerciale nu se mai poate vorbi de existența unor unități de desfacere cu amănuntul, de alimentație publică, cantine, unități de turism și altele similare, la care se referă Legea nr. 12/1990, republicată. Se mai susține că mărfurile au fost achiziționate pe bază de chitanțe fiscale de la centre comerciale specializate în desfacerea mărfurilor en gros, iar comercializarea acestor bunuri la prețuri mai ridicate decât cele de livrare poate fi privită ca risc comercial asumat.

Pârâta - Garda financiara, Secția Constanța - arată că prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, nu pot fi considerate abrogate, iar achiziționarea de mărfuri din unități de desfacere cu amănuntul și comercializarea lor prin magazinul propriu constituie o activitate ilicită, care prejudiciază interesele consumatorilor, prin mărirea artificială a prețurilor.

Instanța de judecată, exprimând-și opinia, ca urmare a solicitării Curții Constituționale în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dar ulterior pronunțării soluției, respectiv la data de 22 mai 1995, apreciază că „dispozițiile art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, referitoare la cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de remizare de la unitățile de desfacere cu amănuntul, de alimentație publică, cantine, unități de turism și alte unități similare, trebuie privite și analizate sub aspectul raportului dintre cerere și ofertă, întrucât prețurile stabilite ca urmare a acestei situații nu pot determina decât riscul comercial al agentului economic, care e practicat în raport cu prețurile oferite de ceilalți".

În punctul de vedere al Guvernului, solicitat în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, nu poate fi considerat abrogat ci, dimpotrivă, prevederile sale constituie o garanție în plus a apărării intereselor consumatorilor prin înlăturarea uneia dintre formulele de mărire artificială a prețurilor. Susținerea ca art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, nu corespunde formei de organizare a unităților economice în societăți comerciale trebuie înlăturată, deoarece art. 18 din Legea nr. 15/1990 prevede obligativitatea stabilirii prin actul de înființare a obiectului de activitate, care poate fi și de comercializare cu amănuntul a unor produse.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea Constituțională,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, atacat ca neconstituțional, prevede:

„Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:
..........

g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unitățile de desfacere cu amănuntul, de alimentație publică, cantine, unități de turism și alte unități similare.”

Examinând dispozițiile constituționale ale art. 134, cu care art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, este în contradicție, potrivit susținerii petentei - Societatea Comercială „Sirena Seco” - S.R.L., se reține că pot fi luate în discuție textele de la alin. (2) lit. a) și f) ale acestui articol.

„Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;...f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.”

Rațiunea Legii nr. 12/1990 este, așa cum reiese chiar din titlu, cea a protejării populației împotriva unor activități comerciale ilicite. Astfel de activitate comercială ilicită, sancționată contravențional, este și cea prevăzută în alt. 1 lit. g) - cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unitățile de desfacere cu amănuntul, de alimentație publică, cantine, unități de turism și alte unități similare. Prin prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, nu numai că nu sunt încălcate dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) și f) din Constituție, ci acestea reflectă chiar spiritul textului constituțional, de vreme ce stabilesc și sancționează activitățile comerciale ilicite, de natură să încalce principiile concurenței loiale și să aducă atingere intereselor consumatorilor prin mărirea în mod artificial a prețurilor, cu scopul final de creare a condițiilor necesare creșterii calității vieții.

Față de cele arătate, rezultă și faptul că art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, nu este abrogat implicit prin art. 134 din Constituție, deoarece prevederile sale sunt în concordanță cu cele ale textului constituțional menționat.

În consecință, excepția de neconstituționalitate a art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, urmează a fi respinsă ca vădit nefondată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

Curtea Constituțională
În numele legii
Decide:

Respinge ca vădit nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990, republicată, invocată de Societatea Comercială „Sirena Seco” - S.R.L. în Dosarul nr. 14.616/1994 al Judecătoriei Constanța.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

p. Președinte, prov. univ. dr. Ioan Muraru, președintele Curții Constituționale

Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu

Decizia nr.49 din 19 mai1995

Mihai Constantinescu - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 1.698/1994, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990, invocată de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-catolică Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma, cu domiciliul ales în localitatea Sântandrei, județul Bihor, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 104 C/1994. Tot Judecătoria Oradea, prin încheierile din 20 octombrie 1994, pronunțate în dosarele nr. 1.700/1994 și nr. 1.695/1994, prin Încheierea din 1 noiembrie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 1.699/1994, și prin încheierile din 19 ianuarie 1995, pronunțate în dosarele nr. 1.697/1994 și nr. 1.617/1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990. Excepțiile au fost invocate de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică Marghita, județul Bihor, de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Seminarul - Academia Teologică - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică Oradea, de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea - Oraș Nou I, precum și de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea, și formează obiectele dosarelor Curții Constituționale nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 și nr. 47 C/1995.

Excepțiile de neconstituționalitate invocate se întemeiază, în esență, pe critica art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, potrivit căruia situația lăcașurilor de cult și a caselor parohiale aferente, urmează a fi stabilită de o comisie mixtă a celor două culte pe baza opțiunii majorității credincioșilor susținându-se că sunt contrare art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, ceea ce are ca efect imposibilitatea cultului greco-catolic de a-și redobândi aceste bunuri intabulate pe numele său anterior Decretului nr. 358/1948. În acest sens se arată că, în ce privește comisiile mixte, acestea nu pot fi calificate ca organe jurisdicționale, deși legea nu a acordat în mod expres părților, în caz de neînțelegere, dreptul de a se adresa autorităților judecătorești.

În încheierile de sesizare din dosarele nr. 104 C/1994 și nr. 12 C/1995, pronunțate de același complet de judecată, opinia instanței este în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi considerat lămurit în întregime atât timp cât nu beneficiază pe deplin de recunoașterea lui.

În încheierile de sesizare din dosarele nr. 126 C/1994 și nr. 127 C/1994, opinia instanței este că dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constituționale, deoarece ele stabilesc doar o procedură prealabilă ce trebuie îndeplinită de către părți, în caz de divergență, iar ulterior este posibila sesizarea judecătoriei.

În Încheierea de sesizare din Dosarul nr. 47 C/1995, instanța apreciază că dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 125 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin instanțele judecătorești stabilite de lege.

Întrucât excepțiile de neconstituționalitate ridicate se referă la același act normativ - Decretul-lege nr. 126/1990 -, iar Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea este parte în fiecare dosar, pentru mai buna administrare a justiției și pronunțarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 104 C/1994 se conexează dosarele nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 și nr. 47 C/1995.

Pentru a stabili dacă au intervenit elemente noi în raporturile dintre cele două culte după pronunțarea Deciziei nr. 23 din 27 aprilie 1993, Curtea Constituțională s-a adresat ierarhilor acestora.

Prin Adresa nr. 2 din 6 februarie 1995, Vicariatul General al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică comunică lipsa unor contacte între organele ierarhice ale celor două culte, precum și inexistența unor motive sau situații noi. Se precizează că acest cult s-a adresat ierarhiei la vârf a Bisericii Ortodoxe Române, dar nu s-a primit un răspuns asupra datei, locului și modalității soluționării problemelor contencioase, astfel încât singura soluție ar rămâne adoptarea unei legi care să rezolve conflictul. Cu referire directa la excepțiile aflate pe rolul Curții Constituționale se apreciază că în mod greșit s-a invocat excepția de neconstituționalitate, deoarece toate cererile aveau ca obiect rectificarea Cărții funciare și trebuiau rezolvate în acest cadru, astfel încât se solicită dezinvestire Curții Constituționale și trimiterea dosarelor la judecătorie.

Patriarhia Româna, prin Adresa nr. 1.092 din 10 februarie 1995, apreciază ca singurul concept de „dialog” promovat de Biserica Catolică Orientală de rit bizantin s-a rezumat la promovarea principiului absolutist "restitutio in integrum”, la acțiuni revendicative în justiție sau inițiative legislative repetate, vizând în realitate același obiectiv: obstrucționarea dialogului. Se precizează că primele propuneri reale de dialog din partea cultului s-au făcut prin Scrisoarea nr. 79 din 18 ianuarie 1995 a mitropolitului Lucian Mureșan, adresată Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, solicitându-se o întrevedere în vederea rezolvării diferendului, scrisoare luată în discuție în ședința din 6 februarie 1995 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Sinod a constatat că Biserica Ortodoxă Română a fost și rămâne deschisă pentru dialog, a apreciat și a salutat acceptarea dialogului de către Biserica Catolică Orientală de rit bizantin, dar precizează că în acest moment dialogul presupune îndeplinirea unor acte prealabile, precum renunțarea la acțiunile judecătorești inițiate, la inițiativele legislative privind restituirea lăcașurilor de cult și a caselor parohiale, la ocuparea prin abuz a bisericilor, la calomniile din presă etc. Biserica Ortodoxă Româna apreciază că actuala legislație oferă cadrul necesar dialogului, pornind de la premise realiste, precum numărul credincioșilor, voința lor liber exprimată pentru practicarea unui cult sau altul etc.

În ambele adrese se face referire la „Declarația-apel a Senatului României către reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române și Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 10 ianuarie 1995. Senatul României, pornind de la constatarea că nu au fost aplicate în majoritatea localităților prevederile Decretului-lege nr. 126/1990, adresează conducerii celor două culte chemarea la înțelegere, în spirit ecumenic, pentru soluționarea amiabilă a tuturor stărilor tensionate existente între cele două culte, exprimându-se speranța că astfel va fi înlăturată necesitatea de a se interveni prin lege într-o problemă a cărei soluție trebuie sa fie rodul exclusiv al dragostei creștine.

Curtea Constituțională

având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile Decretului-lege nr. 126/1990, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Excepțiile de neconstituționalitate invocate se referă la Decretul-lege nr. 126/1990, dar, așa cum rezultă din motivarea încheierilor de sesizare, ele vizează art. 3 din acest act normativ. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „obiectul excepției de neconstituționalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde judecarea cauzei” și, în consecință, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe numai cu privire la prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, deoarece, evident ca prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind recunoașterea Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), cât și ale art. 2 din acest decret-lege referitor la restituirea bunurilor ce aparținuseră acestui cult și erau în proprietatea statului nu au nici o legătură cu temeiurile și motivele acțiunii reclamanților care au invocat excepția.

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 și s-a pronunțat prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 127 din 16 noiembrie 1994, ambele publicate în [Monitorul Oficial 66/1995|Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995]].

Prin deciziile menționate, Curtea Constituțională a statuat că art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 este constituțional, respingând în consecință excepțiile invocate, în esență pentru următoarele motive:

• dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare - Decretul nr. 358/1948 - nu poate fi desființat de legea posterioară, deoarece aceasta ar presupune aplicarea retroactivă a legii noi, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Cu privire la bunurile trecute în proprietatea statului, prin art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 și prin Hotărârea Guvernului nr. 466/1992 s-a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate - care are efecte numai „ex nunc” - al Bisericii Române Unite cu Roma, prin restituire;
• cât privește lăcașurile de cult, destinate folosinței credincioșilor, precum și casele parohiale, ca accesoriu al acestora, soluția prevăzută de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri, este constituțională: această prevedere legală are în vedere egalitatea cultelor și spiritul de toleranță religioasă ce trebuie să domine relațiile dintre ele, potrivit art. 29 din Constituție, precum și respectarea principiului democratic al soluționării unui conflict de interese ce privește o comunitate în funcție de voința majoritară în cadrul acesteia;
• procedura instituită prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 nu încalcă principiul liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, având un caracter prealabil unui eventual proces ce ar putea rezulta ca urmare a încălcării regulilor stabilite, cum ar fi nerespectarea opțiunii majorității credincioșilor.

Instituirea unei proceduri prealabile procesului în fața autorității judecătorești, așa cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, nu este neconstituțională, având ca scop evitarea aglomerării instanțelor de judecată cu litigii ce ar putea fi soluționate pe această cale, precum și interesul părților legat îndeosebi de celeritatea rezolvării astfel a conflictului dintre ele. Cu atât mai mult soluționarea litigiului în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 se justifică ținând seama de principiile constituționale instituite prin art. 29 alin. (2) din Constituție, precum și de faptul că el interesează nu numai cultele ca atare, ci și credincioșii, astfel că o soluție democratică trebuie să țină seama de opțiunea majoritară a acestora.

Deci, în primul rând, trebuie dat curs prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. În legătură cu acest aspect, se reține că textul nu condiționează activitatea comisiei mixte de îndeplinirea unor acte prealabile. Textul pretinde constituirea comisiei mixte și rezolvarea situației juridice a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale în funcție de dorința credincioșilor din comunitățile ce dețin aceste bunuri care deci, trebuie stabilită fără nici un echivoc.

Considerentele care fundamentează deciziile Curții Constituționale nr. 23 din 27 aprilie 1993 și nr. 127 din 16 noiembrie 1994 subzistă și în speța de față, întrucât nu există nici un element nou care să le infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor.

Mai mult, soluția pronunțată de Curtea Constituțională este în concordanță cu Apelul Senatului României din 29 decembrie 1994, menționat anterior, și cu Documentul de la Balamand-Liban, elaborat de Comisia mixtă internațională pentru dialog teologic între biserica ortodoxă și biserica romano-catolică, la a VII-a sesiune plenară ce a avut loc între 17-24 iunie 1993. La pct. 31 din acest document se face apel „să ne amintim de îndemnul Sf. Apostol Pavel către Corinteni (I Cor. 6, 17), care recomandă creștinilor să rezolve diferendele dintre ei prin dialog frățesc, evitând astfel de a încredința intervenției autorităților civile soluționarea practică a problemelor care se puneau între biserici sau comunități locale. Aceasta are importanță în special pentru intrarea în posesiune sau restituirea bunurilor bisericești. Aceasta nu trebuie să se bazeze numai pe situații din trecut sau să se sprijine numai pe principii juridice generale, ci trebuie să țină seama de complexitatea realităților pastorale prezente și de situațiile locale".

Față de cele arătate, excepția de neconstituționalitate a art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 urmează a fi respinsă ca vădit nefondată.

În consecință, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

Curtea Constituțională
În numele legii
Decide:

1. Conexarea dosarelor nr. 126 C/1994. nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 și nr. 47 C/1995 la Dosarul nr. 104 C/1994.
2. Respinge ca vădit nefondate excepțiile de neconstituționalitate privind Decretul-lege nr. 126/1990, invocate de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma în Dosarul nr. 1.698/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică Marghita în Dosarul nr. 1.700/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Seminarul - Academia Teologică - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică Oradea în Dosarul nr. 1.695/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea - Oraș Nou I în Dosarul nr. 1.699/1994 al Judecătoriei Oradea și de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea în Dosarul nr. 1.617/1994.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 19 mai 1995.

Președinte, dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu

Hotărâri ale Guvernului României

Hotărâre pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 446/1995 privind transmiterea Secției de cherestea Mănăstirea Neamțului din patrimoniul Societății Comerciale „Petroforest” - S.A. Piatra-Neamț în administrarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

Guvernul României hotărăște:

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 446/1995 privind transmiterea Secției de cherestea Mănăstirea Neamțului din patrimoniul Societății Comerciale „Petroforest” - S.A. Piatra-Neamț în administrarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 5 iulie 1995, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Titlul hotărârii va avea următorul cuprins: „Hotărâre privind transmiterea Secției de industrializare a lemnului Mănăstirea Neamț din patrimoniul Societății Comerciale „Sef Petroforest” - S.A. Piatra-Neamț, Sucursala de exploatare și prelucrare primară a lemnului Târgu-Neamț, în administrarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei”.

2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea, fără plată, a Secției de industrializare a lemnului Mănăstirea Neamț, împreună cu terenul aferent, având datele de identificare prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din patrimoniul Societății Comerciale „Sef Petroforest” - S.A. Piatra-Neamț, Sucursala de exploatare și prelucrare primară a lemnului Târgu-Neamț, în proprietatea publică a statului și în administrarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

(2) Întregul personal al Secției de industrializare a lemnului Mănăstirea Neamț, ce face obiectul preluării, se consideră transferat și beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru această situație."

3. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

"Art. 2. - Predarea-preluarea Secției de industrializare a lemnului Mănăstirea Neamț din patrimoniul Societății Comerciale "Sef Petroforest” - S.A. Piatra-Neamț, Sucursala de exploatare și prelucrare primară a lemnului Târgu-Neamț, în administrarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei - cu întreg activul și pasivul aferente -, se face pe bază de protocol încheiat între părți, cu participarea reprezentanților desemnați de către Ministerul Finanțelor și Prefectura Județului Neamț, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri."

4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Capitalul social al Societății Comerciale "Sef Petroforest” - S.A. Piatra-Neamț se micșorează cu valoarea de intrare, reactualizată, a mijloacelor fixe prevăzute la art. 1, fără diminuarea capitalului social al Fondului Proprietății Private II - Moldova.”

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 446/1995, cu modificările aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 13 septembrie 1995 | Nr. 731.

Contrasemnează:

Secretar de stat, felul Departamentului pentru Administrație Publică Locală, Octav Cozmâncă

p. Ministru de stat, ministrul finanțelor, Nicolae Constantinescu, secretar de stat

Anexă

Datele de identificare a Secției de industrializare a lemnului Mănăstirea Neamț care se transmite, fără plată, din patrimoniul Societății Comerciale „Sef Petroforest” - S.A. Piatra Neamț în proprietatea publică a statului și în administrarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

Denumirea obiectivului	Persoana juridică de la care se transmite	Persoana juridică la care se transmite	Componentele tehnice ale obiectivului
Secția de industrializare a lemnului Mănăstirea Neamț	Societatea Comercială „Sef Petroforest” - S.A Piatra-Neamț - Sucursala de exploatare și prelucrare primară a lemnului Târgu-Neamț	Mitropolia Moldovei și Bucovinei	- hala de gatere și subsecția de cherestea; - secția de lăzi; - secția de frize; - secția de semifabricate din fag; -depozitul de cherestea; - platforma pentru industrializarea buștenilor; - stație pentru fabricarea uleiului eteric (din cetină); clădire anexă: 4 dormitoare cu 200 de locuri pentru cazarea muncitorilor; cantina și birouri cu anexe și magazii. Terenul aferent este în suprafață de 14,67 ha

Hotărâre privind declararea produselor agricole de importanță națională în anul 1996

În temeiul art. 1 din Legea nr. 83/1993 privind sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli,

Guvernul României hotărăște:

Articol unic. - (1) Se declară de importanță națională, pentru anul 1996, următoarele produse agricole:

a) grâu pentru panificație;

b) lapte crud de vacă și de bivoliță;

c) porcine pentru tăiere;

d) păsări pentru tăiere.

(2) Condițiile tehnice, regulile pentru verificarea calității și metodele de analiză a grâului pentru panificație, a laptelui crud de vacă și de bivoliță, a porcinelor și păsărilor pentru tăiere, pentru preluarea acestora la fondul de consum, sunt prevăzute în anexă, care face până din prezenta hotărâre.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 20 septembrie 1995 | Nr. 735.

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii și alimentației, Valeriu Tabără

Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu

Anexă

Condițiile tehnice, regulile pentru verificarea calității și metodele de analiză a grâului pentru panificație, a laptelui crud de vacă și de bivoliță, a porcinelor și păsărilor pentru tăiere

A. Grâu pentru panificație (STAS 813-68)

Proprietăți fizice și chimice

• Masa (greutatea) hectolitrică (kg minim): 75
• Umiditate (% maxim): 14
• Corpuri străine: (% maxim): 3

Celelalte proprietăți fizice, chimice, organoleptice, precum și regulile pentru verificarea calității, metodele de analiză și condițiile de ambalare, depozitare și transport sunt prevăzute în STAS 813-68.

B. Lapte crud integral de vacă și de bivoliță (STAS 2418-61)

Proprietăți fizice și chimice

• Grăsime (% minim): 3,2 pentru lapte de vacă;

6,5 pentru lapte de bivoliță.

• Aciditate (grade Thorner): 15-19 pentru lapte de vacă;

maximum 21 pentru lapte de bivoliță.

• Densitate: minimum 1,029 pentru lapte de vacă;

1,031 pentru lapte de bivoliță.

• Temperatura: maximum 14°C pentru lapte de vacă și de bivoliță.

Celelalte proprietăți fizice și chimice, biochimice, precum și regulile pentru verificarea calității, metodele de analiză, condițiile de ambalare, depozitare și transport pentru lapte crud integral sunt prevăzute în STAS 2418-61.

C. Porcine pentru tăiere (STAS 12512-87)

Categoria:

• Porcine de carne: Grupa de greutate:

- peste 110 kg

- 101 - 110 kg

- 90 - 100 kg

• Scroafe reformate recondiționate și vieri reformați, castrați și recondiționați - peste 110 kg.

Celelalte condiții tehnice de calitate, reguli și metode pentru verificarea calității, transport și documente sunt prevăzute în STAS 12512-87.

D. Păsări pentru tăiere (STAS 6997-74)

Condiții tehnice:

Pui de găină

• Clasa de calitate: I, II, III.
• Masa corporală(kg minim): clasa I = 1,100; clasa II = 0,900; clasa III = 0,700.

Găini și cocoși

• Clasa de calitate: I, II.
• Masa corporală (kg minim) pentru găini: clasa I = 2,000; clasa II = 1,700 pentru rasele grele și mixte și 1,300 pentru rase ouătoare.

• Masa corporală (kg minim) pentru cocoși: clasa I = 1,800; clasa II = 1,600.

Celelalte condiții tehnice, reguli pentru verificarea calității, metode de verificare, ambalare, marcare, transport și documente sunt cele prevăzute în STAS 6997-74.