Monitorul Oficial 2/1993: Diferență între versiuni

1. Dacă consideră că împrejurările îl îndreptățesc și potrivit cu legislația sa, oricare stat parte pe teritoriul căruia se află autorul sau autorul prezumat al infracțiunii asigură reținerea acestei persoane sau ia orice alte măsuri necesare pentru a-i asigura prezența în intervalul necesar punerii în mișcare a urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.

 

2. Statul respectiv procedează, de îndată, la anchetarea cu titlu preliminar în vederea stabilirii faptelor, în conformitate cu propria sa legislație.

 

3. Orice persoană față de care sunt luate măsurile vizate la paragraful 1 al prezentului articol este în drept:

 

a) să ia legătură fără întârziere cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului de a cărui naționalitate se bucură sau care este în alt mod abilitat să

stabilească această comunicare ori, dacă este vorba de o persoană apatridă, a statului pe teritoriul căruia își are reședința sa obișnuită;

 

4. Drepturile vizate la paragraful 3 se exercită în cadrul legilor și regulamentelor statului pe teritoriul căruia se află autorul sau autorul prezumat al infracțiunii, înțelegându-se totuși că aceste legi și regulamente trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care drepturile se acordă în baza paragrafului 3.

 

5. Când un stat parte a dispus detenția unei persoane în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, el avizează imediat despre această detenție, precum și despre împrejurările care o justifică, statele ce și-au stabilit propria competență în conformitate cu paragraful 1 al art. 6 și, dacă consideră oportun, orice alte state interesate. Statul care procedează la anchetarea cu titlu preliminar, vizată la paragraful 2 al prezentului articol, comunică neîntârziat acelor state concluziile respective și le informează dacă înțelege să-și exercite competenta sa.

 

Articolul 8

 

1. Comandantul navei unui stat parte (''statul pavilionului'') poate să predea autorităților oricărui alt stat parte (''statul destinatar'') orice persoană despre care are serioase motive să creadă că a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 3.

 

2. Statul pavilionului se îngrijește așa fel încât comandantul navei sale să fie obligat, atunci când este practic cu putință și dacă este posibil mai înainte de a intra în marea teritorială a statului destinatar, având la bord orice persoană pe care își propune să o predea, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, să notifice autorităților statului destinatar intenția sa de a preda această persoană și motivele ce justifică această decizie.

 

3. Statul destinatar acceptă predarea numitei persoane, afară dacă are motive să creadă că convenția nu se aplică faptelor care motivează predarea și procedează potrivit dispozițiilor art. 7. Orice refuz de a primi o persoană trebuie să fie motivat.

 

4. Statul pavilionului se îngrijește ca să fie obligat comandantul navei sale să comunice autorităților statului destinatar elementele probatorii referitoare la infracțiunea prezumată, aflate în posesia sa.

 

5. Un stat destinatar, care a acceptat predarea unei persoane în conformitate cu dispozițiile paragrafului 3, poate, la rândul său, să ceară statului pavilionului să accepte predarea acestei persoane. Statul de pavilion examinează o asemenea cerere și, dacă îi dă urmare, acționează în conformitate cu dispozițiile art. 7. Dacă statul pavilionului respinge o cerere, el comunică statului destinatar motivele pe care se sprijină această decizie.