Monitorul Oficial 243/1992: Diferență între versiuni

Sari la navigare Sari la căutare

Monitorul Oficial 243/1992 (vedeți sursa)

Versiunea de la data 12 august 2011 13:50

1.026 de octeți șterși ,  12 august 2011
fără descrierea modificării
(Pagină nouă: __FORCETOC__*1990 0014 = Monitorul Oficial al României =Anul II, Nr. issue::14 - Partea I - Marți, 23 ianuarie year::1990 Anul IV - Nr. 243...)
 
Fără descriere a modificării
Linia 1: Linia 1:
__FORCETOC__[[Category:Monitorul Oficial|*1990 0014]]


= Monitorul Oficial al României =Anul II, Nr. [[issue::14]] - Partea I - Marți, 23 ianuarie [[year::1990]]  
__FORCETOC__[[Category:Monitorul Oficial|*1992 00243]


Anul IV - Nr. 243 LEGI, DECRETEHOTARÎRIȘI ALTE ACTE Miercuri 30 «ptembrle 1992
= Monitorul Oficial al României =


DECRETE ȘI LEGI
Anul IV, Nr. [[issue::14]] - Partea I - Miercuri 30 septembrie [[year::1992]]


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI Decret
== Decrete și Legi ==


pentru aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate
'''Președintele României'''


în temeiul art. -51 alin. (1) și art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,
=== Decret pentru aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate ===


Președintele României decretează:
În temeiul art. 51 alin. (1) și art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,


Art. 1. -Se aprobă Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, semnată la Ankara la 28 mai 1991.
'''Președintele României''' decretează:


Art. 2-. -Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, semnată la Ankara la 28 mai 1991: se supune spre ratificare Parlamentului.
Art. 1. - Se aprobă Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, semnată la Ankara la 28 mai 1991.


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU
Art. 2. - Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, semnată la Ankara la 28 mai 1991: se supune spre ratificare Parlamentului.


În temeiul art. 9» alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.
{{SemnDecret92|presRom=Ion Iliescu|primMin=Theodor Stolojan|dataSem=13 ianuarie 18 februarie1992|nrDec=25}}


PâtIM-MINISTRU {{SemnPm|Theodor Stolojan|București|10 ianuarie 1990|35}}


București, 18 februarie 1992. Nr. 25.


Parlamentul României camera deputaților senatul
'''Parlamentul României'''


Lege
'''Camera Deputaților'''


pentru ratificarea Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate
'''Senatul'''
 
== Lege pentru ratificarea Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate ==


Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.


Articol unic -Se ratifică Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, semnată la Ankara la 28 mai 1991.
Articol unic - Se ratifică Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, semnată la Ankara la 28 mai 1991.


Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 23 martie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
{{SemnLege92|FelAct=lege|dataSenat=23 martie 1992 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=3 septembrie 1992 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României|presCd=Marțian Dan|dataAct=16 septembrie 1992|nrAct=99}}


PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU


Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 3 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art, 74 alin. (2) din Constituția României.
==== Convenție între România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate ====


PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN
România și Republica Turcia, în dorința de a adânci cooperarea în materie penală și de a permite condamnaților să execute pedepsele privative de libertate în țara ai căror cetățeni sunt, în vederea reintegrării lor sociale, au convenit următoarele:


București, 16 septembrie 1992. Nr. 99.
Capitolul I


convenție
'''Principii generale'''
 
intre România și Republica Turcia privind transferai persoanelor condamnate
 
România și Republica Turcia, în dorința de a adânci cooperarea în materie penală și de a permite condamnaților să execute pedepsele privative de libertate în țara ai căror cetățeni sunt, în vederea reintegrării lor sociale, au convenit următoarele:
 
Capitolul I Principii generale


Articolul 1
Articolul 1
Linia 59: Linia 51:
În înțelesul prezentei convenții:
În înțelesul prezentei convenții:


a) expresia statul de condamnare înseamnă statul în care a fost condamnat infractorul și de unde urmează să fie transferat;
a) expresia ''statul de condamnare'' înseamnă statul în care a fost condamnat infractorul și de unde urmează să fie transferat;


b) expresia statul de executare înseamnă statul în care urmează să fie transferat condamnatul în vederea executării pedepsei;
b) expresia ''statul de executare'' înseamnă statul în care urmează să fie transferat condamnatul în vederea executării pedepsei;


c) termenul condamnat înseamnă orice persoană care, făcând obiectul unei hotărâri judecătorești de condamnare pe teritoriul unuia sau celuilalt stat, este obligată să execute o pedeapsă privativă de libertate și se află în stare de detenție.
c) termenul ''condamnat'' înseamnă orice persoană care, făcând obiectul unei hotărâri judecătorești de condamnare pe teritoriul unuia sau celuilalt stat, este obligată să execute o pedeapsă privativă de libertate și se află în stare de detenție.


Articolul 2
Articolul 2
Linia 73: Linia 65:
Cererea de transferare poate fi făcută:
Cererea de transferare poate fi făcută:


a) fie de. către statul de condamnare;,
a) fie de către statul de condamnare;,


b) fie de către statul de executare;
b) fie de către statul de executare;
Linia 85: Linia 77:
a) infracțiunea care face obiectul cererii trebuie să fie incriminată de legislația ambelor state;
a) infracțiunea care face obiectul cererii trebuie să fie incriminată de legislația ambelor state;


b) hotărârea, judecătorească prevăzută la art. 1 lit, c) ttebuie să fie definitivă și executorie;
b) hotărârea, judecătorească prevăzută la art. 1 lit. c) trebuie să fie definitivă și executorie;


c) condamnatul trebuie să aibă cetățenia statului în care urmează să fie transferat;
c) condamnatul trebuie să aibă cetățenia statului în care urmează să fie transferat;


d) condamnatul trebuie să-și dea consimțământul Ia transferare;
d) condamnatul trebuie să-și dea consimțământul la transferare;


e) în momentul cererii de transfei-are, condamnatul trebuie să mai aibă de executat cel puțin un an de pedeapsă privativă de libertate, în mod excepțional, cele două state pot conveni asupra transferării și în cazul în care durata pedepsei care a rămas de executat este mai mică decât cea sus-menționată
e) în momentul cererii de transferare, condamnatul trebuie să mai aibă de executat cel puțin un an de pedeapsă privativă de libertate, în mod excepțional, cele două state pot conveni asupra transferării și în cazul în care durata pedepsei care a rămas de executat este mai mică decât cea sus-menționată.


Articolul 5
Articolul 5


Statui de condamnare aduce la cunoștința celuilalt stat orice condamnare pronunțată împotriva unui cetățean al acestui de pe urmă stat, care ar putea duce la transferare, potrivit prevederilor prezentei convenții.
Statul de condamnare aduce la cunoștința celuilalt stat orice condamnare pronunțată împotriva unui cetățean al acestui de pe urmă stat, care ar putea duce la transferare, potrivit prevederilor prezentei convenții.


Autoritățile competente din statul de condamnare aduc la cunoștința oricărui cetățean al celuilalt. stat, împotriva căruia s-a dat o hotărâre definitivă de condamnare, faptul că are posibilitatea, în condițiile prezentei convenții, să ceară transferarea sa în vederea executării pedepsei în țara al cărui cetățean este.
Autoritățile competente din statul de condamnare aduc la cunoștința oricărui cetățean al celuilalt stat, împotriva căruia s-a dat o hotărâre definitivă de condamnare, faptul că are posibilitatea, în condițiile prezentei convenții, să ceară transferarea sa în vederea executării pedepsei în țara al cărui cetățean este.


Condamnatul trebuie încunoștințat în scris despre orice hotărâre luată de vreunul dintre cele două state în legătură cu o cerere de-transferare.
Condamnatul trebuie încunoștințat în scris despre orice hotărâre luată de vreunul dintre cele două state în legătură cu o cerere de transferare.


Articolul 6
Articolul 6


Transferarea condamnatului este respinsă;
Transferarea condamnatului este respinsă:


a) dacă unul dintre cele două state consideră că transferarea ar putea aduce atingere suveranității, securității, ordinii sale publice, principiilor fundamentale ale ordinii de drept sau altor interese fundamentale ale sale;
a) dacă unul dintre cele două state consideră că transferarea ar putea aduce atingere suveranității, securității, ordinii sale publice, principiilor fundamentale ale ordinii de drept sau altor interese fundamentale ale sale;
Linia 115: Linia 107:
Articolul 7
Articolul 7


Transferarea condamnatului poate fi respinsa: .
Transferarea condamnatului poate fi respinsă:


a) dacă autoritățile competente din statul de executare au hotărât să nu pornească urmărirea sau să înceteze urmărirea începută pentru aceleași fapte;
a) dacă autoritățile competente din statul de executare au hotărât să nu pornească urmărirea sau să înceteze urmărirea începută pentru aceleași fapte;
Linia 137: Linia 129:
Totuși, autoritățile competente din statul de executare decid, printr-o hotărâre judecătorească, asupra modalităților de punere în executare a hotărârii pronunțate în statul de condamnare.
Totuși, autoritățile competente din statul de executare decid, printr-o hotărâre judecătorească, asupra modalităților de punere în executare a hotărârii pronunțate în statul de condamnare.


2. Dacă pedeapsa dată de statul de condamnare este, suta aspectul naturii și al duratei, mai gravă decât cea prevăzută de legea statului de executare pentru aceleași fapte, acest de pe urmă stat o înlocuiește cu o pedeapsă privativă de libertate care corespunde cel mai bine în legislația sa sâu reduce pedeapsa pronunțată la maximum legal aplicabil.
2. Dacă pedeapsa dată de statul de condamnare este, suta aspectul naturii și al duratei, mai gravă decât cea prevăzută de legea statului de executare pentru aceleași fapte, acest de pe urmă stat o înlocuiește cu o pedeapsă privativă de libertate care corespunde cel mai bine în legislația sa sau reduce pedeapsa pronunțată la maximum legal aplicabil.


3 Pedeapsa înlocuită nu poate nici agrava,:prin natură sau durată, pedeapsa privativă de libertate pronunțată de statul de condamnare și nici depăși maximum prevăzut de legea statului de executare.
3 Pedeapsa înlocuită nu poate nici agrava,:prin natură sau durată, pedeapsa privativă de libertate pronunțată de statul de condamnare și nici depăși maximum prevăzut de legea statului de executare.


Articolul, 10
Articolul 10


Statul de executare informează statul da condamnare, la cererea acestuia, asupra modului de executare a condamnării.
Statul de executare informează statul da condamnare, la cererea acestuia, asupra modului de executare a condamnării.
Linia 157: Linia 149:
1. Condamnații transferați beneficiază de amnistia și grațierea intervenite în vreunul dintre cele două state.
1. Condamnații transferați beneficiază de amnistia și grațierea intervenite în vreunul dintre cele două state.


2. Statul de condamnare informează neântârziat statul de executare în legătură cu orice decizie sau măsură care conduce ia încetarea, în întregime sau în parte, a executării pedepsei.
2. Statul de condamnare informează neîntârziat statul de executare în legătură cu orice decizie sau măsură care conduce la încetarea, în întregime sau în parte, a executării pedepsei.


3 Autoritățile competente din statul de executare pun capăt executării pedepsei de îndată ce li se aduce la cunoștință vreo decizie sau măsură care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei.
3 Autoritățile competente din statul de executare pun capăt executării pedepsei de îndată ce li se aduce la cunoștință vreo decizie sau măsură care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei.
Linia 171: Linia 163:
Capitolul II
Capitolul II


Procedura Articolul 16
'''Procedura'''
 
Articolul 16


Orice cerere de transferare se formulează în scris. Ea cuprinde datele de identificare a condamnatului, locul de detenție din statul de condamnare și domiciliul (reședința) din statul de executare. Aceasta este însoțită de o declarație constatatoare a consimțământului condamnatului sau al reprezentantului acestuia la transferare.
Orice cerere de transferare se formulează în scris. Ea cuprinde datele de identificare a condamnatului, locul de detenție din statul de condamnare și domiciliul (reședința) din statul de executare. Aceasta este însoțită de o declarație constatatoare a consimțământului condamnatului sau al reprezentantului acestuia la transferare.


Articolul, n
Articolul 17


Statul de condamnare adresează statului de executare o copie conformă a hotărârii de condamnare. Aceasta atestă caracterul executoriu al hotărârii și precizează, pe cât posibil, împrejurările infracțiunii, data și locul comiterii ei, precum și calificarea acesteia și dispozițiile legale aplicabile. Ea oferă toate informațiile necesare privind durata pedepsei rămase de executat, durata detenției preventive executate și reducerile de pedeapsă acordate, precum și cele referitoare la personalitatea condamnatului și comportarea acestuia în statul de condamnare înainte și după pronunțarea deciziei de condamnare.
Statul de condamnare adresează statului de executare o copie conformă a hotărârii de condamnare. Aceasta atestă caracterul executoriu al hotărârii și precizează, pe cât posibil, împrejurările infracțiunii, data și locul comiterii ei, precum și calificarea acesteia și dispozițiile legale aplicabile. Ea oferă toate informațiile necesare privind durata pedepsei rămase de executat, durata detenției preventive executate și reducerile de pedeapsă acordate, precum și cele referitoare la personalitatea condamnatului și comportarea acestuia în statul de condamnare înainte și după pronunțarea deciziei de condamnare.
Linia 195: Linia 189:
Articolul 20
Articolul 20


Atunci când propunerea de transferare este aprobată, ministerele de justiție din ambele state sunt obligate să convină neântârziat asupra locului, datei și a modalităților de transferare a condamnatului.
Atunci când propunerea de transferare este aprobată, ministerele de justiție din ambele state sunt obligate să convină neîntârziat asupra locului, datei și a modalităților de transferare a condamnatului.


Articolul 21
Articolul 21


Cheltuielile de transferare revin statului de executare, exceptând totuși cheltuielile angajate exclusiv pe terioriul celuilalt stat.
Cheltuielile de transferare revin statului de executare, exceptând totuși cheltuielile angajate exclusiv pe teritoriul celuilalt stat.


Statul căruia îi revin cheltuielile de transferare asigură escorta,
Statul căruia îi revin cheltuielile de transferare asigură escorta,


Capitolul III Dispoziții finale Articolul 22
Capitolul III
 
'''Dispoziții finale'''


1. Fiecare dintre cele două state va notifica celuilalt stat îndeplinirea procedurilor impusede propria legislație pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Schimbul notificărilor de constatare a îndeplinirii acestor proceduri se va face cât mai curând posibil.
Articolul 22


2, Prezenta convenție va intra în vigoare după 30 (treizeci) de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
1. Fiecare dintre cele două state va notifica celuilalt stat îndeplinirea procedurilor impuse de propria legislație pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Schimbul notificărilor de constatare a îndeplinirii acestor proceduri se va face cât mai curând posibil.


3. Prezentă convenție se încheie pe o perioadă nelimitată. Totuși, fiecare dintre cele două state va putea s-o denunțe în orice moment, adresând celuilalt, pe cale diplomatică, o notificare scrisă de denunțare; în acest caz, denunțarea va produce efecte la un an de la data primirii sus-menționatei noțificări
2. Prezenta convenție va intra în vigoare după 30 (treizeci) de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare.


Pentru România, Victor Rabiuc. ministrul justiției
3. Prezentă convenție se încheie pe o perioadă nelimitată. Totuși, fiecare dintre cele două state va putea s-o denunțe în orice moment, adresând celuilalt, pe cale diplomatică, o notificare scrisă de denunțare; în acest caz, denunțarea va produce efecte la un an de la data primirii sus-menționatei notificări.


Drept pentru care, reprezentanții împuterniciți ai celor două state au semnat prezenta convenție.
Drept pentru care, reprezentanții împuterniciți ai celor două state au semnat prezenta convenție.


Făcută la Ankara la 28 mai 1991, în două exemplare originale în limbile română, turcă și franceză, toate cele trei texte având aceeași valoare. Deosebirile-de interpretare se vor rezolva pe baza textului în limba franceză.
Făcută la Ankara la 28 mai 1991, în două exemplare originale în limbile română, turcă și franceză, toate cele trei texte având aceeași valoare. Deosebirile de interpretare se vor rezolva pe baza textului în limba franceză.
 
Pentru România, Victor Rabiuc, ministrul justiției


Pentru Republica Turcia, Oltan Sungurln, ministrul justiției
Pentru Republica Turcia, Oltan Sungurln, ministrul justiției


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI Decret
cu privire la promulgarea Legii pentru ratificarea Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate
în temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU
București, 15 septembrie 1992. Nr. 138.
★


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI Decret
'''Președintele României'''


cu privire la aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
=== Decret cu privire la promulgarea Legii pentru ratificarea Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate ===


în temeiul art. 91 alin. (1) și art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Convenției dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.


Președintele României decretează:
{{SemnPr|Ion Iliescu|București|15 septembrie 1992|138}}


Art. 1. -Se aprobă aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie. 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.


Art. 2. -•: Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii se supune spre ratificare Parlamentului.
'''Președintele României'''


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
=== Decret cu privire la aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii ===


ION ILIESCU
În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,


În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.
'''Președintele României''' decretează:


{{SemnPm|Theodor Stolojan|București|10 ianuarie 1990|35}}
Art. 1. - Se aprobă aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie. 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.


București, 21 aprilie 1992. Nr. 89.
Art. 2. - Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii se supune spre ratificare Parlamentului.


Parlamentul României C A M E e A DEPUTAŢILOR SENATUL
{{SemnDecret92|presRom=Ion Iliescu|primMin=Theodor Stolojan|dataSem=21 aprilie 1992|nrDec=89}}


Lege


pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
'''Parlamentul României'''


Parlamentul României adoptă prezenta lege,
'''Camera Deputaților'''


Art, 1. -România aderă la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.
'''Senatul'''


Art. 2. -În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din convenție, se desemnează Ministerul Justiției ca autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin convenție.
=== Lege pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii ===


Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 11 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
'''Parlamentul României''' adoptă prezenta lege.


PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
Art. 1. - România aderă la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.


Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
Art. 2. - În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din convenție, se desemnează Ministerul Justiției ca autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin convenție.


PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN
{{SemnLege92|FelAct=lege|dataSenat=23 martie 1992 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=3 septembrie 1992 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României|presCd=Marțian Dan|dataAct=16 septembrie 1992|nrAct=99}}


București, 16 septembrie 1992, Nr. 100.


CONVENŢIE asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *) (încheiată la 25 octombrie 1980)
==== Convenție asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii <ref>Traducere.</ref> (încheiată la 25 octombrie 1980) ====


Statele semnatare ale prezentei convenții,
Statele semnatare ale prezentei convenții,
Linia 283: Linia 267:
dornice să protejeze copilul, pe plan internațional, împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau neânapoieri ilicite și să întocmească proceduri în vederea garantării imediatei înapoieri a copilului în statul reședinței sale obișnuite, precum și de a asigura protecția dreptului de vizitare.
dornice să protejeze copilul, pe plan internațional, împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau neânapoieri ilicite și să întocmească proceduri în vederea garantării imediatei înapoieri a copilului în statul reședinței sale obișnuite, precum și de a asigura protecția dreptului de vizitare.


au hotărât sa încheie o convenție în acest scop și au căzut de acord asupra dispozițiilor următoare:
au hotărât să încheie o convenție în acest scop și au căzut de acord asupra dispozițiilor următoare:
 
Capitolul I


Capitolul I Câmpul de aplicare a convenției Articolul I
'''Câmpul de aplicare a convenției'''
 
Articolul I


Prezenta convenție are drept obiect:
Prezenta convenție are drept obiect:


a) de a asigura înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit-în orice stat contractant;
a) de a asigura înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit în orice stat contractant;


b) de a face să se respecte efectiv în celelalte state contractante drepturile privind încredințarea și vizitarea, care există într-un stat contractant.
b) de a face să se respecte efectiv în celelalte state contractante drepturile privind încredințarea și vizitarea, care există într-un stat contractant.
Linia 295: Linia 283:
Articolul 2
Articolul 2


Statele contractante iau toate măsurile corespunzătoare spre a asigura, în limitele teritoriului lor, realizarea obiectivelor convenției, în acest scop, ele urmează să recurgă la procedurile lor de urgență
Statele contractante iau toate măsurile corespunzătoare spre a asigura, în limitele teritoriului lor, realizarea obiectivelor convenției, în acest scop, ele urmează să recurgă la procedurile lor de urgență.


Articolul 3
Articolul 3


Deplasarea sau neânapoierea unui copil se consideră ilicită:
Deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită:


a) când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții
a) când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții sau oricărui alt organism acționând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuită, imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale; și


*} Traducere.
b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.


MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 243
Dreptul privind încredințarea, vizat la lit. a), poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.


24
Articolul 4


sau oricărui alt organism acționând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuită, imediat înaintea deplasării sau neânapoierii sale: și
Convenția se aplică oricărui copii care își avea reședința obișnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredințarea sau vizitarea. Aplicarea convenției încetează când copilul atinge vârsta de 16 ani.


b) dacă la vremea deplasării sau neânapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.
Articolul 5


Dreptul privind încredințarea, vizat la lit. a), poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dinti-un acoid în vigoare potrivit dreptului acelui stat.
În înțelesul prezentei convenții:


Articolul 4
a) ''dreptul privind încredințarea'' include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului și, îndeosebi, acela de a hotărâ asupra locului reședinței sale,
 
Convenția se aplică oricărui copii care își avea reședința obișnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredințarea sau vizitarea. Aplicarea convenției încetează când copilul atinge vârsta de 16 ani


Articolul 3
b) ''dreptul de vizitare'' include dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată de timp în alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite


În înțelesul prezentei convenții .
Capitolul II


ă) dreptul privind încredințarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului: și, îndeosebi, acela de a hotărâ asupra Locului reședinței sale ,
'''Autorități centrale'''


b) dreptul de vizitare include dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată de timp în alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite
Articolul 6


Capitolul II Autorități centrale articolul 6
Fiecare stat contractării desemnează o autoritate centrală însărcinată să satisfacă obligațiile ce-i sunt impuse prin convenție.
 
Fiecare stat contractării desemnează o autoritate centrală însărcinată să satisfacă obligațiile ce-i sunt impuse prin convenție,


Un stat federal, un stat în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau un stat având organizații teritoriale autonome este liber să desemneze mai mult de o autoritate centrală și să specifice întinderea teritorială a puterilor fiecăreia dintre aceste" autorități. Statul care folosește această posibilitate desemnează autoritatea centrală căreia îi pot fi adresate cererile, în vederea transmiterii lor autorității centrale competente din acest stal
Un stat federal, un stat în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau un stat având organizații teritoriale autonome este liber să desemneze mai mult de o autoritate centrală și să specifice întinderea teritorială a puterilor fiecăreia dintre aceste" autorități. Statul care folosește această posibilitate desemnează autoritatea centrală căreia îi pot fi adresate cererile, în vederea transmiterii lor autorității centrale competente din acest stal


Articolul 1
Articolul 7


Autoritățile centrale urmează să coopereze între ele și să promoveze o colaborare între autoritățile competente în statele lor respective, pentru a asigura imediata înapoiere a copiilor și a realiza celelalte obiective ale prezentei convenții.
Autoritățile centrale urmează să coopereze între ele și să promoveze o colaborare între autoritățile competente în statele lor respective, pentru a asigura imediata înapoiere a copiilor și a realiza celelalte obiective ale prezentei convenții.


În special, ele urmează fie direct, fie cu sprijinul oricărui intermediar, să ia toate măsurile potrivite .
În special, ele urmează fie direct, fie cu sprijinul oricărui intermediar, să ia toate măsurile potrivite.


a) pentru localizarea unui copil deplasat sau reținut ilicit
a) pentru localizarea unui copil deplasat sau reținut ilicit


b) pentru prevenirea de Tioi pericole pentru copil sau de pagube pentru părțile interesate, luând sau pro-ceclând astfel încât să fie luate măsuri provizorii;
b) pentru prevenirea de noi pericole pentru copil sau de pagube pentru părțile interesate, luând sau procedând astfel încât să fie luate măsuri provizorii;


c) pentru a asigura înapoierea de bună voie a copilului sau a înlesni o soluție amiabilă;
c) pentru a asigura înapoierea de bună voie a copilului sau a înlesni o soluție amiabilă;


d) , pentru schimb de informații, dacă se dovedește util. privitoare la situația socială a copilului;
d) pentru schimb de informații, dacă se dovedește util, privitoare la situația socială a copilului;


e) pentru a furniza informații generale privind dreptul statului lor în legătură cu aplicarea convenției;
e) pentru a furniza informații generale privind dreptul statului lor în legătură cu aplicarea convenției;


f) pentru a introduce sau a înlesni deschiderea unei proceduri judiciare sau administrative, menite să obțină înapoierea copilului și, dacă esțe cazul, să îngăduie organizarea sau exercitarea efectivă a dreptului de vizitare;
f) pentru a introduce sau a înlesni deschiderea unei proceduri judiciare sau administrative, menite să obțină înapoierea copilului și, dacă este cazul, să îngăduie organizarea sau exercitarea efectivă a dreptului de vizitare;


g) pentru a acorda sau înlesni, dacă este cazul, obținerea de asistență judiciară și juridică, inclusiv participarea unui avocat;
g) pentru a acorda sau înlesni, dacă este cazul, obținerea de asistență judiciară și juridică, inclusiv participarea unui avocat;
Linia 355: Linia 339:
h) pentru a asigura, pe plan administrativ, dacă va fi necesar și oportun, înapoierea fără pericol a copilului;
h) pentru a asigura, pe plan administrativ, dacă va fi necesar și oportun, înapoierea fără pericol a copilului;


i) pentru a se ține reciproc Ia curent asupra aplicării convenției și, pe cât posibil, a înlătura eventualele obstacole ivite cu prilejul aplicării sale
i) pentru a se ține reciproc la curent asupra aplicării convenției și, pe cât posibil, a înlătura eventualele obstacole ivite cu prilejul aplicării sale
 
Capitolul III


Capitolul III înapoierea copilului
'''Înapoierea copilului'''


Articolul 8
Articolul 8


Persoana, Instituția sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat sau reținut prin violarea dreptului privind încredințarea poate să sesizeze fie autoritatea centrală a reședinței obișnuite a copilului,fie pe aceea a oricărui stat contractant, pentru ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii copilului.
Persoana, instituția sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat sau reținut prin violarea dreptului privind încredințarea poate să sesizeze fie autoritatea centrală a reședinței obișnuite a copilului, fie pe aceea a oricărui stat contractant, pentru ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii copilului.


Cererea urmează să cuprindă:
Cererea urmează să cuprindă:
Linia 369: Linia 355:
b) data nașterii copilului, dacă este posibil să fie obținută;
b) data nașterii copilului, dacă este posibil să fie obținută;


c) motivele pe care se sprijină reclamantul pentru a cere înapoierea copilului:
c) motivele pe care se sprijină reclamantul pentru a cere înapoierea copilului;


d) toate informațiile disponibile privitoare la localizarea copilului și identitatea persoanei cu care copilul este presupus a se afla;
d) toate informațiile disponibile privitoare la localizarea copilului și identitatea persoanei cu care copilul este presupus a se afla;


e) copie autentificată a oricărei decizii sau acord utile ,
e) copie autentificată a oricărei decizii sau acord utile;


f) o atestare sau declarație sub jurământ emanând de la autoritatea centrală sau de la altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită sau de la o altă persoană calificată privind dreptul statului în materie;
f) o atestare sau declarație sub jurământ emanând de la autoritatea centrală sau de la altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită sau de la o altă persoană calificată privind dreptul statului în materie;


g) orice alt document util
g) orice alt document util.


Articolul 9
Articolul 9


Când autoritatea centrală, care este sesizată printr-o cerere în temeiul art, 8, are motive să creadă că copilul se află într-un alt stat contractant, ea transmite cererea direct și fără întârziere autorității centrale a acestui stat contractant, înformând despre aceasta autoritatea centrală reclamanta sau, dacă este cazul, pe reclamant
Când autoritatea centrală, care este sesizată printr-o cerere în temeiul art., 8, are motive să creadă că copilul se află într-un alt stat contractant, ea transmite cererea direct și fără întârziere autorității centrale a acestui stat contractant, informând despre aceasta autoritatea centrală reclamantă sau, dacă este cazul, pe reclamant.


Articolul 10
Articolul 10
Linia 389: Linia 375:
Articolul 11
Articolul 11


Autoritățilejudiciare sau administrative ale oricărui stat contractant urmează să procedeze de urgență în vederea înapoierii copilului.
Autoritățile judiciare sau administrative ale oricărui stat contractant urmează să procedeze de urgență în vederea înapoierii copilului.
 
Când autoritatea judiciară sau administrativă sesizată nu a statuat, într-un termen de 6 săptămâni din
 
 


24
Când autoritatea judiciară sau administrativă sesizată nu a statuat, într-un termen de 6 săptămâni din momentul sesizării sale, reclamantul sau autoritatea centrală a statului solicitat, din proprie inițiativă sau la cererea autorității centrale a statului solicitant, poate cere o declarație asupra motivelor acestei întârzieri. Dacă răspunsul este primit de către autoritatea centrală a statului solicitat, această autoritate urmează a o transmite autorității centrale a statului solicitant sau, dacă este cazul, reclamantului.
 
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 243
 
momentul sesizării sale, reclamantul sau autoritatea centrală a statului solicitat, din proprie inițiativă sau la cererea autorității centrale a statului solicitant, poate cere o declarație asupra motivelor acestei întâr-zieri. Dacă răspunsul este primit de către autoritatea centrală a statului solicitat, această autoritate urmează a o transmite autorității centrale a statului solicitant sau, dacă este cazul, reclamantului.


Articolul 12
Articolul 12


Când un copil a fost deplasat sau reținut ilicit în înțelesul art. 3 și o perioadă de mai puțin de un an s-a scurs cu începere de la deplasare sau neânapoiere în momentul introducerii cererii înaintea autorității judiciare sau administrative a statului contractant unde se află copilul, autoritatea sesizată dispune înapoierea sa imediată.
Când un copil a fost deplasat sau reținut ilicit în înțelesul art. 3 și o perioadă de mai puțin de un an s-a scurs cu începere de la deplasare sau neînapoiere în momentul introducerii cererii înaintea autorității judiciare sau administrative a statului contractant unde se află copilul, autoritatea sesizată dispune înapoierea sa imediată.


Autoritatea judiciară sau administrativă, sesizată fiind chiar după expirarea perioadei de un an prevăzute la alineatul precedent, urmează, de asemenea, să dispună înapoierea copilului,- afară dacă nu se stabilește că copilul s-a integrat în noul său mediu.
Autoritatea judiciară sau administrativă, sesizată fiind chiar după expirarea perioadei de un an prevăzute la alineatul precedent, urmează, de asemenea, să dispună înapoierea copilului, afară dacă nu se stabilește că copilul s-a integrat în noul său mediu.


Când autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat are motive de a crede că copilul a fost luat într-un alt stat, ea poate suspenda procedura sau să respingă cererea de înapoiere a copilului.
Când autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat are motive de a crede că copilul a fost luat într-un alt stat, ea poate suspenda procedura sau să respingă cererea de înapoiere a copilului.
Linia 413: Linia 391:
Prin excepție de la dispozițiile articolului precedent, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută să dispună înapoierea copilului, dacă persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește:
Prin excepție de la dispozițiile articolului precedent, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută să dispună înapoierea copilului, dacă persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește:


a) că persoana, instituția sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredințarea la data deplasării sau neânapoierii, ori consimțise sau achiesase ulterior acestei deplasări sau neânapoieri; sau
a) că persoana, instituția sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredințarea la data deplasării sau neînapoierii, ori consimțise sau achiesase ulterior acestei deplasări sau neînapoieri; sau


b) că există un risc grav ca înapoierea copilului să-1 expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-1 situeze într-o situație intolerabilă.
b) că există un risc grav ca înapoierea copilului să-1 expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-1 situeze într-o situație intolerabilă.


Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, să refuze a dispune înapoierea copilului, dacă constată că acesta se împotrivește la înapoierea sa și că a atins o vârstâ sau o maturitate care face necesar să se țină seama de opinia sa.
Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, să refuze a dispune înapoierea copilului, dacă constată că acesta se împotrivește la înapoierea sa și că a atins o vârstă sau o maturitate care face necesar să se țină seama de opinia sa.


La aprecierea împrejurărilor vizate în acest articol, autoritățile judiciare sau administrative urmează să țină seama de informațiile puse la dispoziție de autoritatea centrală sau orice altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită a copilului privitor la situația sa socială.
La aprecierea împrejurărilor vizate în acest articol, autoritățile judiciare sau administrative urmează să țină seama de informațiile puse la dispoziție de autoritatea centrală sau orice altă autoritate competentă a statului în care se află reședința obișnuită a copilului privitor la situația sa socială.
Linia 423: Linia 401:
Articolul 14
Articolul 14


Pentru a stabili existența unei deplasări sau a unei neânapoieri ilicite în înțelesul art. 3, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat poate ține seama în mod direct de legea și de hoțărârile judiciare sau administrative recunoscute sau nu în mod formal în statul în care se află reședința obișnuită a copilului, fără a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoașterea hotărâri-lor străine care ar fi altfel aplicabile.
Pentru a stabili existența unei deplasări sau a unei neînapoieri ilicite în înțelesul art. 3, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat poate ține seama în mod direct de legea și de hotărârile judiciare sau administrative recunoscute sau nu în mod formal în statul în care se află reședința obișnuită a copilului, fără a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoașterea hotărârilor străine care ar fi altfel aplicabile.


Articolul 15
Articolul 15


Autoritățile judiciare sau administrative ale unui stat contractant pot cere, înainte de a dispune înapoierea copilului, ca reclamantul să înfățișeze o hotărâre sau o atestare emariând de la autoritățile statului în care se află reședința obișnuită a copilului, prin care să se constate că deplasarea sau neânapoierea era ilicită în înțelesul art. 3 al convenției, în măsura în care această hotărâre sau atestare poate fi obținută în acest stat. Autoritățile centrale ale statelor contractante acordă asistență, în măsura posibilului, reclamantului, spre a obține o atare decizie sau atestare.
Autoritățile judiciare sau administrative ale unui stat contractant pot cere, înainte de a dispune înapoierea copilului, ca reclamantul să înfățișeze o hotărâre sau o atestare emanând de la autoritățile statului în care se află reședința obișnuită a copilului, prin care să se constate că deplasarea sau neînapoierea era ilicită în înțelesul art. 3 al convenției, în măsura în care această hotărâre sau atestare poate fi obținută în acest stat. Autoritățile centrale ale statelor contractante acordă asistență, în măsura posibilului, reclamantului, spre a obține o atare decizie sau atestare.


Articolul 16
Articolul 16


, După ce vor fi fost informate despre deplasarea ilicită a unui copil sau despre neânapoierea sa în înțelesul art. 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reținut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind încredințarea până când nu se va stabili că nu se află întrunite condițiile prezentei convenții pentru înapoierea copilului sau până când o perioadă rezonabilă nu se va fi scurs fără ca o cerere pentru aplicarea convenției să se fi făcut.
După ce vor fi fost informate despre deplasarea ilicită a unui copil sau despre neînapoierea sa în înțelesul art. 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reținut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind încredințarea până când nu se va stabili că nu se află întrunite condițiile prezentei convenții pentru înapoierea copilului sau până când o perioadă rezonabilă nu se va fi scurs fără ca o cerere pentru aplicarea convenției să se fi făcut.


Articolul 17
Articolul 17
Linia 451: Linia 429:
Capitolul IV
Capitolul IV


Dreptul de vizitare
'''Dreptul de vizitare'''


Articolul 21
Articolul 21
Linia 457: Linia 435:
O cerere vizând organizarea sau protejarea exercitării efective a unui drept de vizitare poate fi adresată autorității centrale a unui stat contractant, potrivit acelorași modalități, cu o cerere vizând înapoierea copilului.
O cerere vizând organizarea sau protejarea exercitării efective a unui drept de vizitare poate fi adresată autorității centrale a unui stat contractant, potrivit acelorași modalități, cu o cerere vizând înapoierea copilului.


Autoritățile centrale sunt legate prin obligațiile de cooperare vizate la art. 7, pentru a asigura exercitarea nestânjenită a dreptului de vizitare și -îndeplinirea tuturor condițiilor la care exercitarea acestui drept ar fi supusă și în vederea înlăturării, în măsura posibilului, a obstacolelor de natură a se împotrivi la aceasta;
Autoritățile centrale sunt legate prin obligațiile de cooperare vizate la art. 7, pentru a asigura exercitarea nestânjenită a dreptului de vizitare și îndeplinirea tuturor condițiilor la care exercitarea acestui drept ar fi supusă și în vederea înlăturării, în măsura posibilului, a obstacolelor de natură a se împotrivi la aceasta.


Autoritățile centrale, fie în mod direct, fie prin intermediari, pot iniția sau favoriza o procedură legală în vederea organizării sau protejării dreptului de vizitare, precum și a condițiilor în care exercitarea acestui drept va putea fi supusă.


Capitolul V


MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA i, Nr. 243
'''Dispoziții generale'''


24
Articolul 22
 
Autoritățile centrale, fie în mod direct, fie prin intermediari, pot iniția sau favoriza o procedură legală în vederea organizării sau protejării dreptului de vizitare, precum și a condițiilor în care exercitarea acestui drept va putea fi supusă.
 
Capitolul V Dispoziții generale Articolul 22


Nici o cauțiune și nici o depunere, sub orice denumire ar fi, nu pot fi impuse spre a garanta plata spezelor și cheltuielilor în contextul procedurilor judecătorești sau administrative vizate prin convenție.
Nici o cauțiune și nici o depunere, sub orice denumire ar fi, nu pot fi impuse spre a garanta plata spezelor și cheltuielilor în contextul procedurilor judecătorești sau administrative vizate prin convenție.
Linia 477: Linia 453:
Articolul 24
Articolul 24


Orice cerere, comunicare sau alt document se trimit, în limba originală, autorității centrale a statului solicitat și însoțite de o traducere în limba oficială sau înlr-una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori, dacă această traducere este greu realizabilă, de, o traducere în limbile franceză sau engleză.
Orice cerere, comunicare sau alt document se trimit, în limba originală, autorității centrale a statului solicitat și însoțite de o traducere în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori, dacă această traducere este greu realizabilă, de, o traducere în limbile franceză sau engleză.


Totuși, un stat contractant va putea, făcând rezerva prevăzută la art. 42, să se opună folosirii fie a limbii franceze, fie a celei engleze, în orice cerere, comunicare sau alt document adresate autorității sale centrale.
Totuși, un stat contractant va putea, făcând rezerva prevăzută la art. 42, să se opună folosirii fie a limbii franceze, fie a celei engleze, în orice cerere, comunicare sau alt document adresate autorității sale centrale.
Linia 483: Linia 459:
Articolul 25
Articolul 25


Cetățenii unui stat contractant și persoanele cu reședința obișnuită în acest stat vor avea dreptul, pentru tot ceea ce privește aplicarea convenției, la asistența judiciară și juridică în orice alt stat contractant, îh aceleași condiții ca și când ei înșiși ar fi cetățeni ai acestui alt stat și și-ar avea acolo reședința în mod obișnuit.
Cetățenii unui stat contractant și persoanele cu reședința obișnuită în acest stat vor avea dreptul, pentru tot ceea ce privește aplicarea convenției, la asistența judiciară și juridică în orice alt stat contractant, în aceleași condiții ca și când ei înșiși ar fi cetățeni ai acestui alt stat și și-ar avea acolo reședința în mod obișnuit.


Articolul 26
Articolul 26
Linia 493: Linia 469:
Cu toate acestea, un stat contractant va putea, făcând rezerva prevăzută la art. 42, să declare că nu este ținut la plata spezelor, vizate de alineatul precedent, în legătura cu participarea unui avocat sau a unui consilier juridic, ori la speze judiciare, decât în măsura în care aceste cheltuieli pot fi acoperite prin sistemul său de asistență judiciară și juridică.
Cu toate acestea, un stat contractant va putea, făcând rezerva prevăzută la art. 42, să declare că nu este ținut la plata spezelor, vizate de alineatul precedent, în legătura cu participarea unui avocat sau a unui consilier juridic, ori la speze judiciare, decât în măsura în care aceste cheltuieli pot fi acoperite prin sistemul său de asistență judiciară și juridică.


Dispunând înapoierea copilului sau stăruind asupra dreptului de vizitare potrivit prevederilor convenției, autoritatea judecătorească sau administrativă poate dacă este cazul, să pună în sarcina persoanei care a deplasat sau reținut copilul, sau care a împiedicat exercitarea dreptului de vizitare, plata tuturor spezelor necesare întreprinse de reclamant sau în numele său, între altele spezele de călătorie, spezele de reprezentare judecătorească ale reclamantului și de înapoiere a copilului, precum și .toate cheltuielile și plățile făcute pentru localizarea copilului.
Dispunând înapoierea copilului sau stăruind asupra dreptului de vizitare potrivit prevederilor convenției, autoritatea judecătorească sau administrativă poate dacă este cazul, să pună în sarcina persoanei care a deplasat sau reținut copilul, sau care a împiedicat exercitarea dreptului de vizitare, plata tuturor spezelor necesare întreprinse de reclamant sau în numele său, între altele spezele de călătorie, spezele de reprezentare judecătorească ale reclamantului și de înapoiere a copilului, precum și toate cheltuielile și plățile făcute pentru localizarea copilului.


Articolul 27
Articolul 27
Linia 505: Linia 481:
Articolul 29
Articolul 29


Convenția nu impietează asupra posibilității persoanei, instituției sau organismului, care pretinde că dreptul privitor la încredințare sau de vizitare în înțelesul art. 3 sau 21 au fost violate, să se- adreseze direct autorităților judiciare sau administrative ale statelor contractante, în aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor convenției.
Convenția nu impietează asupra posibilității persoanei, instituției sau organismului, care pretinde că dreptul privitor la încredințare sau de vizitare în înțelesul art. 3 sau 21 au fost violate, să se adreseze direct autorităților judiciare sau administrative ale statelor contractante, în aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor convenției.


Articolul 30
Articolul 30
Linia 513: Linia 489:
Articolul 31
Articolul 31


în relația cu un stat care în materia încredințării copiilor practică două sau mai multe sisteme de drept aplicabile în unități teritoriale diferite:
În relația cu un stat care în materia încredințării copiilor practică două sau mai multe sisteme de drept aplicabile în unități teritoriale diferite:


a) orice referire la reședința obișnuită în acest stat vizează reședința obișnuită într-o unitate teritorială a acestui stat;
a) orice referire la reședința obișnuită în acest stat vizează reședința obișnuită într-o unitate teritorială a acestui stat;


b) orice referire la legea statului reședinței obișnuite vizează legea unității teritoriale în care copilul își are reședința obișnuită.
b) orice referire la legea statului reședinței obișnuite vizează legea unității teritoriale în care copilul își are reședința obișnuită.
24
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea l Nr. 243


Articolul 32
Articolul 32
Linia 531: Linia 501:
Articolul 33
Articolul 33


Un stat în care diferite unități teritoriale au reguli proprii de drept în materia încredințării copiilor nu va fi ținut să aplice convenția când un stat al cărui sistem
Un stat în care diferite unități teritoriale au reguli proprii de drept în materia încredințării copiilor nu va fi ținut să aplice convenția când un stat al cărui sistem de drept este unificat nu ar fi ținut să o aplice.
 
de drept este unificat nu ar fi ținut să o aplice.


Articolul 34
Articolul 34


În materiile în care se aplică convenția, aceasta prevalează asupra Convenției din 5 octombrie 1981 privind competența autorităților și legea aplicabilă în materie de proiecție a minorilor, între statele părți la ambele convenții. Prezenta convenție nu împiedică însă ca "un alt instrument internațional legând statul de origine și statul solicitat sau altă lege a statului solicitat să fie invocate spre a obține înapoierea unui copil deplasat sau reținut în mod ilicit sau pentru organizarea dreptului de vizitare.
În materiile în care se aplică convenția, aceasta prevalează asupra ''Convenției din 5 octombrie 1981 privind competența autorităților și legea aplicabilă în materie de proiecție a minorilor'', între statele părți la ambele convenții. Prezenta convenție nu împiedică însă ca un alt instrument internațional legând statul de origine și statul solicitat sau altă lege a statului solicitat să fie invocate spre a obține înapoierea unui copil deplasat sau reținut în mod ilicit sau pentru organizarea dreptului de vizitare.


Articolul 35
Articolul 35


Convenția nu se aplică între statele contractante decât la răpirile sau la neânapoierile ilicite care au avut loc după intrarea sa în vigoare în acele state.
Convenția nu se aplică între statele contractante decât la răpirile sau la neînapoierile ilicite care au avut loc după intrarea sa în vigoare în acele state.


Dacă o declarație s-a făcut potrivit art. 39 sau 40, referirea la un stat contractant făcută în alineatul precedent înseamnă unitatea sau unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.
Dacă o declarație s-a făcut potrivit art. 39 sau 40, referirea la un stat contractant făcută în alineatul precedent înseamnă unitatea sau unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.
Linia 549: Linia 517:
Nimic din această convenție nu împiedică două sau mai multe state contractante, în vederea limitării restricțiilor la care înapoierea copilului poate fi supusă, să se înțeleagă între ele ca să deroge de la oricare dintre dispozițiile sale care pot implica asemenea restricții
Nimic din această convenție nu împiedică două sau mai multe state contractante, în vederea limitării restricțiilor la care înapoierea copilului poate fi supusă, să se înțeleagă între ele ca să deroge de la oricare dintre dispozițiile sale care pot implica asemenea restricții


Capitolul VI Clauze finale
Capitolul VI  
 
'''Clauze finale'''


Articolul 37
Articolul 37


Convenția este deschisă semnării statelor care erau membre ale Conferinței de la Haga de drept internațional privat la data celei de-a patrusprezecea sesiuni a sa
Convenția este deschisă semnării statelor care erau membre ale Conferinței de la Haga de drept internațional privat la data celei de-a patrusprezecea sesiuni a sa.


Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată și instrumentele de ratificare, acceptare sau, aprobare se vor depune pe lingă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată și instrumentele de ratificare, acceptare sau, aprobare se vor depune pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.


Articolul 3B
Articolul 38


Orice alt stat va putea adera la convenție,
Orice alt stat va putea adera la convenție.


Instrumentul de aderare se va depune pe lingă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei,
Instrumentul de aderare se va depune pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.


Convenția va intra în vigoare, pentru statul care aderă, în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după depunerea instrumentului său de aderare.
Convenția va intra în vigoare, pentru statul care aderă, în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după depunerea instrumentului său de aderare.


Aderarea nu va avea efect decât în raporturile dintre statul care aderă și statele contractante care vor fi declarat că acceptă această aderare. Atare declarație urmează, de asemenea, să se facă de orice stat membru care ratifică, acceptă" sau aprobă convenția ulterior aderării. Această declarație se va depune pe lingă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei; acesta va trimite, pe cale deplomatică, câte o copie certificată conform fiecăruia dintre statele contractante,
Aderarea nu va avea efect decât în raporturile dintre statul care aderă și statele contractante care vor fi declarat că acceptă această aderare. Atare declarație urmează, de asemenea, să se facă de orice stat membru care ratifică, acceptă sau aprobă convenția ulterior aderării. Această declarație se va depune pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei; acesta va trimite, pe cale diplomatică, câte o copie certificată conform fiecăruia dintre statele contractante.


Convenția va intra în vigoare între statul care aderă și statul care a declarat ca acceptă această aderare în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după depunerea declarației de acceptare
Convenția va intra în vigoare între statul care aderă și statul care a declarat ca acceptă această aderare în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după depunerea declarației de acceptare
Linia 577: Linia 547:
Articolul 40
Articolul 40


Un stat contractant care cuprinde două sau mai multe unități teritoriale în care sisteme de drept diferite se aplică materiilor guvernate de această convenție va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să declare că prezenta convenție se va aplica tuturor unităților sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele, și va putea oricând să modifice această declarație, făcând o altă declarație,
Un stat contractant care cuprinde două sau mai multe unități teritoriale în care sisteme de drept diferite se aplică materiilor guvernate de această convenție va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să declare că prezenta convenție se va aplica tuturor unităților sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele, și va putea oricând să modifice această declarație, făcând o altă declarație.


Aceste declarații se vor notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei și vor indica, în mod expres, unitățile teritoriale cărora li se aplica convenția
Aceste declarații se vor notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei și vor indica, în mod expres, unitățile teritoriale cărora li se aplica convenția.


Articolul 43
Articolul 43


Când un stat contractant are un sistem de guvernă-mânt în virtutea căruia puterile executive, judecătorești și legislative sunt împărțite între autoritățile
Când un stat contractant are un sistem de guvernământ în virtutea căruia puterile executive, judecătorești și legislative sunt împărțite între autoritățile centrale și alte autorități ale acestui stat, semnarea, ratificarea, acceptarea sau aprobarea convenției sau aderarea la aceasta, ori o declarație făcută în temeiul art. 40, nu va atrage nici o consecință cu privire la separația internă a puterilor în acest stat
 
 
 
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA i, Nr. 240
 
24
 
centrale și alte autorități ale acestui stat, semnarea, ratificarea, - acceptarea sau aprobarea convenției sau aderarea la aceasta, ori o declație făcută în temeiul art. 40, nu va atrage nici o consecință cu privire la separația internă a puterilor în acest stat


Articolul 42
Articolul 42
Linia 615: Linia 577:
Convenția va avea o durată de 5 ani, cu începere de la data intrării sale în vigoare potrivit art. 43 alin. 1, chiar pentru statele care ulterior o vor fi ratificat, acceptat sau aprobat sau vor fi aderat la ea.
Convenția va avea o durată de 5 ani, cu începere de la data intrării sale în vigoare potrivit art. 43 alin. 1, chiar pentru statele care ulterior o vor fi ratificat, acceptat sau aprobat sau vor fi aderat la ea.


Convenția se va reânnoi tacit din 5 în 5 ani, în afara cazului de denunțare.
Convenția se va reînnoi tacit din 5 în 5 ani, în afara cazului de denunțare.


Denunțarea se va notifica, cel puțin cu 6 luni înaintea expirării termenului de 5 ani, Ministerului Afacerilor Externe al Olandei. Ea se va putea limita la anumite teritorii sau unități teritoriale cărora li se aplică convenția.
Denunțarea se va notifica, cel puțin cu 6 luni înaintea expirării termenului de 5 ani, Ministerului Afacerilor Externe al Olandei. Ea se va putea limita la anumite teritorii sau unități teritoriale cărora li se aplică convenția.


Denunțarea nu va avea efect decât față de statul care o va fi notificat. Convenția va răniâne în vigoare pentru celelalte state contractante.
Denunțarea nu va avea efect decât față de statul care o va fi notificat. Convenția va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.


Articolul 45
Articolul 45


Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor membre ale conferinței, precum și statelor care vor fi aderat potrivit dispozițiilor art. 3.8:
Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor membre ale conferinței, precum și statelor care vor fi aderat potrivit dispozițiilor art. 38:


1. semnările, ratificările, acceptările și aprobările vizate Ia art. 37;
1. semnările, ratificările, acceptările și aprobările vizate la art. 37;


2. aderările vizate la art. 38;
2. aderările vizate la art. 38;
Linia 641: Linia 603:
Drept care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție.
Drept care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție.


întocmită la Haga, la 25 octombrie 1980, în limbile franceză și engleză, ambele texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Guvernului Olandei și de pe care o copie certificată conform se va înmâna, pe cale diplomatică, fiecăruia dintre statele membre ale Conferinței de la Haga de drept internațional privat la data celei de-a patrusprezecea sesiuni a sa.
Întocmită la Haga, la 25 octombrie 1980, în limbile franceză și engleză, ambele texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Guvernului Olandei și de pe care o copie certificată conform se va înmâna, pe cale diplomatică, fiecăruia dintre statele membre ale Conferinței de la Haga de drept internațional privat la data celei de-a patrusprezecea sesiuni a sa.


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
'''Președintele României'''


Decret
=== Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii ===


privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.


de copii
{{SemnPr|Ion Iliescu|București|15 septembrie 1992|189}}


în temeiul art. 77 alin. (lj din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU


București, 15 septembrie 1992. Nr. 189.
'''Președintele României'''


★
=== Decret cu privire la aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic ai copiilor născuți în afara căsătoriei (Strasbourg, 15 octombrie 1975)


În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,


'''Președintele României''' decretează:


24
Art. 1. - Se aprobă aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (Strasbourg, 15 octombrie 1975).


MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea i, Nr. 243
Art. 2. - Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (Strasbourg, 15 octombrie 1975) se supune spre ratificare Parlamentului.


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
{{SemnDecret92|presRom=Ion Iliescu|primMin=Theodor Stolojan|dataSem=21 aprilie 1992|nrDec=90}}


D E C E E T


cu privire Ia aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic ai copiilor născuți în afara căsătoriei (Strasbourg, 15 octombrie 1975)


în temeiul art. 91 alin. (1) și art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,


Președintele României decretează:
'''Parlamentul României'''


Art. 1. -Se aprobă aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (Strasbourg, 15 octombrie 1975).
'''Camera Deputaților'''


Art. 2. -Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (Strasbourg, 15 octombrie 1975) se supune spre ratificare Parlamentului.
'''Senatul'''


PREȘEDINTELE româniei
=== Lege pentru aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975 ===


ION ILIESCU
'''Parlamentul României''' adoptă prezenta lege.


în temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.
Art. 1. - România aderă la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975.


PRIM-MINISTRU TIIEODOR STOLOJAN
Art. 2. - În conformitate cu dispozițiile art. 1 din convenție, Ministerul Justiției va notifica secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate pentru a asigura conformitatea legislației române cu dispozițiile convenției.


București, 21 aprilie 1992. Nr. 90.
{{SemnLege92|FelAct=lege|dataSenat=11 iunie 1992 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=8 septembrie 1992 , cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României|presCd=Marțian Dan|dataAct=16 septembrie 1992|nrAct=101}}


Parlamentul României camera deputaților senatul


Lege


pentru aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975
====Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei <ref>Traducere.</ref>  (Strasbourg, 15 octombrie 1975)
 
Parlamentul României adoptă prezenta lege
 
Art. 1. -România aderă la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg Ia 15 octombrie 1975.
 
Art. 2. -în conformitate cu dispozițiile art. 1 din convenție, Ministerul Justiției va notifica secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate pentru a asigura conformitatea legislației române cu dispozițiile convenției.
 
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 11 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin, (2) din Constituția României.
 
președintele senatului academician ALEXANDRU BlRLÂDEANU
 
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art, 74 alin. (2) din Constituția României.
 
președintele CAMEREI deputaților
 
MARŢIAN DAN
 
București, 16 septembrie 1992. Nr. 101.
 
 
 
convenția europeana
 
asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei *) (Strasbourg, 15 octombrie 1!)75)


Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,
Linia 723: Linia 657:
eonsiderând că menirea Consiliului Europei este de a înfăptui o uniune mai strânsă între membrii săi, între altele înlesnind adoptarea unor reguli comune în domeniul juridic,
eonsiderând că menirea Consiliului Europei este de a înfăptui o uniune mai strânsă între membrii săi, între altele înlesnind adoptarea unor reguli comune în domeniul juridic,


constatând că - într-un mare număr de state membre s-au realizat sau se întreprind eforturi în vederea îmbunătățirii statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei micșorind deosebirile între statutul juridic al acestor copii și cel al copiilor născuți din căsătorie,- aceste deosebiri defavorizând pe cel dintâi pe plan juridic și social,
constatând că într-un mare număr de state membre s-au realizat sau se întreprind eforturi în vederea îmbunătățirii statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei micșorând deosebirile între statutul juridic al acestor copii și cel al copiilor născuți din căsătorie, aceste deosebiri defavorizând pe cel dintâi pe plan juridic și social,


eonsiderând că în acest domeniu, încă mai există ample nepotriviri în dreptul statelor membre,
considerând că în acest domeniu, încă mai există ample nepotriviri în dreptul statelor membre,


convinse că trebuie îmbunătățită condiția copiilor născuți în afara căsătoriei și că stabilirea unor anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar înlesni înfătuirea acestui obiectiv și ar contribui, în același timp, la armonizarea legislațiilor în acest domeniu al statelor membre,
convinse că trebuie îmbunătățită condiția copiilor născuți în afara căsătoriei și că stabilirea unor anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar înlesni înfăptuirea acestui obiectiv și ar contribui, în același timp, la armonizarea legislațiilor în acest domeniu al statelor membre,


eonsiderând totuși că este necesar să se stabilească etape progresive pentru acele state care apreciază a nu fi în măsură să adopte de îndată unele dintre regulile prezentei convenții,
considerând totuși că este necesar să se stabilească etape progresive pentru acele state care apreciază a nu fi în măsură să adopte de îndată unele dintre regulile prezentei convenții,


au convenit după cum urmează:
au convenit după cum urmează:
Linia 755: Linia 689:
Articolul 6
Articolul 6


1. Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca cea care există față de copilul născut din căsătorie,-
1. Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca cea care există față de copilul născut din căsătorie.


2. Când obligația de întreținere a unui copil născut din căsătorie incumbă unor anumiți membri ai familiei tatălui sau a mamei, copilul născut în afara căsătoriei beneficiază, de asemenea, de această obligație.
2. Când obligația de întreținere a unui copil născut din căsătorie incumbă unor anumiți membri ai familiei tatălui sau a mamei, copilul născut în afara căsătoriei beneficiază, de asemenea, de această obligație.
Linia 772: Linia 706:


Drepturile copilului născut în afara căsătoriei la succesiunea tatălui și mamei sale și a membrilor familiilor lor sunt aceleași ca și când s-ar fi născut din căsătorie.
Drepturile copilului născut în afara căsătoriei la succesiunea tatălui și mamei sale și a membrilor familiilor lor sunt aceleași ca și când s-ar fi născut din căsătorie.
*) Traducere
24
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI. PARTEA I, Nr 243


Articolul 10
Articolul 10
Linia 803: Linia 731:
2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului său. de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori în orice alt moment următor, să extindă aplicarea prezentei convenții, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declarație și căruia îi asigură relațiile internaționale sau pentru care este abilitat, să stipuleze.
2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului său. de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori în orice alt moment următor, să extindă aplicarea prezentei convenții, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declarație și căruia îi asigură relațiile internaționale sau pentru care este abilitat, să stipuleze.


3 Orice declarație făcută în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în această declarație, în condițiile prevăzute de art. 15 al prezentei convenții
3. Orice declarație făcută în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în această declarație, în condițiile prevăzute de art. 15 al prezentei convenții.


Articolul 14
Articolul 14


1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare sau când va face o declarație potrivit paragrafului 2 din art. 13 al prezentei convenții, șă formuleze cel mult trei rezerve cu privire la dispozițiile art. 2-10 ale acesteia.
1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare sau când va face o declarație potrivit paragrafului 2 din art. 13 al prezentei convenții, să formuleze cel mult trei rezerve cu privire la dispozițiile art. 2-10 ale acesteia.


Rezerve cu caracter general nu sunt admise; fiecare rezervă nu se poate purta decât asupra unei dispoziții.
Rezerve cu caracter general nu sunt admise; fiecare rezervă nu se poate purta decât asupra unei dispoziții.


2. Fiecare rezervă va produce efecte timp de cinci ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenții față de partea luată în considerare. Ea va putea fi reânnoită pentru perioade succesive de câte cinci ani, prin mijlocirea unei declarații adresate înainte de expirarea fiecărei perioade secretarului general al Consiliului Europei.
2. Fiecare rezervă va produce efecte timp de cinci ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenții față de partea luată în considerare. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de câte cinci ani, prin mijlocirea unei declarații adresate înainte de expirarea fiecărei perioade secretarului general al Consiliului Europei.


3 Orice parte contractantă poate retrage. în total sau în parte, o rezervă formulată de ea în temeiul paragrafelor precedente prin mijlocirea unei declarații adresate secretarului general al Consiliului Europei și care urmează să producă efecte de la data primirii sale
3. Orice parte contractantă poate retrage. în total sau în parte, o rezervă formulată de ea în temeiul paragrafelor precedente prin mijlocirea unei declarații adresate secretarului general al Consiliului Europei și care urmează să producă efecte de la data primirii sale


Articolul 15
Articolul 15


1. Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o. privește, să denunțe prezenta convenție, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei,
1. Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o privește, să denunțe prezenta convenție, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.


2. Denunțarea va produce efecte după șase luni de La data primirii notificării de către secretarul general.
2. Denunțarea va produce efecte după șase luni de la data primirii notificării de către secretarul general.


Articolul 16
Articolul 16
Linia 837: Linia 765:
f) orice rezervă formulată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 al art. 14;
f) orice rezervă formulată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 al art. 14;


g) reânnoirea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 2 al art. 14;
g) reînnoirea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 2 al art. 14;


h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 3 al art 14:
h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 3 al art. 14:


i) orice notificare primită în aplicarea art 15 și data la care denunțarea va produce efecte
i) orice notificare primită în aplicarea art 15 și data la care denunțarea va produce efecte


Drept pentru care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție
Drept pentru care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție.
 
întocmită la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în limbile franceză și engleză, ambele texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei o va comunica în copie certificată conform fiecăruia dintre statele semnatare și care aderă.


Întocmită la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în limbile franceză și engleză, ambele texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei o va comunica în copie certificată conform fiecăruia dintre statele semnatare și care aderă.




MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, partea r,, Nr. 243
'''Președintele României'''


24
=== Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României Ea Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg Ia 15 octombrie 1975 ===


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.


Decret
{{SemnPr|Ion Iliescu|București|15 septembrie 1992|190}}


privind promulgarea Legii pentru aderarea României Ea Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg Ia 15 octombrie 1975


în temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial aâ României.


PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU
== Referințe ==


București, 15 septembrie 1992. Nr. 190.
<references/>
Cosmin Drula
1.680 de modificări
Adus de la „http://wiki.civvic.ro/wiki/Special:MobileDiff/6019”

Meniu de navigare