Monitorul Oficial 133/1990

De la wiki.civvic.ro
Salt la: navigare, căutare

Această pagină a fost migrată la Civvic.ro. Orice modificări veți aduce aici nu vor mai fi propagate pe Civvic.ro. Vă rugăm să faceți orice modificări doriți direct pe Civvic.ro.

Monitorul Oficial al României

Anul II, Nr. issue::0133 - Partea I - Duminică, 2 decembrie year::1990

Diverse

Declarația Solemnă a Parlamentului țării cu prilejul aniversării Zilei Naționale a României, 1 Decembrie

Sărbătorim astăzi, aici la Alba Iulia, pentru prima oară în istoria neamului, 1 Decembrie ca Zi Națională a României. Între restituirile remarcabile de după Revoluția din decembrie 1989 se află și aceea a așezării marilor evenimente istorice în locul lor firesc.

În devenirea noastră milenară, Ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 a marcat încheierea unui întreg trecut de lupte și jertfe ale poporului nostru pentru a trăi în cadrul unuia și aceluiași stat - România. De aceea Parlamentul țării a decis ca această dată să devină Ziua Națională a României.

1 Decembrie sintetizează o întreagă evoluție istorică a poporului român, care secole de-a rândul a trebuit să lupte pentru păstrarea ființei sale etnice, pentru a trăi liber și neatârnat pe pământul strămoșesc. Aspirația spre unitate statală și-a găsit o strălucită întruchipare în fapta lui Mihai Viteazul, care în anul 1600 a reușit să realizeze pentru prima oară unirea Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei.

Prin strădaniile patriotice ale revoluționarilor din generația de la 1848 și prin lupta poporului român s-a înfăptuit în anul 1859 unirea Moldovei și Munteniei și s-au pus astfel bazele statului român modern, care la 9 mai 1877 și-a proclamat independența deplină.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, lupta de eliberare a românilor din Transilvania, Bucovina și Basarabia, puternic sprijiniți de cei din Regat, a intrat în faza finală.

Participarea României la primul război mondial, decisă de regele Ferdinand I și de guvernul condus de Ion C. Brătianu, sprijinit de întregul popor, a avut ca obiectiv eliberarea Transilvaniei și Bucovinei, unirea acestor străvechi teritorii românești cu patria mamă. Prin lupta și sacrificiul lor, ostașii români au contribuit la realizarea acestui mare deziderat național.

Pe fundalul evenimentelor ce marcau deznodământul primului război mondial s-au prăbușit cele două mari imperii vecine - țarist și habsburgic - creându-se condițiile pentru realizarea statului național unitar român.

În ziua de 27 martie (9 aprilie) 1918, Sfatul Țării din Basarabia a decis unirea acesteia cu România, iar la 28 noiembrie Congresul general din Bucovina a hotărât unirea ei cu patria mamă.

Două zile mai târziu, la 1 decembrie 1918, Adunarea Națională, întrunită la Alba Iulia, a adoptat rezoluția prin care - în numele „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” - decreta „unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.

Pentru prima dată de-a lungul istoriei sale milenare, poporul român își vedea realizat idealul național. Voința unanimă exprimată la Alba Iulia a dărâmat și ultimul hotar care despărțea frații de frați. Din acel moment, românii își aveau statul lor național unitar. 1 Decembrie 1918 este ziua izbânzii nepieritoare a poporului român de a fi el însuși, de a trăi liber și demn în patria sa unică și unitară - România.

Actele Unirii au avut un caracter plebiscitar; deputații au fost aleși de masele de cetățeni, ei reprezentând voința unanimă a acestora; la înfăptuirea lor au participat sute de mii de oameni, veniți să le susțină și să le aprobe.

Proclamația ce consfințea Unirea dovedea o profundă deschidere democratică și înțelegere față de problematica minorităților naționale și condițiile conviețuirii lor în viitorul stat român unitar. Acestora li s-au asigurat posibilități de a-și promova cultura și învățământul proprii, de a se bucura de aceleași drepturi și libertăți ca și națiunea română majoritară. Principiile enunțate la 1 Decembrie 1918 au anticipat în mod strălucit ideile democratice și cele privitoare la drepturile omului și ale minorităților, care se afirmă și își găsesc o recunoaștere tot mai largă în Europa de azi.

Ca și în alte împrejurări din zbuciumata sa istorie, și în acel memorabil an 1918, românii au avut în fruntea lor mari personalități, precum Vasile Goldiș, Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Flueraș și alții, care au știut să-și conjuge eforturile, să conlucreze strâns și să pună interesele naționale fundamentale deasupra celor de grup, de partid sau categorie socială.

Actul istoric de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia are o puternică rezonanță în contemporaneitate.

Astăzi, la aproape un an de la Revoluția din decembrie 1989, România se găsește în fața unui proces înnoitor care cuprinde toate laturile existenței sale. Răsturnând regimul comunist totalitar, revoluția a deschis larg calea procesului de democratizare a țării, afirmării libertății și demnității umane, triumfului principiilor și normelor pluralismului politic în societatea românească, exprimării libere a opțiunilor - politice, culturale, religioase - ale diferitelor categorii și grupuri socio-profesionale și ale minorităților naționale.

Se află la primii săi pași o reformă economică profundă, a cărei substanță o constituie tranziția de la economia supercentralizată, moștenită de la regimul comunist, la o economie modernă de piață, deschisă nevoilor umane. Înfăptuirea acestor transformări cere acum și va cere și în viitor eforturi deosebite, o încordare puternică a energiilor întregului popor, pentru a pune astfel bazele unei economii sănătoase, rațional corelată cu resursele materiale și umane ale țării, cu necesitățile unei vieți demne și îmbelșugate.

Nevoi spirituale, reprimate decenii la rând, își cer dreptul la afirmare și împlinire. Învățământul românesc se confruntă cu exigența de a fi conceput și organizat într-o perspectivă nouă, în pas cu tendințele de dezvoltare ale lumii contemporane. Obiective similare se pun și în fața științei din țara noastră, având în vedere rolul și funcțiile ei primordiale în dezvoltarea și modernizarea oricărei societăți din zilele noastre. Se adâncesc și se diversifică trebuințele culturale ale oamenilor, cresc cerințele și interesele lor de cunoaștere și informare. Din toate acestea rezultă nevoia de a trata cu toată atenția problematica intelectualității și de a crea condiții optime pentru creșterea înrâuririi ei asupra ansamblului proceselor dezvoltării sociale.

Într-un proces atât de amplu și dificil - în care societatea își croiește un alt model de existență, în concordanță cu valorile universale ale democrației și cu cerințele de dezvoltare general umană - apar, inerent, greutăți și contradicții. Este vital ca societatea noastră să-și găsească sursele lăuntrice pentru a le depăși. Pentru aceasta, cetățenii țării - indiferent de originea lor etnică, de statut social sau afiliere politică - trebuie să găsească drumul înțelegerii, al înlăturării dezbinărilor, al unirii eforturilor în vederea conlucrării lor și a înfăptuirii concordiei naționale. O mare importanță are în acest sens grija față de problematica minorităților naționale, care trebuie să-și găsească rezolvarea pe baze consecvent democratice.

Un rol hotărâtor revine, în acest context, partidelor și formațiunilor politice care, pe deasupra intereselor și opțiunilor politice specifice, trebuie să țină seamă de imperativele naționale ale momentului: stabilitatea politică și socială a țării, continuarea și adâncirea procesului transformărilor început odată cu Revoluția din decembrie 1989. Acesta este dezideratul major al timpului și reprezintă unica șansă ce ni se deschide pentru a opri degradarea vieții economice și sociale în țară, escaladarea conflictelor și neînțelegerilor. Spre acest țel ne îndeamnă nu numai nevoile stringente ale prezentului, ci și marea lecție a Unirii de acum 72 de ani, pe care o sărbătorim în chiar locul în care s-a înfăptuit.

În aceste momente de sărbătoare, Parlamentul adresează poporului român, formațiunilor politice, tuturor organizațiilor chemarea de a contribui din toate puterile la reconstrucția democratică și la prosperitatea României.

Fie ca ziua de 1 Decembrie 1990 să constituie, pentru toți cetățenii României, un îndemn la unitate și muncă spornică! Fie ca urmașii noștri să poată spune că generația Revoluției din decembrie 1989 și-a făcut datoria față de Patrie!

Această Declarație solemnă a fost prezentată în sesiunea solemnă a Parlamentului României, care a avut loc la Alba Iulia la 1 decembrie 1990.

Președintele Senatului, academician Alexandru Bîrlădeanu

Președintele Adunării Deputaților, Marțian Dan