Monitorul Oficial 161/1994

De la wiki.civvic.ro
Sari la navigare Sari la căutare


Monitorul Oficial al României

Anul VI, Nr. issue::0161 - Partea I - Luni, 27 iunie year::1994

Legi și Decrete

Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Buenos Aires la 29 iulie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Buenos Aires la 29 iulie 1993, și protocolul anexă.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 6 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. Președintele Senatului, Ion Solcanu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 17 iunie 1994 | Nr. 39.


Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina, denumite în continuare părțile contractante,

în dorința de a intensifica cooperarea economică dintre cele două țări,

cu scopul de a crea condiții favorabile pentru investițiile investitorilor uneia dintre părțile contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante,

recunoscând că promovarea și protejarea unor astfel de investiții pe baza unui acord vor contribui la stimularea inițiativei economice individuale și vor spori prosperitatea celor două state,

au convenit următoarele:

Articolul 1

Definiții

În sensul acestui acord:

(1) Termenul investiție înseamnă, conform legilor și reglementărilor părții contractante pe al cărei teritoriu se realizează investiția, orice tip de activ investit de un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, potrivit legislației celei din urmă. Include în special, deși nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale ca: ipoteci, gajuri și garanții;

b) acțiuni, părți sociale și oricare alt tip de participare la societăți;

c) creanțe și drepturi privind prestații având o valoare economică. împrumuturile vor fi incluse numai când vor fi direct legate de o investiție specifică;

d) drepturi de proprietate intelectuală incluzând, în special, drepturi de autor, brevete, design industrial, mărci, nume comerciale, procedee tehnice și know-how;

e) concesiuni conferite prin lege sau prin contract, incluzând concesiunile pentru prospectare^ cultivare, extracție sau exploatare de resurse naturale;

f) beneficii reinvestite.

Orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu va afecta caracterul lor de investiție.

(2) Termenul investitor desemnează:

a) cu privire la România: persoane fizice care, conform legii, sunt considerate ca fiind cetățenii săi;

cu privire la Republica Argentina: persoane fizice care, conform legii, sunt considerate ca fiind naționalii săi;

b) orice persoană juridică constituită conform legilor și reglementărilor unei părți contractante, avându-și sediul, împreună cu activitatea economică, pe teritoriul acelei părți contractante;

c) orice persoană juridică, indiferent unde este situată, care este controlată efectiv de persoane fizice ale unei părți contractante sau de către persoane juridice cu sediul și cu activitatea economică pe teritoriul acelei părți contractante.

(3) Dispozițiile acestui acord nu se vor aplica investițiilor efectuate de persoane fizice ale unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, dacă asemenea persoane, la data investiției, au fost domiciliate timp de peste 2 ani în această din urmă parte contractantă, în afară de cazul în care se probează că investiția a fost admisă pe teritoriul său din străinătate.

(4) Termenul venituri desemnează toate sumele produse de o investiție, cum sunt: profituri, dividende, dobânzi, redevențe și alte venituri curente.

(5) Termenul teritoriu desemnează teritoriul național al fiecărei părți contractante, incluzând acele zone maritime adiacente limitei exterioare a mării teritoriale a teritoriului național, asupra cărora partea contractantă în cauză poate, conform dreptului internațional, să-și exercite suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția.

Articolul 2

Promovarea investițiilor

(1) Fiecare parte contractantă va promova pe teritoriul său investițiile investitorilor celeilalte părți contractante și va admite aceste investiții conform legilor și reglementărilor sale.

(2) O dată ce o parte contractantă va admite o investiție pe teritoriul său va asigura, în conformitate cu legile și reglementările sale, aprobările necesare în legătură cu această investiție, inclusiv autorizațiile de angajare a personalului de conducere și tehnic, la alegerea sa, indiferent de naționalitate.

Articolul 3

Protejarea investițiilor

(1) Fiecare parte contractantă va asigura, în orice moment, un tratament just și echitabil investițiilor celeilalte părți contractante și nu va prejudicia conducerea, întreținerea, folosința sau dreptul de a dispune de acestea prin măsuri nejustificate sau discriminatorii.

(2) Fiecare parte contractantă, o dată ce a acceptat pe teritoriul său investiții ale investitorilor celeilalte părți contractante, va acorda deplina protecție legală acestor investiții și le va conferi un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat investițiilor propriilor săi investitori sau investitorilor unor state terțe.

(3)Fără a prejudicia dispozițiile paragrafului (2) al acestui articol, tratamentul națiunii celei mai favorizate nu se va aplica privilegiilor pe care fiecare parte contractantă le acordă investitorilor unui stat terț drept consecință a participării sau asocierii sale la o zonă de comerț liber, uniune vamală, piață comună sau acord regional.

(4) Dispozițiile paragrafului (2) al acestui articol nu vor fi interpretate în sensu1 de a obliga o parte contractantă să extindă asupra investitorilor celeilalte părți contractante beneficiile . Oricărui tratament, oricărei preferințe sau oricărui privilegiu rezultând dintr-un acord internațional care se efectuează în totalitate sau parțial la impozitare.

Articolul 4

Expropriere și despăgubire

(1) Nici una dintre părțile contractante nu va lua măsuri de naționalizare sau de expropriere și nici o altă măsură care să aibă același efect împotriva investițiilor care se află pe teritoriul său și care aparțin investitorilor celeilalte părți contractante, cu excepția cazurilor în care acele măsuri ar fi luate din rațiuni de utilitate publică, pe o bază nediscriminator ie și cu o procedură legală corespunzătoare. Măsurile vor fi însoțite de dispoziții pentru plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Cuantumul acestei despăgubiri va corespunde valorii de piață pe care investiția expropriată o avea imediat înainte de expropriere sau înainte ca exproprierea iminentă să devină cunoscută în mod public, va cuprinde dobânzi de la data exproprierii, la o rată comercială normală, va fi plătită fără întârziere și va fi efectiv realizabilă și liber transferabilă.

(2) Investitorii unei părți contractante, care suferă pierderi în legătură cu investițiile lor pe teritoriul celeilalte părți contractante datorită războiului sau altui conflict armat, stării de necesitate națională, revoltei, insurecției sau răscoalei, vor primi, în privința restituirii indemnizației, compensației sau altei despăgubiri, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat investitorilor proprii sau investitorilor unui stat terț.

Articolul 5

Transferuri

(1) Fiecare parte contractantă va permite investitorilor celeilalte părți contractante transferul fără restricții al investițiilor și veniturilor și, în special, deși nu exclusiv, al:

a) capitalului și sumelor adiționale necesare pentru întreținerea și dezvoltarea investițiilor;

b) beneficiilor, profiturilor, dobânzilor, dividendelor și altor venituri curente;

e) fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor așa cum sunt definite de art. 1 paragraful (1) lit. c);

d) redevențelor și onorariilor;

e) sumelor realizate dintr-o vânzare sau lichidare totală sau parțială a unei investiții;

f) despăgubirilor prevăzute la art. 4;

g) veniturilor naționalilor unei părți contractante care au obținut o autorizație pentru a lucra, în legătură cu o investiție, pe teritoriul celeilalte părți contractante.

(2) Transferurile se vor efectua fără întârziere, în monedă liber convertibilă, la rata de schimb normal aplicabilă la data transferului, conform procedurilor stabilite de către partea contractantă pe al cărei teritoriu s-a realizat investiția, care nu vor putea afecta substanța drepturilor prevăzute în acest articol.

Articolul 6

Subrogare

(1) Dacă o parte contractantă sau una dintre agențiile sale va efectua o plată către oricare dintre investitorii săi în virtutea unei garanții sau asigurări contractate în legătură cu o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște valabilitatea subrogării în favoarea acelei părți contractante sau a uneia dintre agențiile sale, cu privire la orice drept sau titlu al investitorului. Partea contractantă sau una dintre agențiile sale va fi îndreptățită, în cadrul limitelor subrogării, să exercite aceleași drepturi pe care ar fi îndreptățit să le exercite investitorul.

(2) În cazul unei subrogări de natura celei definite în paragraful (1) al acestui articol, investitorul nu va prezenta nici o reclamație decât dacă va fi autorizat să o facă de către partea contractantă sau agenția ei.

Articolul 7

Aplicarea acestui acord

Acest acord se va aplica tuturor investițiilor, indiferent dacă au fost realizate înainte sau după data intrării în vigoare a acestui acord, dar prevederile acestui acord nu se vor aplica nici unei dispute, reclamații sau diferend apărute înaintea intrării sale în vigoare.

Articolul 8

Aplicarea altor norme

Dacă dispozițiile legale ale oricăreia dintre părțile contractante sau obligațiile asumate pe baza prevederilor dreptului internațional, existente sau care se vor stabili în viitor între părțile contractante, în plus față de prezentul acord, sau dacă un acord între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă conține norme, generale sau specifice, care să confere investițiilor realizate de investitorii celeilalte părți contractante un tratament mai favorabil decât cel care se stabilește în prezentul acord, acele norme vor prevala asupra prezentului acord în măsura în care vor fi mai favorabile.

Articolul 9

Soluționarea diferendelor dintre părțile contractante

(1) Diferendele dintre părțile contractante referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi soluționate, pe cât posibil, pe cale diplomatică.

(2) Dacă un diferend între părțile contractante nu va putea fi soluționat în acest mod într-un termen de 6 luni de la începerea negocierilor, acesta va fi supus, la cererea oricăreia dintre părțile contractante, unui tribunal arbitrai.

(3) Acest tribunal arbitrai se va constitui, pentru fiecare caz special, în următorul mod: în termen de 2 luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Acești doi membri vor alege un național al unui stat terț, care, cu aprobarea ambelor părți contractante, va Fi numit președintele tribunalului. Președintele va fi numit într-un termen de 2 luni de la data desemnării celorlalți doi membri.

(4) Dacă în cadrul termenelor prevăzute în paragraful (3) al acestui articol nu se vor face desemnările necesare, oricare dintre părțile contractante va putea, în absența unui aranjament, să-l invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să procedeze la numirile necesare. Dacă președintele va fi naționalul uneia dintre părțile contractante sau dacă, din oricare alt motiv, va fi împiedicat să întrunească funcția menționară, vă fi invitat vicepreședintele să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele va fi naționalul uneia dintre părțile contractante sau dacă va fi, da asemenea, împiedicat să îndeplinească funcția menționată, membrul Curții Internaționale de justiție care urmează imediat în funcție și care nu este naționalul nici uneia dintre părțile contractante va fi invitat să facă numirile necesare.

(5) Tribunalul arbitrai va adopta hotărârea șa cu majoritate de voturi. Această hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru membrul său în tribunal și pe cele privind reprezentarea sa în procedura de arbitraj. Cheltuielile președintelui, cât și celelalte cheltuieli vor fi suportate, în principiu, în părți egale de către părțile contractante. Cu toate acestea, tribunalul arbitrai va putea stabili prin hotărârea sa ca o parte mai mare a cheltuielilor să fie suportată de către una dintre părțile contractante și această hotărâre va îi obligatorie pentru ambele părți contractante. Tribunalul își va stabili propria procedură.

Articolul 10

Soluționarea diferendelor dintre un investitor și partea contractanta gazdă a investiției

(1) Orice diferend care apare în cadrul prezentului acord referitor la o investiție între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractanta va fi soluționat, pe cât posibil, în mod amiabil.

(2) Dacă diferendul nu va putea fi astfel soluționat în termen de 6 luni din momentul în care a fost declanșat de către una dintre părțile contractante, el va putea fi supus, la cererea investitorului:

  • fie instanței judecătorești competente a părții contractante pe al cărei teritoriu s-a realizat investiția;
  • fie arbitrajului internațional, în condițiile descrise în paragraful (3).

O dată ce un investitor a supus diferendul instanței judecătorești competente, menționată mai sus, a părții contractante unde a fost realizată investiția sau arbitrajului internațional, această alegere va fi definitivă.

(3) În cazul recurgerii la arbitrajul internațional, diferendul va putea fi supus, la alegerea investitorului:

  • Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (I.C.S.I.D.), creat prin Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965, în cazul când fiecare parte contractantă a aderat la aceasta. Atât timp cât această condiție nu va fi îndeplinită, fiecare parte contractantă își dă asentimentul ca diferendul să fie supus arbitrajului, conform normelor I.C.S.I.D. referitoare la facilități suplimentare de administrare a procedurilor de conciliere, arbitraj sau investigare;
  • unui tribunal arbitrai, constituit potrivit regulilor de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL).

(4) Tribunalul arbitral va hotărî pe baza: dispozițiilor prezentului acord, legislației părții contractante care va fi parte la diferend, inclusiv normelor privitoare la conflicte de legi, termenilor unor eventuale înțelegeri speciale încheiate cu plivire la investiție, cât și principiilor relevante ale dreptului internațional în materie.

(5) Hotărârile vor fi definitive și obligatorii pentru părțile la diferend. Fiecare parte contractantă le va executa în conformitate cu legile sale.

Articolul 11

Intrarea în vigoare, durata și expirarea

(1) Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a lunii a doua de la data la care părțile contractante își vor notifica în scris că au îndeplinit respectivele cerințe constituționale pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Valabilitatea sa va fi de 10 ani. Ulterior, el va rămâne în vigoare până la expirarea unui termen de 12 luni de la data la care una dintre părțile contractante va notifica în scris celeilalte părți contractante hotărârea sa de a denunța acest acord.

(2) Cu privire la investițiile efectuate anterior datei la care notificarea denunțării acestui acord vă deveni efectivă, dispozițiile art. 1-10 vor continua să fie în vigoare pe o perioadă de încă 10 ani de la această dată.

Întocmit la Buenos Aires la 29 iulie 1993, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, spaniolă și engleză, toate cele trei texte fiind egal autentice. Totuși, în caz de divergență, va prevala textul în limba engleză.

Pentru Guvernul României, Teodor Viorel Meleșcanu, ministru de stat, ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Argentina, ing. Guido Di Telia, ministrul relațiilor externe, comerțului internațional și cultelor

Protocol la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina, privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

La semnarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina privind promovarea și protejarea reciproca a investițiilor, semnatarii împuterniciți în acest scop au căzut de acord asupra următoarelor prevederi care fac parte integrantă din acordul menționat:

Referitor la Articolul 3 paragraful (2):

Prevederile clauzei națiunii celei mai favorizate nu vor fi interpretate astfel încât să extindă asupra investitorilor celeilalte părți contractante avantajele oricărui tratament, preferință sau privilegiu, rezultate din acordurile bilaterale privind avantajele financiare, încheiate de Guvernul Argentina cu Italia la 10 decembrie 1987 și cu Spania la 3 iunie 1998.

Pentru Guvernul României, Teodor Viorel Meleșcanu, ministru de stat, ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Argentina, ing. Guido Di Telia, ministrul relațiilor externe, comerțului internațional și cultelor


Președintele României

Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Buenos Aires la 29 iulie 1993

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Buenos Aires la 29 iulie 1993, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 16 iunie 1994 | Nr. 99.


Parlamentul României

Camera Deputaților

Senatul

Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 25 octombrie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 25 octombrie 1993, și protocolul anexă.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 6 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. Președintele Senatului, Ion Solcanu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase

București, 17 iunie 1994 | Nr. 40.


Acord între Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

Preambul

Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian, denumite în continuare părțile contractante,

dorind să intensifice cooperarea economică în avantajul reciproc al ambelor state,

intenționând să creeze și să mențină condiții favorabile pentru investițiile investitorilor unei părți

contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante,

recunoscând nevoia de a promova și proteja investițiile străine cu scopul de a stimula prosperitatea

economică a ambelor state,

au convenit cele ce urmează:

Articolul I

Definiții

În sensul acestui acord:

(1) Termenul investitor se referă, cu privire la oricare parte contractantă, la:

a) persoane fizice care, potrivit legislației respectivei părți contractante, sunt considerate a fi cetățeni ai acesteia;

b) entități juridice, inclusiv societăți, corporații, asociații de afaceri și alte organizații care sunt constituite sau organizate corespunzător; în baza legislației respectivei părți contractante și care își au sediul, ca și activitățile economice efective, pe teritoriul aceleiași părți contractante; și

c) entități juridice, indiferent de locul unde își au sediul, care sunt controlate în mod efectiv de către cetățeni ai respectivei părți contractante sau de către entități juridice avându-și sediul, ca și activitățile economice efective, pe teritoriul acelei părți contractante,

(2) Termenul investiții va include orice fel de active și, în special:

a) drepturile de proprietate mobilă și imobilă, precum și drepturi reale, cum ar fi servituți, ipoteci, sechestre, gajuri;

b) acțiuni, părți sociale sau orice orice forme de participare la societăți;

c) creanțe sau orice drepturi privind orice prestații având o valoare economică;

d) drepturi de proprietate intelectuală și industrială, cum sunt: drepturi de autor, brevete, modele practice, design sau modele industriale, mărci comerciale sau de serviciu, nume comerciale, indicații de origine, precum și know-how și goodwiil; și

e) concesiuni potrivit legii publice, inclusiv concesiuni pentru prospectarea, extracția sau exploatarea resurselor naturale, ca și toate celelalte drepturi conferite prin lege, prin contract sau prin hotărâre a autorităților, în conformitate cu legea.

Orice modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

(3) Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și include în special, dar nu exclusiv, beneficii, dividende, dobânzi, sporuri de capital, redevențe, prime de conducere și de asistență tehnică sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plătit venitul.

(4) Termenul teritoriu definește teritoriul părților contractante, incluzând marea teritorială cât și platforma continentală, asupra cărora statul respectiv exercită drepturi suverane, în conformitate cu dreptul internațional.

Articolul 2

Promovarea, admiterea

(1) Fiecare parte contractantă va promova pe teritoriul ei, pe cât posibil, investiții ale investitorilor celeilalte părți contractante și va admite aceste investiți în conformitate cu legile și reglementările sale.

(2) Dacă o parte contractantă va admite o investiție pe teritoriul ei, ea va acorda, în conformitate cu legile și reglementările sale, autorizațiile necesare legate de această investiție, inclusiv autorizații pentru angajarea personalului de conducere și tehnic superior, la alegerea sa, indiferent de naționalitate.

Articolul 3

Protecția, tratamentul

(1) Fiecare parte contractantă va proteja pe teritoriul ei investițiile efectuate. În conformitate cu legile și reglementările sale, de către investitori ai celeilalte părți contractante și nu va împiedica prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii conducerea. întreținerea, utilizarea, fructificarea, extinderea, vânzarea sau lichidarea acestor investiții. În mod special, fiecare parte contractantă sau autoritățile ei competente vor emite permisele necesare menționate în art. 2, paragraful (2) al acestui acord.

(2) Fiecare parte contractantă va asigura un tratament just și echitabil pe teritoriul ei investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante. Acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decât cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul său de către propriii săi investitori sau decât cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul ei de către investitori ai oricărui stat terț, dacă acest ultim tratament este mai favorabil.

(3) Clauza națiunii cele mai favorizate nu va fi interpretată în sensul de a obliga o parte contractantă să extindă asupra investitorilor și investițiilor celeilalte părți contractante avantajele rezultând din orice uniune vamală sau economică sau o zonă de liber schimb existentă sau viitoare, la care oricare dintre părțile contractante este sau devine membră. Acest tratament nu se va referi nici la vreun avantaj pe care oricare parte contractantă îl oferă investitorilor unui stat terț în virtutea unui acord de dublă impunere sau a altor acorduri pe bază de reciprocitate, referitoare la probleme de impozitare.

Articolul 4

Transferul liber

(1) Fiecare parte contractantă pe al cărei teritoriu au fost efectuate investiții de către investitori ai celeilalte părți contractante va acorda acelor investitori transferul liber al plăților relative la aceste investiții, în special al:

a) veniturilor, potrivit prevederilor art. 1, paragraful (3) al acestui acord;

b) sumelor legate de creditele obținute sau altor obligații contractuale asumate pentru investiție;

c) încasărilor rezultate din vânzarea totală sau parțială, înstrăinarea sau lichidarea unei investiții.

(2) Dacă nu se convine altfel cu investitorul, transferurile vor fi efectuate la cursul de schimb aplicabil la data transferului, potrivit reglementărilor valutare în vigoare ale părții contractante pe teritoriul căreia a fost efectuată investiția.

Articolul 5

Deposedarea, despăgubirea

(1) Nici una dintre părțile contractante nu va lua, direct sau indirect, măsuri de expropriere, naționalizare sau orice alte măsuri de aceeași natură sau având același efect împotriva investițiilor celeilalte părți contractante, decât dacă măsurile sunt luate în interes public, așa cum prevede legea, în mod nediscriminatoriu și printr-o procedură legală corespunzătoare și cu condiția ca să se stipuleze prevederi pentru o despăgubire efectivă și adecvată. Cuantumul despăgubirii, inclusiv dobânda, va fi stabilit în devize convertibile și va fi plătit fără întârziere persoanei îndreptățite. Plățile care rezultă vor fi liber și prompt transferabile.

(2) Investitorii unei părți contractante ale căror investiții au suferit pierderi datorate războiului sau altui conflict armat, revoluție, stării de necesitate sau rebeliunii, care au avut loc pe teritoriul celeilalte părți contractante vor beneficia, din partea acesteia din urmă, de un tratament în conformitate cu art. 3, paragraful (2) al acestui acord. Aceștia vor fi, în toate cazurile, îndreptățiți la despăgubire.

Articolul 6

Investițiile anterioare acordului

Prezentul acord se va aplica, de asemenea, investițiilor efectuate pe teritoriul unei părți contractante în conformitate cu legile și reglementările acesteia, de către investitori ai celeilalte părți contractante, anterior intrării în vigoare a acestui acord. Totuși, acordul nu se va aplica diferendelor care au apărut înaintea intrării sale în vigoare.

Articolul 7

Alte obligații

(1) Dacă legislația oricărei părți contractante dă dreptul investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut de acest acord, această legislație, în măsura în care este mai favorabilă, va prevala față de acest acord,

(2) Fiecare parte contractantă va respecta orice altă obligație pe care și-a asumat-o cu privire la investițiile efectuate pe teritoriul său de către investitorii celeilalte părți contractante.

Articolul 8

Principiul subrogării

Dacă oricare parte contractantă sau o agenție desemnată de aceasta face o plată unuia dintre investitorii săi în cadrul oricărei garanții financiare împotriva unor riscuri necomerciale, pe care a acordat-o în legătură cu o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceasta din urmă va recunoaște, în virtutea principiului subrogării, transferul oricărui drept sau titlu al acelui investitor către prima parte contractantă sau către agenția desemnată de aceasta. Cealaltă parte contractantă va îi îndreptățită să rețină taxele și celelalte cheltuieli publice datorate și plătibile de către investitor.

Articolul 9

Diferendele dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

(1) În scopul soluționării diferendelor relative la investirii între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante și fără a cauza prejudicii art. 10 al acestui acord „Diferendele dintre părțile contractante”, vor avea loc consultări între părțile respective, în scopul soluționării cazului, pe cât posibil, pe cale amiabilă.

(2) Dacă prin aceste consultări nu se va ajunge la o soluție în termen de 3 luni de la data cererii pentru reglementare, investitorul poate, la alegere, să supună diferendul pentru reglementare:

a) instanțelor competente ale părții contractante, pe teritoriul căreia a fost efectuată investiția;

b) Centrului Internațional pentru reglementarea Diferendelor relative la Investiții, prevăzut în Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă pentru semnare la Washington la 18 martie 1965;

c) unui tribunal arbitrai ad-hoc care, dacă nu s-a convenit altfel de către părțile la diferend, va fi constituit în baza regulilor de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL).

(3) Prin aceasta, fiecare parte contractantă consimte să supună diferendul privind investiția arbitrajului sau concilierii internaționale.

(4) Partea contractantă care este parte la diferend nu va invoca în apărarea sa, în nici un moment, în timpul desfășurării procedurilor implicând un diferend privind investițiile, imunitatea sa sau faptul că investitorul a primit, în baza unui contract de asigurare, o despăgubire care acoperă în întregime sau parțial pierderile sau pagubele suferite.

Articolul 10

Diferendele dintre părțile contractante

(1) Diferendele dintre părțile contractante referitoare la interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui acord vor fi reglementate pe canale diplomatice.

(2) Dacă ambele părți contractante nu vor putea ajunge la un acord în termen de 12 luni de la începerea diferendului, acesta din urmă, la cererea oricărei părți contractante, va fi supus unui tribunal arbitrai compus din 3 membri. Fiecare parte contractantă va numi un arbitru și acești doi arbitri vor numi un președinte care să fie un cetățean al unui stat terț.

(3) Dacă una dintre părțile contractante nu și-a numit arbitrul și nu a urmat invitația celeilalte părți contractante să-1 numească în termen de 2 luni, arbitrul va fi numit, la cererea acelei părți contractante, de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

(4) Dacă ambii arbitri nu pot ajunge la o înțelegere cu privire la alegerea președintelui în termen de 2 luni de la numirea lor, acesta va fi numit, la cererea oricărei părți contractante, de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

(5) Dacă, în cazurile menționate în paragrafele (3) și (4) ale acestui articol, președintele Curții Internaționale de Justiție este împiedicat să îndeplinească funcția menționată sau dacă este cetățean al oricărei părți contractante, numirea va îi făcută de vicepreședinte, iar dacă acesta din urmă este împiedicat sau este cetățean al unei părți contractante, numirea va fi făcută de judecătorul Curții care este cel mai înalt în grad și care nu este cetățean al vreunei părți contractante.

(6) În lipsa altor prevederi convenite de părțile contractante, tribunalul își va stabili propria procedură.

(7) Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru arbitrul pe care 1-a desemnat, precum și pe cele privind reprezentarea sa în procedura arbitrală. Cheltuielile privind președintele și celelalte cheltuieli vor îi suportate în părți egale de către părțile contractante.

(8) Hotărârile tribunalului sunt definitive și obligatorii pentru fiecare parte contractantă.

Articolul 11

Prevederi finale

(1) Acest acord va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data la care părțile contractante și-au notificat una alteia că prevederile legale pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite, El va rămâne în vigoare pe o perioadă inițială de 10 ani. Dacă nu se dă o notificare oficială de denunțare cu 6 luni înaintea expirării acestei perioade, acordul va fi considerat ca reînnoit în aceleași condiții pe perioade ulterioare de câte 10 ani.

(2) în cazul notificării oficiale privind denunțarea prezentului acord, prevederile art. 1-10 vor continua să rămână în vigoare pe o perioadă următoare de 10 ani pentru investițiile efectuate înainte ca notificarea oficială să fi fost dată.

Drept pentru care, subsemnații; fiind pe deplin împuterniciți de guvernele lor respective, au semnat acest acord,

Întocmit la București, la 25 octombrie 1993, în două exemplare originale, în limbile română, franceză și engleză, fiecare text fiind în mod egal autentic.

În caz de divergență, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României, Florin Georgescu, ministru de stat, ministrul finanțelor

Pentru Consiliul Federal Elvețian, Flavio Cotti, consilier federal, șeful Departamentului Federal al Afacerilor Externe

Protocol

Prin semnarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, subsemnații, pe deplin împuterniciți, au convenit asupra următoarelor prevederi, care vor fi considerate parte integrantă a prezentului acord.

Ad. Articolul 1

Unui investitor, definit în conformitate cu art. 1 paragraful (1) lit. c), i se poate pretinde să probeze un astfel de control în scopul de a fi recunoscut de către partea contractantă pe teritoriul căreia a efectuat sau urmează să efectueze investiția, ca investitor al celeilalte părți contractante.

Ad. Articolul 4

(1) în timp ce Guvernul român are intenția de a stabili o piață valutară liberă, în cadrul legislației în vigoare în prezent în România, transformarea monedei românești în valută străină se efectuează de către Banca Română de Comerț Exterior - S A. sau de alte bănci comerciale autorizate, în următoarele condiții:

a) profiturile investitorilor străini obținute în moneda locală pot fi transformate anual în valută liber convertibilă într-o proporție echivalentă cu 8-15% (în funcție de sectorul economic), din contribuția lor la capitalul înregistrat, plătită în numerar sau în natură;

b) sumele obținute de investitorii străini în moneda românească, ca rezultat al lichidării investiției, pot fi transformate în trei rate anuale.

(2) Condițiile de mai sus vor fi discutate după o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a acestui acord și, la cererea oricărei părți contractante, în vederea înlăturării lor.

(3) În problemele de transfer, investitorii elvețieni nu vor fi în nici un caz tratați mai puțin favorabil decât investitorii oricărui stat terț.

Drept pentru care, subsemnații, fiind pe deplin împuterniciți de guvernele lor respective, au semnat acest acord.

Întocmit la București la 25 octombrie 1993, în două exemplare originale, în limbile română, franceză și engleză, fiecare text fiind în mod egal autentic. În caz de divergență, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României, Florin Georgescu, ministru de stat, ministrul finanțelor

Pentru Consiliul Federal Elvețian, Flavio Cotti, consilier federal, șeful Departamentului Federal al Afacerilor Externe


Președintele României

Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 25 octombrie 1993

În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 25 octombrie 1993, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Președintele României, Ion Iliescu | București, 16 iunie 1994 | Nr. 100.