Monitorul Oficial 166/1993
Monitorul Oficial al României
Anul V, Nr. issue::0166 - Partea I - Luni, 19 iulie year::1993
Decrete și Legi
Decret privind aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenției consulare dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992
În temeiul art. 91 alin. (1) și al art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,
Președintele României decretează:
Art. 1. - Se aprobă Convenția consulară dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992.
Art. 2. - Convenția consulară dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992, se supune spre ratificare Parlamentului.
Lege pentru ratificarea Convenției consulare dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se ratifică Convenția consulară dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992.
Convenție consulară între România și Republica Albania
- România și Republica Albania,
- animate de dorința - de a dezvolta și întări relațiile prietenești, tradiționale între cele două țări, dorind să continue dezvoltarea cooperării și a relațiilor consulare între cele două state, pe baza principiilor respectului reciproc, egalității suverane a statelor și integrității lor teritoriale, ca și a neamestecului în treburile lor interne,
- au hotărât să încheie o convenție consulară și au convenit următoarele:
Capitolul I
Dispoziții preliminare
Articolul 1
Definiții
1. În înțelesul prezentei convenții, expresiile următoare se înțeleg așa cum se precizează mai jos:
a) post consular - orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenție consulară;
b) circumscripție consulară - teritoriul atribuit unui post consular pentru exercitarea funcțiilor consulare;
c) stat trimițător - partea contractantă care desemnează funcționarul consular;
d) stat de reședință - partea contractantă pe teritoriul căreia funcționarul își exercită funcțiile;
e) șef de post consular - persoana însărcinată să acționeze în această calitate;
f) funcționar consular - orice persoană, inclusiv șeful de post consular, însărcinată în această calitate i exercitarea funcțiilor consulare;
g) angajat consular - orice persoană angajată în serviciile administrative sau tehnice;
h) membru al personalului de serviciu - orice persoană afectată serviciului casnic al unui post consular;
i) membru al postului consular - funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu;
j) membru al personalului particular - o persoană folosită în!mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului consular;
k) membru de familie - soțul (soția) membrului postului consular, copiii și părinții săi, ca și copiii soțului (soției) și părinții soțului (soției), cu condiția ca aceștia să facă parte din familia sa și să rămână în întreținerea membrului postului consular;
l) localuri consulare - clădirile sau părțile de clădiri și terenul aferent care, indiferent în a cui proprietate se află, sunt folosite exclusiv pentru postul consular;
m) arhive consulare - toate hârtiile, documentele, corespondența, cărțile, filmele, benzile magnetice și reginele postului consular, precum și materialul de cifrat, fișierele și mobilierul destinate să le protejeze și să le conserve;
n) navă - orice unitate plutitoare, autorizată să ancoreze pavilionul statului trimițător sau care este înregistrată în acest stat, cu excepția navelor militare;
o) aeronavă - orice unitate aeriană înregistrată în statul trimițător și autorizată să se folosească de însemnul care indică apartenența la acest stat, cu excepția avioanelor militare.
2. Dispozițiile prezentei convenții aplicabile cetățenilor statului trimițător sunt aplicabile, de asemenea, atunci când contextul admite, persoanelor juridice care își au sediul social pe teritoriul statului trimițător și care sunt constituite conform legislației acestui stat.
Capitolul II
Stabilirea de posturi consulare și numirea funcționarilor și angajaților consulari
Articolul 2
Stabilirea unui post consular
1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reședință decât cu consimțământul acestui stat.
2. Sediul postului consular, rangul și circumscripția sunt fixate, de comun acord, de statele contractante. Modificări ulterioare nu pot fi aduse de statul trimițător decât cu consimțământul statului de reședință.
Articolul 3
Numirea și admiterea șefului de post consular
1. Șeful de post consular este numit de statui trimițător și este admis pentru exercitarea funcțiilor sale de către statul de reședință.
2. Sub rezerva dispozițiilor prezentei convenții, modalitățile de numire și de admitere a șefului de post consular sunt fixate prin legile, regulamentele și uzanțele statului trimițător și, respectiv, ale statului de reședință.
Articolul 4
Patenta consulari sau notificarea numirii
1. Șeful de post consular primește de la statul trimițător un document, sub formă de patentă sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând calitatea sa și indicând, ca regulă generală, numele și prenumele său, categoria și clasa sa, circumscripția consulară și sediul postului consular.
2. Statul trimițător transmite patenta sau actul similar, pe cale diplomatică sau pe orice altă cale potrivită, guvernului statului pe teritoriul căruia șeful de post consular trebuie să-și exercite funcțiile.
3. Dacă statul de reședință este de acord, statul trimițător poate înlocui patenta sau actul similar printr-o notificare cuprinzând indicațiile prevăzute în paragraful 1 din prezentul articol.
Articolul 5
Exequaturul
1. Șeful de post consular este admis să-și exercite funcțiile printr-o autorizație a statului de reședință denumită exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizații.
2. Statul care refuză să elibereze un exequatur nu este obligat să comunice statului trimițător motivele refuzului său.
3. Sub rezerva prevederilor art, 6 și 8, șeful de post consular nu poate intra în funcție înainte de a fi primit exequaturul.
Articolul 6
Admiterea provizorie a șefilor de post consular
În timpul cât așteaptă eliberarea exequaturului, șeful de post consular poate fi admis, în mod provizoriu, să exercite funcțiile sale. în acest caz, dispozițiile prezentei convenții sunt aplicabile.
Articolul 7
Exercitarea cu titlu temporar a funcțiilor șefului de post consular
1. Dacă din anumite cauze șeful postului consular este împiedicat să-și exercite funcțiile sau dacă postul său este vacant, statul trimițător poate desemna, în calitate de gerant interimar al postului consular, un funcționar consular din unul dintre posturile sale consulare în statul de reședință sau un membru al personalului diplomatic din cadrul misiunii sale diplomatice; numele acestei persoane este notificat în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședință. Statul de reședință poate condiționa de consimțământul său admiterea ca gerant interimar a unei persoane care nu este nici agent diplomatic, nici funcționar consular al statului trimițător în statul de reședință.
2. Dispozițiile prezentei convenții sunt aplicabile gerantului interimar al postului consular, care se bucură de aceleași drepturi, privilegii și imunități ca și șeful postului consular.
3. Dacă funcțiile consulare sunt încredințate în virtutea paragrafului 1 din prezentul articol Unuia dintre membrii personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimițător, acesta se bucură pe deplin de privilegiile și imunitățile diplomatice la care are dreptul.
Articolul 8
Notificarea către autoritățile circumscripției consulare
De îndată ce șeful postului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, să-și exercite funcțiile, statul de reședință este obligat să informeze imediat autoritățile competente ale circumscripției consulare și să ia măsurile necesare pentru a-i permite să se achite de obligațiile misiunii sale și să beneficieze de tratamentul prevăzut prin prezenta convenție,
Articolul 9
Naționalitatea funcționarilor consulari
1. Funcționarii consulari trebuie să aibă, în principiu, naționalitatea statului trimițător.
2. Funcționarii consulari nu pot fi aleși dintre cetățenii statului de reședință decât cu consimțământul expres al acestui stat, care poate oricând să-l retragă.
3. Statul de reședință își poate rezerva același drept în ceea ce privește cetățenii unui stat terț care nu sunt, totodată, și cetățeni ai statului trimițător.
Articolul 10
Notificarea către statul de reședință a numirilor, sosirilor și plecărilor
Sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședință:
a) numirea membrilor unui post consular, sosirea lor după numire la postul consular, plecarea lor definitivă sau încetarea funcțiilor lor, precum și orice alte schimbări referitoare la statutul lor, care pot să se producă în cursul serviciului lor la postul consular;
b) sosirea și plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al postului consular și, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează a mai fi membru al familiei;
c) sosirea și plecarea definitivă a membrilor personalului particular și încetarea serviciului lor în această calitate;
d) angajarea și concedierea persoanelor care își au reședința în statul de reședință ca membri ai postului consular sau ca membri ai personalului particular.
Articolul 11
Documente de identitate
1. Serviciile competente ale statului de reședință eliberează în mod gratuit funcționarului consular un document care să ateste identitatea sa, menționând funcțiile pe care le îndeplinește.
2. Dispozițiile paragrafului 1 din prezentul articol se aplică și angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu, cu condiția ca aceste persoane să nu fie nici cetățeni, nici rezidenți ai statului de reședință.
Articolul 12
Încetarea funcțiilor unui membru al unui post consular
Funcțiile unui membru al unui post consular încetează, îndeosebi, prin:
a) notificarea de către, statul trimițător către statul de reședință despre faptul că funcțiile lui au încetat;
b) retragerea exequaturului;
c) notificarea statului de reședință către statul trimițător despre faptul că el a încetat să mai considere persoana în cauză ca membru al personalului consular.
Statul de reședință poate, în orice moment și fără a fi obligat să-și motiveze decizia, să comunice pe cale diplomatică faptul că refuză acordarea exequaturului unui șef de post consular, că retrage exequaturul acordat sau că un funcționar consular sau angajat consular este indezirabil.
În acest caz, statul trimițător recheamă persoana în cauză, dacă aceasta a intrat deja în exercițiul funcțiilor sale. Dacă statul trimițător nu execută într-un termen rezonabil această obligație, statul de reședință poate refuza să recunoască acestei persoane calitatea de funcționar consular sau angajat consular.
Capitolul III
Facilități, privilegii și imunități
Articolul 13
Facilități acordate postului consular pentru activitatea sa
Statul de reședință acordă postului consular orice înlesniri pentru îndeplinirea funcțiilor consulare și ia măsurile necesare pentru ca membrii postului consular să-și poată exercita activitatea oficială și să beneficieze de privilegiile și imunitățile prevăzute în prezenta convenție.
Articolul 14
Folosirea drapelului și a stemei naționale
1. Statul trimițător are dreptul de a folosi drapelul săli național și scutul cu stema sa de stat în statul de reședință, conform prevederilor prezentului articol.
2. Drapelul național al statului trimițător poate fi arborat pe clădirea ocupată de postul consular, pe reședința șefului postului consular și pe mijloacele sale de transport, atunci când acestea sunt folosite în interes oficial.
3. Stema statului trimițător, având o inscripție corespunzătoare care să indice postul consular, poate fi pusă pe clădirea postului consular și pe reședința șefului postului consular.
Articolul 15
Locuințe
Statul de reședință sprijină statul trimițător, în cadrul legilor și reglementărilor sale, să-și procure localurile necesare postului consular și, în caz de nevoie, locuințe convenabile pentru membrii postului consular.
Articolul 16
Achiziționarea de terenuri și de clădiri
1. Statul trimițător are dreptul, în cadrul dispozițiilor în vigoare ale statului de reședință:
a) să achiziționeze și să posede sau să utilizeze terenuri, clădiri sau părți de clădiri destinate birourilor postului consular, reședinței șefului de post consular sau locuințelor celorlalți membri ai postului consular;
b) să construiască sau să amenajeze în aceleași scopuri clădirile aflate pe terenurile cumpărate;
c) să transfere proprietatea terenurilor, clădirilor sau a unor părți din clădiri astfel achiziționate sau construite.
2. Dispozițiile paragrafului 1 din prezentul articol nu dispensează statul trimițător de obligația de a respecta reglementările și restricțiile în materie de construcții și urbanism, cu aplicare pe teritoriul unde se află terenurile, clădirile sau părți de clădiri destinate localurilor consulare.
Articolul 17
Inviolabilitatea localurilor consulare și a reședinței
1. Localurile consulare, ca și reședința șefului postului consular, sunt inviolabile. Autoritățile statului de reședință nu pot pătrunde în acestea decât cu consimțământul șefului postului consular, șefului misiunii diplomatice a statului trimițător sau al persoanei desemnate de unul dintre aceștia.
2. Statul de reședință are obligația specială de a lua orice măsuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare și pentru a împiedica tulburarea liniștii postului consular sau atingerea demnității sale.
Articolul 18
Scutirea de rechiziție
Localurile consulare, reședința șefului de post consular și a celorlalți funcționari consulari, mobilierul lor, bunurile postului consular ca și mijloacele de transport nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziție în scopuri de apărare națională sau de utilitate publică. în cazul când o expropiere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcțiilor consulare și statului trimițător îi va fi vărsată o indemnizație efectivă corespunzătoare, promptă, imediat după sfârșitul procedurii de expropiere.
Articolul 19
Scutirea fiscală a localurilor consulare
1. Localurile consulare și reședința șefului de post consular, asupra cărora statul trimițător este proprietar sau locatar, sunt scutite de orice impozite și taxe de orice fel, naționale, regionale sau comunale, cu excepția taxelor percepute ca remunerare pentru servicii prestate.
2. Scutirea fiscală prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică acestor impozite și taxe când, după legile și regulamentele statului de reședință, ele sunt în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimițător.
3. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 din prezentul articol se aplică, de asemenea, mijloacelor de transport folosite pentru nevoile postului consular.
Articolul 20
Inviolabilitatea arhivelor și documentelor consulare
Arhivele și documentele consulare sunt inviolabile în orice moment și în orice loc s-ar găsi.
Articolul 21
Libertatea de comunicare
1. Statul de reședință permite și protejează libertatea de comunicare a postului consular pentru orice scopuri oficiale.
Comunicând cu guvernul, cu misiunile diplomatice și cu celelalte posturi consulare ale statului trimițător, oriunde s-ar găsi ele, postul consular poate folosi toate mijloacele de comunicație potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară și mesajele în cod sau cifrate. Totuși postul consular nu poate instala și utiliza un post de radioemisie decât cu asentimentul statului de reședință.
2. Corespondența oficială a postului consular este inviolabilă. Prin expresia corespondentă oficială se înțelege întreaga corespondență referitoare la postul consular și la funcțiile sale.
3. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă și nici reținută. Totuși, dacă autoritățile competente ale statului de reședință au motive serioase să creadă că valiza conține alte obiecte decât corespondenta, documentele și obiectele vizate la paragraful 4 din prezentul articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezența lor de către un reprezentant autorizat al statului trimițător. Dacă autoritățile statului trimițător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de origine.
4. Coletele care constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor și nu pot conține decât corespondență oficială și documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosință oficială.
5. Curierul consular trebuie să poarte un document oficial în care să se ateste calitatea sa și să se precizeze numărul de colete care constituie valiza consulară. Afară de cazul când statul de reședință consimte la aceasta, el nu trebuie să fie nici cetățean al statului de reședință, nici, cu excepția când el este cetățean al statului trimițător, o persoană cu reședința permanentă în statul de reședință. în exercitarea funcțiilor sale, acest curier este protejat de către statul de reședință. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale și nu poate fi supus nici unei forme de arest sau de detenție.
6. Statul trimițător, misiunile șale diplomatice și posturile sale consulare pot desemna curieri consulari ad-hoc. În acest caz, prevederile paragrafului 5 din prezentul articol sunt, de asemenea, aplicabile, sub rezerva că imunitățile care sunt menționate vor înceta să se aplice din momentul în care curierul va fi remis destinatarului valiza consulară pe care o are în grijă.
7. Valiza consulară poate fi încredințată comandantului unei nave sau al unei aeronave care trebuie să sosească într-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să poarte un document oficial indicând numărul de colete care constituie valiza, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autoritățile locale competente, postul consular poate trimite pe unul dintre membrii săi să ia valiza, în mod direct și liber, de la comandantul navei sau-al aeronavei.
Articolul 22
Protecția funcționarilor consulari
Statul de reședință va trata pe funcționarii consulari cu respectul cuvenit și va lua toate măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere a persoanei, libertății și demnității lor.
Articolul 23
Inviolabilitatea personală a funcționarilor consulari
1. Funcționarii consulari nu pot fi puși în stare de arest sau de detenție preventivă decât în caz de crimă gravă și în urma unei hotărâri a autorităților judiciare competente.
2. Cu excepția cazului prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol, funcționarii consulari nu pot fi încarcerați sau supuși vreunei forme de limitare a libertății lor personale, decât în executarea unei hotărâri judecătorești definitive.
3. Când o procedură penală este angajată împotriva unui funcționar consular, acesta este obligat să se prezinte în fața autorităților competente. Totuși, procedura trebuie să fie condusă cu menajamentele care se cuvin funcționarului consular în virtutea poziției sale oficiale și, cu excepția cazului prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol, în asemenea mod încât ea să stânjenească cât mai puțin posibil exercitarea funcțiilor consulare. Atunci când, în împrejurările menționate la paragraful 1 din prezentul articol, a devenit necesar ca funcționarul consular să fie pus în stare de detenție preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.
Articolul 24
Imunitatea de jurisdicție
1. Funcționarii consulari și angajații consulari nu pot fi chemați în fața autorităților judiciare și administrative ale statului de reședință pentru actele săvârșite în exercitarea funcțiilor consulare.
2. Totuși, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică în caz de acțiune civilă:
a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcționar consular sau un angajat consular, pe care acesta nu 1-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimițător; sau
b) intentată de un terț pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de reședință de un vehicul, o navă sau de o aeronavă.
Articolul 25
Obligația de a depune ca martor
1. Membrii postului consular pot fi chemați să depună ca martori la cererea autorităților judiciare sau administrative ale statului de reședință. Totuși, nici o măsură coercitivă sau altă sancțiune nu va putea fi luată față de aceste persoane.
2. Autoritatea care solicită mărturia trebuie să evite a împiedica funcționarul consular în îndeplinirea funcțiilor sale. Ea poate să obțină mărturia lui la reședința lui, la postul consular, sau să accepte o declarație scrisă din partea sa ori de câte ori acest lucru este posibil.
3. Membru postului consular nu sunt obligați să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcțiilor lor și să prezinte corespondența și documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de experți asupra legislației statului trimițător.
Articolul 26
Renunțarea la privilegii și imunități
1. Statul trimițător poate renunța la privilegiile și imunitățile prevăzute la art. 23, 24 și 25. Această renunțare trebuie să fie întotdeauna expresă și comunicată în scris statului de reședință.
2. Dacă un funcționar consular sau un angajat consular angajează o procedură într-o materie în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicție, el nu poate invoca imunitatea de jurisdicție față de nici o cerere reconvențională legată direct de cererea principală.
3. Renunțarea la imunitatea de jurisdicție pentru o activitate civilă sau administrativă nu este considerată ca renunțare la imunitate în ceea ce privește măsurile de executare a hotărârii. Pentru aceste măsuri de executare este necesară o renunțare distinctă.
Articolul 27
Scutirea de prestații personale și reale
Statul de reședință scutește pe membrii postului consular de orice prestație personală și de orice serviciu de interes public, indiferent de caracterul lui, ca și de sarcinile militare, cum ar fi rechizițiile, contribuțiile și încartiruirile militare.
Articolul 28
Scutirea de obligația de înmatriculare a străinilor
Funcționarul consular și angajatul consular sunt scutiți de toate obligațiile prevăzute de legile și regulamentele statului de reședință în materie de înmatriculare a străinilor, de permise de ședere ca și de alte formalități privind străinii.
Articolul 29
Scutirea fiscală a funcționarului și angajatului consular
1. Funcționarul consular și angajatul consular sunt scutiți de orice impozite și taxe, naționale, regionale și comunale, cu excepția:
a) impozitelor indirecte încorporate în mod normal în prețul mărfurilor sau serviciilor;
b) impozitelor și taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul statului de reședință, sub rezerva dispozițiilor art. 19;
c) drepturilor de succesiune și de mutație percepute de către statul de reședință, sub rezerva prevederilor art. 31;
d) impozitelor și taxelor pe orice fel de venituri particulare care își au sursa în statul de reședință;
e) drepturilor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate; 1
f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă și de timbru, sub rezerva dispozițiilor art. 192. Membrii postului consular care angajează persoane ale căror retribuții sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în țara de reședință trebuie să respecte obligațiile pe care legile și regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit.
Articolul 30
Scutirea de taxe vamale și de control vamal
1. În conformitate cu legile și regulamentele sale; statul de reședință autorizează intrarea și ieșirea și acordă scutirea de orice taxe vamale, taxe și alte redevențe conexe, altele decât cheltuielile de depozitare, de transport și cheltuieli pentru servicii similare pentru:
a) obiectele destinate folosirii oficiale a postului consular;
b) obiectele destinate uzului personal al funcționarului consular, inclusiv efectele destinate instalării sale.
2. Angajatul consular beneficiază de privilegiile și scutirile prevăzute la paragraful 1 lit. b) din prezentul articol în ceea ce privește obiectele importate cu ocazia primei sale instalări.
3. Funcționarul consular este scutit de controlul bagajului său personal dacă nu există motive serioase să se presupună că acesta conține obiecte care nu beneficiază de scutirile menționate la paragraful 1 lit. b) din prezentul articol sau obiecte al căror import sau export este interzis de legile statului de reședință sau supus regulamentelor sale de carantină. într-un - asemenea caz, controlul nu se poate face decât în prezența funcționarului consular, a unui membru al familiei sale sau a reprezentantului lor autorizat.
Articolul 31
Succesiunea unui membru al postului consular
În caz de deces al unui membru al postului consular, statul de reședință:
a) va permite exportul bunurilor mobile ale defunctului;
b) nu va percepe taxe de succesiune sau de mutație asupra bunurilor mobile, a căror prezență în statul de reședință se datora exclusiv prezenței în acest stat a defunctului în calitate de membru al postului consular.
Articolul 32
Libertatea de deplasare
Sub rezerva legilor și a regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate națională, statul de reședință asigură tuturor membrilor postului consular libertatea de deplasare și de circulație pe teritoriul său.
Articolul 33
Asigurarea mijloacelor de transport
Mijloacele de transport proprietate a statului trimițător și destinate uzului postului consular sau care sunt proprietate a membrilor postului consular trebuie să facă obiectul unei asigurări obligatorii.
Articolul 34
Privilegii și imunități ale membrilor de familie
Membrii familiei unui membru al postului consular beneficiază de privilegiile prevăzute la art. 11, 23 paragraful 3, art. 25 paragraful 3 și la art. 27, 28, 29, 30 paragraful 1 lit. b) și paragraful 2, ca și la art. 31 și 32 din prezenta convenție, cu condiția ca aceștia să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu domicilieze în acest stat și să nu exercite nici o activitate lucrativă.
Articolul 35
Excluderea privilegiilor și imunităților
Membrii postului consular care sunt cetățeni ai statului de reședință sau rezidenți permanenți în acest stat nu beneficiază de privilegiile și imunitățile definite prin prezenta convenție sub rezerva paragrafului 3 de la art. 25.
Capitolul IV
Funcții consulare
Articolul 36
Funcții consulare generale
Funcționarul consular are dreptul să favorizeze, sub toate formele, dezvoltarea relațiilor economice, comerciale, culturale și științifice, precum și a turismului, între statul trimițător și statul de reședință, să promoveze, în orice alt mod, relațiile prietenești între statul trimițător și statul de reședință și să protejeze drepturile și interesele statului trimițător și ale cetățenilor săi.
Articolul 37
Comunicarea cu autoritățile statului de reședință
1. Funcționarul consular își exercită funcțiile în circumscripția sa consulară. Totuși, în cazuri excepționale, el își poate exercita funcțiile în afara acestei circumscripții cu consimțământul statului de reședință.
2. În exercitarea funcțiilor sale, funcționarul consular se poate adresa:
a) autorităților locale competente ale circumscripției consulare;
b) autorităților centrale competente ale statului de reședință, în măsura în care acest lucru este permis de legile, regulamentele și uzanțele acestui stat, ca și de acordurile internaționale.
Articolul 38
Reprezentarea cetățenilor în fața tribunalelor statului de reședință
1. Funcționarul consular are dreptul, sub rezerva practicilor și procedurilor în vigoare în statul de reședință, să reprezinte cetățenii statului trimițător sau să ia măsuri în scopul reprezentării corespunzătoare a acestora în fața tribunalelor sau altor autorități ale statului de reședință, pentru a cere, conform legilor și regulamentelor statului de reședință, adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor și intereselor cetățenilor săi atunci când, datorită absenței lor din oricare altă cauză, ei nu își pot apăra în timp drepturile și interesele.
2. Reprezentarea la care se referă paragraful 1 al prezentului articol ia sfârșit în momentul în care persoana prezentată își desemnează mandatarul sau își asigură ea însăși apărarea drepturilor și intereselor.
Articolul 39
Înregistrarea cetățenilor, eliberarea de pașapoarte și vize
Funcționarul consular are dreptul:
a) să înregistreze cetățenii statului trimițător;
b) să elibereze cetățenilor statului trimițător pașapoarte sau alte documente de călătorie, să le reînnoiască, să facă modificări în acestea și să le anuleze;
c) să acorde vize de intrare în statul trimițător.
Articolul 40
Funcții referitoare la starea civilă
1. Șeful postului consular are dreptul să celebreze căsătorii cu condiția ca cei doi soți să nu aibă decât cetățenia statului trimițător. Postul consular informează autoritățile competente ale statului de reședință în legătură cu căsătoriile încheiate, dacă legislația statului de reședință o impune.
2. Funcționarul consular are dreptul să țină registrul de nașteri, căsătorii și decese pentru cetățenii statului trimițător și să elibereze documentele corespunzătoare. Totuși, această dispoziție nu dispensează cetățenii statului trimițător de obligația de a respecta legislația statului de reședință în materie de înregistrare a nașterilor, căsătoriilor și deceselor.
3. Autoritățile competente ale statului de reședință vor transmite postului consular, în scopuri oficiale, la cererea sa, imediat și gratuit, copiile și extrasele documentelor de stare civilă privind cetățenii statului trimițător.
Articolul 41
Funcții notariale
1. Funcționarul consular are dreptul:
a) să primească, să întocmească și să legalizeze declarațiile cetățenilor statului trimițător;
b) să primească, să întocmească și să legalizeze dispozițiile de ultimă voință și alte documente constatând acte juridice unilaterale ale cetățenilor statului trimițător, întocmite conform legilor acestui stat;
c) să legalizeze documentele, semnăturile și sigiliile pe documentele cetățenilor statului trimițător;
d) să legalizeze orice documente eliberate de autoritățile statului trimițător său ale statului de reședință, să legalizeze copiile și extrasele acestor documente;
e) să traducă documentele și să certifice traducerea conformă;
f) să întocmească și să legalizeze contractele încheiate între cetățenii statului trimițător, dacă acestea nu se referă la stabilirea, transferul sau extinderea drepturilor reale asupra bunurilor imobile situate în statul de reședință;
g) să întocmească și să legalizeze contractele, indiferent de naționalitatea părților, dacă aceste contracte privesc bunurile sau drepturile situate în statul trimițător și dacă acestea trebuie să producă efecte juridice numai în acest stat;
h) să legalizeze sau să elibereze certificatele de origine, ca și alte documente similare, pentru mărfuri;
i) să publice, în localurile consulare, anunțuri privind orice probleme legate de drepturile și obligațiile sau interesele cetățenilor statului trimițător.
2. Documentele enumerate la paragraful 1 din prezentul articol eliberate, legalizate sau certificate de funcționarul postului consular sunt considerate ea documente oficiale valabil legalizate și având aceeași forță probantă și producând aceleași efecte ea și documentele legalizate de autoritățile competente ale statului de reședință, cu condiția, totuși, ca ele să nu contravină legilor și regulamentelor acestui stat.
Articolul 42
Primirea în depozit
1. Funcționarul consular are dreptul să primească în depozit documente, sume de bani și obiecte de valoare care îi sunt remise de cetățenii statului trimițător.
2. Funcționarul consular are, de asemenea, dreptul să primească, pentru a le transmite proprietarului lor, obiectele pierdute de cetățenii statului trimițător în timpul sejurului lor în statul de reședință.
Articolul 43
Tutela și curatela
1. Autoritățile statului de reședință informează postul consular în legătură cu necesitatea de a institui tutela sau curatela pentru un cetățean al statului trimițător minor sau care are o capacitate limitată de a contracta sau de a asigura protecția bunurilor aflate în statul de reședință și că cetățeanul statului trimițător nu este în stare să administreze, indiferent de motive.
2. Funcționarul consular poate comunica subiecților săi problemele avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol cu autoritățile competente ale statului de reședință și, în special, propune persoana care să acționeze în calitate de tutore sau curator.
Articolul 44
Comunicarea cu cetățenii statului trimițător
Funcționarul consular are dreptul de a comunica cu orice cetățean al statului trimițător, să-i acorde asistență, să-1 îndrume și, în caz de nevoie, să-i asigure asistența, juridică. Statul de reședință nu va limita în nici un fel posibilitățile de comunicare ale cetățenilor statului trimițător cu postul consular și nici accesul la acest post.
Articolul 45
Comunicarea cu cetățenii privați de libertate
1. Funcționarul consular va fi informat fără întârziere și cel mai târziu în 48 de ore de către autoritățile competente ale statului de reședință în legătură cu arestarea, detenția sau oricare altă măsură privativă de libertate care ar lovi un cetățean al statului trimițător în circumscripția sa.
2. În cazul prevăzut la paragraful 1, funcționarul consular, după ce a fost informat, are dreptul de a vizita imediat cetățeanul respectiv și de a se întreține cu el în vederea luării măsurilor necesare pentru a face recurs în justiție. Prin urmare, autoritățile competente ale statului de reședință acordă, în caz de nevoie, dreptul funcționarului consular de a vizita sus-numitului cetățean la intervale rezonabile. Totuși funcționarul consular se va abține de a interveni în favoarea cetățeanului respectiv atunci când acesta se opune în mod expres în prezența funcționarului consular. Orice comunicare a acestui cetățean destinată postului consular va fi transmisă fără întârziere și cel mai târziu în 3 zile, acestuia din urmă, prin grija autorităților competente ale statului de reședință.
3. Atunci când un cetățean al statului trimițător execută, după condamnare, o pedeapsă privativă de libertate, el va fi informat de autoritățile statului de reședință în legătură cu posibilitatea de a comunica cu funcționarul consular. Funcționarul consular va avea dreptul să-1 viziteze și să se întrețină cu el.
4. Vizitele menționate la paragrafele 1, 2 și 3 din prezentul articol vor avea loc în conformitate cu legile și regulamentele statului de reședință. Se înțelege că aceste legi și regulamente nu trebuie să împiedice exercitarea funcțiilor consulare.
Articolul 46
Accidente de circulație
Autoritățile competente ale statului de reședință vor informa, într-un termen de 3 zile, funcționarul consular în legătură cu toate accidentele grave de circulație ale cetățenilor statului trimițător.
Articolul 47
Decesul unui cetățean
Autoritățile competente ale statului de reședință vor informa, într-un termen de 24 de ore, funcționarul consular în legătură cu decesul unui cetățean al statului trimițător.
Articolul 48
Succesiunea
1. Autoritățile competente ale statului de reședință informează, fără întârziere, funcționarul consular în legătură cu deschiderea în acest stat a unei succesiuni, ca urmare a decesului unui cetățean al statului trimițător, precum și în legătură cu deschiderea unei succesiuni, indiferent de naționalitatea persoanei decedate, la care poate fi interesat lin cetățean al statului trimițător în calitate de moștenitor, titular de drepturi sau legatar.
2. Autoritățile competente ale statului de reședință vor lua măsurile necesare prevăzute de legile și regulamentele acestui stat pentru a proteja succesiunea și pentru a transmite funcționarului consular copia testamentului, dacă acesta a fost întocmit de defunct, precum și toate informațiile de care acestea dispun în legătură cu titularii de drepturi, domiciliul lor permanent sau temporar, valoarea și compoziția succesiunii, inclusiv sumele provenind din asigurări sociale, veniturile, polițele de asigurare. Ele vor informa, de asemenea, asupra datei de deschidere a procedurii succesorale sau a stadiului acestei proceduri.
3. Funcționarul consular este autorizat să reprezinte, conform legilor și regulamentelor statului de reședință, direct sau indirect prin intermediul reprezentantului său, în fața tribunalelor sau a altor autorități competente ale statului de reședință, un cetățean al statului trimițător care are dreptul la o succesiune sau care are pretenții la o succesiune în statul de reședință, în cazul în care acest moștenitor este absent sau nu a desemnat un alt mandatar.
4. Funcționarul consular are dreptul să ceară autorităților competente ale statului de reședință:
a) conservarea succesiunii, punerea sau ridicarea de sigilii, luarea de măsuri în vederea conservării succesiunii, inclusiv desemnarea unui administrator al succesiunii, precum și să participe la aceste operațiuni;
b) vânzarea bunurilor care fac parte din succesiune ea și comunicarea datei fixate pentru această vânzare, astfel încât el să poată fi prezent.
5. În momentul încheierii procedurii succesorale sau a altor formalități oficiale, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa, fără întârziere, funcționarul consular și, după plata datoriilor, taxelor și impozitelor, îi vor transmite în termen de 3 luni succesiunea sau părțile personale ale persoanelor pe care le reprezintă.
6. În cazul în care valoarea succesiunii nu este importantă, funcționarul consular va putea cere ca bunurile succesorale să-i fie remise. El va avea atunci dreptul de a le transmite persoanelor interesate.
7. Funcționarul consular are dreptul de a primi, pentru a le transmite persoanelor interesate, părțile personale și legatele revenind cetățenilor statului trimițător, care nu domiciliază în statul de reședință, precum și de a primi sumele care revin persoanelor interesate eu titlu de indemnizație, de pensie, de asigurări sociale, arierate de salarii și de polițe de asigurare.
8. Transferul bunurilor și al activelor în statul trimițător, în aplicarea dispozițiilor paragrafelor 5, 6 și 7 din prezentul articol, nu se va putea face decât în conformitate cu legislația statului de reședință.
Articolul 49
Asistența acordată navelor
Funcționarul consular are dreptul să acorde orice fel de asistență prevăzută în prezenta convenție navelor statului trimițător, precum și echipajelor acestor nave în timpul sejurului lor în apele teritoriale sau interioare ale statului de reședință, inclusiv în porturi, de îndată ce aceste nave au fost admise la liberă practică. El poate beneficia de dreptul de control și de inspecție asupra navelor acestui stat și a echipajelor lor. În acest scop, el poate vizita navele statului trimițător și primi comandanții și echipajele acestor nave.
Articolul 50
Dreptul funcționarului consular privind nava și echipajul său
În ce privește navele statului trimițător, funcționarul consular are dreptul, cu condiția ca aceasta să nu contravină legislației statului de reședință:
a) să chestioneze pe comandantul navei sau pe oricare alt membru al echipajului, va verifica să primească, să vizeze, să întocmească sau să semneze orice fel de certificat sau alte documente privind nava, să primească declarații privind nava, încărcătura sau voiajul, precum și să elibereze documentele indispensabile pentru a facilita intrarea, sejurul și ieșirea, navei;
b) să intervină în vederea soluționării sau facilitării soluționării, conform legislației statului trimițător, a oricăror diferende între comandant și ceilalți membri ai echipajului, inclusiv diferendele privind contractele de angajare și condițiile de muncă;
c) să dispună în legătură cu înrolarea sau concedierea comandantului și a altor membri ai echipajului;
d) să ia măsurile necesare în vederea asigurării spitalizării și repatrierii comandantului sau a oricărui alt membru al echipajului;
e) să acorde sprijin și asistență comandantului navei sau oricărui membru al echipajului în raporturile lor cu tribunalele și alte autorități ale statului de reședință;
f) să ia toate măsurile utile pentru a apăra disciplina și ordinea la bordul navei.
Articolul 51
Intervenția autorităților statului de reședință la bordul navelor
1. În cazul în care un tribunal sau oricare altă autoritate din statul de reședință are intenția să aresteze sau să rețină la bordul navei statului trimițător pe comandant, un alt membru al echipajului, un pasager al acestei nave sau oricare altă persoană care nu este cetățean al statului de reședință sau să sechestreze un bun aflat la bord sau să angajeze o anchetă oficială la bord, autoritățile competente ale statului de reședință trebuie să informeze în prealabil funcționarul consular astfel încât el să poată asista la executarea unor astfel de măsuri. Dacă datorită urgenței afacerii nu a fost posibil să fie informat funcționarul consular său nici un funcționar consular nu a fost prezent la executarea măsurilor, autoritățile statului de reședință informează fără întârziere și în mod complet funcționarul consular în legătură cu măsurile pe care le-a luat. Autoritățile competente ale statului de reședință vor facilita funcționarului consular vizita la persoana arestată sau reținută, ca și comunicarea cu această persoană și luarea de măsuri corespunzătoare menite să protejeze interesele persoanei sau navei interesate.
2. Dispozițiile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică în cazul unui control uzual, efectuat de autoritățile statului de reședință, în materie de pașapoarte, vamă, sănătate publică, poluarea mării și apărarea vieții umane pe mare sau în cazul oricărui alt demers întreprins la Cererea sau cu consimțământul comandantului navei.
Articolul 52
Avaria sau naufragiul navei
1. Dacă o navă a statului trimițător naufragiază, este deteriorată, eșuată, aruncată pe țărm sau suferă orice altă avarie în apele teritoriale sau interioare ale statului de reședință, inclusiv în porturi, autoritățile competente ale acestui stat vor informa fără întârziere funcționarul consular în legătură cu aceasta.
2. În cazurile enumerate la paragraful 1 din prezentul articol autoritățile competente ale statului de reședință vor lua, conform legii statului de reședință, măsurile necesare pentru a organiza salvarea și protecția navei, a pasagerilor, echipajului, echipamentului navei, încărcăturii, proviziilor și a altor obiecte aflate la bord și, de asemenea pentru a evita orice prejudiciu adus proprietății și orice dezordine la bord, sau pentru a le elimina. Aceste măsuri vor fi luate, de asemenea, și față de obiectele care fac parte din navă sau din încărcătura sa și care au fost aruncate peste bord. Autoritățile statului de reședință vor informa funcționarul consular în legătură cu măsurile luate. Aceste autorități vor ajuta funcționarul consular pentru a putea lua toate măsurile că urmare a avariei, eșuării sau naufragiului.
3. Atunci când o navă naufragiată a statului trimițător, echipamentul său, încărcătura, proviziile sau alte obiecte care erau la bord sunt găsite pe țărmul statului de reședință sau în apropiere sau sunt aduse în portul acestui stat și nici comandantul navei, nici mandatarul său, nici agentul maritim, nici reprezentanții asigurărilor nu sunt prezenți sau nu pot lua măsurile necesare de conservare sau de administrare, funcționarul consular este autorizat să ia, în calitate de reprezentant al proprietarului navei, măsurile pe care proprietarul le-ar fi putut lua în același scop, dacă ar fi fost prezent.
4. Funcționarul consular poate, de asemenea, să ia măsurile prevăzute în paragraful 3 al prezentului articol, în legătură cu orice obiect aparținând unui cetățean al statului trimițător și provenind de la bordul sau din încărcătura unei nave, indiferent de naționalitatea sa, adusă într-un port sau găsită pe țărm sau în apropierea țărmului sau de pe nava avariată, eșuată sau naufragiată.
Autoritățile competente ale statului de reședință trebuie să informeze, fără întârziere, funcționarul consular despre existența unui asemenea obiect.
5. Funcționarul consular are dreptul să participe 3 a ancheta deschisă pentru a determina cauzele avariei, eșuării sau naufragiului, conformându-se legilor și regulamentelor statului de reședință.
Articolul 53
Decesul sau dispariția unui membru al echipajului
1. Dacă comandantul sau oricare alt membru al echipajului unei nave a statului trimițător moare sau dispare în statul de reședință la bordul navei sau pe uscat, comandantul sau înlocuitorul său, ca și funcționarul consular al statului trimițător, sunt singurii competenți să facă inventarul obiectelor, valorilor sau al altor bunuri lăsate de defunct sau dispărut și să efectueze celelalte demersuri necesare pentru conservarea bunurilor și pentru transmiterea lor în vederea lichidării succesiunii. Totuși, dacă defunctul sau dispărutul este cetățean al statului de reședință, comandantul sau înlocuitorul său întocmește inventarul în momentul constatării decesului sau al dispariției. O copie a acestui inventar este remisă autorităților statului de reședință care sunt competente să efectueze orice demersuri necesare pentru conservarea bunurilor și, în caz de nevoie, pentru lichidarea succesiunii. Aceste autorități vor informa postul consular al statului trimițător în legătură cu demersurile lor.
2. În cazul în care un funcționar consular exercită drepturile în materie succesorală prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol, el trebuie să se conformeze legilor și regulamentelor statului de reședință.
Articolul 54
Aeronave
Dispozițiile art. 49, 50, 51, 52 și 53 sunt aplicabile și aeronavelor statului trimițător, în măsura în care ele sunt susceptibile a fi aplicate.
Articolul 55
Drepturi și taxe consulare
1. Postul consular poate percepe, pe teritoriul stalului de. reședință, drepturi și taxe pentru serviciile consulare efectuate, conform legilor și regulamentelor statului trimițător.
2. Sumele percepute pentru serviciile consulare efectuate, menționate la paragraful 1 al prezentului articol, sunt exceptate de orice impozite și taxe în statul de reședință.
Articolul 56
Alte funcții consulare
Funcționarul consular poate îndeplini orice fel de alte funcții consulare cu care îl însărcinează statul trimițător, dacă acestea nu sunt contrare legilor și regulamentelor statului de reședință.
Capitolul V
Dispoziții generale și finale
Articolul 57
Respectarea legilor și regulamentelor statului de reședință
1. Toate persoanele care se bucură de privilegii și imunități în virtutea prezentei convenții sunt obligate să respecte legile și regulamentele statului de reședință, fără a prejudicia privilegiile și imunitățile lor.
2. Localurile consulare nu vor fi utilizate în mod incompatibil cu exercitarea funcțiilor consulare.
Articolul 58
Exercitarea funcțiilor consulare de către misiunea diplomatică
1. Dispozițiile prezentei convenții se aplică și în cazul în care funcțiile consulare sunt exercitate de misiunea diplomatică.
2. Numele și prenumele membrilor misiunii diplomatice afectați la serviciul consular al misiunii diplomatice vor fi notificate la Ministerul Afacerilor Externe al statului de reședință.
3. Membrii misiunii diplomatice menționați la paragraful 2 al prezentului articol continuă să beneficieze de privilegiile și imunitățile pe care le conferă statutul diplomatic.
Articolul 59
Ratificarea și intrarea în vigoare
1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării și va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
2. La intrarea în vigoare a prezentei convenții, Convenția consulară semnată la Tirana, ia 12 septembrie 1960, își încetează valabilitatea.
3. Prezenta convenție va intra în vigoare pentru o perioadă nedeterminată. Ea poate fi denunțată prin notificare scrisă de fiecare dintre părțile contractante, în acest caz, ea își va înceta valabilitatea după 6 luni de la data denunțării.
Făcută la București la data de 31 iulie 1992, în două exemplare originale, în limbile română și albaneză, ambele texte având aceeași valoare.
Pentru România, Adrian Năstase
Pentru Republica Albania, Alfred Serreki
Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Convenției consulare dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Convenției consulare dintre România și Republica Albania, semnată la București la 31 iulie 1992, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Acte ale Organelor Administrației Publice
Ministerul Finanțelor
Ordin privind aprobarea îndrumarului pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 206/1993 privind uncie măsuri pentru continuarea liberalizării prețurilor și tarifelor
Ministrul de stat, ministrul finanțelor,
- În baza Hotărârii Guvernului nr. 783/1992 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor,
- având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării prețurilor și tarifelor, emite următorul ordin:
1. Se aprobă îndrumarul pentru aplicarea prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării prețurilor și tarifelor.
2. Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței și direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat din județe și municipiul București - serviciile de prețuri și protecție a concurenței din cadrul Ministerului Finanțelor vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu
București, 9 iulie 1993. Nr. 766.
Îndrumar pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 206/1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării prețurilor și tarifelor
În baza prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr, 206/1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării prețurilor și tarifelor se emite prezentul îndrumar.
1. Agenții economici negociază prețurile și tarifele cu beneficiarii în funcție de condițiile concrete de pe piață, pe baza cererii și ofertei. La produsele și serviciile prevăzute în anexa la hotărârea sus-menționată, negocierea, de către regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat, se face sub supravegherea Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței. Pentru prețurile cu amănuntul supravegherea se exercită și de Ministerul Comerțului.
Prețurile cu ridicata sunt determinate de nivelul costurilor de producție dimensionate în funcție de parametrii tehnici, constructivi și funcționali și de alte caracteristici de calitate a produselor, de condiția de livrare (franco, ambalaj) a acestora, luându-se în calcul influențele ce decurg din evoluția factorilor prevăzuți de Hotărârea Guvernului nr. 412/1992, precum și de mărimea profitului rezultat în condiții de concurență.
Întrucât prețurile mai mari solicitate de furnizori pentru acele produse care reprezintă, față de cele similare, îmbunătățiri ale parametrilor tehnici constructivi sau funcționali ori ale altor caracteristici de calitate sau ale condițiilor de calitate pot constitui, practic, majorare de preț, aceste situații se încadrează în regulile de notificare prevăzute de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993.
Pentru livrările din depozitele agenților economici producători (inclusiv din depozitele de produse finite ale acestora) nu se justifică aplicarea de adaos comercial, deoarece în costurile de producție trebuia să fie incluse toate cheltuielile necesare fabricării produsului, precum și cele pentru desfacerea acestuia, în concordanță cu condiția de livrare în care a fost negociat prețul cu ridicata.
Pentru livrările de produse din depozite, baze de aprovizionare și altele asemenea, intermediarii au dreptul la adaos comercial cu ridicata.
Pentru vânzarea de mărfuri prin magazinele cu amănuntul, indiferent de cantitatea vândută unui cumpărător, se aplică prețuri cu amănuntul care conțin adaos comercial cu amănuntul.
Adaosul comercial cu ridicata și cel cu amănuntul pot fi stabilite ca o mărime procentuală sau în sumă fixă, ca diferență între prețul pe care 1-a negociat cu beneficiarii (respectiv cel practicat la amănunt) și prețul cu ridicata la care s-a aprovizionat agentul economic cu activitate comercială cu ridicata (respectiv cea cu amănuntul).
În cazul produselor ale căror prețuri se negociază sub supravegherea Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței, și a Ministerului Comerțului, adaosul comercial cuvenit agenților economici cu activitate comercială cu ridicata și celor cu activitate comercială cu amănuntul va fi cel rezultat ca diferență între prețurile cu amănuntul și cele cu ridicata prevăzute în notele de negociere încheiate. împărțirea acestuia pe verigi se va face prin negocierea părților.
2. Hotărârea Guvernului nr. 206/1993 abrogă prevederile art. 5 și 14 din Hotărârea Guvernului nr. 464/1991 și reglementează în mod expres conținutul (structura) prețului cu ridicata al bunurilor provenite din import.
Agentul economic cu activitate de import, care efectuează aceste operațiuni în calitate de intermediar (comisionar) are dreptul la o cotă de comision la nivelul convenit cu comitentul.
Agentul economic proprietar al mărfii importate încasează de la beneficiari - pe lângă prețul cu ridicata al importatorului determinat conform prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993 - și - un adaos comercial cuvenit importatorului, din care acesta își acoperă cheltuielile pentru desfacerea mărfurilor, inclusiv eventualul comision al societății comerciale de export-import intermediare, precum și o cotă de profit.
3. Potrivit prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993, intenția de majorare a prețurilor și tarifelor trebuie să fie notificată beneficiarilor, de agenții economici furnizori, indiferent de forma de organizare și titularul dreptului de proprietate, cu cel puțin 30 de zile înainte de punerea în aplicare.
Modelul formularului ce se utilizează pentru notificarea prețurilor cu ridicata și a tarifelor conținând elemente minime necesare este redat în anexa nr. 1. la prezentul îndrumar.
Pentru notificare se va proceda astfel:
3.1. Intenția de majorare a prețurilor și a tarifelor trebuie anunțată în scris - în mod fundamentat - către toți agenții economici beneficiari ai produselor și serviciilor în cauză, pentru ca aceștia să-și poată stabili strategia de aprovizionare tehnico-materială și de producție sau de desfacere, în funcție de noile condiții de preț solicitate de furnizor.
Fundamentarea se referă, îndeosebi, la influențele pe care le va primi (sau le-a primit) în mod obiectiv de la furnizorii proprii sau din activitatea de import, din evoluția factorilor prevăzuți de Hotărârea Guvernului nr. 412/1992, precum și în ce măsură asemenea influențe se vor regăsi și la alți producători sau importatori.
În categoria cauzelor obiective care determină influențe de natura celor sus-arătate, nu pot fi luate în considerare cele rezultate din utilizarea de către furnizori, în mod abuziv, a poziției dominante pe piață sau pe o parte substanțială a pieței, care constituie contravenții incriminate de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
3.2. în cadrul notificării, agentul economic furnizor va trebui să specifice explicit dacă intenția de majorare a prețului sau a tarifului se referă la tranzacții încheiate sau la viitoare, eventuale, tranzacții. O asemenea precizare este indispensabilă deoarece, potrivit prevederilor art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993, agenților economici le este interzisă schimbarea unilaterală a prețurilor și a tarifelor negociate pentru tranzacțiile încheiate și, ca urmare, prețurile și tarifele notificate constituie. numai baza de negociere între părți.
3.3. Având în vedere prevederile pct. 3.2. de mai sus, se consideră util ca fiecare agent economic beneficiar, la primirea notei prin care i se notifică intenția de majorare a prețului sau a tarifului negociat anterior, să își elaboreze analizele necesare din care să rezulte în ce măsură produsul ce va fi cumpărat la noul preț, respectiv:
- va avea asigurată vânzarea în formă prelucrată sau va putea fi revândut în starea cumpărată;
- în situația în care va fa utilizat la fabricarea altor produse, dacă acestea vor putea fi vândute populației sau altor beneficiari spre prelucrare sau revânzare, având o desfacere normală;
- dacă există alte posibilități de aprovizionare de la agenții economici din țară sau din import la prețuri mai mici și în condiții mai bune.
Pe baza unor asemenea analize, fiecare agent economic beneficiar, în cadrul termenului limită de 30 de zile, va fi în măsură să hotărască, în cazul tranzacțiilor în curs de derulare, dacă acceptă majorarea anunțată de beneficiar sau va negocia nivelul notificat în sensul reducerii acestuia ori pentru menținerea prețului sau a tarifului convenit anterior.
Pentru viitoarele tranzacții, prețul notificat urmează să constituie baza de negociere între părți.
Din cele de mai sus rezultă că agentului economic beneficiar îi revine rolul esențial în corecta dimensionare a prețurilor și a tarifelor din economie.
4. Termenul de cel puțin 30 de zile, prezentat de art. 3 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993, începe de la data comunicării (data poștei) făcută fiecărui agent economic beneficiar și se referă la zile calendaristice.
5. În situația în care intenția de majorare a unui preț sau tarif este considerată justificata și corect dimensionată - la nivelul notificat sau la alt nivel, mai mic, negociat între părți —, iar majorarea are influențe semnificative în costul și în prețul sau tariful produselor și serviciilor pe care le execută agentul economic beneficiar, acesta, la rândul său, va anunța beneficiarilor proprii intenția de majorare a prețurilor și a tarifelor, punerea în aplicare urmând să se facă după cel puțin 30 de zile de la data comunicării intenției fiecărui beneficiar.
6. În cazul în care agentul economic beneficiar consideră că nivelul prețului sau al tarifului notificat nu este corect dimensionat, iar negocierile nu s-au putut încheia cu înțelegerea părților, în conformitate cu prevederile art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 1109/1990 și ale Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 15/1991, divergențele vor putea fi supuse, în primă instanță, arbitrării în vederea soluționării serviciilor teritoriale de prețuri și protecție a concurenței, iar în caz de nerezolvare, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea în scris a sesizării, Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței. Acestui minister i se supun direct, spre rezolvare divergențele în cazurile care nu se încadrează în prevederile ordinului sus-menționat.
Ministerul Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței va rezolva sesizarea în cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea sesizării (însoțită de fundamentarea prețurilor și punctul de vedere al serviciului teritorial).
7. În conformitate cu prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993, o copie după notificarea intenției de majorare a prețurilor și a tarifelor va fi transmisă spre informare serviciilor teritoriale de prețuri și protecție a concurenței ale Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței.
În acest sens, se va proceda astfel:
7.1. Copia după notificare va fi transmisă organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței în cel mult 2 zile (lucrătoare) de la data notificării făcute fiecărui beneficiar. Comunicarea se va face numai pentru produsele prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul îndrumar.
Pentru produsele și serviciile ale căror prețuri și tarife au fost negociate sub supravegherea Ministerului Finanțelor și, după caz, și a Ministerului Comerțului, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 206/1993, serviciile teritoriale vor transmite operativ Departamentului de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței copiile după notificările făcute beneficiarilor.
În toate cazurile în care părțile au convenit asupra altui nivel de preț sau tarif decât cel notificat, acesta va fi comunicat, înainte de aplicare, organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței.
7.2. Serviciile teritoriale de prețuri și protecție a concurenței vor asigura evidența prețurilor și tarifelor pentru care s-a anunțat intenția de majorare, precum și nivelul acestora, care se aplică după termenul de cel puțin 30 de zile (nivel notificat sau negociat mai mic decât cel notificat).
Evidența clară a nivelurilor de preț sau de tarif va constitui și sursă de documentare pentru organele cu atribuții de control în domeniul prețurilor.
7.3. Serviciile teritoriale de prețuri și protecție a; concurenței vor examina prețurile și tarifele notificate ale principalelor produse și servicii, pentru a depista cazurile în care nivelul acestora este rezultatul unor supraevaluări ale influențelor primite în costuri, ori, îndeosebi, al unor practici care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea acțiunii liberei concurențe ori utilizarea de manieră abuzivă a unei poziții dominante pe piață, respectiv dacă sunt consecința:
- unor înțelegeri între agenții economici producători sau prestatori care să aibă ca efect impunerea de-manieră directă sau indirectă a unor niveluri de preț sau de tarif ori a altor condiții contractuale neloiale;
- aplicării unor condiții inegale la prestații echivalente, producând unor parteneri comerciali dezavantaje în raporturile concurențiale;
- unor măsuri de limitare sau control al producției sau desfacerii, împărțirii pieței ori a surselor de aprovizionare sau rezultatul unor acumulări de mărfuri de pe piața internă, pentru crearea unui deficit pe piață în scopul revânzării lor ulterioare la prețuri exagerate și pentru suprimarea concurenței loiale.
În cazul prețurilor și tarifelor negociate sub supravegherea Departamentului de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței din Ministerul Finanțelor analizele se vor desfășura cu participarea acestui departament.
8. În baza prevederilor art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 412/1992, intenția de majorare a adaosurilor comerciale și a cotelor de comision, peste nivelul legal în vigoare la 30 iunie 1993, va fi anunțată organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor în vederea verificării temeiniciei acesteia și luării hi evidență a noului nivel.
Prin abrogarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 776/1991, desființându-se nivelul de 30 de procente prevăzut de art. 6 din această hotărâre, atribuția verificării temeiniciei intenției de majorare a adaosului comercial revine serviciilor de prețuri și protecție a concurenței din județe și municipiul București, cu respectarea normelor tehnice emise în acest scop. Fac excepție produsele prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr, 208/1993, ale căror prețuri se dimensionează sub supravegherea Ministerului Finanțelor - Departamentul de evoluție a prețurilor și protecție a concurenței.
9. În cazurile în care se vor identifica practici anti-concurențiale de natura celor prevăzute la pct. 7,3., serviciile teritoriale de prețuri și protecție a concurenței vor trebui să acționeze potrivit prevederilor Legii nr. 10/1990, Legii nr. 12/1990, așa cum a fost modificată și completată, precum și celor ale Legii nr. 11/1991; pentru intrarea în legalitate, aplicându-se sancțiunile prevăzute de dispozițiile acestor acte normative.
Anexa nr. 1
Notificare privind intenția de majorare a prețurilor și tarifelor
Data notificării........
Agentul economic care notifică ................
Forma de proprietate .............
Forma juridică ...............
Sediul - persoană juridică............
Numărul din Registrul comerțului ........
Codul fiscal [1] ................
Beneficiar[2] ................
Sediul...................
Destinația produsului[3]............
| Nr.crt. | Denumirea produsului, serviciului | U.M. | Prețul sau tariful actual lei/U.M. | Prețul sau tariful notificat lei/U.M. | Motivația majorării |
| 0 | A | B | 1 | 2 | C |
L.S. Notificarea se semnează de persoanele responsabile împuternicite în acest scop.
Anexa nr. 2
Nomenclatorul produselor din producția internă ale căror prețuri se notifică de agenții economici și al serviciilor teritoriale, conform art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993
- Minereu de fier
- Gaze naturale
- Cărbuni
- Țiței
- Produse petroliere
- Energie electrică și termică
- Minereuri și concentrate de metale neferoase, rare și prețioase
- Metale neferoase și prețioase
- Produse metalurgice feroase
- Televizoare alb-negru
- Frigidere și congelatoare
- Mașini de spălat rufe
- Aparate de radio
- Aragazuri
- Acumulatori electrici
- Lămpi cu incandescență 75, 100W
- Masă lemnoasă pe picior
- Lemn rotund industrializare
- Lemn pentru celuloză
- Celuloza
- Hârtie de ziar și lemn de foc
- Geamuri de 3 mm, 4 mm și 5 mm grosime
- Fiole pentru medicamente
- Autovehicule rutiere (exclusiv cele cu destinație civilă)
- Autoturisme Dacia (altele decât cele cu destinație militară)
- Automobile ARO (Idem)
- Autoșasiuri (Idem)
- Autocamioane (Idem)
- Combine agricole
- Semănători
- Pluguri
- Tractoare
- Aeronave (exclusiv cele cu destinație civilă)
- Aeronave IAR—99
- Anvelope și camere pentru Dacia, ARO și mașini agricole
- Folie din polietilenă și PVC pentru solarii
- Cauciuc sintetic
- Medicamente de uz uman și medicamente de uz veterinar
- Îngrășăminte chimice (până la 1 septembrie)
- Antidăunători (cele plătite de la buget)
- Săpun de rufe
- Detergenți
- Pastă de dinți
- Proteze și produse ortopedice
- Ciment PA 35
- Var pentru construcții
- Ipsos pentru construcții
- Lavoare și vase WC din faianță
- Faianță
- Gresie
- Pâine
- Lapte și produse lactate
- Carne și preparate din carne
- Zahăr rafinat
- Pește proaspăt
- Ouă de găină
- Ulei comestibil rafinat
- Vin
- Bere
- Spirtoase (alcool rafinat și votcă)
- Apă minerală
- Țigări
- Grâu
- Orz
- Porumb
- Floarea-soarelui
- Soia boabe
- Sfeclă de zahăr
- Bovine tineret și adulte
- Porcine
- Găini tinere și adulte
- Lapte de vacă cu 3,5% grăsime
- Chirii pentru locuințe din fondul de stat
- Transport mărfuri și călători pe calea ferată
- Transport fluvial în Deltă și pe relația Orșova - Moldova Nouă, Brăila - Hîrșova, Galați - Grindu, pentru localnici
- Transport urban de călători în comun, inclusiv cu metroul
- Servicii de poștă și telecomunicații
- Întreținerea copiilor în creșe și grădinițe
- Produse și servicii de gospodărire a apelor
- Apă, canal, salubritate
- Distribuția energiei termice
- Servicii medicale, inclusiv tarife pentru prestațiile prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 390/ 1991
- Prestări de servicii efectuate, în condițiile legii, de Ministerul de Interne.
Referințe
<references>