Monitorul Oficial 272/1993
Monitorul Oficial al României
Anul V, Nr. issue::0272 - Partea I - Joi, 25 noiembrie year::1993
Legi și Decrete
Președintele României
Decret pentru aprobarea și supunerea spre ratificare Parlamentului a Constituției și a Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992
În temeiul art. 91 alin. (1), și al art. 99 din Constituția României, precum și al art. 1 și 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor,
Președintele României decretează:
Art. 1. - Se aprobă Constituția și Convenția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992.
Art. 2. - Constituția și Convenția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992, se supun spre ratificare Parlamentului.
Parlamentul României
Camera Deputaților
Senatul
Lege pentru ratificarea Constituției și a Convenției Uniunii Internationale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se ratifică Constituția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor și Convenția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992.
Constituția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor[1]
Preambul
1. Recunoscând pe deplin, fiecărui stat, dreptul suveran de a reglementa telecomunicațiile sale și ținând cont de importanța crescândă a telecomunicațiilor pentru salvgardarea păcii și dezvoltarea economică și socială a tuturor statelor, statele părți la prezenta Constituție, instrument fundamental al Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, și la Convenția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (denumită în continuare convenție), pe care o completează în scopul de a facilita relațiile pașnice, cooperarea internațională între popoare, ca și dezvoltarea economică și socială, prin buna funcționare a telecomunicațiilor, au convenit cele ce urmează:
Capitolul I
Dispoziții de bază
Articolul I
Obiectul uniunii
2. 1. Uniunea are ca obiect:
3. a) să mențină și să extindă cooperarea internațională între toți membrii uniunii, pentru îmbunătățirea și folosirea rațională a telecomunicațiilor de toate felurile;
4. b) să promoveze și să ofere asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare în domeniul telecomunicațiilor și, de asemenea, să promoveze mobilizarea resurselor materiale și financiare necesare implementării sale;
5. c) să favorizeze dezvoltarea mijloacelor tehnice și exploatarea lor cea mai eficientă, în vederea creșterii randamentului serviciilor de telecomunicații, sporirii utilității lor și generalizării, cât mai mult posibil, a folosirii lor de către public;
6. d) să se străduiască să extindă avantajele noilor tehnologii de telecomunicații la toți locuitorii planetei;
7. e) să promoveze utilizarea serviciilor de telecomunicații în vederea facilitării relațiilor pașnice;
8. f) să armonizeze eforturile membrilor în aceste scopuri;
9. g) să promoveze, la nivel internațional, adoptarea unei abordări mai largi a problemelor de telecomunicații, datorită internaționalizării economiei și a societății informatizate, colaborând cu alte organizații interguvernamentale, regionale și internaționale, precum și cu organizațiile neguvernamentale care se ocupă de telecomunicații.
10. 2. În acest scop și, mai ales, uniunea:
11. a) efectuează atribuirea benzilor de frecvențe ale spectrului radioelectric; alocarea frecvențelor radioelectrice și înregistrarea asignațiilor de frecvență și ale oricărei poziții orbitale asociate pe orbita sateliților geostaționari, în scopul evitării perturbațiilor prejudiciabile între stațiile de radiocomunicații ale diferitelor țări;
12. b) coordonează eforturile în vederea eliminării perturbațiilor prejudiciabile între stațiile de radiocomunicații ale diferitelor țări și ameliorării utilizării spectrului de frecvențe radioelectrice, ca și a orbitei sateliților geostaționari pentru serviciile de radiocomunicații;
13. c) ușurează standardizarea mondială a telecomunicațiilor, cu o calitate a serviciului satisfăcătoare;
14. d) încurajează cooperarea internațională în vederea asigurării asistenței tehnice țărilor în curs de dezvoltare ca și crearea, dezvoltarea - și perfecționarea instalațiilor și rețelelor de telecomunicații în țările în curs de dezvoltare prin toate mijloacele ce sunt la dispoziția sa, inclusiv prin participarea la programele corespunzătoare ale Națiunilor Unite și prin utilizarea propriilor sale resurse, după necesități;
15. e) coordonează eforturile în vederea armonizării dezvoltării mijloacelor de telecomunicații, mai ales a celor care folosesc tehnicile spațiale, astfel încât să se utilizeze cât mai bine posibilitățile pe care ele le oferă;
16. f) favorizează colaborarea între membrii săi în vederea stabilirii tarifelor la niveluri cât mai mici posibil, compatibile cu un serviciu de bună calitate și o gestiune financiară a telecomunicațiilor sănătoasă și independentă;
17. g) determină adoptarea de măsuri ce permit asigurarea securității vieții umane, prin cooperarea serviciilor de telecomunicații;
18. h) procedează la efectuarea de studii, stabilește reglementări, adoptă rezoluții, formulează recomandări și deziderate, culege și publică informații privind telecomunicațiile;
19. i) se străduiește, împreună cu organismele de finanțare și de dezvoltare internaționale, să promoveze stabilirea liniilor de credit preferențiale și favorabile, destinate dezvoltării proiectelor sociale ce vizează, printre altele, extinderea serviciilor de telecomunicații în zonele cele mai izolate ale țărilor.
Articolul 2
Componența uniunii
20. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, având în vedere principiul universalității și interesul unei participări universale la uniune, este formată din:
21. a) orice stat care este membru al uniunii, în calitate de parte la orice convenție internațională a telecomunicațiilor, înaintea intrării în vigoare a prezentei Constituții și. a convenției;
22. b) orice alt stat, membru al Organizației Națiunilor Unite, care aderă la prezenta Constituție și la convenție, conform dispozițiilor art. 53 al prezentei Constituții;
23. c) orice alt stat care nu este membru al Organizației Națiunilor Unite, care cere să devină membru al uniunii și care, după ce cererea sa a fost acceptată de către două treimi dintre membrii uniunii, aderă la prezenta Constituție și la convenție, conform dispozițiilor art. 53 al prezentei Constituții. Dacă o asemenea cerere de admitere în calitate de membru este prezentată în perioada cuprinsă între două conferințe ale plenipotențiarilor, secretarul general consultă membrii uniunii; un membru va fi considerat că se abține, dacă el nu a răspuns într-un termen de 4 luni, socotite din ziua în care el a fost consultat.
Articolul 3
Drepturile și obligațiile membrilor
24. 1. Membrii uniunii au drepturile și se supun obligațiilor prevăzute în prezenta Constituție și în convenție.
25. 2. Drepturile membrilor, în ceea ce privește participarea lor la conferințe, reuniuni și consultări ale uniunii, sunt următoarele:
26. a) oricare membru are dreptul să participe la conferințe, este eligibil în consiliu și are dreptul să prezinte candidați pentru alegerea funcționarilor uniunii sau a membrilor Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor;
27. b) oricare membru are, de asemenea, sub rezerva dispozițiilor nr. 189 și 210 ale prezentei Constituții, dreptul la un vot la toate conferințele plenipotențiarilor, la toate conferințele mondiale și la toate adunările de radiocomunicații ca și la toate reuniunile comisiilor de studii și, dacă face parte din consiliu, la toate sesiunile acestui consiliu. La conferințele regionale doar membrii regiunii respective au drept de vot;
28. c) oricare membru are, de asemenea, sub rezerva dispozițiilor nr. 169 și 210 ale prezentei Constituții, dreptul la un vot la toate consultările efectuate prin corespondență. în cazul consultărilor privitoare la conferințele regionale, doar membrii regiunii respective au drept de vot.
Articolul 4
Instrumentele uniunii
29. 1. Instrumentele uniunii sunt:
- prezenta Constituție a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor;
- Convenția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor; și
- regulamentele administrative.
30. 2. Prezenta Constituție, ale cărei dispoziții sunt completate cu cele ale convenției, este instrumentul fundamental al uniunii.
31. 3. Dispozițiile prezentei Constituții și ale convenției sunt completate cu cele ale regulamentelor administrative enumerate mai jos, care reglementează utilizarea telecomunicațiilor și care stabilesc relații între <" si membru:
- Regulamentul telecomunicațiilor internaționale;
- Regulamentul radiocomunicațiilor.
32. 4. În caz de divergență între o dispoziție a prezentei Constituții și o dispoziție a convenției sau a regulamentelor administrative, prevalează Constituția. În caz de divergență între o dispoziție a convenției și o dispoziție a regulamentelor administrative, prevalează convenția.
Articolul 5
Definiții
33. Cu excepția cazurilor de contradicție cu contextul:
34. a) termenii utilizați în prezenta Constituție și definiți în anexa sa, care face parte integrantă din prezenta Constituție, au sensul care le este atribuit în această anexă;
35. b) termenii, alții decât cei definiți în anexa prezentei Constituții, utilizați în convenție și definiți în anexa la această convenție, care face parte integrantă din convenție, au sensul care le este atribuit în această anexă;
36. c) ceilalți termeni definiți în regulamentele administrative au sensul care le este atribuit în aceste regulamente.
Articolul 6
Executarea instrumentelor uniunii
37. 1. Membrii trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentei Constituții, ale convenției și ale regulamentelor administrative în toate oficiile și în toate stațiile de telecomunicații stabilite sau exploatate de către ei și care asigură servicii internaționale sau care pot cauza perturbații prejudiciabile serviciilor de radiocomunicații ale altor țări, cu excepția acelora care privesc serviciile cărora nu li se aplică aceste Obligații, în virtutea dispozițiilor art. 48 al prezentei Constituții.
38. 2. Membrii trebuie, de asemenea, să ia măsurile necesare pentru a impune respectarea dispozițiilor prezentei Constituții, ale convenției și ale regulamentelor administrative la exploatările autorizate de către ei, să stabilească și să exploateze telecomunicațiile care asigură servicii internaționale sau exploatează stații ce pot cauza perturbații prejudiciabile serviciilor de radiocomunicații ale altor țări.
Articolul 7
Structura uniunii
39. Uniunea cuprinde:
40. a) Conferința plenipotențiarilor, organ suprem al uniunii;
41. b) Consiliul, care acționează ca mandatar al Conferinței plenipotențiarilor;
42. c) conferințele mondiale ale telecomunicațiilor internaționale;
43. d) Sectorul radiocomunicațiilor, inclusiv conferințele de radiocomunicații mondiale și regionale, adunările de radiocomunicații și Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor;
44. e) Sectorul standardizării telecomunicațiilor, inclusiv conferințele mondiale de standardizare a telecomunicațiilor;
45. f) Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor, inclusiv conferințele mondiale și regionale de dezvoltare a telecomunicațiilor;
46. g) Secretariatul general.
Articolul 8
Conferința plenipotențiarilor
47. 1. Conferința plenipotențiarilor este compusă din delegații reprezentând membrii. Ea este convocată la fiecare 4 ani.
48. 2. Conferința plenipotențiarilor:
49. a) determină principiile generale ce permit îndeplinirea obiectului uniunii, enunțat în art. % al prezentei Constituții;
50. b) după examinarea rapoartelor întocmite de către Consiliu asupra activității uniunii de la ultima Conferință a plenipotențiarilor, ca și asupra politicii și planificării strategice recomandate pentru uniune, adoptă toate deciziile pe care ea le consideră adecvate;
51. c) stabilește bazele bugetului uniunii și fixează, ținând cont de deciziile luate pe baza rapoartelor menționate mai sus la nr. 50, plafonul cheltuielilor sale pentru perioada până la următoarea conferință a plenipotențiarilor, după ce a examinat toate aspectele pertinente ale activității uniunii în timpul acestei perioade;
52. d) formulează toate directivele generale privind efectivele uniunii și fixează; după necesități, salariile de bază, treptele de Salarizare și regimul indemnizațiilor și pensiilor tuturor funcționarilor uniunii;
53. e) examinează conturile uniunii și le aprobă definitiv, dacă este cazul;
54. f) alege membrii uniunii care urmează să compună Consiliul;
55. g) alege secretarul general, vicesecretarul general și directorii birourilor sectoarelor, în calitatea lor de funcționari aleși ai uniunii;
56. h) alege membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor;
57. i) examinează și adoptă, dacă este cazul, propuneri de amendamente la prezenta Constituție și la convenție, conform dispozițiilor art. 55 al prezentei Constituții și, respectiv, dispozițiilor corespunzătoare ale Convenției;
58. j) încheie sau revizuiește, dacă este cazul, acordurile dintre uniune și alte organizații internaționale, examinează orice acord provizoriu încheiat de către Consiliu, în numele uniunii, cu asemenea organizații și le dă cursul pe care îl consideră potrivit;
59. k) tratează toate celelalte probleme de telecomunicații considerate necesare.
Articolul 9
Principii privind alegerile și problemele conexe
60. 1. În timpul alegerilor vizate la nr. 54—56 ale prezentei Constituții, Conferința plenipotențiarilor urmărește ca:
61. a) membrii Consiliului .să fie aleși ținând seama, cum se cuvine, de necesitatea unei repartiții echitabile a locurilor în Consiliu între toate regiunile lumii;
62. b) secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor și membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor să fie cetățeni ai unor țări membre diferite și, la alegerea lor, să se țină în mod corespunzător seama de o repartiție geografică echitabilă între regiunile lumii; în ceea ce privește funcționarii aleși ar trebui, în plus, să se țină în mod corespunzător seama de principiile enunțate la nr. 154 al prezentei Constituții:
63. c) membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor să fie aleși, individual, dintre candidații propuși de către membrii uniunii; fiecare membru nu poate propune decât un singur candidat, care trebuie să fie unul dintre cetățenii săi.
64. 2. Procedurile de urmat pentru aceste alegeri sunt stabilite de către Conferința plenipotențiarilor. Dispozițiile relative la intrarea în funcție, la posturi vacante și la realegere figurează în convenție.
Articolul 10
Consiliul
65. 1. (1) Consiliul este compus din membrii uniunii, aleși la Conferința plenipotențiarilor conform dispozițiilor de la nr. 61 al prezentei Constituții.
66. (2) Fiecare membru al Consiliului, desemnează, pentru a lua parte la Consiliu, o persoană care poate fi asistată de unu sau mai mulți asesori.
67. 2. Consiliul stabilește propriul său regulament interior.
68. 3. În intervalul ce separă conferințele plenipotențiarilor, Consiliul, în calitatea sa de organ conducător al uniunii, acționează ca mandatar al Conferinței plenipotențiarilor, în limitele puterilor acordate de către aceasta.
69. 4. (1) Consiliul este însărcinat să ia toate măsurile potrivite, să faciliteze punerea în aplicare, de către membri, a dispozițiilor prezentei Constituții, ale convenției, ale regulamentelor administrative, a deciziilor Conferinței plenipotențiarilor și, dacă este cazul, a deciziilor altor conferințe și reuniuni ale uniunii, precum și să îndeplinească toate celelalte sarcini care îi sunt încredințate de către Conferință plenipotențiarilor,
70. (2) Examinează problemele mari de politică a telecomunicațiilor, conform directivelor generale ale Conferinței plenipotențiarilor, astfel că orientările politice și strategia Uniunii să fie perfect adaptate la evoluția constantă a mediului telecomunicațiilor.
71. (3) Asigură o coordonare eficace a activităților uniunii, exercită un control financiar efectiv asupra Secretariatului general și a celor trei sectoare.
72. (4) Contribuie, în conformitate cu obiectul uniunii, la dezvoltarea telecomunicațiilor în țările în curs de dezvoltare prin toate mijloacele aflate la dispoziția sa, inclusiv prin participarea uniunii la programele adecvate ale Națiunilor Unite.
Articolul 11
Secretariatul general
73. 1. (1) Secretariatul general este condus de un secretar general, asistat de un vicesecretar general.
74. (2) Secretarul general, cu concursul Comitetului de coordonare, elaborează politicile și planurile strategice ale uniunii și coordonează activitățile sale.
75. (3) Secretarul general ia toate măsurile care se cer pentru a face ca resursele uniunii să fie utilizate cu economie și este responsabil în fața Consiliului pentru totalitatea aspectelor administrative și financiare ale activităților uniunii.
76. (4) Secretarul general acționează în calitate de reprezentant legal al uniunii.
77. 2. Vicesecretarul general este răspunzător în fața secretarului general; el asistă pe secretarul general în exercitarea funcțiilor sale și își asumă sarcini personale pe care i le încredințează secretarul general. El exercită funcțiile de secretar general în lipsa acestuia.
Capitolul II
Sectorul radiocomunicațiilor
Articolul 12
Funcții și structură
78. 1. (1) Funcțiile Sectorului radiocomunicațiilor constă în îndeplinirea obiectului uniunii privind radiocomunicațiile, așa cum este enunțat în art. 1 al prezentei Constituții, asigurând utilizarea rațională, eficace și economică a spectrului de frecvențe radioelectrice de către toate serviciile de radiocomunicații, inclusiv cele care utilizează orbita sateliților geostaționari, în conformitate cu dispozițiile art. 44 al prezentei Constituții; și
întocmind studii fără limitare, în ceea ce privește gama de frecvențe, și adoptând recomandări relative la radiocomunicații.
79. (2) Atribuțiile precise ale Sectorului radiocomunicațiilor și ale Sectorului standardizării telecomunicațiilor trebuie să fie reexaminate, în permanență, în strânsă colaborare, în ceea ce privește problemele care interesează ambele sectoare, conform dispozițiilor pertinente ale convenției. O coordonare strânsă este asigurată între sectoarele radiocomunicațiilor, al standardizării telecomunicațiilor și al dezvoltării telecomunicațiilor.
80. 2. Funcționarea Sectorului radiocomunicațiilor este asigurată prin:
81. a) conferințe mondiale și regionale ale radiocomunicațiilor;
82. b) Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor;
83. c) adunările radiocomunicațiilor, care sunt asociate conferințelor mondiale ale radiocomunicațiilor;
84. d) comisii de studii;
85. e) Biroul radiocomunicațiilor, condus de un director ales.
86. 3. Sectorul radiocomunicațiilor are ca membri:
87. a) de drept, administrațiile tuturor membrilor uniunii;
88. b) oricare entitate sau organizație autorizată conform dispozițiilor pertinente ale convenției.
Articolul 13
Conferințele radiocomunicațiilor și adunările radiocomunicațiilor
89. 1. O conferință mondială a radiocomunicațiilor poate proceda la o revizie parțială sau, în mod excepțional, totală a Regulamentului radiocomunicațiilor și poate trata oricare altă problemă de interes mondial ce revine competenței sale și are legătură cu ordinea sa de zi. Celelalte funcții ale acestei conferințe sunt enunțate în convenție.
90. 2. Conferințele mondiale ale radiocomunicațiilor sunt convocate, în mod normal, la fiecare 2 ani; totuși, conform dispozițiilor pertinente ale convenției, o asemenea conferință poate să nu fie convocată sau poate să fie convocată o conferință adițională.
91. 3. Adunările radiocomunicațiilor sunt, de asemenea, convocate în mod normal la fiecare 2 ani și sunt asociate în timp și loc cu conferințele mondiale ale radiocomunicațiilor, astfel încât să se amelioreze eficiența și productivitatea Sectorului radiocomunicațiilor. Adunările radiocomunicațiilor stabilesc bazele tehnice necesare lucrărilor conferințelor mondiale ale radiocomunicațiilor și dau curs tuturor solicitărilor acestor conferințe; funcțiile lor sunt enunțate în convenție.
92. 4. Deciziile conferințelor mondiale ale radiocomunicațiilor, ale adunărilor radiocomunicațiilor și ale conferințelor regionale ale radiocomunicațiilor trebuie să fie, în toate cazurile, conforme dispozițiilor prezentei Constituții și ale convenției. Deciziile adunărilor radiocomunicațiilor sau ale conferințelor regionale ale radiocomunicațiilor trebuie să fie, de asemenea, în toate cazurile, conforme dispozițiilor Regulamentului radiocomunicațiilor. Atunci când ele adoptă rezoluții și decizii, conferințele trebuie să țină seama de repercusiunile financiare previzibile și să evite să adopte rezoluții și decizii susceptibile să antreneze depășirea limitelor superioare ale creditelor fixate de către Conferința plenipotențiarilor.
Articolul 14
Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor
93. 1. Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor este compus din membri aleși, perfect calificați în domeniul radiocomunicațiilor, și care posedă o experiență practică în materie de asigurare și utilizare a frecvențelor. Fiecare membru trebuie să fie la curent cu condițiile geografice, economice și demografice ale unei anumite regiuni a lumii. Membrii își exercită funcțiile lor în serviciul uniunii în mod independent și pe timp parțial.
94. 2. Funcțiile Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor sunt:
95. a) să aprobe regulile de procedură, care includ criterii tehnice, conforme cu Regulamentul radiocomunicațiilor și deciziile conferințelor de radiocomunicații competente. Aceste reguli de procedură sunt utilizate de către directori și birou în aplicarea Regulamentului radiocomunicațiilor pentru a înregistra asignările de frecvențe făcute de către membri. Aceste reguli pot face obiectul comentariilor din partea administrațiilor și în cazul unui dezacord ce persistă, problema este supusă unei viitoare conferințe mondiale a radiocomunicațiilor;
96. b) să examineze orice altă problemă care nu a putut fi rezolvată prin aplicarea regulilor de procedură sus-menționate;
97. c) să execute toate sarcinile adiționale referitoare la asignarea și utilizarea frecvențelor, cum este indicat la nr. 78 al prezentei Constituții, conform procedurilor prevăzute de Regulamentul radiocomunicațiilor, prescrise de o conferință competentă sau de către Consiliu, cu consimțământul majorității membrilor uniunii, în vederea pregătirii unei asemenea conferințe sau la îndeplinirea deciziilor sale.
98. 3. (1) Membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor, îndeplinindu-și funcțiile lor în cadrul Comitetului, nu reprezintă statul lor membru, nici o regiune, ci sunt învestiți cu o funcție publică internațională. În particular, fiecare membru al Comitetului trebuie să se abțină să participe la deciziile care privesc direct administrația sa.
99. (2) Nici un membru al Comitetului nu trebuie, în ceea ce privește exercitarea funcției sale în serviciul uniunii, să ceară sau să primească instrucțiuni de la nici un guvern sau de ia nici un membru al unui guvern oarecare, de la nici o organizație sau persoană publică sau particulară. Membrii trebuie să se abțină să ia orice măsură sau să se asocieze la orice decizie care ar putea fi incompatibilă eu statutul lor, așa cum el este definit la nr. 98 de mai sus.
100. (3) Fiecare membru trebuie să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor membrilor Comitetului și să se abțină de a căuta să Ie influențeze în exercitarea funcțiilor sale în cadrul Comitetului.
101. 4. Metodele de lucru ale Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor sunt definite în convenție.
Articolul 15
Comisiile de studii ale radiocomunicațiilor
102. Funcțiile comisiilor de studii ale radiocomunicațiilor sunt anunțate în convenție.
Articolul 15
Biroul radiocomunicațiilor
103. Funcțiile biroul radiocomunicațiilor sunt enunțate în convenție.
Capitolul III
Sectorul standardizării telecomunicațiilor
Articolul 17
Funcții și structură
104. 1(1) Funcțiile Sectorului standardizării telecomunicațiilor constau în a răspunde deplin obiectului uniunii privitor la standardizarea telecomunicațiilor, așa cum este el enunțat la art, 1 al prezentei Constituții, efectuând studii asupra problemelor tehnice, de exploatare și de tarifare, și adoptând recomandări privitoare la acest subiect, în vederea standardizării telecomunicațiilor la scară mondială.
105. (2) Atribuțiile precise ale Sectorului standardizării telecomunicațiilor și ale Sectorului radiocomunicațiilor trebuie să fie reexaminate în permanență, în strânsă colaborare, în ceea ce privește problemele ce interesează cele două sectoare, conform dispozițiilor adecvate ale convenției. O coordonare strânsă trebuie să fie asigurată între sectoarele radiocomunicațiilor, al standardizării telecomunicațiilor și al dezvoltării telecomunicațiilor.
106. 2. Funcționarea Sectorului standardizării telecomunicațiilor este asigurată prin:
107. a) conferințe mondiale de standardizare a telecomunicațiilor;
108. b) comisiile de studii ale standardizării telecomunicațiilor;
109. c) Biroul standardizării telecomunicațiilor, condus de un director ales,
110. 3. Sectorul standardizării telecomunicațiilor are ca membri:
111. a) de drept, administrațiile tuturor membrilor uniunii;
112. b) oricare entitate sau organizație agreată în conformitate cu dispozițiile pertinente ale convenției
Articolul 18
Conferințele mondiale de standardizare a telecomunicațiilor
113. 1. Rolul conferințelor mondiale de standardizare a telecomunicațiilor este definit în convenție,
114. 2. Conferințele mondiale de standardizare a telecomunicațiilor sunt convocate la fiecare 4 ani; totuși, o conferință adițională poate fi organizată conform dispozițiilor corespunzătoare ale convenției.
115. 3. Deciziile conferințelor mondiale de standardizare a telecomunicațiilor trebuie să fie, în toate cazurile, conforme dispozițiilor prezentei Constituții, ale convenției și ale regulamentelor administrative. Când ele adoptă rezoluții și decizii, conferințele trebuie să țină seama de repercusiunile financiare previzibile și să evite adoptarea de rezoluții și decizii susceptibile să antreneze depășirea limitelor superioare ale creditelor fixate de Conferința plenipotențiarilor.
Articolul 19
Comisiile de studii ale standardizării telecomunicațiilor
116. Funcțiile comisiilor de studii ale standardizării telecomunicațiilor sunt enunțate în convenție.
Articolul 20
Biroul standardizării telecomunicațiilor
117. Funcțiile directorului Biroului standardizării telecomunicațiilor sunt enunțate în convenție.
Capitolul IV
Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor
Articolul 21
Funcții și structuri
118. 1. Funcțiile Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor constau în a răspunde obiectului uniunii, așa cum este enunțat la art. 1 al prezentei Constituții, și să se achite, în limitele sferei sale de competență specifice, de dubla responsabilitate a uniunii în calitate de instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite și agent executiv pentru punerea în practică a proiectelor în cadrul sistemului de dezvoltare al Națiunilor Unite sau al altor aranjamente de finanțare, în scopul de a facilita și de a ameliora dezvoltarea telecomunicațiilor, oferind, organizând și coordonând activitățile de cooperare și asistență tehnică.
119. Activitățile sectoarelor radiocomunicațiilor, ale standardizării telecomunicațiilor și ale dezvoltării telecomunicațiilor fac obiectul unei strânse colaborări în ceea ce privește problemele referitoare la dezvoltare, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale prezentei Constituții.
120. 2. În cadrul sus-menționat, funcțiile specifice ale Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor sunt:
121. a) să crească sensibilitatea celor care decid asupra rolului important al telecomunicațiilor în programele naționale de dezvoltare economică și socială și să furnizeze informații și sugestii asupra opțiunilor posibile în materie de politică generală și de structură.
122. b) să încurajeze dezvoltarea, expansiunea și exploatarea rețelelor și serviciilor de telecomunicații, mai ales în țările în curs de dezvoltare, ținând cont de activitățile altor organe de același fel, întărind mijloacele de dezvoltare a resurselor umane, de planificare, de gestiune, de mobilizare a resurselor și de cercetare-dezvoltare;
123. c) să stimuleze dezvoltarea telecomunicațiilor prin cooperare cu organizațiile regionale de telecomunicații și cu instituțiile mondiale și regionale de finai are a dezvoltării, urmărind stadiul de derulare a proiectelor reținute în programul său de dezvoltare în scopul de a urmări punerea lor corectă în practică;
124. d) să favorizeze mobilizarea resurselor pentru a realiza o asistență țarilor în curs de dezvoltare, încurajând instituirea de linii de credit preferențiale și favorabile și cooperând cu organismele de finanțare și de dezvoltare internaționale și regionale;
125. e) să promoveze și să coordoneze programe ce permit accelerarea transferului de tehnologii corespunzătoare în favoarea țărilor în curs de dezvoltare, ținând cont de evoluția și de modificările ce se produc în rețelele țărilor dezvoltate;
126. f) să încurajeze participarea industriei la dezvoltarea telecomunicațiilor în țările în curs de dezvoltare și să dea sugestii privitoare la transferul tehnologiilor corespunzătoare;
127. g) să dea avize, să efectueze sau să sponsorizeze studii, dacă este cazul, asupra problemelor tehnice, economice, de finanțare, de gestiune, de reglementare și de politică generală, inclusiv studii asupra proiectelor specifice în domeniul telecomunicațiilor;
128. h) să colaboreze cu celelalte sectoare, cu Secretariatul general și celelalte organe interesate, pentru a elabora un plan global pentru rețelele internaționale și regionale de telecomunicații, astfel încât să faciliteze coordonarea dezvoltării lor în vederea prestării de servicii de telecomunicații;
129. i) să se intereseze, în mod deosebit, în exercitarea funcțiilor citate mai sus, de cerințele țărilor mai puțin avansate.
130. 3. Funcționarea Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor este asigurată prin:
131. a) conferințe mondiale și regionale de dezvoltare a telecomunicațiilor;
132. b) comisii de studii ale dezvoltării telecomunicațiilor;
133. c) Biroul de dezvoltare a telecomunicațiilor, condus de un director ales.
134. 4. Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor - are ca membri:
135. a) de drept, administrațiile tuturor membrilor uniunii;
136. b) orice entitate sau organizație acceptată conform dispozițiilor pertinente ale convenției;
Articolul 22
Conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor
137. 1. Conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor constituie un cadru de discuție unde simt examinate probleme, proiecte și programe ce interesează dezvoltarea telecomunicațiilor și unde sunt date orientări Biroului de dezvoltare a telecomunicațiilor.
138. 2. Conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor cuprind:
139. a) conferințe mondiale de dezvoltare a telecomunicațiilor;
140. b) conferințe regionale de dezvoltare a telecomunicațiilor.
141. 3. Între două conferințe ale plenipotențiarilor se ține o conferință mondială de dezvoltare a telecomunicațiilor și, în funcție de resurse și priorități, conferințe regionale de dezvoltare a telecomunicațiilor.
142. 4. Conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor nu elaborează acte finale. Concluziile lor iau forma unor rezoluții, decizii, recomandări sau rapoarte. Aceste concluzii trebuie să fie, în orice caz, conforme cu dispozițiile prezentei Constituții, ale convenției și ale regulamentelor administrative. Atunci când ele adoptă rezoluții și decizii, conferințele trebuie să țină cont de repercusiunile financiare previzibile și ar trebui să evite să adopte rezoluții și decizii susceptibile să antreneze depășirea limitelor superioare ale creditelor fixate de către Conferința plenipotențiarilor.
143. 5. Rolul conferințelor de dezvoltare a telecomunicațiilor esle definit în convenție.
Articolul 23
Comisiile de studii ale dezvoltării telecomunicațiilor
144. Funcțiile comisiilor de studii ale dezvoltării telecomunicațiilor sunt enunțate în convenție.
Articolul 24
Biroul de dezvoltare a telecomunicațiilor
145. Funcțiile directorului Biroului de dezvoltare a telecomunicațiilor sunt enunțate în convenție.
Capitolul V
Alte dispoziții referitoare la funcționarea uniunii
Articolul 25
Conferințe mondiale ale telecomunicațiilor internaționale
146 1. O conferință mondială a telecomunicațiilor internaționale poate să procedeze la o revizuire parțială sau, în mod excepțional, totală a Regulamentului telecomunicațiilor internaționale și să trateze oricare altă problemă cu caracter mondial care depinde de competența sa sau care se referă la ordinea sa de zi.
147. 2. Deciziile conferințelor mondiale ale telecomunicațiilor internaționale sunt, în toate cazurile, conforme cu dispozițiile prezentei Constituții și ale convenției. La adoptarea rezoluțiilor și deciziilor, conferințele trebuie să țină seama de repercusiunile financiare previzibile și ar trebui să evite să adopte acele rezoluții și decizii care pot antrena depășirea limitelor superioare ale creditelor fixate de Conferința plenipotențiarilor.
Articolul 26
Comitetul de coordonare
148. 1. Comitetul de coordonare este compus din secretarul general, vicesecretarul general și directorii celor trei birouri. El este prezidat de secretarul general, sau, în absența sa de vicesecretarul general.
149. 2. Comitetul de coordonare își asumă funcțiile unei echipe de gestionare internă care sprijină secretarul general și îi furnizează un ajutor practic pentru toate - problemele ce privesc administrația, finanțele, sistemele de informare și cooperarea tehnică, care nu sunt exclusiv de competența unui anumit sector sau a Secretariatului general, ca și în domeniile relațiilor externe și de informare publică. La examinarea acestor probleme, Comitetul ține în întregime cont de dispozițiile prezentei Constituții, ale convenției, de deciziile Consiliului și de interesele uniunii în întregime.
Articolul 27
Funcționarii aleși și personalul uniunii
150. 1. (1) În îndeplinirea funcțiilor lor, funcționarii aleși, precum și personalul uniunii trebuie să nu solicite și să nu accepte instrucțiuni ale nici unui guvern sau ale unei autorități exterioare uniunii. Ei trebuie să se abțină de la orice act incompatibil cu situația lor de funcționari internaționali.
151. (2) Fiecare membru trebuie să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor acestor funcționari aleși și ale personalului uniunii și să se abțină să-i influențeze în îndeplinirea sarcinilor lor.
152. (3) În afara funcțiilor lor, funcționarii aleși, precum și personalul uniunii nu trebuie să aibă o participare, nici interese financiare, de orice natură ar fi, într-o întreprindere oarecare ce se ocupă de telecomunicații. Totuși, expresia interese financiare nu trebuie să fie interpretată ca opunându-se continuării vărsămintelor pentru pensie datorită unei slujbe sau unor servicii anterioare.
153. (4) Pentru a garanta o funcționare eficientă a uniunii, oricare membru al cărui cetățean a fost ales secretar general, vicesecretar general, sau director al unui birou trebuie, în măsura în care este posibil, să se abțină să recheme între două conferințe ale plenipotențiarilor pe acest cetățean.
154 2. Considerentul dominant în recrutarea și fixarea condițiilor de lucru ale personalului trebuie să fie necesitatea de a asigura uniunii serviciile unor persoane care posedă cele mai înalte calități de eficiență, de competență și de integritate. Importanța unei recrutări efectuate pe o bază geografică cât mai largă posibil trebuie să fie luată în considerare în mod corespunzător.
Articolul 28
Finanțele uniunii
155. 1. Cheltuielile uniunii cuprind cheltuieli aferente:
156. a) Consiliului;
157. b) Secretariatului general și secretariatului uniunii;
158. c) conferințelor plenipotențiarilor și conferințelor mondiale ale telecomunicații internaționale.
159. 2. Cheltuielile uniunii sunt acoperite prin contribuțiile membrilor săi și ale entităților și organizațiilor admise să participe la activitățile uniunii conform dispozițiilor pertinente ale convenției. Aceste contribuții sunt determinate în funcție de numărul de unități care corespund clasei de contribuție, aleasă de fiecare membru și de fiecare entitate sau organizație acceptată conform dispozițiilor pertinente ale convenției.
160. 3. (1) Membrii își aleg în mod liber clasa de contribuție, potrivit căreia înțeleg să participe la cheltuielile uniunii.
161. (2) Această alegere este efectuată în cele 6 luni ce urmează de la sfârșitul unei conferințe a plenipotențiarilor, conform tabloului claselor de contribuție indicate în convenție.
162. (3) Dacă o conferință a plenipotențiarilor adoptă un amendament la tabloul claselor de contribuție care figurează în convenție, secretarul general informează fiecare membru despre data intrării în vigoare a amendamentului. Fiecare membru informează secretarul general, în termen de 6 luni ce urmează datei acestei comunicări, despre clasa de contribuție pe care a ales-o conform tabloului în vigoare modificat.
163. (4) Clasa de contribuție aleasă de fiecare membru, în conformitate cu nr. 161 sau 162 de mai sus, este aplicabilă doar începând de la 1 ianuarie ce urmează după un an, socotind de la expirarea perioadei de 6 luni vizată la nr, 161 sau 162 de mai sus.
164. 4. Membrii care nu și-au făcut cunoscută decizia lor în intervalul de timp specificat la nr. 161 și, respectiv, 162 de mai sus își păstrează clasa de contribuție pe care ei au ales-o anterior.
165. 5. Clasa de contribuție aleasă de către un membru nu poate fi redusă decât în conformitate cu nr. 161, 162 și 163 de mai sus. Totuși, în circumstanțe excepționale, cum sunt catastrofele naturale, ce necesită lansarea de programe de ajutor internațional, Consiliul poate autoriza o reducere a numărului de unități de contribuție, dacă un membru face această cerere și furnizează proba că nu mai poate să mențină contribuția sa în clasa aleasă inițial.
166. 6. De asemenea, membrii pot, cu aprobarea Consiliului, să aleagă o clasă de contribuție inferioară celei pe care au ales-o conform nr. 161 de mai sus, dacă poziția lor privind contribuția, începând de la data fixată la nr. 163 de mai sus pentru o nouă perioadă de contribuție, este sensibil mai puțin bună decât ultima lor poziție anterioară.
167. 7. Cheltuielile conferințelor regionale vizate la nr. 43 al prezentei Constituții sunt în sarcina tuturor membrilor regiunii respective, conform clasei de contribuție a acestora și, pe aceeași bază, a acelor membri ai altor regiuni care, dacă este cazul, au participat la astfel de conferințe.
168. 8. Membrii, entitățile și organizațiile vizate la nr. 159 de mai sus plătesc în avans partea lor de contribuție anuală, calculată după bugetul bienal aprobat de Consiliu și ținând cont de modificările pe care acesta le-ar putea adopta.
169. 9. Un membru în întârziere cu plățile sale către uniune pierde dreptul de vot definit la nr. 27 și 28 ale prezentei Constituții când cuantumul restanțelor sale este egal sau superior cuantumului contribuțiilor pe care acest membru le are de plătit pentru ultimii 2 ani.
170. 10. Dispozițiile specifice care reglementează contribuțiile financiare ale entităților și organizațiilor vizate la nr. 159 de mai sus și ale altor organizații internaționale se găsesc în convenție.
Articolul 29
Limbile
171. 1. (1) Uniunea are ca limbi oficiale și de lucru: engleza, araba, chineza, spaniola, franceza și rusa.
172. (2) Aceste limbi sunt utilizate în conformitate cu deciziile pertinente ale Conferinței plenipotențiarilor, pentru stabilirea și publicarea documentelor și textelor uniunii, în versiuni echivalente ca formă și conținut, precum și pentru o interpretare reciprocă în timpul conferințelor și reuniunilor uniunii.
173. (3) În caz de divergență sau de contestare, prevalează textul în limba franceză.
174. 2. Dacă toți participanții la o conferință sau la o reuniune convin la această procedură, dezbaterile pot avea loc într-un număr de limbi inferior celui menționat mai sus.
Articolul 30
Sediul uniunii
175. Uniunea are sediul la Geneva.
Articolul 31
Capacitatea juridică a uniunii
176. Uniunea se bucură pe teritoriul fiecăruia dintre membrii săi de capacitatea juridică care îi este necesară pentru exercitarea funcțiilor și atingerea obiectivelor sale.
Articolul 32
Regulamentul interior al conferințelor și al altor reuniuni
177. 1. Pentru organizarea lucrărilor lor și conducerea dezbaterilor, conferințele și reuniunile uniunii aplică regulamentul interior care este prevăzut în convenție.
178. 2. Conferințele și Consiliul pot adopta reguli pe care le consideră indispensabile, care completează pe cele ale regulamentului interior. Totodată, aceste reguli complementare trebuie să fie compatibile cu dispozițiile prezentei Constituții și ale convenției; dacă este cazul, unor reguli complementare, adoptate de către convenție, ele sunt publicate ca documente ale acestora din urmă.
Capitolul VI
Dispoziții generale referitoare la telecomunicații
Articolul 33
Dreptul publicului de a utiliza serviciul internațional de telecomunicații
179. Membrii recunosc publicului dreptul de a coresponda prin intermediul serviciului internațional de corespondență publică. Serviciile; taxele și garanțiile sunt aceleași pentru toți utilizatorii, în fiecare categorie de corespondență, fără prioritate sau vreo preferință oarecare,
Articolul 34
Oprirea telecomunicațiilor
180. 1. Membrii își rezervă dreptul de a opri transmiterea oricărei telegrame particulare care ar părea periculoasă pentru securitatea statului sau contrară legilor sale, ordinii publice sau bunelor moravuri, cu obligația de a aviza imediat oficiul de origine despre oprirea telegramei în întregime sau a unei părți oarecare a acesteia, cu excepția cazului când această notificare ar părea periculoasă pentru securitatea statului.
181. 2. Membrii își rezervă, de asemenea, dreptul de a întrerupe orice altă telecomunicație particulară care poate părea periculoasă pentru securitatea statului sau contrară legilor sale, ordinii publice sau bunelor moravuri,
Articolul 35
Suspendarea serviciului
182. Fiecare membru își rezervă dreptul de â suspenda serviciul internațional de telecomunicații, fie într-un mod general, fie numai pentru anumite relații sau pentru anumite feluri de corespondență de plecare, de sosire sau de tranzit, cu obligația pentru el de a aviza imediat pe fiecare dintre ceilalți membri prin intermediul secretarului general.
Articolul 36
Responsabilitate
183. Membrii nu acceptă nici o responsabilitate cu privire la utilizatorii serviciilor internaționale de telecomunicații, mai ales în ceea ce privește reclamațiile făcute pentru a obține despăgubiri și interese.
Articolul 37
Secretul telecomunicațiilor
184. 1. Membrii se angajează să ia toate măsurile posibile, compatibile cu sistemul de telecomunicații utilizat, în vederea asigurării secretului corespondențelor internaționale.
185. 2. Totuși ei își rezervă dreptul de a comunica aceste corespondențe autorităților competente, în scopul de a asigura aplicarea legislației lor naționale sau pentru executarea convențiilor internaționale la care sunt parte.
Articolul 38
Stabilirea, exploatarea și apărarea căilor și instalațiilor de telecomunicații
186. 1. Membrii își iau toate măsurile utile în vederea stabilirii, în cele mai bune condiții tehnice, a căilor și" instalațiilor necesare pentru asigurarea schimbului rapid și neîntrerupt al telecomunicațiilor internaționale.
187. 2. Pe cât este posibil, aceste căi și instalații trebuie să fie exploatate după metodele și procedurile pe care experiența practică a exploatării le-a arătat ca fiind cele mai bune, să fie întreținute în stare bună de utilizare și menținute la nivelul progreselor științifice și tehnice.
188. 3. Membrii asigură apărarea acestor căi și instalații în limitele jurisdicției lor.
189. 4. În afară de aranjamentele particulare care stabilesc alte condiții, toți membrii iau măsurile necesare pentru a asigura întreținerea acestor secțiuni de circuite internaționale de telecomunicații care sunt cuprinse în limitele controlului lor.
Articolul 39
Notificarea contravențiilor
190. în scopul facilitării aplicării dispozițiilor art. 6 al prezentei Constituții, membrii, se angajează să se informeze reciproc despre contravențiile la dispozițiile prezentei Constituții, ale convenției și ale regulamentelor administrative.
Articolul 40
Prioritatea telecomunicațiilor referitoare la securitatea vieții omenești
191. Serviciile internaționale de telecomunicații trebuie să acorde prioritate absolută tuturor telecomunicațiilor referitoare la securitatea vieții omenești pe mare, pe pământ, în aer și în spațiul extraatmosferic, precum și telecomunicațiilor epidemiologice de urgență excepțională ale Organizației Mondiale a Sănătății.
Articolul 41
Prioritatea telecomunicațiilor de stat
192. Sub rezerva dispozițiilor art. 40 și 46, ale prezentei Constituții, telecomunicațiile de stat (a se vedea anexa la prezenta Constituție, nr. 1014) se bucură de un drept de prioritate asupra celorlalte telecomunicații, în măsura în care este posibil, atunci când cererea este făcută în mod distinct de cel interesat.
Articolul 42
Aranjamente particulare
193. Membrii își rezervă, pentru ei înșiși, pentru exploatările recunoscute de ei și pentru alte exploatări corespunzător autorizate în acest scop, dreptul de a încheia aranjamente particulare asupra problemelor de telecomunicații care nu interesează totalitatea membrilor. Totuși, aceste aranjamente nu trebuie să fie contrare dispozițiilor prezentei - Constituții, ale convenției sau ale regulamentelor administrative în ceea ce privește perturbațiile prejudiciabile pe care punerea lor în aplicare ar fi susceptibilă să le cauzeze serviciilor de radiocomunicații ale altor membri și, în general, în ceea ce privește prejudiciile tehnice pe care această punere în aplicare ar putea-o cauza la exploatarea altor servicii de telecomunicații ale celorlalți membri.
Articolul 43
Conferințe regionale, aranjamente regionale, organizații regionale
194. Membrii își rezervă dreptul de a ține conferințe regionale, de a încheia aranjamente regionale si de. a crea organizații regionale, în vederea rezolvării problemelor de telecomunicații susceptibile de a fi tratate pe plan regional. Aranjamentele regionale nu trebuie să fie în contradicție cu prezenta Constituție sau cu convenția.
Capitolul VII
Dispoziții speciale referitoare la radiocomunicații
Articolul 44
Utilizarea spectrului de frecvențe radioelectrice și a orbitei sateliților geostaționari
195. 1. Membrii fac eforturi să limiteze numărul de frecvențe și porțiunea de spectru folosit la minimul indispensabil pentru a asigura de o manieră satisfăcătoare funcționarea serviciilor necesare. În acest scop, ei se străduiesc să aplice, în termenele cele mai scurte, ultimele perfecționări ale tehnicii.
196. 2. În timpul utilizării benzilor de frecvență pentru radiocomunicații, membrii țin seama de faptul că frecvențele și orbita sateliților geostaționari sunt resurse naturale limitate, care trebuie să fie utilizate într-un mod rațional, eficient și economic, conform dispozițiilor Regulamentului radiocomunicațiilor, în scopul de a permite un acces echitabil la această orbită și la aceste frecvențe diferitelor țări sau grupuri de țări, potrivit cerințelor speciale ale țărilor în curs de dezvoltare și ale situației geografice a unor țări.
Articolul 45
Perturbații prejudiciabile
197. 1. Toate stațiile, oricare ar fi scopul lor, trebuie să fie instalate și exploatate astfel încât să nu producă perturbații prejudiciabile comunicațiilor sau serviciilor radioelectrice ale altor membri, ale exploatărilor cunoscute și ale altor exploatări corespunzător autorizate să asigure un serviciu de radiocomunicații și care funcționează în conformitate cu dispozițiile Regulamentului radiocomunicațiilor.
198. 2. Fiecare membru se angajează să ceară exploatărilor recunoscute de el și altor exploatări, corespunzător autorizate în acest scop, respectarea prescripțiilor de la nr. 197 de mai sus.
199. 3. În plus, membrii recunosc necesitatea de a lua măsurile posibile să împiedice ca funcționarea aparatelor și instalațiilor electrice de toate felurile să nu cauzeze perturbații prejudiciabile comunicațiilor sau serviciilor radioelectrice vizate la nr. 197 de mai sus.
Articolul 46
Apelări și mesaje de primejdie
200. Stațiile de radiocomunicații sunt obligate să accepte cu prioritate absolută apelurile și mesajele de primejdie, oricare ar fi proveniența lor să răspundă la aceste mesaje și să le dea imediat urmarea pe care ele o reclamă.
Articolul 47
Semnale de primejdie, de urgență, de securitate sau de identificare greșită sau înșelătoare
201. Membrii se angajează să ia măsurile utile pentru a reprima transmiterea sau punerea în circulație de semnale de primejdie, de urgență, de securitate sau de identificare greșită sau înșelătoare și să colaboreze în vederea localizării și identificării stațiilor sub jurisdicția lor care emit asemenea semnale.
Articolul 48
Instalațiile serviciilor de apărare națională
202. 1. Membrii își păstrează întreaga lor libertate în ceea ce privește instalațiile radioelectrice militare.
203. 2. Totuși, aceste instalații trebuie, pe cât posibil, să respecte dispozițiile regulamentare referitoare la ajutorul ce se acordă în caz de pericol și la măsurile de luat pentru a împiedica perturbațiile prejudiciabile, precum și prescripțiile regulamentelor administrative privind tipurile de emisie și frecvențele de folosit după felul serviciului pe care ele îl asigură.
204. 3. în plus, când aceste instalații participă la serviciile de corespondență publică sau la alte servicii determinate de către regulamentele administrative, ele trebuie să se conformeze, în general, prescripțiilor regulamentare aplicabile acestor servicii.
Capitolul VIII
Relații cu Organizația Națiunilor Unite, alte organizații internaționale și cu statele care nu sunt membre
Articolul 49
Relațiile cu Organizația Națiunilor Unite
205. Relațiile dintre Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor sunt definite în acordul încheiat între aceste două organizații.
Articolul 50
Relații cu alte organizații internaționale
206. În scopul de a ajuta la realizarea unei coordonări internaționale complete în domeniul telecomunicațiilor^ uniunea colaborează cu organizațiile internaționale care au interese și activități conexe.
Articolul 51
Relații cu statele care nu sunt membre
207 Toți membrii își rezervă, pentru ei înșiși și pentru exploatările recunoscute, dreptul de a fixa condițiile în care ei admit telecomunicațiile schimbate cu un stat care nu este membru al uniunii. Dacă o telecomunicație originară dintr-un asemenea stat este acceptată de către un membru, ea trebuie să fie transmisă și, atât timp cât ia căile de telecomunicații ale unui membru, îi- sunt aplicate dispozițiile obligatorii ale prezentei Constituții, ale convenției și ale regulamentelor administrative, precum și taxele normale.
Capitolul IX
Dispoziții finale
Articolul 52
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
208. 1. Prezenta Constituție și convenția sunt ratificate, acceptate sau aprobate simultan de oricare membru semnatar, conform regulilor sale constituționale, sub forma unui instrument unic. Acest instrument este depus, în cel mai scurt timp posibil, la secretarul general. Secretarul general informează membrii despre depunerea fiecărui instrument.
209. 2. (1) În timpul unei perioade de 2 ani, socotită de la data intrării în vigoare a prezentei Constituții și a convenției, oricare membru semnatar se bucură de drepturile conferite membrilor uniunii prin nr. 25 și 28 ale prezentei Constituții, chiar dacă el n-a depus instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare conform nr. 208 de mai sus.
210. (2) La expirarea unei perioade de 2 ani socotite de la data intrării în vigoare a prezentei Constituții și a convenției, un membru semnatar care n-a depus instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, conform nr. 208 de mai sus, nu mai are calitatea de a vota la nici o conferință a uniunii, la nici o sesiune a Consiliului, la nici o reuniune a sectoarelor uniunii, la nici o consultare prin corespondență; efectuată în conformitate cu dispozițiile prezentei Constituții și ale convenției, și aceasta atât timp cât acest instrument nu a fost depus. Drepturile acestui membru, altele decât dreptul de vot, nu sunt afectate.
211. 3. După intrarea în vigoare a prezentei Constituții și a convenției conform art. 58 al prezentei Constituții, un document de ratificare, de acceptare sau de refuz are efect la data depunerii lui la secretarul general.
Articolul 53
Aderarea
212. 1. Un membru, care nu a semnat prezenta Constituție și convenția, sub rezerva dispozițiilor art. 2 al prezentei Constituții, oricare alt stat menționat în acest articol poate adera în orice moment la prezenta Constituție și la convenție. Această aderare se efectuează simultan, sub forma unui instrument unic ce acoperă, totodată, Constituția și convenția.
213. 2. Instrumentul de aderare este depus la secretarul general, care notifică membrilor depunerea fiecărui instrument de aderare, de îndată ce l-a primit, și transmite fiecăruia dintre ei o copie autentificată a acestuia.
214. 3. După intrarea în vigoare a prezentei Constituții și a convenției conform art. 58 al prezentei constituții, un instrument de aderare capătă efect la data depunerii la secretarul general, doar dacă instrumentul respectiv nu prevede altfel.
Articolul 54
Regulamentele administrative
215. 1. Regulamentele administrative, așa cum sunt specificate în art. 4 al prezentei Constituții, sunt instrumente internaționale care obligă și trebuie să fie conforme cu dispozițiile prezentei Constituții și ale convenției.
216. 2. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei Constituții și a convenției sau aderarea la aceste instrumente, în conformitate cu art. 52 și 53 ale prezentei Constituții, implică, de asemenea, un consimțământ în a fi legat de regulamentele administrative adoptate de către conferințele mondiale competente înaintea datei semnării prezentei Constituții și a convenției. Acest consimțământ este înțeles ținând seama de orice rezervă făcută în momentul semnării regulamentelor respective sau de orice revizuire a acestora din urmă și în măsura în care ea este menținută în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
217. 3. Revizuirile regulamentelor administrative, parțiale sau totale, adoptate după data sus-menționată, se aplică provizoriu, în ceea ce privește toți membrii care au semnat aceste revizuiri, în măsura autorizată de dreptul lor național. Această aplicare provizorie capătă efect la data sau datele care sunt menționate, ținând seama de eventualele rezerve care au fost făcute în timpul semnării acestor revizuiri.
218. 4. Această aplicare provizorie continuă:
219. a) până când membrul notifică secretarului general consimțământul său de a fi legat de o asemenea revizuire și indică, dacă este necesar, în ce măsură își menține orice rezervă făcută cu privire la această revizuire la semnarea acestei sau
220. b) timp de 60 de zile după primirea de către secretarul general a notificării membrului ce-l informează că el nu consimte să fie legat de o asemenea revizuire.
221. 5. Dacă secretarul general nu a primit, în virtutea nr. 219 sau 220 de mai sus, nici o notificare a unui membru care a semnat o asemenea revizuire, după expirarea unui interval de timp de 36 de luni socotite de la data sau datele care sunt indicate pentru începerea aplicării provizorii, acest membru este considerat că a consimțit să fie legat de revizuire, ținând seama de orice rezervă pe care el ar fi putut să o facă în legătură cu această revizuire, la semnarea acesteia.
222. 6. Oricare membru al uniunii care nu a semnat o asemenea revizuire a regulamentelor administrative, parțială sau totală, adoptată după data stipulată la nr. 216 de mai sus, se angajează să notifice prompt secretarului general consimțământul său ca fiind legat de această revizuire. Dacă nici o notificare nu a fost primită de secretarul general provenind de la acest membru înaintea expirării termenului stipulat la nr. 221 de mai sus, acest membru este considerat că a consimțit să fie legat de o asemenea revizuire.
223. 7. Secretarul general informează prompt membrii despre orice notificare primită în virtutea prezentului articol.
Articolul 55
Dispoziții pentru amendarea prezentei Constituții
224. 1. Oricare membru al uniunii poate propune orice amendament la prezenta Constituție. O asemenea propunere trebuie, pentru a putea să fie transmisă tuturor membrilor uniunii și să fie examinată de către ei în timp util, să parvină secretarului general cel mai târziu 8 luni înaintea datei fixate pentru începerea Conferinței plenipotențiarilor. Secretarul general transmite cât de rapid posibil și cel mai târziu cu 6 luni înaintea acestei date această propunere tuturor membrilor uniunii.
225. 2. Orice propunere de modificare a unui amendament propus în conformitate cu nr. 224 de mai sus poate să fie prezentată, totuși, în orice moment de un membru al uniunii sau de delegația sa la Conferința plenipotențiarilor.
226. 3. Cvorumul cerut la orice ședință plenară a Conferinței plenipotențiarilor pentru examinarea oricărei propuneri de amendare a prezentei Constituții sau a oricărei modificări a unei asemenea propuneri este constituit din mai mult de jumătate din delegațiile acreditate la Conferința plenipotențiarilor.
227. 4. Pentru a fi adoptată, orice propunere de modificare a unui amendament propus, precum și propunerea de amendament, în totalitatea ei modificată sau nu, trebuie să fie aprobată la o ședință plenară de cel puțin două treimi din delegațiile acreditate la Conferința plenipotențiarilor și având drept de vot.
228. 5. Dispozițiile generale privind conferințele și regulamentul intern al conferințelor și al altor reuniuni ce figurează în convenție se aplică, dacă paragrafele precedente ale prezentului articol, care prevalează, nu dispun altfel,
229. 6. Toate amendamentele la prezenta Constituție adoptate de o conferință a plenipotențiarilor intră în vigoare la o dată fixată de conferință, în totalitatea lor și sub forma unui instrument de amendare unic, între membrii care vor fi depus, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta Constituție și la instrumentul de amendare. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea numai la o parte a acestui instrument de amendare este exclusă.
230. 7. Secretarul general comunică tuturor membrilor depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
231. 8. După intrarea în vigoare a oricărui instrument de amendare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea conform art. 52 și 53 ale prezentei Constituții se aplică Constituției amendate.
232. 9. După intrarea în vigoare a unui asemenea instrument de amendare, secretarul general îl înregistrează la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, conform dispozițiilor art. 102 al Cartei Națiunilor Unite. Dispozițiile nr. 241 al prezentei Constituții se aplică, de asemenea, oricărui instrument de amendare.
Articolul 56
Reglementarea diferendelor
233. 1. Membrii își pot reglementa diferendele asupra problemelor referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentei Constituții, a convenției sau a regulamentelor administrative prin negociere, pe cale diplomatică sau urmând procedurile stabilite prin tratatele bilaterale sau multilaterale încheiate între ei pentru reglementarea diferendelor internaționale sau prin orice altă metodă prin care ei ar putea să decidă de comun acord.
234. 2. În cazul când nici unul dintre aceste mijloace de reglementare nu ar fi adoptat, oricare membru, parte a unui diferend, poate recurge la arbitraj, conform procedurii definite în convenție.
235. 3. Protocolul facultativ privind regulamentul obligatoriu al diferendelor relative la prezenta Constituției la convenție și la regulamentele administrative se aplică între membrii care sunt părți la acest protocol.
Articolul 57
Denunțarea prezentei Constituții și a convenției
236. 1. Oricare membru care a ratificat, a acceptat sau a aprobat prezenta Constituție și convenția sau a aderat la ele are dreptul să le denunțe, într-un asemenea caz, prezenta Constituție și convenția sunt denunțate simultan sub forma unui instrument unic, printr-o notificare adresată secretarului general. Imediat după primirea acestei notificări, secretarul general informează despre aceasta pe ceilalți membri.
237. 2. O asemenea denunțare are efect Ia expirarea unei perioade de un an începând cu data la care secretarul general a primit notificarea.
Articolul 58
Intrarea în vigoare și probleme conexe
238. 1. Prezenta Constituție și convenția vor intra în vigoare la 1 iulie 1994 între membrii care vor avea depuse, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de aprobare sau de aderare.
239. 2. La data intrării în vigoare, specificată la nr. 238 de mai sus, prezenta Constituție și convenția vor abroga și vor înlocui, între părți, Convenția Internațională a Telecomunicațiilor de la Nairobi (1982).
240. 3. În conformitate cu dispozițiile art. 102 al Cartei Națiunilor Unite, secretarul general al uniunii va înregistra prezenta Constituție și convenția la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.
241. 4. Originalul prezentei Constituții și al convenției, redactat în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă, va rămâne depus în arhivele uniunii. Secretarul general va trimite în limbile cerute, fiecăruia dintre membrii semnatari, o copie certificată pentru conformitate.
242. 5. În caz de divergență între textele prezentei Constituții și ale convenției în diferitele limbi, prevalează textul în limba franceză.
În baza celor convenite, subsemnații plenipotențiari au semnat originalul Constituției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor și originalul Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor.
Făcute la Geneva la 22 decembrie 1992.
Anexă
Definirea unor termeni folosiți în prezenta Constituție, în convenție și în regulamentele administrative ale Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor
1001. La sfârșitul instrumentelor sus-menționate ale uniunii, termenii următori au sensul pe care îl dau definițiile următoare:
1002. Administrație - orice serviciu, sau departament guvernamental, responsabil de măsurile ce trebuie luate pentru a executa obligațiile Constituției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, ale Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor și ale regulamentelor administrative.
1003. Perturbație prejudiciabilă - perturbație care compromite funcționarea unui serviciu de radionavigație sau a altor servicii de securitate sau care le degradează în mod serios, întrerupe în mod repetat sau împiedică funcționarea unui serviciu de radiocomunicații utilizat conform Regulamentului radiocomunicațiilor.
1004. Corespondență publică - orice telecomunicație pe care oficiile sau stațiile, prin faptul că sunt puse la dispoziția publicului, trebuie să o accepte în scopul transmiterii ei.
1005. Delegație - ansamblul delegațiilor și eventual al reprezentanților consilierilor, atașaților sau interpreților trimiși de același membru. Fiecare membru este liber să alcătuiască delegația sa după cum îi convine. În particular, poate să includă în ea, printre alții, în calitate de delegați, consilieri sau atașați, persoane aparținând oricărei entități sau organizații agreate conform dispozițiilor pertinente ale convenției.
1006. Delegat - persoană trimisă de guvernul unui membru al uniunii la o conferință a plenipotențiarilor sau persoana care reprezintă guvernul sau administrația unui membru al uniunii la o conferință sau la o reuniune a uniunii.
1007. Exploatare - oricare particular, societate, întreprindere sau orice instituție guvernamentală care exploatează o instalație de telecomunicație destinată să asigure un serviciu de telecomunicații sau susceptibilă să cauzeze perturbații prejudiciabile unui asemenea serviciu.
1008. Exploatare recunoscută - orice exploatare corespunzând definiției de mai sus, care exploatează un serviciu de corespondență publică sau de radiodifuziune și căreia obligațiile prevăzute la art. 6 al Constituției îi sunt impuse de către membrul pe teritoriul căruia este instalat sediul social al acestei exploatări sau de către membrul care a autorizat această exploatare să stabilească și să exploateze un serviciu de telecomunicații pe teritoriul său.
1009. Radiocomunicații - telecomunicații prin unde radioelectrice.
1010. Serviciu de radiodifuziune - serviciu de radiocomunicații ale cărei emisiuni sunt destinate să fie recepționate direct de către public, în general. Acest serviciu poate să cuprindă emisiuni sonore, emisiuni de televiziune sau alte genuri de emisiune.
1011. Serviciu internațional de telecomunicații - prestare de telecomunicații între oficii sau stații de telecomunicații de orice natură situate în țări diferite sau care aparțin unor țări diferite.
1012. Telecomunicații - orice transmisie, emisie sau recepție de semne, semnale, scrieri, imagini, sunete sau informații de orice natură prin fir, radio, optic sau prin alte sisteme electromagnetice.
1013. Telegramă - scriere destinată să fie transmisă prin telegrafie în vederea remiterii sale destinatarului. Acest termen cuprinde, de asemenea, radiotelegrama, dacă nu există o specificație contrară.
1014. Telecomunicații de stat - telecomunicații care emană de la:
- șeful de stat;
- șeful de guvern sau membrii unui guvern;
- comandantul șef al forțelor militare, terestre, navale sau aeriene;
- agenți diplomatici sau consulari;
- secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, șefii organelor principale ale Națiunilor Unite;
- Curtea Internațională de Justiție sau răspunsuri la telecomunicațiile de stat menționate mai sus.
1015. Telegrame particulare - alte telegrame decât telegramele de stat sau de serviciu.
1016. Telegrafie - forma de telecomunicație în care informațiile transmise sunt destinate să fie înregistrate la sosire sub forma unui document grafic [2]; aceste informații pot, în anumite cazuri, să fie prezentate sub o altă formă sau înregistrate pentru o folosire ulterioară.
1017. Telefonie - forma de telecomunicație destinată în mod esențial schimbului de informații sub formă de vorbire.
Convenția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor [3]
Capitolul I
Funcționarea uniunii
Secțiunea 1
Articolul 1
Conferința plenipotențiarilor
1. 1.(1) Conferința plenipotențiarilor se reunește conform dispozițiilor corespunzătoare ale art. 8 al Constituției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (denumită în continuare Constituția).
2. (2) Dacă este practic posibil, locul precis și datele exacte ale unei conferințe a plenipotențiarilor sunt fixate de Conferința plenipotențiarilor precedentă; în caz contrar, acest loc și aceste date sunt determinate de Consiliu, cu acordul majorității membrilor uniunii.
3. 2. (1) Locul precis și datele exacte ale următoarei conferințe a plenipotențiarilor sau doar una dintre cele două pot fi schimbate:
4. a) la cererea a cel puțin un sfert dintre membrii uniunii, adresată individual secretarului general;
5. b) la propunerea Consiliului.
6. (2) Aceste schimbări necesită acordul majorității membrilor uniunii.
Articolul 2
Alegerile și problemele conexe Consiliul
7. 1. Cu excepția cazurilor de vacanțe care se produc în condițiile specificate la nr. 10—12 de mai jos, membrii uniunii aleși în Consiliu își îndeplinesc mandatul lor până la data la care este ales un nou consiliu. Ei pot fi realeși.
8. 2. (1) Dacă, între două conferințe ale plenipotențiarilor, în cadrul Consiliului se produce o vacanță, locul revine de drept membrului uniunii care a obținut, la ultimul scrutin, cel mai mare număr de voturi dintre membrii care fac parte din aceeași regiune și a cărui candidatură n-a fost reținută.
9. (2) Când, dintr-un motiv oarecare, locul vacant nu poate fi ocupat respectând procedura indicată la nr. 8 de mai sus, președintele Consiliului invită ceilalți membri ai regiunii să depună candidatura lor în termen de o lună socotită de la data solicitării candidaturii. La sfârșitul acestei perioade, președintele Consiliului invită membrii uniunii să aleagă noul membru. Alegerea are loc cu buletin secret, prin corespondență. Este cerută aceeași majoritate ca cea indicată mai sus. Noul membru își păstrează postul până la alegerea noului consiliu de către următoarea conferință a plenipotențiarilor competentă.
10. 3. Un loc în Consiliu este considerat ca fiind vacant atunci când:
11. a) un membru al Consiliului nu a luat parte la două sesiuni ordinare consecutive ale Consiliului;
12. b) un membru al uniunii se demite din funcțiile sale de membru al Consiliului.
Funcționari aleși
13. 1. Secretarul general, vicesecretarul general și directorii birourilor își preiau funcțiile la data fixată de Conferința plenipotențiarilor în momentul alegerii lor. Ei rămân în mod normal în funcție până la data fixată de către următoarea conferință a plenipotențiarilor și nu pot fi realeși decât o dată.
14. 2. Dacă postul de secretar general devine vacant, vicesecretarul general este cel ce succede la postul de secretar general, pe care îl păstrează până la data fixată de Conferința plenipotențiarilor în cursul următoarei sale reuniuni. Când, în aceste condiții, vicesecretarul general succede secretarului general în postul acestuia, postul de vicesecretar general este considerat că a devenit vacant la aceeași dată și se aplică dispozițiile de la nr. 15 de mai jos.
15. 3. Dacă postul de vicesecretar general devine vacant la o dată anterioară cu mai mult de 180 de zile celei care a fost fixată pentru începerea următoarei conferințe a plenipotențiarilor, Consiliul numește un succesor pentru durata mandatului ce a mai rămas de parcurs.
16. 4. Dacă posturile de secretar general și vicesecretar general devin vacante simultan, directorul care a fost cel mai mult timp în serviciu exercită funcția de secretar general pe o perioadă ce nu depășește 90 de zile. Consiliul numește un secretar general și, dacă posturile au devenit vacante la o dată anterioară cu mai mult de 180 de zile celei fixate pentru începerea următoarei conferințe a plenipotențiarilor, el numește, de asemenea, un vicesecretar general. Un funcționar, astfel numit de Consiliu, rămâne în serviciu pentru perioada ce a rămas de parcurs din mandatul predecesorului sau.
17. 5. Dacă postul unui director devine în mod inopinat vacant, secretarul general ia măsurile necesare pentru ca funcțiile directorului să fie asigurate până când Consiliul desemnează un nou director la următoarea sa sesiune ordinară, ținută după data la care vacanța s-a produs. Un director astfel numit rămâne în funcție până la data fixată de următoarea conferință a plenipotențiarilor,
18. 6. Consiliul procedează la desemnarea unui titular la postul de secretar general sau vicesecretar general devenit vacant, sub rezerva dispozițiilor pertinente enunțate în art. 27 al Constituției, în situația vizată de dispozițiile respective ale prezentului articol și aceasta în cursul uneia dintre sesiunile sale ordinare, dacă vacanța s-a produs în 90 de zile care preced această sesiune, sau chiar în cursul unei sesiuni convocate de președintele sau în perioadele prevăzute în aceste dispoziții.
19. 7. Perioada de serviciu a unui funcționar care a fost numit într-un post de funcționar ales, conform dispozițiilor prescrise la nr. 14—18 de mai sus, nu împiedică pe acest funcționar să-și depună candidatura ia alegerea sau realegerea pe acest post.
Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor
20. 1. Membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor își preiau funcțiile lor la datele fixate de Conferința plenipotențiarilor în momentul alegerii lor. Ei rămân în funcție până la datele fixate de următoarea conferință a plenipotențiarilor și nu pot fi realeși decât o dată.
21. 2. Dacă, într-un interval de timp ce separă două conferințe ale plenipotențiarilor, un membru al Comitetului demisionează sau este împiedicat să-și exercite funcțiile sale, secretarul general, după consultarea directorului Biroului radiocomunicațiilor, invită membrii uniunii care fac parte din regiunea respectivă să propună candidați pentru alegerea unui înlocuitor în Consiliu la următoarea sa sesiune. Totuși, dacă vacanța postului se produce cu mai mult de 90 de zile înaintea unei sesiuni a Consiliului sau după sesiunea Consiliului care precede următoarea conferință a plenipotențiarilor, respectivul membru al uniunii demarează cât mai repede posibil și în termen de 90 de zile, un alt cetățean ca înlocuitor, care va rămâne în funcție, după caz, până la intrarea în funcție a noului membru ales de Consiliu sau până la intrarea în funcție a noilor membri ai comitetului ales de următoarea conferință a plenipotențiarilor, înlocuitorul va putea fi prezentat drept candidat la alegerea de către Consiliu sau Conferința plenipotențiarilor, după caz.
22. 3. Un membru al Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor este considerat că nu mai este în măsură să-și exercite funcțiile sale atunci când a absentat de mai multe ori consecutiv de la reuniunile comitetului. Secretarul general, după consultarea președintelui comitetului, a membrului comitetului și a membrului respectiv al uniunii, declară că un loc este vacant în comitet și dă dispozițiile prevăzute la nr. 21 de mai sus.
Articolul 3
Alte conferințe
23. 1. Conform dispozițiilor pertinente ale Constituției, conferințele mondiale ale uniunii, prevăzute mai jos, sunt în mod normal convocate în intervalul ce separă două conferințe ale plenipotențiarilor:
24. a) două conferințe mondiale ale radiocomunicațiilor;
25. b) o conferință mondială de standardizare a telecomunicațiilor;
26. c) o conferință mondială de dezvoltare a telecomunicațiilor;
27. d) două adunări ale radiocomunicațiilor, asociate conferințelor mondiale ale radiocomunicațiilor, ca loc și dată.
28. 2. În mod excepțional, în perioada cuprinsă între două conferințe ale plenipotențiarilor:
29. - a doua conferință mondială a radiocomunicațiilor și adunarea radiocomunicațiilor, care îi este asociată, pot fi anulate sau una dintre cele două poate fi anulată, chiar dacă cealaltă este convocată;
30. - o conferință de standardizare a telecomunicațiilor adițională poate fi convocată.
31. 3. Aceste măsuri sunt luate:
32. a) prin decizia unei conferințe a plenipotențiarilor;
33. b) la recomandarea conferinței mondiale precedente a sectorului interesat, sub rezerva aprobării de către Consiliu;
34 c) la cererea a cel puțin unui sfert dintre membrii uniunii, adresată individual secretarului general; sau
35. d) la propunerea Consiliului.
36. 4. O conferință regională a radiocomunicațiilor este convocată:
37 a) prin decizia unei conferințe a plenipotențiarilor;
38. b) la recomandarea unei precedente conferințe mondiale sau regionale a radiocomunicațiilor, sub rezerva aprobării ei de Consiliu;
39. c) la cererea a cel puțin unui sfert dintre membrii uniunii ce aparțin regiunii respective, adresată individual secretarului general; sau
40. d) la propunerea Consiliului.
41. 5. (1) Locul precis și datele exacte ale unei conferințe mondiale sau regionale sau ale unei adunări a radiocomunicațiilor pot fi fixate de o conferință a plenipotențiarilor.
42. (2) în absența unei decizii asupra acestui subiect, locul precis și datele exacte sunt determinate de către Consiliu cu acordul majorității membrilor uniunii, dacă este cazul unei conferințe mondiale sau unei adunări a radiocomunicațiilor, și de majoritatea membrilor uniunii ce aparțin regiunii considerate, dacă este cazul unei conferințe regionale; în ambele cazuri se aplică dispozițiile nr. 47 de mai jos.
43. 6. (1) Locul precis și datele exacte ale unei conferințe sau ale unei adunări pot fi schimbate:
44. a) la cererea a cel puțin unui sfert dintre membrii uniunii, dacă este cazul unei conferințe mondiale sau unei adunări sau a unui sfert dintre membrii uniunii ce aparțin regiunii considerate, dacă este cazul unei conferințe regionale. Cererile sunt adresate individual secretarului general, care sesizează Consiliul despre acestea, în scopul aprobării; sau .
45. b) la propunerea Consiliului.
46. (2) În cazurile vizate la nr. 44 și 45 de mai sus, modificările propuse nu sunt definitiv adoptate decât cu acordul majorității membrilor uniunii, dacă este cazul unei conferințe mondiale sau unei adunări, sau al majorității membrilor uniunii ce aparțin regiunii considerate, dacă este cazul unei conferințe regionale, sub rezerva dispozițiilor nr. 47 de mai jos.
47. 7. În consultările vizate la nr. 42, 46, 118, 123, 138, 302, 304, 305, 307 și 312 ale prezentei convenții, membrii uniunii care nu au răspuns în termenul fixat de Consiliu sunt considerați că nu au participat la aceste consultări și, în consecință, nu sunt luați în considerare la calcularea majorității. Dacă numărul de răspunsuri primite nu a depășit jumătate din numărul membrilor uniunii consultați, se procedează la o nouă consultare, al cărei rezultat va fi determinant indiferent de numărul de voturi exprimate.
48. 8. (1) Conferințele mondiale ale telecomunicațiilor internaționale sunt convocate prin decizia Conferinței plenipotențiarilor.
49. (2) Dispozițiile referitoare la convocarea unei conferințe mondiale a radiocomunicațiilor, adoptarea ordinii sale de zi și condițiile de participare se aplică, de asemenea, după cum se cuvine, conferințelor mondiale ale telecomunicațiilor internaționale.
Secțiunea a II-a
Articolul 4
Consiliul
50. 1. (1) Consiliul este compus din patruzeci și trei de membri ai uniunii, aleși de Conferința plenipotențiarilor.
51. 2. (1) Consiliul se reunește o dată pe an, în sesiune ordinară, la sediul uniunii.
52. (2) În cursul acestei sesiuni el poate decide să se țină în mod excepțional o sesiune adițională.
53. (3) În intervalul dintre sesiunile ordinare, el poate să fie convocat, în principiu la sediul uniunii, de către președintele său, la cererea majorității membrilor săi sau la inițiativa președintelui său, în condițiile prevăzute la nr. 18 al prezentei convenții.
54. 3. Consiliul nu ia decizii decât atunci când este în sesiune, în mod excepțional. Consiliul, reunit în sesiune, poate decide că o anumită problemă va fi reglementată prin corespondență.
55. 4. La începutul fiecărei sesiuni ordinare, Consiliul alege dintre reprezentanții membrilor săi și ținând seama de principiul rotației între regiuni pe președinte și vicepreședintele său. Aceștia rămân în funcție până la deschiderea sesiunii ordinare următoare și nu sunt reeligibili. Vicepreședintele înlocuiește președintele în absența acestuia.
56. 5. În măsura în care este posibil, persoana desemnată de către un membru al Consiliului pentru a participa la Consiliu este un funcționar al administrației sale de telecomunicații sau este direct responsabil în fața acestei administrații sau în numele acesteia; această persoană trebuie să fie calificată, având în vedere experiența sa în serviciile de telecomunicații.
57. 6. Doar cheltuielile de călătorie, de subzistență și de asigurări angajate de către reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului, pentru a-și exercita funcțiile sale la sesiunile Consiliului, sunt în sarcina uniunii.
58. 7. Reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului are dreptul de a asista, în calitate de observator, la toate reuniunile sectoarelor uniunii.
59 8. Secretarul general își asumă funcțiile secretarului Consiliului.
60. 9. Secretarul general, vicesecretarul general și directorii birourilor participă, cu drepturi depline, la deliberările Consiliului, dar fără să ia parte la vot. Totuși, Consiliul poate să țină ședințe rezervate doar reprezentanților1 membrilor săi.
61. 10. Consiliul examinează în fiecare an raportul întocmit de secretarul general asupra politicii și planificării strategice, recomandate uniunii conform directivelor generale ale Conferinței plenipotențiarilor și îi dă cursul pe care îl consideră potrivit.
62. 11. Consiliul supervizează, în intervalul ce separă conferințele plenipotențiarilor, gestiunea și administrarea globală ale uniunii. îndeosebi, Consiliul:
63. (1) aprobă și revizuiește Statutul personalului și Regulamentul financiar al uniunii și celelalte regulamente pe care le consideră necesare, ținând cont de practica curentă a Organizației Națiunilor Unite și a instituțiilor specializate care aplică regimul comun al salariilor, indemnizațiilor și pensiilor;
64. (2) ajustează, dacă este necesar;
65. a) treptele de bază ale salariilor personalului din categoriile profesională și superioară, cu excepta salariilor posturilor la care se prevăd alegeri, în scopul adaptării lor la treptele de bază ale salariilor fixate de Națiunile Unite pentru categoriile corespondente ale regimului comun;
66 . b) treptele de bază ale salariilor personalului din categoria servicii generale, în scopul adaptării lor la salariile aplicate de Națiunile Unite și instituțiile specializate la sediul uniunii;
67. c) indemnizațiile de post ale categoriilor profesională și superioară, precum și cele ale posturilor la care se prevăd alegeri, conform deciziilor Națiunilor Unite valabile pentru sediul uniunii
68. d) indemnizațiile de care beneficiază întreg personalul uniunii, în concordanță cu toate modificările adoptate în regimul comun al Națiunilor Unite;
69. (3) ia deciziile necesare pentru a asigura repartiția geografică echitabilă a personalului uniunii și controlează . executarea acestor decizii;
70. (4) decide adoptarea propunerilor de reforme majore referitoare la organizarea Secretariatului general și a birourilor sectoarelor uniunii, conforme cu Constituția și prezenta convenție, care îi sunt supuse de către secretarul general după ce au fost examinate de către Comitetul de coordonare;
71. (5) examinează și stabilește planurile plurianuale referitoare la locurile de muncă și la personal, precum și la programele de dezvoltare a resurselor umane ale uniunii și furnizează orientări în ceea ce privește efectivele uniunii, referitoare la nivelul sau la structura acestor efective, ținând cont de directivele generale ale Conferinței plenipotențiarilor și dispozițiilor pertinente ale art. 27 al Constituției;
72. (8) ajustează, dacă este necesar, contribuțiile uniunii și ale personalului la Casa comună a pensiilor personalului Națiunilor Unite, conform statutului și regulamentului acestei case, precum și indemnizațiile de scumpire a vieții, care se acordă beneficiarilor Casei de asigurări a personalului uniunii, conform practicii acesteia;
73. (7) examinează și stabilește bugetul bienal al uniunii și examinează bugetul previzibil pentru ciclul de 2 ani ce urmează bugetului stabilit, ținând seama de deciziile Conferinței plenipotențiarilor referitoare la nr. 49 al Constituției și de limitele fixate pentru cheltuieli de această Conferință, conform dispozițiilor nr. 50 al Constituției; realizează toate economiile posibile, însă are în vedere obligația pe care o are uniunea de a obține rezultate satisfăcătoare cât mai rapid posibil. Făcând aceasta, Consiliul ține seama de opiniile Comitetului de coordonare expuse în raportul secretarului general, despre care se menționează la nr. 86 al prezentei convenții, și de raportul de gestiune financiară menționat la nr. 101 al prezentei convenții;
74. (8) face aranjamentele necesare în vederea verificării anuale a conturilor uniunii stabilite de către secretarul general și aprobă aceste conturi, dacă este cazul, pentru a le supune următoarei conferințe a plenipotențiarilor:
75. (9) dă dispozițiile necesare pentru convocarea conferințelor uniunii și furnizează secretariatului general și sectoarelor uniunii, cu acordul majorității membrilor uniunii, unde este cazul unei conferințe mondiale sau al majorității membrilor uniunii ce aparțin regiunii interesate dacă este cazul unei conferințe regionale directivale potrivite în ceea ce privește asistența lor tehnică și de altă natură la pregătirea și organizarea conferințelor;
76. (10) ia deciziile necesare în ceea ce privește nr. 23 al prezentei convenții;
77. (11) decide asupra punerii în aplicare a deciziilor care sunt luate de conferințe și care au repercusiuni financiare;
78. (12) în limitele prescrise de Constituție, de prezenta convenție și de regulamentele administrative, ia toate celelalte măsuri considerate necesare pentru buna funcționare a uniunii;
79. (13) dă toate dispozițiile necesare, după acordul majorității membrilor uniunii, pentru a rezolva, cu titlu provizoriu, cazurile neprevăzute în Constituție, în prezenta convenție, în regulamentele administrative și anexele lor, pentru soluționarea cărora nu este posibil să se aștepte următoarea conferință competentă;
80. (14) este însărcinat să asigure coordonarea cu toate organizațiile internaționale visate la art. 49 și 50 ale Constituției. în acest scop, încheie în numele uniunii acorduri provizorii cu organizațiile internaționala vizate la art. 50 al Constituției și cu Națiunile Unite, în aplicarea Acordului dintre Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor; aceste acorduri provizorii trebuie să fie supuse următoarei conferințe a plenipotențiarilor în conformitate cu dispozițiile pertinente ale art. 8 al Constituției;
81. (15) trimite membrilor uniunii, cât mai repede posibil, după fiecare dintre sesiunile sale, procese-verb ale succinte ale lucrărilor sale, precum și toate documentele pe care le consideră utile;
82. (16) supune Conferinței plenipotențiarilor un raport asupra activității uniunii de la ultima conferință a plenipotențiarilor, precum și recomandările pe care le consideră potrivite.
Secțiunea a III-a
Articolul 5
Secretariatul general
83. 1. Secretarul general:
84. a) este responsabil al gestiunii globale a resurselor uniunii; el poate delega gestiunea unei părți din aceste resurse vicesecretarului general, precum și directorilor birourilor, după consultarea, la nevoie, a Comitetului de coordonare;
85. b) coordonează activitățile Secretariatului general și ale sectoarelor uniunii, ținând seama de opiniile Comitetului de coordonare, în scopul de a asigura o utilizare cât mai eficientă și mai economică posibil a resurselor uniunii;
86. c) după consultarea Comitetului de coordonare și ținând seama de opiniile acestuia, pregătește și supune Consiliului un raport anual despre starea situației mediului telecomunicațiilor și cere recomandări referitoare la politica și strategia viitoare ale uniunii, cum se stipulează la nr. 61 al prezentei convenții, precum și o evaluare a repercusiunilor lor financiare;
87. d) organizează activitatea Secretariatului general și numește personalul acestuia, conformându-se directivelor date de Conferința plenipotențiarilor și regulamentelor stabilite de Consiliu;
88. e) ia măsurile administrative referitoare la birourile sectoarelor uniunii și numește personalul acestor birouri pe baza alegerii și propunerilor directorului biroului respectiv, decizia finală de numire sau de concediere aparținând, totuși, secretarului general;
89. f) aduce la cunoștința Consiliului orice decizie luată de Organizația Națiunilor Unite și instituțiile specializate, care afectează condițiile de serviciu, indemnizațiile și pensiile regimului comun;
90. g) veghează la aplicarea oricărui regulament adoptat de Consiliu;
91. h) furnizează avize juridice uniunii;
92. i) supervizează, pentru cerințele gestiunii administrative, personalul uniunii, în scopul de a asigura o folosire cât mai eficace posibilă a acestui personal și de a-i aplica condițiile de lucru ale regimului comun. Personalul desemnat pentru a asista direct pe directorii birourilor este plasat sub autoritatea administrativă a secretarului general și lucrează sub ordinele directe ale directorilor respectivi, dar conform directivelor administrative generale ale Consiliului;
93. j) în interesul general al uniunii și în consultare cu directorii birourilor interesate, repartizează temporar funcționari pe alte posturi decât cele pe care au fost numiți în funcție de fluctuațiile activității la sediul uniunii;
94. k) dă, de comun acord cu directorul biroului interesat, dispozițiile administrative și financiare necesare privind conferințele și reuniunile fiecărui sector;
95. l) asigură activitatea de secretariat, adecvată, care precede și care urmează conferințelor uniunii, ținând seama de responsabilitățile fiecărui sector;
96. m) pregătește recomandări pentru prima reuniune a șefilor de delegație, menționată la nr. 342 al prezentei convenții, ținând seama de rezultatul eventualelor consultări regionale;
97. n) asigură, dacă este cazul în cooperare cu guvernul care invită, secretariatul conferințelor uniunii și, dacă este necesar, în colaborare cu directorul interesat, furnizează serviciile necesare ținerii reuniunilor uniunii, făcând apel, în măsura în care se apreciază ca necesar, la personalul uniunii în conformitate cu nr. 93 de mai sus. Secretarul general poate, de asemenea, la cerere și pe baza unui contract, să asigure secretariatul oricărei alte reuniuni referitoare la telecomunicații;
98. o) dă dispozițiile necesare pentru a asigura publicarea și distribuirea în timp oportun a documentelor de serviciu, a buletinelor de informare, precum și a altor documente și dosare care au fost stabilite de Secretariatul general și sectoare sau care au fost comunicate uniunii, sau a căror publicare este cerută de conferințe sau de Consiliu. Consiliul ține la zi lista documentelor de publicat, după ce a consultat conferința respectivă cu privire la documentele de serviciu și la alte documente a căror publicare este cerută de conferințe;
99. p) publică periodic, cu ajutorul informațiilor centralizate sau puse la dispoziția sa, inclusiv cele pe care le poate culege de la alte organizații internaționale, un jurnal de informare și de documentare generală despre telecomunicații;
100. q) după consultarea Comitetului de coordonare și după ce a realizat toate economiile posibile, pregătește și supune Consiliului un proiect de buget bienal ce acoperă cheltuielile uniunii în limitele fixate de Conferința plenipotențiarilor. Acest proiect de buget se compune dintr-un buget global ce regrupează bugetele bazate pe costurile fiecăruia dintre cele trei sectoare, stabilite conform directivelor bugetare ce provin de la secretarul general și care cuprinde două versiuni. O versiune corespunde unei creșteri zero pentru unitatea contributivă, cealaltă, unei creșteri inferioare sau egale oricărei limite fixate de Conferința plenipotențiarilor, după prelevarea eventuală de fonduri din contul de provizie. Rezoluția referitoare la buget, după aprobarea de către Consiliu, este transmisă cu titlu informativ tuturor membrilor uniunii;
101. r) cu ajutorul Comitetului de coordonare, stabilește un raport anual de gestiune financiară, conform dispozițiilor Regulamentului financiar și îl prezintă Consiliului. Un raport de gestiune financiară și un cont recapitulativ sunt stabilite și supuse următoarei conferințe a plenipotențiarilor în scopul examinării și aprobării definitive;
102. s) cu ajutorul Comitetului de coordonare, stabilește un raport anual asupra activității uniunii, care este transmis, după aprobarea Consiliului, tuturor membrilor:
103. t) îndeplinește toate celelalte funcții de secretariat ale uniunii;
104. u) îndeplinește orice altă funcție pe care i-o încredințează Consiliul.
105. 2. Secretarul general sau vicesecretarul general poate asista, cu titlu consultativ, la conferințele uniunii; secretarul general sau reprezentantul său poate participa, cu titlu consultativ, la toate celelalte reuniuni ale uniunii.
Secțiunea a IV-a
Articolul 6
Comitetul de coordonare
106. 1. (1) Comitetul de coordonare asistă și sfătuiește secretarul general asupra tuturor problemelor menționate în dispozițiile pertinente ale art. 26 al Constituției, precum și ale articolelor corespunzătoare ale prezentei convenții.
107. (2) Comitetul este însărcinat să asigure coordonarea cu toate organizațiile internaționale menționate la art. 49 și 50 ale Constituției, în ceea ce privește reprezentarea uniunii la conferințele acestor organizații.
108. (3) Comitetul examinează rezultatele activităților uniunii și asistă secretarul general în pregătirea raportului vizat la nr. 86 al prezentei convenții, care este supus Consiliului.
109. 2. Comitetul trebuie să se străduiască să formuleze concluziile sale prin acord unanim. Dacă nu este sprijinit de majoritatea comitetului, președintele poate, în circumstanțe excepționale, să ia decizii pe propria lui răspundere, dacă el apreciază că rezolvarea problemelor în cauză este urgentă și nu poate aștepta următoarea sesiune a Consiliului. În aceste circumstanțe, face un raport prompt și scris membrilor Consiliului asupra acestor probleme, indicând motivele ce l-au determinat să ia aceste măsuri și comunicându-le opiniile, expuse în scris, ale celorlalți membri ai comitetului. Dacă problemele studiate în asemenea circumstanțe nu sunt urgente, dar totuși importante, ele trebuie supuse examinării Consiliului la următoarea sa sesiune.
110. 3. Președintele convoacă comitetul cel puțin o dată pe lună; comitetul poate, de asemenea, să se reunească, în caz de necesitate, la cererea a doi dintre membrii săi.
111. 4. Un raport asupra lucrărilor Comitetului de coordonare este stabilit și comunicat membrilor Consiliului, la cerere.
Secțiunea a V-a
Sectorul de radiocomunicații
Articolul 1
Conferințele mondiale ale radiocomunicațiilor
112. 1. Conform nr. 90 al Constituției, o conferință mondială a radiocomunicațiilor este convocată pentru a examina probleme specifice de radiocomunicații. O conferință mondială a radiocomunicațiilor tratează punctele înscrise pe ordinea de zi, adoptată în conformitate cu dispozițiile pertinente ale prezentului articol.
113. 2. (1) Ordinea de zi a unei conferințe mondiale a radiocomunicațiilor poate să cuprindă:
114. a) revizuirea parțială sau, în mod excepțional, totală a Regulamentului radiocomunicațiilor menționat la art. 4 al Constituției;
115. b) price altă problemă cu caracter mondial care este de competența conferinței;
116. c) un punct referitor la instrucțiunile de dat Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor și Biroului radiocomunicațiilor cu privire la activitățile lor și la examinarea acestora;
117. d) adoptarea problemelor pe care adunările radiotelecomunicațiilor trebuie să le studieze, precum și a celor pe care această adunare va trebui să le examineze cu privire la viitoarele conferințe ale radiocomunicațiilor.
118. (2) Cadrul general al acestei ordini de zi ar trebui să fie fixat cu 4 ani înainte, iar ordinea de zi definiră este fixată de Consiliu, de preferință cu 2 ani înaintea conferinței, cu acordul majorități, membrilor uniunii, sub rezerva dispozițiilor nr. 47 al prezentei convenții.
119. (3) Această ordine de zi cuprinde orice problemă a cărei aplicare a fost decisă de o conferință a plenipotențiarilor.
120. 3. (1) Această ordine de zi poate să fie schimbată:
121. a) la cererea a coi puțin un sfert dintre membrii uniunii, aceste cereri fiind adresate individual secretarului general, care sesizează Consiliul în scopul aprobării; sau
122. b) la propunerea Consiliului.
123. (2) Proiectele de modificare a ordinii de zi a unei conferințe mondiale a radiocomunicațiilor nu sunt definitiv adoptate decât cu acordul majorității membrilor, uniunii sub rezerva dispozițiilor de la nr. 47 al prezentei convenții.
124. 4. În plus, conferința:
125. (1) examinează și aprobă raportul directorului biroului asupra activității sectorului, după ultima conferință;
126. (2) adresează recomandări Consiliului în ceea ce privește punctele înscrise pe ordinea de zi a unei viitoare conferințe, expune opiniile sale despre ordinea de zi a conferințelor pentru un ciclu de cel puțin 4 ani și evaluează repercusiunile lor financiare;
127. (3) include în deciziile sale instrucțiuni sau solicitări, după caz, secretarului- general și sectoarelor uniunii.
128. 5. Președintele și vicepreședinții adunării radiocomunicațiilor, al comisiei (comisiilor) de studii pertinent(e) pot participa la conferința mondială a radiocomunicațiilor asociată.
Articolul 8
Adunările radiocomunicațiilor
129. 1. O adunare a radiocomunicațiilor examinează recomandările referitoare la problemele pe care ea le-a adoptat conform propriilor sale proceduri sau care îi sunt supuse de Conferința plenipotențiarilor, de o altă conferință, de Consiliu sau de Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor și, după caz, formulează recomandări în acest subiect.
130. 2. În ceea ce privește nr. 129 de mai sus, adunarea radiocomunicațiilor:
131. (1) examinează rapoartele comisiilor de studii stabilite conform dispozițiilor de la nr. 157 de mai jos și aprobă, modifică sau respinge proiectele de recomandări pe care le conțin aceste rapoarte;
132. (2) ținând seama de necesitatea de a limita la minimum sarcinile ce încarcă uniunea, aprobă programul de lucru ce decurge din examinarea problemelor existente și a noilor probleme, evaluează gradul de prioritate și de urgență a acestor probleme ca și incidența financiară a studierii lor și fixează termenul pentru a le duce la bun sfârșit;
133. (3) decide, legat de programul de lucru aprobat, prevăzut la nr. 132 de mai sus, dacă este cazul să se mențină sau să se dizolve comisiile de studii sau să creeze altele noi și atribuie fiecăreia problemele de studiat;
134. (4) regrupează, atât cât este posibil, problemele care interesează țările în curs de dezvoltare, în scopul de a facilita participarea acestora la studiul lor;
135. (5) dă avize asupra problemelor ce decurg din competența sa, ce răspund la întrebările formulate de o conferință mondială a radiocomunicațiilor;
136. (6) face raport pentru Conferința mondială a radiocomunicațiilor, la care este asociată, asupra stadiului de înaintare a lucrărilor privind punctele ce pot fi incluse pe ordinea de zi a viitoarelor conferințe ale radiocomunicațiilor.
137. 3. Adunarea radiocomunicațiilor este prezidată de către o persoană desemnată de guvernul țării unde are loc reuniunea sau, când această reuniune se ține la sediul uniunii, de o persoană aleasă chiar de adunarea respectivă; președintele este asistat de vicepreședinți aleși de adunare.
Articolul 9
Conferințele regionale ale radiocomunicațiilor
138. Ordinea de zi a unei conferințe regionale a radiocomunicațiilor nu poate cuprinde decât probleme de radiocomunicații particulare cu caracter regional, inclusiv directive destinate Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor și Biroului radiocomunicațiilor referitoare la activitățile ce interesează regiunea respectivă, cu condiția ca aceste directive să nu fie contrare intereselor altor regiuni. Pot fi dezbătute doar problemele înscrise pe ordinea de zi. Dispozițiile de la nr. 118—123 ale prezentei convenții se aplică conferințelor regionale ale radiocomunicațiilor, dar numai în ceea ce privește membrii regiunii respective.
Articolul 10
Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor
139. 1. Comitetul este compus din nouă membri aleși de Conferința plenipotențiarilor.
140. 2. în afara funcțiilor enunțate la art. 14 al Constituției, comitetul examinează rapoartele directorului Biroului radiocomunicațiilor privind studiul, la cererea uneia sau a mai multor administrații interesate, al cazurilor de perturbații prejudiciabile și elaborează recomandările necesare.
141. 3. Membrii comitetului au ca obligație să participe, cu titlu consultativ, la conferințele radiocomunicațiilor și la adunările radiocomunicațiilor. Președintele și vicepreședintele sau reprezentanții lor desemnați au obligația să participe, cu titlu consultativ, la conferințele plenipotențiarilor, în toate aceste cazuri, membrii supuși acestor obligații nu sunt autorizați să participe la aceste conferințe în calitate de membri ai delegației lor naționale.
142. 4. În sarcina uniunii sunt doar cheltuielile de călătorie, de subzistență și de asigurări, angajate de membrii comitetului în exercitarea funcțiilor lor în serviciul uniunii.
143. 5. Metodele de lucru ale comitetului sunt următoarele:
144. (1) Membrii comitetului aleg dintre ei un președinte și un vicepreședinte, care își îndeplinesc funcțiile lor pe o durată de un an. Prin urmare, vicepreședintele succede în fiecare an președintelui și este ales un nou vicepreședinte. În cazul unei absente a președintelui și vicepreședintelui, membrii comitetului aleg, pentru circumstanță, un președinte temporar ales dintre ei.
145. (2) În mod norma], comitetul ține cel mult patru reuniuni pe an la sediul uniunii, în cursul cărora cel puțin două treimi dintre membrii săi trebuie să fie prezenți. El își poate îndeplini sarcinile cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicații.
146. (3) Comitetul trebuie să se străduiască să ia deciziile sale în unanimitate. Dacă nu se ajunge la aceasta, o decizie nu este considerată ca valabilă decât dacă cel puțin două treimi dintre membrii comitetului s-au pronunțat prin vot în favoarea sa. Fiecare membru al comitetului dispune de un vot; votul prin procură este interzis.
147. (4) Comitetul poate adopta dispozițiile interne pe care le consideră necesare, conforme cu dispozițiile Constituției, ale prezentei convenții și ale Regulamentului radiocomunicațiilor. Aceste dispoziții sunt publicate ca parte a regulamentului interior.
Articolul 11
Comisiile de studii ale radiocomunicațiilor
148. 1. Comisiile de studii ale radiocomunicațiilor sunt stabilite de o adunare a radiocomunicațiilor.
149. 2. (1) Comisiile de studii ale radiocomunicațiilor studiază problemele care le sunt supuse conform dispozițiilor art. 7 al prezentei convenții și redactează proiecte de recomandări. Aceste proiecte de recomandări sunt supuse aprobării fie adunării radiocomunicațiilor fie, între două adunări, administrațiilor, prin corespondență, conform procedurilor adoptate de adunare. Recomandările aprobate după una sau cealaltă din aceste modalități au același statut.
150. (2) Sub rezerva dispozițiilor de la nr. 158 de mai jos, studiul problemelor sus-menționate se dirijează în special spre:
151. a) utilizarea spectrului frecvențelor radioelectrice în radiocomunicațiile terestre și radio-comunicațiile spațiale (și ale orbitei sateliților geostaționari);
152. b) caracteristicile și calitatea de funcționare a sistemelor radicelectrice;
153. c) funcționarea stațiilor de radiocomunicație;
154. d) aspectele radiocomunicație ale problemelor referitoare la pericol și la securitate.
155. (3) Ca regulă generală, aceste studii nu iau în considerare problemele de ordin economic, dar în cazurile în care ele presupun comparații între mai multe soluții tehnice, factorii economici pot să fie luați în considerare.
156. 3. Comisiile de studii ale radiocomunicațiilor efectuează, de asemenea, lucrări pregătitoare referitoare la problemele tehnice, de exploatare și de procedură ce vor fi supuse examinării conferințelor mondiale și regionale ale radiocomunicațiilor și elaborează rapoarte pe acest subiect, conform programului de lucru adoptat în această privință de o adunare a radiocomunicațiilor sau după directivele formulate de Consiliu.
157. 4. Fiecare comisie de studii elaborează, pentru adunarea radiocomunicațiilor, un raport ce indică stadiul lucrărilor, recomandările adoptate conform procedurii de consultare prevăzute la nr. 149 de mai sus și proiectele de recomandări noi sau revizuite pe care trebuie să le examineze adunarea.
158. 5. Ținând seama de dispozițiile nr. 79 al Constituției, Sectorul radiocomunicațiilor și Sectorul standardizării telecomunicațiilor revăd în permanență sarcinile enunțate la nr. 151—154 de mai sus și la nr. 193 al prezentei convenții în ceea ce privește Sectorul standardizării telecomunicațiilor, pentru a hotărî, de comun acord, modificările ce trebuie aduse repartizării problemelor studiate de cele două sectoare. Aceste două sectoare lucrează în strânsă colaborare și adoptă proceduri care permit să efectueze această revizuire și să încheie aceste acorduri în timpul dorit și de o manieră eficientă. Dacă un acord n-a putut fi obținut, problema poate fi supusă pentru a fi decisă Conferinței plenipotențiarilor, prin intermediul Consiliului.
159. 6. În îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de studii ale radiocomunicațiilor trebuie să acorde atenția cuvenită studierii problemelor și elaborării recomandărilor direct legate de crearea, dezvoltarea și îmbunătățirea telecomunicațiilor în țările în curs de dezvoltare, la nivel regional și internațional. Ele își conduc lucrările ținând seama, cum se cuvine, de activitatea organizațiilor naționale și regionale și a altor organizații internaționale care se ocupă de radiocomunicații și cooperează cu ele în ceea ce privește necesitatea pentru uniune de a-și păstra poziția sa superioară în materie de telecomunicații.
160. În scopul facilitării examinării activităților Sectorului radiocomunicațiilor, se cuvine să se ia măsuri proprii pentru a încuraja cooperarea și coordonarea cu alte organizații ce se ocupă cu radiocomunicațiile, cu Sectorul standardizării telecomunicațiilor și cu Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor. O adunare a radiocomunicațiilor hotărăște obligațiile specifice, condițiile de participare și regulile de aplicare a acestor măsuri.
Articolul 12
Biroul radiocomunicațiilor
161. 1. Directorul Biroului radiocomunicațiilor organizează și coordonează lucrările Sectorului radiocomunicațiilor. Funcțiile biroului sunt completate cu funcțiile specificate în dispozițiile Regulamentului radiocomunicațiilor.
162. 2. Îndeosebi directorul,
163. (1) în ceea ce privește conferințele radiocomunicațiilor:
164. a) coordonează lucrările pregătitoare ale comisiilor de studii și ale biroului, comunică membrilor rezultatele acestor lucrări, adună comentariile lor și supune conferinței un raport de sinteză, care poate indica propuneri de ordin regulamentar;
165. b) participă de drept, dar cu titlu consultativ, la dezbaterile adunării radiocomunicațiilor și ale comisiilor de studii ale radiocomunicațiilor. Directorul ia toate măsurile care se impun pentru pregătirea conferințelor radiocomunicațiilor și a reuniunilor Sectorului radiocomunicațiilor, consultând secretarul general conform dispozițiilor de la nr. 94 al prezentei convenții și, dacă este necesar, celelalte sectoare ale uniunii și ținând cont, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la executarea acestei pregătiri;
186. c) acordă asistența să țărilor în curs de dezvoltare la lucrările. pregătitoare ale conferințelor radiocomunicațiilor;
167. (2) în ceea ce privește Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor:
168. a) stabilește proiecte de reguli de procedură și le supune spre aprobare Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor; aceste proiecte de reguli de procedură conțin printre altele, metodele de calcul și datele necesare aplicării dispozițiilor Regulamentului radiocomunicațiilor;
169. b) comunică tuturor membrilor uniunii regulile de procedură ale comitetului și adună observațiile prezentate de administrații referitoare la acest subiect;
170. c) tratează informațiile comunicate de administrații în aplicarea procedurilor corespunzătoare ale. Regulamentului radiocomunicațiilor și a acordurilor regionale și le pregătește, dacă este cazul, în scopul publicării lor sub o formă adecvată;
171. d) aplică regulile de procedură aprobate de comitet, pregătește și publică concluziile pe baza acestor reguli și supune comitetului orice reexaminare a unei concluzii care este cerută de o administrație și care nu poate fi dusă la bun sfârșit în virtutea acestor reguli de procedură;
172. e) efectuează, conform dispozițiilor pertinente ale Regulamentului radiocomunicațiilor, înscrierea și înregistrarea metodică a asignațiilor de frecvențe și, dacă este cazul, a caracteristicilor orbitale asociate și ține la zi Fișierul de referință internațional al frecvențelor; revizuiește înscrierile conținute în acest fișier în vederea modificării sau eliminării, după caz, a înscrisurilor care nu reflectă utilizarea reală a spectrului de frecvențe, în acord cu administrația interesată;
173. f) ajută administrațiile interesate, care au făcut cerere, să rezolve cazurile de perturbații prejudiciabile și, la nevoie, procedează la studii și stabilește un raport, pentru examinarea de către comitet, în care formulează proiecte de recomandări în atenția administrațiilor interesate;
174. g) asigură funcțiile de secretar executiv al comitetului;
175. (3) coordonează lucrările comisiilor de studii ale radiocomunicațiilor și este 5x1 de organizarea acestor lucrări;
176. (4) în plus, directorul:
177. a) întreprinde studii în scopul furnizării de avize membrilor, în vederea exploatării unui număr cât mai mare posibil de căi radioelectrice.
În regiunile spectrului de frecvențe, unde se pot produce perturbații prejudiciabile, precum, și în vederea utilizării echitabile, eficiente și economice a orbitei sateliților geostaționari, ținând cont de cerințele particulare ale țărilor în curs de dezvoltare, ea și de situația geografică aparte a anumitor țări;
178. b) schimbă cu membrii date sub o forma accesibilă în lectură automată și sub alte forme, stabilește și ține la zi documentele și bazele de date ale Sectorului radiocomunicațiilor și ia toate măsurile utile cu secretarul general, după cum este necesar, pentru ca ele să fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, în conformitate cu nr. 172 al Constituției;
179. c) ține la zi dosarele indispensabile cerințelor sale;
180. d) prezintă o dare de seamă într-un raport prezentat Conferinței mondiale a radiocomunicațiilor despre activitatea Sectorului radiocomunicațiilor de la ultima conferință; dacă nici o conferință mondială a radiocomunicațiilor nu a fost prevăzută, un raport asupra activității sectorului, în perioada de 2 ani ce a urmat de la ultima conferință, este supus Consiliului și membrilor uniunii;
181. e) stabilește un buget estimativ bazat pe costurile ce corespund cerințelor Sectorului radiocomunicațiilor și îl transmite secretarului general pentru a fi examinat de Comitetul de coordonare și încorporat în bugetul uniunii,
182. 3. Directorul alege personalul tehnic și administrativ al biroului, în cadrul bugetului aprobat de Consiliu. Numirea acestui personal tehnic și administrativ este hotărâtă de secretarul general, de acord cu directorul. Decizia definitivă de numire sau concedierea aparține secretarului general.
183. 4. Directorul-acordă sprijinul tehnic necesar Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor în cadrul dispozițiMor Constituției și ale prezentei convenții.
Secțiunea a VI-a
Sectorul standardizării telecomunicațiilor
Articolul 13
Conferința mondială de standardizare a telecomunicațiilor
184. 1. În conformitate cu nr. 104 al Constituției, o conferință mondială de standardizare este convocată pentru a examina probleme specifice referitoare la standardizarea telecomunicațiilor.
185. 2. Problemele pe care trebuie să le studieze o conferință mondială de standardizare a telecomunicațiilor, asupra cărora sunt formulate recomandări, sunt cele pe care ea le-a adoptat conform propriilor sale proceduri sau cele care îl sunt puse de Conferința plenipotențiarilor, de o altă conferință sau de către Consiliu.
186. 3. În conformitate cu dispozițiile nr. 104 al Constituției, conferința:
a) examinează rapoartele stabilite de comisiile de studii conform dispozițiilor nr. 194 al prezentei convenții și aprobă, modifică sau respinge proiectele de recomandări pe care le conțin aceste rapoarte;
188. b) ținând seama de necesitatea de a menține la minimum exigențele referitoare la resursele uniunii aprobă programul de lucru ce decurge din examinarea problemelor existente și a noilor probleme, determină gradul lor de prioritate și de urgență și evaluează incidența financiară și calendarul necesar pentru a le dirija cu bine;
189. c) decide, în vederea programului de lucru aprobat, despre oare se menționează la nr. 188 de mai sus, dacă este cazul să se mențină sau să se dizolve comisiile de studii existente sau să se creeze altele noi, și atribuie fiecăreia dintre ele problemele de studiat;
190. d) regrupează, pe cât posibil, problemele care interesează țările în curs de dezvoltare, pentru a facilita participarea acestora din urmă la studiul problemelor respective;
191. e) examinează și aprobă raportul directorului asupra activităților sectorului, după ultima conferință.
Articolul 14
Comisiile de studii ale standardizării telecomunicațiilor
192. 1. (1) Comisiile de studii ale standardizării telecomunicațiilor studiază probleme și redactează proiecte de recomandări asupra subiectelor care le sunt supuse conform dispozițiilor art. 13 al prezentei convenții. Aceste proiecte sunt supuse pentru aprobare fie unei conferințe mondiale de standardizare a telecomunicațiilor, fie, între două conferințe de acest gen, administrațiilor prin corespondență, după procedura adoptată de conferință. Recomandările aprobate după una sau cealaltă din aceste modalități au același statut.
193. (2) Sub rezerva dispozițiilor nr. 195 de mai jos, comisiile de studii studiază problemele tehnice, de exploatare și de tarifare și redactează recomandări referitoare la acest subiect în vederea standardizării universale a telecomunicațiilor, mai ales a recomandărilor asupra interconectării sistemelor radioelectrice în rețelele de telecomunicații publice și asupra calității cerute de aceste interconectări; problemele tehnice sau de exploatare care se raportează în mod specific radiocomunicațiilor și care sunt enunțate la nr. 151—154 ale prezentei convenții, provenite din Sectorul radiocomunicațiilor.
194. (3) Fiecare comisie de studii elaborează, pentru Conferința de standardizare a telecomunicațiilor, un raport indicând stadiul lucrărilor sale, recomandările adoptate în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la nr. 192 de mai sus și proiectele de recomandări, noi său revizuite, pe care conferința trebuie să le examineze.
195. 2. Ținând seama de dispozițiile nr. 105 al Constituției, Sectorul standardizării telecomunicațiilor și Sectorul radiocomunicațiilor revăd în permanență sarcinile enunțate la nr. 193 și 251—154 ale prezentei convenții în ceea ce privește Sectorul radiocomunicațiilor, în vederea hotărârii, de comun acord, asupra modificărilor aduse repartizării problemelor studiate pe cele două sectoare. Aceste sectoare lucrează în strânsă colaborare și .adoptă proceduri care permit să se efectueze această revizuire și să încheie aceste acorduri în timpul dorit și de o manieră eficace. Dacă un acord n-a putut fi obținut, această problemă poate fi supusă, pentru decizie, Conferinței plenipotențiarilor, prin intermediul Consiliului.
196. 3. În îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de studii ale standardizării telecomunicațiilor trebuie să acorde atenția cuvenită studierii problemelor și elaborării de recomandări legate direct de crearea, dezvoltarea și perfecționarea telecomunicațiilor în țările în curs de dezvoltare, la nivel regional și internațional. Ele tratează lucrările lor ținând cont, cum se cuvine, de munca organizațiilor naționale și regionale și a altor organizații internaționale de standardizare și cooperează cu ele, ținând seama de necesitatea pentru uniune de a-și păstra poziția sa superioară în materie de standardizare mondială a telecomunicațiilor.
197. În scopul facilitării examinării activităților Sectorului standardizării telecomunicațiilor, se cuvine să se ia măsuri potrivite pentru încurajarea cooperării și coordonării cu alte organizații Care se ocupă de standardizare, cu Sectorul radiocomunicațiilor și cu Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor. O conferință mondială de standardizare a telecomunicațiilor stabilește obligațiile specifice, condițiile de participare și regulile de aplicare a acestor măsuri.
Articolul 15
Biroul standardizării telecomunicațiilor
198. 1. Directorul Biroului standardizării telecomunicațiilor organizează și coordonează lucrările Sectorului standardizării telecomunicațiilor.
199. 2. Îndeosebi, directorul:
200. a) actualizează în fiecare an, în acord cu președinții comisiilor de studii ale standardizării telecomunicațiilor, programul de muncă aprobat de către Conferința mondială de standardizare-a telecomunicațiilor;
201. b) participă de drept, dar cu titlu consultativ, la deliberările conferințelor mondiale de standardizare a telecomunicațiilor și ale comisiilor de studii ale standardizării telecomunicațiilor. Directorul ia toate măsurile care se impun pentru pregătirea conferințelor și a reuniunilor Sectorului standardizării telecomunicațiilor, consultând Secretariatul general, conform dispozițiilor nr. 94 al prezentei convenții și, dacă este necesar, alte sectoare ale uniunii și ținând seama, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la executarea acestei pregătiri;
202. c) tratează informațiile transmise de către administrații în aplicarea dispozițiilor pertinente ale Regulamentului telecomunicațiilor internaționale sau a deciziilor Conferinței mondiale de standardizare a telecomunicațiilor și le pregătește, dacă este cazul în scopul publicării într-o formă corespunzătoare;
203. d) schimbă date cu membrii, într-o formă accesibilă în lectură automatizată sau sub a1te forme, stabilește și, la nevoie ține la zi documentele și bazele de date ale Sectorului standardizării telecomunicațiilor și ia măsurile dorite împreună cu secretarul general, după cum este necesar, pentru ca ele să fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, conform nr. 172 al Constituției;
204. e) informează, într-un raport prezentat Conferinței mondiale de standardizare a telecomunicațiilor, despre activitatea sectorului de la ultima conferință și supune Consiliului și membrilor uniunii un raport de activitate a acestui sector în timpul perioadei de 2 ani ce urmează după ultima conferință, afară de cazul dacă o a doua conferință este convocată;
205. f) stabilește un buget estimativ, fundamentat pe costurile care corespund cerințelor Sectorului standardizării telecomunicațiilor, și îl transmite secretarului general pentru ca el să fie examinat de Comitetul de coordonare și încorporat în bugetul uniunii.
206. 3. Directorul alege personalul tehnic și administrativ al Biroului standardizării telecomunicațiilor, în cadrul bugetului aprobat de către Consiliu. Numirea acestui personal tehnic și administrativ este aprobată de secretarul general, de acord cu directorul. Decizia definitivă de numire sau.de concediere aparține secretarului general.
207. 4. Directorul acordă sprijinul tehnic necesar Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor în cadrul dispozițiilor Constituției și ale prezentei convenții.
Secțiunea a VII-a
Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor
Articolul 16
Conferințe de dezvoltare a telecomunicațiilor
208. 1. În conformitate cu dispozițiile nr. 118 al Constituției, rolul conferințelor de dezvoltare a telecomunicațiilor este:
209. a) conferințele mondiale de dezvoltare a telecomunicațiilor stabilesc programe de lucru și directive pentru .a defini problemele și prioritățile referitoare la dezvoltarea telecomunicațiilor și dau orientări Sectorului telecomunicațiilor pentru programul său de lucru. în funcție de cerințe, ele pot constitui comisii de studii;
210. b) conferințele regionale de dezvoltare a telecomunicațiilor pot furniza avize Biroului de dezvoltare a telecomunicațiilor asupra cerințelor și caracteristicilor specifice în materie de telecomunicații ale regiunii respective; ele pot, de asemenea, să prezinte recomandări conferințelor mondiale de dezvoltare a telecomunicațiilor;
211. c) conferințele de dezvoltare ale telecomunicațiilor trebuie să fixeze obiectivele și strategiile pentru dezvoltarea echilibrată a telecomunicațiilor mondiale și regionale, acordând o atenție deosebită extinderii și modernizării rețelelor și serviciilor țărilor în curs de dezvoltare, precum și mobilizării resurselor necesare în acest scop. Ele constituie un cadru pentru examinarea problemelor de politică generală, de organizare, de exploatare, regulamentare, tehnice, financiare și ale aspectelor conexe, inclusiv căutarea de noi surse de finanțare și punerea lor în aplicare;
212. d) conferințele mondiale și regionale de dezvoltare a telecomunicațiilor, în domeniul respectiv de competență, examinează rapoartele care le sunt supuse și evaluează activitățile sectorului; ele pot, de asemenea, să examineze problemele de dezvoltare a telecomunicațiilor referitoare la activitățile altor sectoare ale uniunii.
213. 2. Proiectul ordinii de zi a conferințelor de dezvoltare a telecomunicațiilor este stabilit de către directorul Biroului de dezvoltare a telecomunicațiilor; el este supus de secretarul general aprobării Consiliului, cu asentimentul unei majorități a membrilor uniunii, în cazul unei conferințe mondiale sau a unei majorități a membrilor uniunii aparținând regiunii interesate, în cazul unei conferințe regionalei sub rezerva dispozițiilor nr. 47 al prezentei convenții.
Articolul 17
Comisiile de studii ale dezvoltării telecomunicațiilor
214. 1. Comisiile de studii ale dezvoltării telecomunicațiilor studiază problemele telecomunicațiilor specifice, inclusiv problemele menționate la nr. 211 al prezentei convenții, care interesează țările în curs de dezvoltare. Aceste comisii de studii sunt în număr restrâns și sunt create pentru o perioadă limitată, ținând seama de resursele disponibile. Ele au mandate specifice, tratează chestiuni și probleme care prezintă un interes prioritar pentru țările în curs de dezvoltare și sunt axate pe sarcini.
215. 2. Ținând seama de dispozițiile nr. 119 al Constituției, Sectorul radiocomunicațiilor, Sectorul standardizării telecomunicațiilor și Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor revăd în permanență problemele pe care le studiază, pentru a se pune de acord asupra repartizării activității, armonizării eforturilor și ameliorării coordonării. Aceste sectoare adoptă proceduri care permit să se efectueze această revizuire și să se încheie aceste acorduri în timpul dorit și într-o manieră eficace.
Articolul 18
Biroul de dezvoltare a telecomunicațiilor și Comitetul consultativ neutru dezvoltarea telecomunicațiilor
216. 1. Directorul Biroului de dezvoltare a telecomunicațiilor organizează și coordonează lucrările Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor.
217. 2. Îndeosebi, directorul:
218. a) participă de drept, însă cu titlu consultativ, la deliberările conferințelor mondiale de dezvoltare a telecomunicațiilor. Directorul ia toate măsurile privind pregătirea conferințelor și reuniunilor Sectorului dezvoltării telecomunicații lor, insultând secretarul general conform dispoziției nr. 94 al prezentei convenții și, dacă este necesar, celelalte sectoare ale uniunii, ținând seama, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la realizarea acestei pregătiri;
219. b) tratează informațiile comunicate de către administrații în aplicarea rezoluțiilor și deciziilor pertinente ale Conferinței plenipotențiarilor și ale conferințelor de dezvoltare a telecomunicațiilor și le pregătește, dacă este cazul, în scopul publicării sub o formă potrivită;
220. c) schimbă cu membrii date într-o formă accesibilă pentru lectură automată și sub alte forme, stabilește și, la nevoie, ține la zi documentele și bazele de date ale Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor și ia măsurile dorite împreună cu secretarul general pentru ca, dacă este cazul, ele să fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, conform nr. 172 al Constituției;
221. d) culege și pregătește, în scopul publicării, în colaborare cu secretarul general și cu celelalte sectoare al uniunii, informațiile cu caracter tehnic sau administrativ care ar putea să fie deosebit de utile pentru țările în curs de dezvoltare, spre a le ajuta să-și amelioreze rețelele lor de telecomunicații. Atenția acestor țări este în mod egal atrasă posibilităților oferite de programele internaționale plasate sub auspiciile Națiunilor Unite;
222. e) informează într-un raport, prezentat Conferinței mondiale de dezvoltare a telecomunicațiilor, despre activitatea sectorului după ultima conferință și supune Consiliului, precum și membrilor uniunii, un raport asupra activității acestui sector în timpul unei perioade de 2 ani care urmează ultimei conferințe;
223. f) stabilește un buget estimativ, fundamentat pe costurile care corespund cerințelor Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor, și îl transmite secretarului general, pentru a fi examinat de către Comitetul de coordonare și înglobat în bugetul uniunii.
224. 3. Directorul lucrează în colaborare cu alți funcționari aleși și se străduiește să întărească rolul de catalizator al uniunii, în vederea stimulării dezvoltării telecomunicațiilor; el dă dispozițiile necesare, în colaborare cu directorul biroului interesat, pentru convocarea reuniunilor de informare referitoare la activitățile sectorului corespunzător.
225. 4. La cererea membrilor interesați, directorul, cu concursul directorilor celorlalte birouri și, dacă este cazul, al secretarului general, face studii și dă sfaturi asupra problemelor referitoare la telecomunicațiile lor naționale. În cazul în care acest studiu implică compararea mai multor soluții tehnice posibile, pot fi luați în considerare factorii economici.
226. 5. Directorul alege personalul tehnic și administrativ al Biroului de dezvoltare a telecomunicațiilor, în cadrul bugetului aprobat de către Consiliu. Numirea acestui personal este hotărâtă de secretarul general, în acord cu directorul. Decizia definitivă de numire sau de concediere aparține secretarului general.
227. 6. Se stabilește un comitet consultativ pentru dezvoltarea telecomunicațiilor, iar membrii săi sunt numiți de către director, după consultarea secretarului general. Comitetul este compus din personalități, corespunzător unei repartizări largi și echitabile de interese și de competențe în materie de dezvoltare a telecomunicațiilor; el își alege președintele dintre membrii săi. Comitetul sfătuiește directorul, care participă la reuniunile sale, asupra priorităților și strategiilor care trebuie puse în practică în cadrul activităților de dezvoltare a telecomunicațiilor uniunii. El recomandă, mai ales, măsuri vizând încurajarea cooperării și coordonării cu alte organizații care se ocupă cu dezvoltarea telecomunicațiilor.
Secțiunea a VIII-a
Dispoziții comune celor trei sectoare
Articolul 19
Participarea de entități și organizații, altele decât administrațiile, la activitățile uniunii
228. 1. Secretarul general și directorii birourilor încurajează entitățile și organizațiile de mai jos să participe mai amplu la activitățile uniunii:
229. a) exploatări recunoscute, organisme științifice sau industriale și organisme de finanțare sau de dezvoltare aprobate de către membrul interesat;
230. b) alte entități care se ocupă de probleme de telecomunicații, aprobate de către membrul interesai;
231. c) organizații regionale și alte organizații internaționale ale telecomunicațiilor, de standardizare, de finanțare sau de dezvoltare.
232. 2. Directorii birourilor lucrează în strânsă colaborare cu entitățile și organizațiile care sunt admise să participe la lucrările unuia sau ale mai multor sectoare ale uniunii.
233. 3. Orice cerere de participare la lucrările unui sector, formulată de către o entitate menționată la nr. 229 de mai sus în conformitate cu dispozițiile pertinente ale Constituției și ale prezentei convenții și aprobate de către membrul interesat, este adresată de către acest membru secretarului general.
234. 4. Orice cerere a unei entități menționate la nr. 230 de mai sus, prezentată de către membrul interesat, este tratată după o procedură stabilită de către Consiliu. Conformitatea unei cereri de acest tip cu această procedură face obiectul unei examinări din partea Consiliului.
235. 5. Orice cerere de participare la lucrările unui sector, formulată de către o entitate sau organism menționat la nr. 231 de mai sus (cu excepția organizațiilor vizate la nr. 260 și 261 ale prezentei convenții), este transmisă secretarului general și tratată conform procedurilor stabilite de către Consiliu.
236. 6. Orice cerere de participare la lucrările unui sector, formulată de către o organizație menționată la nr. 260-262 ale prezentei convenții, este transmisă secretarului general, și organizația interesată este înscrisă pe listele menționate la nr. 237 de mai jos.
237. 7. Secretarul general stabilește și ține la zi, pentru fiecare sector, listele tuturor entităților și organizațiilor vizate 1a nr. 229-231, cât și la nr. 260—262 ale prezentei convenții care sunt admise să participe la luui orile sectoarelor. El publică fiecare dintre ??? la intervale potrivite și le aduc la cunoștință tuturor membrilor și directorului biroului interesat. Acest director face cunoscut entităților și organizațiilor respective cursul dat cererii lor.
238. 8. Entitățile și organizațiile care figurează pe listele vizate la nr. 237 de mai sus sunt, de asemenea, denumite membri ai sectoarelor uniunii; condițiile participării lor la lucrările sectoarelor sunt enunțate în prezentul articol, în art. 33 și în alte dispoziții pertinente ale prezentei convenții. Dispozițiile art. 3 al Constituției nu le sunt aplicabile.
239. 9. O exploatare recunoscută poate acționa în numele membrului care a recunoscut-o, dacă acesta înștiințează directorul biroului interesat că el a autorizat-o în acest scop.
240. 10. Orice entitate sau organizație admisă să participe la lucrările unui sector are dreptul să denunțe această participare printr-o notificare adresată secretarului general. Această participare poate, de asemenea, să fie denunțată, dacă este cazul de către membrul interesat. Această denunțare capătă efect la expirarea unei perioade de un an începând din ziua primirii notificării de către secretarul general.
241. 11. Secretarul general suprimă din lista entităților și organizațiilor numele acelora care nu sunt autorizate să participe la lucrările unui sector, conformându-se criteriilor și procedurilor definite de către Consiliu.
Articolul 20
Conducerea lucrărilor comisiilor de studii
242. 1. Adunarea radiocomunicațiilor, Conferința mondială de standardizare a telecomunicațiilor și Conferința mondială de dezvoltare a telecomunicațiilor numesc un președinte pentru fiecare comisie de studii și, în principiu, un singur vicepreședinte. La numirea președinților și a vicepreședinților se va ține cont, îndeosebi, de criteriile de competență și de cerința unei repartiții geografice echitabile, cât și de necesitatea de a favoriza participarea mai eficace a țărilor în curs de dezvoltare.
243. 2. Dacă volumul de lucru al comisiilor de studii o cere, adunarea sau conferințele numesc atâția vicepreședinți cât estimează ele că este necesar, în principiu nu mai mult de doi în total.
244. 3. Dacă, în intervalul dintre două conferințe ale sectorului interesat, președintele unei comisii de studii nu este în măsură să-și exercite funcțiile sale și dacă n-a fost numit decât un singur vicepreședinte, acesta ia locul președintelui, în cazul unei comisii de studii la care au fost numiți mai mulți vicepreședinți, comisia de studii, în cursul următoarei sale reuniuni, alege dintre ei noul său președinte și, dacă este necesar, un nou vicepreședinte dintre membrii săi. Ea alege, de asemenea, un nou vicepreședinte în cazul în care unul dintre vicepreședinți ar fi împiedicat să-și exercite funcțiile sale în cursul perioadei respective.
245. 4. Lucrările încredințate comisiilor de studii sunt, în măsura posibilului, tratate prin corespondență, cu ajutorul mijloacelor de comunicare moderne.
246. 5. După ce a fost consultat secretarul general și după coordonare, așa cum se prevede în Constituție și în convenție, directorul biroului fiecărui sector, ținând seama de deciziile conferinței competente, stabilește planul general al reuniunilor comisiilor de studii.
247. 6. Comisiile de studii pot să ia măsuri în vederea obținerii din partea membrilor a aprobării recomandărilor puse la punct între două conferințe. Procedurile care se aplică pentru obținerea acestei aprobări vor fi cele aprobate de conferința competentă. Recomandările astfel aprobate vor avea același statut ca cele aprobate de către conferința propriu-zisă.
248. 7. Dacă este necesar, pot fi constituite grupe de lucru mixte pentru studierea problemelor care necesită participarea experților mai multor comisii de studii.
249. 8. Directorul biroului interesat trimite- rapoartele, finale ale comisiilor de studii, inclusiv o listă de recomandări aprobate în conformitate cu nr. 247 de mai sus, administrațiilor, organizațiilor și entităților care participă la lucrările sectorului. Aceste rapoarte sunt trimise în cele mai potrivite termene și, în orice caz, suficient de repede ca ele să parvină destinatarilor, cel puțin cu o lună înainte de data conferinței competente care urmează.
Articolul 21
Recomandările adresate de o conferință unei alte conferințe
258. 1. Orice conferință poate supune unei alte conferințe a uniunii recomandări care aparțin domeniului său de competență.
251. 2. Aceste recomandări sunt adresate în timp util secretarului general pentru a fi reunite, corelate și transmise în condițiile prevăzute la nr. 320 al prezentei convenții.
Articolul 22
Relațiile sectoarelor între ele și cu organizațiile internaționale
252. 1. Directorii birourilor pot decide, după ce au fost efectuate consultări corespunzătoare și după o coordonare așa cum se prevede în Constituție, în convenție și în deciziile conferințelor competente, se organizează reuniuni mixte ale comisiilor de studii aparținând la două sau trei sectoare, în vederea efectuării studiilor și pregătirii proiectelor de recomandări asupra problemelor de interes comun. Aceste proiecte de recomandări sunt supuse conferințelor competente ale sectoarelor respective.
253. 2. La conferințele sau reuniunile unui sector pot să asiste, cu titlu consultativ, secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor altor sectoare sau reprezentanții lor, precum și membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor. În caz de necesitate, aceste conferințe sau reuniuni pot să invite, cu titlu consultativ, reprezentanți ai Secretariatului general sau ai oricărui sector care nu a, considerat necesar să fie reprezentat.
254. 3. Atunci când un sector este invitat să participe la o reuniune a unei organizații internaționale, directorul său este autorizat, ținând seama de dispozițiile, nr. 107 al prezentei convenții, să ia măsuri pentru a asigura reprezentarea sa cu titlu consultativ.
Capitolul II
Dispoziții generale privind conferințele
Articolul 23
Invitarea și admiterea la conferințele plenipotențiarilor când există și guvern care invită
255. 1. Locul precis și datele exacte ale conferinței sunt fixate în conformitate cu dispozițiile art. 1 al prezentei convenții, după consultarea guvernului care invită.
256. 2. (1) Un an înaintea datei de deschidere a conferinței, guvernul care invită trimite o invitație guvernului fiecărui membru al uniunii.
257. (2) Aceste invitații pot fi adresate fie direct, fie prin intermediul secretarului general, fie prin intermediul unui alt guvern.
258. 3. Secretarul general invită organizațiile următoare să trimită observatori:
259. a) Organizația Națiunilor Unite;
260. b) organizațiile regionale de telecomunicații despre" care se menționează la art. 43 al Constituției;
261. c) organizațiile interguvernamentale exploatând sistemele prin sateliți;
262. d) instituțiile specializate ale Națiunilor Unite, precum și Agenția Internațională a Energiei Atomice.
263. 4. (1) Răspunsurile membrilor trebuie să parvină guvernului care invită cel puțin cu o lună înaintea deschiderii conferinței; ele trebuie, pe cât posibil, să dea toate indicațiile asupra componenței delegației.
264. (2) Aceste răspunsuri pot să fie adresate guvernului care invită, fie direct, fie prin intermediul secretarului general, fie prin intermediul unui alt guvern.
265. (3) Răspunsurile organizațiilor și instituțiilor vizate la nr. 259—262 de mai sus trebuie să parvină secretarului general cu o lună înaintea datei de deschidere a conferinței.
266. 5. Secretarul general-și cele trei birouri ale uniunii sunt reprezentate la conferință cu titlu consultativ.
267. 6. Se admit la conferințele plenipotențiarilor:
268. a) delegațiile;
289. b) observatorii organizațiilor și instituțiilor invitate conform nr. 259—282 de mai sus.
Articolul 24
Invitarea și admiterea la conferințele radiocomunicațiilor când există un guvern care invită
270. 1. Locul precis și datele exacte ale Conferinței sunt fixate conform dispozițiilor art. 3 al prezentei convenții, după consultarea guvernului care invită.
271. 2. (1) Dispozițiile nr. 253.—265 ale prezentei convenții sunt aplicabile conferințelor radiocomunicațiilor.
272. (2) Membrii uniunii ar trebui să informeze exploatările recunoscute despre invitația care le-a fost adresată pentru a participa la o conferință a radiocomunicațiilor.
273. 3. (1) Guvernul care invită, de acord cu Consiliul sau la propunerea acestuia din urmă, poate să adreseze o notificare organizațiilor internaționale, altele decât cele vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenții, care ar putea dori să trimită observatori care să participe la conferință cu titlu consultativ.
274. (2) Organizațiile internaționale interesate, despre care se menționează la nr. 273 de mai sus, adresează guvernului care invită o cerere de admitere în termen de 2 luni începând cu data notificării.
275. (3) Guvernul care invită strânge cererile și decizia de admitere este luată de conferința însăși.
276. 4. Se admit la conferințele radiocomunicațiilor:
277. a) delegațiile;
278. b) observatorii organizațiilor și ai instituțiilor vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenții;
279. c) observatorii organizațiilor internaționale acceptate conform dispozițiilor nr. 273—275 de mai sus;
280. d) observatorii reprezentând exploatările recunoscute admise să participe la comisiile de studii ale radiocomunicațiilor conform dispozițiilor art. 19 al prezentei convenții și autorizate în modul cuvenit de către membrul respectiv;
281. e) cu titlu consultativ, funcționarii aleși, atunci când conferința tratează afaceri care sunt de competența lor, și membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor;
282. f) observatorii membrilor uniunii care participă, fără drept de vot, la conferința regională a radiocomunicațiilor unei regiuni, alta decât cea căreia îi aparțin membrii respectivi.
Articolul 25
Invitarea și admiterea la adunările radiocomunicațiilor, la conferințele de standardizare a telecomunicațiilor și la conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor când există un guvern care invită
283. 1. Locul precis și datele exacte ale fiecărei adunări sau conferințe sunt fixate în conformitate cu dispozițiile art. 3 al prezentei convenții, după consultarea guvernului care invită.
284. 2. Un an înainte de data deschiderii adunării sau conferinței, secretarul general, după consultarea directorului biroului interesat, trimite o invitație:
285. a) administrației fiecărui membru al uniunii;
286. b) entităților și organizațiilor admise să participe la lucrările sectorului respectiv conform dispozițiilor art. 19 al prezentei convenții;
287. c) organizațiilor regionale de comunicații despre care se menționează la art. ??? al Constituției;
288. d) organizațiilor interguvernamentale care exploatează sistemele prin sateliți;
289. e) oricărei alte organizații regionale sau altei organizații internaționale, care se,ocupă de probleme care interesează adunarea sau conferința.
290. 3. În plus, secretarul general invită organizațiile sau instituțiile de mai jos să trimită observatori:
291. a) Organizația Națiunilor Unite;
292. b) instituțiile specializate ale Națiunilor Unite și Agenția Internațională a Energiei Atomice.
293. 4. Răspunsurile trebuie să parvină secretarului general cu cel puțin o lună înaintea deschiderii adunării sau conferinței; ele trebuie, pe cât posibil, să dea toate indicațiile asupra componenței delegației sau reprezentării.
294. 5. Secretarul general și funcționarii aleși ai uniunii sunt reprezentați la adunare sau la conferință cu titlu consultativ.
295. 6. Se admit la adunare sau la conferință:
296. a) delegațiile;
297. b) observatorii organizațiilor și instituțiilor invitate conform dispozițiilor nr. 287—289, 291 și 292 de mai sus;
298. c) reprezentanții entităților ~și organizațiilor vizate la nr. 286 de mai sus.
Articolul 26
Procedura pentru convocarea sau anularea de conferințe mondiale sau de adunări ale radiocomunicațiilor Ia cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului
299. 1. Procedurile enunțate în dispozițiile de mai jos se aplică la convocarea unei a doua conferințe mondiale de standardizare a telecomunicațiilor în intervalul cuprins între două conferințe ale plenipotențiarilor, succesive, și la determinarea locului precis și a datelor exacte, ale acestei conferințe său» la anularea unei a doua confe^-rințe mondiale a radiocomunicațiilor sau a unei a doua adunări a radiocomunicațiilor,
300. 2. (1) Membrii uniunii care doresc să fie convocată o a doua conferință mondială de standardizare a' telecomunicațiilor informează secretarul general, indicându-i locul și datele conferinței.
301. (2) Secretarul general, la primirea cererilor concordante,' provenind de La cel puțin un sfert din membri, informează imediat pe toți membrii prin mijloacele de telecomunicații cele mai potrivite, rugându-i să-i indice, într-un interval de 6 săptămâni, dacă ei acceptă sau nu propunerea formulată.
302. (3) Dacă majoritatea membrilor, determinată conform dispozițiilor nr. 47 al prezentei convenții, se pronunță în favoarea ansamblului propunerii, adică acceptă, în același timp, locul și datele propuse, secretarul general informează imediat pe toți membrii prin mijloacele de telecomunicație cele mai potrivite.
303. (4) Dacă propunerea acceptată tinde să reunească conferința în altă parte decât la sediul uniunii, Secretarul general, de acord cu guvernul care invită, dă dispozițiile necesare pentru convocarea conferinței.
304. (5) Dacă ansamblul propunerii (loc și date) nu este acceptat de către majoritatea membrilor, determinată potrivit dispozițiilor nr. 47 al prezentei convenții, secretarul general comunică membrilor uniunii răspunsurile primite, invitându-i să se pronunțe în mod definitiv, în termen de 6 săptămâni începând de la data primirii, asupra punctelor controversate.
305. (6) Aceste puncte, sunt considerate ca adoptate dacă au fost aprobate de către majoritatea membrilor, determinată după dispozițiile nr. 47 al prezentei convenții.
306. 3. (1) Oricare membru al uniunii care dorește să fie anulată o a doua conferință mondială a radiocomunicațiilor sau o a doua adunare a radiocomunicațiilor informează secretarul general. La primirea cererilor concordante, provenind de la cel puțin un sfert din membri, secretarul general informează imediat toți membrii prin mijloacele de telecomunicații cele mai potrivite, rugându-i să-i indice, într-un termen de 6 săptămâni, dacă ei acceptă sau nu propunerea formulată.
307. (2) Dacă majoritatea membrilor, determinată după dispozițiile de la nr. 47 al prezentei convenții, se pronunță în favoarea propunerii, secretarul general informează imediat pe toți membrii prin mijloacele de telecomunicații cele mai potrivite, conferința sau adunarea fiind anulată.
308. 4. Procedurile indicate la nr. 301—307 de mai sus, cu excepția nr. 3106, sunt, de asemenea, aplicabile dacă propunerea care vizează să se convoace o a doua conferință mondială de standardizare a telecomunicațiilor sau să se anuleze o a doua conferință mondială a radiocomunicațiilor sau o a doua adunare a radiocomunicațiilor este prezentată de către Consiliu.
309. 5. Oricare membru al uniunii care dorește să fie convocată o conferință mondială a telecomunicațiilor internaționale supune, în acest scop, o propunere Conferinței plenipotențiarilor; ordinea de zi, locul precis și datele exacte ale acestei conferințe sunt determinate conform dispozițiilor art. 3 al prezentei convenții.
Articolul 27
Procedura pentru convocarea conferințelor regionale la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului
310. În cazul conferințelor regionale, procedura descrisă 3a nr. 300—305 ale prezentei convenții se aplică doar membrilor regiunii interesate. Dacă convocarea trebuie să se iacă la inițiativa membrilor regiunii, este suficient ca secretarul generai să primească cereri concordante care emană de la un sfert din membrii acestei regiuni. Procedura descrisă la nr. 301—305 ale prezentei convenții este, ele asemenea, aplicabilă dacă propunerea convocării unei- conferințe regionale este prezentată de către Consiliu.
Articolul 28
Dispoziții referitoare la conferințele care se întrunesc fără guvernul care invită
311. Când o conferință trebuie să se întrunească fără guvernul care invită, sunt aplicabile dispozițiile art. 23, 24 și 25 ale prezentei convenții. Secretarul general, după o înțelegere cu Guvernul Confederației Elvețiene, dă dispozițiile necesare pentru a convoca și organiza conferința la sediul uniunii.
Articolul 29
Schimbarea locului sau a datelor unei conferințe
312. 1. Dispozițiile art. 26 și 27 ale prezentei convenții referitoare la convocarea unei conferințe se aplică, prin analogie, atunci când este cazul, la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului de a schimba locul precis sau datele exacte ale unei conferințe. Totuși, asemenea schimbări nu pot fi operate decât dacă majoritatea membrilor interesați, determinată conform dispozițiilor nr. 47 al prezentei convenții, s-a pronunțat în favoarea lor.
313. 2. Oricare membru care propune să se schimbe locul precis sau datele exacte ale unei conferințe trebuie să obțină sprijinul numărului de membri care se cere.
314. 3. Dacă este cazul, secretarul general face cunoscute în comunicarea prevăzută la nr. 301 al prezentei convenții consecințele financiare probabile care rezultă din schimbarea locului sau din schimbarea datelor, de exemplu atunci când au fost angajate cheltuielile pentru pregătirea întrunirii conferinței în locul prevăzut inițial.
Articolul 30
Termene și modalități de prezentare a propunerilor și rapoartelor la conferințe
315 1. Dispozițiile prezentului articol se aplică conferințelor plenipotențiarilor, conferințelor mondiale și regionale ale radiocomunicațiilor și conferințelor mondiale ale telecomunicațiilor internaționale.
316 2. Imediat după trimiterea invitațiilor, secretarul general solicită membrilor să-i trimită propunerile lor pentru lucrările conferinței cu cel puțin 4 luni înaintea datei deschiderii conferinței.
317. 3. Orice propunere a cărei adoptare antrenează amendarea textului Constituției sau al prezentei convenții ori revizuirea regulamentelor administrative trebuie să conțină referințe la numerele părților textului care necesită un astfel de amendament sau o asemenea revizuire. Motivele propunerii trebuie să fie indicate, în fiecare caz, cât mai concis posibil.
318. 4. Orice punere primită de un membru al uniunii este adnotată de către secretarul general, pentru a indica originea sa cu ajutorul simbolului ????? pentru acest membru. Dacă o propunere este prezentată de mai mulți membrii, propunerea, în măsura posibilului, este adnotată cu ajutorul simbolului fiecărui membru.
319. 5. Secretarul general comunică propunerile tuturor membrilor, pe măsura primirii lor.
320. 6. Secretarul general centralizează și coordonează propunerile membrilor și face să le parvină acestora pe măsură ce el le primește și, în orice caz, cu cel puțin 2 luni înainte de data deschiderii conferinței. Funcționarii aleși și funcționarii uniunii, precum și observatorii și reprezentanții care pot să asiste la conferințe, conform dispozițiilor pertinente ale prezentei convenții, nu sunt abilitați să prezinte propuneri.
321. 7. Secretarul general centralizează, de asemenea, rapoartele primite de la membri, de la Consiliu și de la sectoarele uniunii, ca și recomandările formulate de către conferințe, și le transmite membrilor împreună cu orice raport al secretarului general, cu cel puțin 4 luni înaintea deschiderii conferinței.
322. 8. Propunerile primite după data limită specificată la nr. 316 de mai sus sunt comunicate tuturor membrilor de către secretarul general, de îndată ce este posibil.
323. 9. Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile fără prejudicierea dispozițiilor referitoare la procedura de amendare, cuprinse în art. 55 al Constituției și în art. 42 al prezentei convenții.
Articolul 31
Împuternicirile pentru conferințe
324 1. Delegația trimisă la o conferință a plenipotențiarilor, la o conferință a radiocomunicațiilor sau la o conferință mondială a telecomunicațiilor internaționale de către un membru al uniunii trebuie să fie corespunzător acreditată în conformitate cu dispozițiile nr. 325—331 de mai jos.
325. 2. (1) Delegațiile la conferințele plenipotențiarilor sunt acreditate prin acte semnate de șeful de stat, de șeful guvernului sau de ministrul afacerilor externe.
326. (2) Delegațiile la alte conferințe vizate la nr. 324 de mai sus sunt acreditate cu acte semnate de șeful de stat, de șeful guvernului, de ministrul afacerilor externe sau de ministrul competent pentru problemele tratate în cursul conferinței.
327. (3) Sub rezerva confirmării provenite de la una dintre autoritățile enumerate la nr. 325 sau 328 de mai sus și primite înaintea semnării actelor finale, o delegație poate fi provizoriu acreditată de către șeful misiunii diplomatice a membrului respectiv pe lângă guvernul gazdă sau, dacă conferința are loc în Confederația Elvețiană, de către șeful delegației permanente a membrului respectiv pe lângă Oficiul Națiunilor Unite la Geneva,
328. 3. Împuternicirile sunt acceptate dacă ele sunt semnate de către una dintre autoritățile competente enumerate la nr. 325—327 de mai sus și dacă ele răspund la unul dintre criteriile următoare:
329. - conferă puteri depline delegației;
330. - autorizează delegația să reprezinte guvernul său fără restricții;
331. - dă delegației sau unora dintre membrii săi dreptul de a semna actele finale.
332. 4. (1) O delegație ale cărei împuterniciri sunt recunoscute de către ședința plenară este abilitată să exerseze dreptul de vot al membrului interesat, sub rezerva dispozițiilor nr. 169 și 210 ale Constituției, și să semneze actele finale.
333. (2) O delegație ale cărei împuterniciri nu sunt recunoscute de către ședința plenară nu este abilitată să exerseze dreptul la vot, nici să semneze actele finale atât timp cât n-a fost remediată această stare de lucruri.
334. 5. împuternicirile trebuie să fie depuse la secretariatul conferinței cât de curând posibil. Comisia prevăzută la nr. 361 al prezentei convenții este însărcinată să le verifice; ea prezintă ședinței plenare un raport asupra concluziilor sale, în termenul fixat de aceasta. Așteptând decizia ședinței plenare asupra acestui subiect, orice delegație este abilitată să participe la lucrări și să exerseze dreptul de vot al membrului respectiv.
335. 6. Ca regulă generală, membrii uniunii trebuie să se străduiască să trimită la conferințele uniunii propriile lor delegații. Totuși, dacă din motive excepționale, un membru nu poate să trimită propria sa delegație, el poate să dea delegației unui alt membru împuternicirea de a vota și de a semna în numele său. Acest transfer de putere trebuie să facă obiectul unui act semnat de către una dintre autoritățile citate la nr. 325 sau 326 de mai sus.
336. 7. O delegație având dreptul de vot poate să dea mandat de a exercita acest drept unei alte delegații având dreptul la vot în cursul uneia sau mai multor ședințe la care nu îi este posibil să asiste. într-un asemenea caz, ea trebuie să-1 informeze pe președintele conferinței în timp util și în scris.
337. 8. O delegație nu poate să exercite mai mult de un vot prin procură.
338. 9. Împuternicirile și procurile adresate prin telegramă nu sunt acceptate. În schimb, sunt acceptate răspunsurile telegrafice la cererile de clarificare ale președintelui sau ale secretariatului conferinței cu privire la împuterniciri.
339. 10. Un membru sau o entitate ori o organizație agreată care-și propune să trimită o delegație sau reprezentanți la o conferință de standardizare a telecomunicațiilor ori la o conferință de dezvoltare a telecomunicațiilor sau la o adunare a radiocomunicațiilor îl informează pe directorul biroului sectorului respectiv, indicându-i numele și funcția membrilor delegației sau ale reprezentanților.
Capitolul III
Regulamentul interior
Articolul 32
Regulamentul interior al conferințelor și al altor reuniuni
340. Regulamentul interior este aplicabil fără prejudicierea dispozițiilor referitoare la procedura de amendare conținută în art. 55 al Constituției și în art. 42 al prezentei convenții.
1. Ordinea locurilor
341. La ședințele conferinței, delegațiile sunt așezate în ordinea alfabetică a numelor, în limba franceză, ale membrilor reprezentanți.
2. Inaugurarea conferinței
342. 1. (1) Şedința inaugurală a conferinței este precedată de o reuniune a șefilor de delegație în cursul căreia este pregătită ordinea de zi a primei ședințe plenare și sunt prezentate propuneri privind organizarea și desemnarea președinților și vicepreședinților conferinței și ale comisiilor sale, ținând seama de principiul rotației, al repartiției geografice, de competența necesară și de dispozițiile nr. 346 de mai jos.
343. (2) Președintele reuniunii șefilor de delegație este desemnat conform dispozițiilor nr. 344 și 345 de mai jos.
344. 2. (1) Conferința este deschisă de o personalitate desemnată de guvernul care invită.
345. (2) Dacă nu există guvern care invită, ea este deschisă de cel mai în vârstă șef de delegație.
346. 3. (1) La prima ședință plenară se procedează la alegerea președintelui care, în general, este o personalitate desemnată de guvernul care invită.
347. (2) Dacă nu există guvern care invită, președintele este ales ținându-se seama de propunerea făcuta de șefii de delegații în timpul reuniunii vizate la nr. 342 de mai sus.
348. 4. Prima ședință plenară procedează, de asemenea:
349. a) la alegerea vicepreședinților conferinței;
350. b) la constituirea comisiilor conferinței și la delegarea președinților și vicepreședinților respectivi.
351. c) la desemnarea secretariatului conferinței, în virtutea nr. 97 al prezentei convenții; secretariatul poate să fie întărit, dacă este cazul, cu personal dat de administrația guvernului care invită.
3. Prerogativele președintelui conferinței
352. 1. În plus, față de exercitarea tuturor celorlalte prerogative care îi sunt conferite de prezentul regulament, președintele declară deschiderea și închiderea fiecărei ședințe plenare, dirijează dezbaterile, veghează la aplicarea regulamentului interior, acordă cuvântul, supune problemele la vot și confirmă deciziile adoptate.
353. 2. Are conducerea generală a lucrărilor conferinței și veghează la menținerea ordinii în cursul ședințelor plenare. El decide asupra moțiunilor și punctelor de ordine și are, în particular, puterea de a propune amânarea sau închiderea dezbaterii, ridicarea sau suspendarea unei ședințe. El poate, de asemenea, să decidă amânarea convocării unei ședințe plenare, dacă o consideră necesară,
354. 3. Protejează dreptul tuturor delegațiilor de a-și exprima liber șl plenar părerea lor asupra subiectului în discuție.
355. 4. Veghează ca dezbaterile să fie limitate la subiectul în discuție și poate întrerupe orice vorbitor care s-ar îndepărta de problema tratată, pentru a-i reaminti necesitatea de a se limita la această problemă,
4. Constituirea comisiilor
356. 1. Şedința plenară poate constitui comisii pentru examinarea problemelor supuse dezbaterilor conferinței. Aceste comisii pot constitui subcomisii. Comisiile și subcomisiile pot constitui, de asemenea, grupe de lucru.
357. 2. Subcomisiile și grupele de lucru sunt constituite dacă este necesar.
358. 3. Sub rezerva dispozițiilor prevăzute la nr. 356 și 357 de mai sus, vor fi constituite următoarele comisii:
4.1. Comisia de conducere
359. a) Această comisie este normal constituită din președintele conferinței sau al reuniunii pe care o prezidează, din vicepreședinții conferinței și din președinții și vicepreședinții comisiilor.
360. b) Comisia de conducere coordonează toate activitățile aferente bunei desfășurări a lucrărilor și stabilește ordinea și numărul ședințelor, evitând, pe cât posibil, orice simultaneitate, dată fiind compunerea restrânsă a unor delegații.
4.2. Comisia împuterniciților
361. O Conferință a plenipotențiarilor, 6 conferință a radiocomunicațiilor sau o conferință mondială a telecomunicațiilor internaționale numește o comisie a împuterniciților, care este însărcinată să verifice împuternicirile delegațiilor la aceste conferințe. Această comisie prezintă concluziile sale ședinței plenare în termenele fixate de aceasta.
4.3. Comisia de redactare
362. a) Textele stabilite, pe cât posibil, în forma lor definitivă, de către diversele comisii, ținând seama de părerile exprimate, sunt supuse comisiei de redactare, care este însărcinată să le implementeze fără a le altera sensul și, dacă este cazul să le asambleze cu textele anterioare.
363. b) Aceste texte sunt supuse de comisia de redactare ședinței plenare, care le aprobă sau le retrimite, în scopul unei noi examinări, comisiei competente.
4.4. Comisia de control bugetar
364. a) La deschiderea fiecărei conferințe, ședința plenară numește o comisie de control bugetar, însărcinată să aprecieze organizarea și mijloacele de acțiune puse la dispoziția delegaților, să examineze și să aprobe conturile cheltuielilor angajate pe timpul întregii durate a conferinței. Această comisie cuprinde, independent de membrii delegațiilor care doresc să participe la ea, un reprezentant al secretarului general și al directorului biroului în cauză și, dacă există guvern care invită, un reprezentant al acestuia.
365. b) Înainte de epuizarea bugetului aprobat de Consiliu pentru conferință, comisia de control bugetar, în colaborare cu secretariatul conferinței, prezintă ședinței plenare o situație provizorie a cheltuielilor. Ședința plenară ține seama de ea, ca să decidă dacă progresele realizate justifică o prelungire a conferinței după data la care bugetul aprobat va fi epuizat.
366. c) La sfârșitul fiecărei conferințe, comisia de control bugetar prezintă ședinței plenare un raport care indică, cât mai exact posibil, suma estimată a cheltuielilor conferinței, precum și acelea pe care riscă să le antreneze executarea deciziilor luate de această conferință.
367. d) După ce a examinat și aprobat acest raport, ședința plenară îl transmite secretarului general, cu observațiile sale, pentru ca acesta să sesizeze Consiliul în timpul următoarei sale sesiuni ordinare.
5. Compunerea comisiilor
5.1. Conferințele plenipotențiarilor
368. Comisiile sunt compuse din delegații membrilor și din observatorii prevăzuți la nr. 269 al prezentei convenții, care au cerut aceasta sau care au fost desemnați de ședința plenară.
5.2. Conferințele radiocomunicațiilor și conferințele mondiale ale telecomunicațiilor internaționale
369. Comisiile sunt compuse din delegații membrilor, din observatori și din reprezentanți vizați la nr. 278, 279 și 280 ale prezentei convenții, care au cerut aceasta sau care au fost desemnați de ședința plenară.
5.3. Adunările radiocomunicațiilor, conferințele de standardizare a telecomunicațiilor și conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor
370. În afara delegațiilor, membrilor și observatorilor vizați la nr. 259—262 ale prezentei convenții, reprezentanții oricărei entități sau organizații care figurează în lista respectivă menționata la nr. 237 al prezentei convenții pot participa la adunările radiocomunicațiilor, la comisiile conferințelor de standardizare a telecomunicațiilor și la conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor.
6. Președinții și vicepreședinții subcomisiilor
371. Președintele fiecărei comisii propune acesteia alegerea președinților și a vicepreședinților subcomisiilor pe care ea le constituie.
7. Convocarea ședințelor
372. Ședințele plenare și cele ale comisiilor, subcomisiilor și grupelor, de lucru sunt anunțate cu suficient timp înainte de întrunirea conferinței.
8. Propuneri prezentate înaintea deschiderii conferinței
373. Propunerile prezentate înaintea deschiderii conferinței sunt repartizate de către ședința plenară comisiilor competente, constituite, conform dispozițiilor secțiunii a 4-a a prezentului regulament interior. Totuși, ședința plenară poate să trateze direct orice propunere.
9. Propuneri sau amendamente prezentate în timpul conferinței
374. 1. Propunerile sau amendamentele prezentate după deschiderea conferinței sunt remise președintelui conferinței, președintelui comisiei competente sau secretariatului conferinței spre a fi publicate și distribuite ca document al conferinței.
375. 2. Nici o propunere sau amendament scris nu poate fi prezentată dacă nu este semnată de șeful delegației interesate sau de locțiitorul său.
376. 3. Președintele conferinței, al unei comisii, al unei subcomisii sau al unei grupe de lucru poate prezenta în orice moment propuneri susceptibile să accelereze cursul dezbaterilor.
377. 4. Orice propunere sau amendament trebuie să conțină în termeni concreți și preciși textul de examinat.
378. 5. (1) Președintele conferinței sau președintele comisiei, subcomisiei sau grupei de lucru competente decide, în fiecare caz, dacă o propunere sau un amendament prezentat în timpul ședinței poate face obiectul unei comunicări verbale sau dacă trebuie să fie remis spre publicare și distribuire în condițiile prevăzute Ia nr. 374 de mai sus.
379. (2) În general, textul oricărei propuneri importante care trebuie să facă obiectul unui vot va fi distribuit în limbile de lucru ale conferinței, cu suficient timp înainte, pentru a permite studiul sau înaintea discuțiilor.
380. (3) În plus, președintele conferinței, care primește propunerile și amendamentele vizate la nr. 374 de mai sus, le transmite, după caz, comisiilor competente sau ședinței plenare.
381. 6. Orice persoană autorizată poate citi sau poate cere să fie citită în ședința plenară orice propunere sau orice amendament prezentat de ea în timpul conferinței și poate să spună motivele.
10. Condiții cerute pentru orice examinare, decizie sau vot care privește o propunere sau un amendament
382. 1. Nici o propunere sau nici un amendament nu poate fi pus în discuție dacă, în momentul examinării sale, nu este susținută de cel puțin o altă delegație.
383. 2. Orice propunere sau amendament corespunzător susținut trebuie să fie prezentat pentru examinare și apoi pentru decizie, dacă este cazul, în urma unui vot.
11. Propuneri sau amendamente omise sau amânate
384. Când o propunere sau un amendament a fost omis sau când examinarea sa a fost amânată, delegația, sub ale cărei auspicii această propunere sau acest amendament a fost prezentat, trebuie să vegheze să se treacă la examinarea sa.
12. Conducerea dezbaterilor în ședința plenară
12.1 Cvorumul
385. Pentru ca un vot să fie valabil considerat în timpul unei ședințe plenare, mai mult de jumătate din delegațiile acreditate la conferință și având drept de vot trebuie să fie prezente sau reprezentate la ședință.
12.2 Ordinea discuțiilor
386. (1) Persoanele care doresc să ia cuvântul nu pot s-o facă decât după ce au obținut consimțământul președintelui. Ca regulă generală, ele vor începe prin a indica în ce calitate vorbesc.
387. (2) Orice persoană oare are cuvântul trebuie să se exprime rar și deslușit, separând bine cuvintele și marcând timpii de oprire necesari pentru a permite tuturor să-i înțeleagă bine opinia.
12.3 Moțiuni de ordine și puncte de ordine
388. (1) în cursul dezbaterilor, o delegație poate, la momentul pe care-1 crede oportun, să prezinte orice moțiune de ordine sau să pună în discuție orice punct de ordine care determină imediat luarea unei decizii de către președinte, conform prezentului regulament interior. Orice delegație poate face apel împotriva deciziei președintelui, dar aceasta rămâne valabilă în totalitatea sa, dacă majoritatea delegațiilor prezente și cu drept de vot nu i se opun,
389. (2) Delegația care prezintă o moțiune de ordine nu poate, în intervenția sa, să trateze fondul problemei în discuție.
12.4 Ordinea priorităților moțiunilor și punctelor de ordine
390. Ordinea de prioritate atribuită moțiunilor și punctelor de ordine care fac obiectul nr. 388 de mai sus este următoarea:
391 a) orice punct de ordine referitor la aplicarea prezentului regulament interior, inclusiv procedurile de votare;
392. b) suspendarea ședinței;
393. c) ridicarea ședinței;
39.4 d) amânarea dezbaterii asupra problemei în discuție;
395. e) încheierea dezbaterii asupra problemei în discuție;
396. f) orice alte moțiuni sau puncte de ordine care ar putea fi prezentate și a căror prioritate relativă este fixată de către președinte.
12.5 Moțiunea de suspendare sau de ridicare a ședinței
397. În timpul discutării unei probleme, o delegație poate să propună suspendarea sau ridicarea ședinței, indicând motivele propunerii, sale. Dacă această propunere este susținută, cuvântul este dat la doi vorbitori care se exprimă împotriva moțiunii și numai asupra acestui subiect, după care moțiunea este supusă la vot.
12.6. Moțiunea de amânare a dezbaterilor
398. În timpul discutării oricărei probleme, o delegație poate să propună amânarea dezbaterii pentru o perioadă determinată. în cazul în care o astfel de moțiune face obiectul unei discuții, doar trei vorbitori, în afara autorului moțiunii, pot să participe la ea, unul în favoarea moțiunii și doi împotrivă, după care moțiunea este pusă la vot.
12.7. Moțiunea de închidere a dezbaterilor
399. În orice moment, o delegație poate propune ca dezbaterile asupra problemei în discuție să fie încheiate. în acest caz, cuvântul nu este acordat decât la doi oratori care se opun închiderii, după care această moțiune este pusă la vot. Dacă moțiunea este adoptată, președintele cere imediat să se voteze asupra problemei în discuție.
12.8. Limitarea intervențiilor
400. (1) Ședința plenară poate, eventual, să limiteze durata și numărul intervențiilor unei aceleiași delegații asupra unui subiect determinat.
401. (2) Totuși, asupra problemelor de procedură, președintele limitează durata fiecărei intervenții la maximum 5 minute.
402. (3) Când un orator depășește timpul de vorbire care i-a fost acordat, președintele atenționează adunarea și roagă vorbitorul să-și încheie expunerea în scurt timp.
12.9. Închiderea listei de oratori
403. (1) În cursul unei dezbateri, președintele poate da citire listei oratorilor înscriși; el adaugă numele delegaților care își manifestă dorința de a lua cuvântul și, cu asentimentul adunării, poate declara lista închisă. Totuși, președintele, dacă consideră oportun, poate să acorde, în mod excepțional, dreptul de a răspunde la orice intervenție anterioară, chiar după închiderea listei,
404. (2) Când lista oratorilor s-a epuizat, președintele pronunță închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuție.
12.10. Probleme de competență
405. Problemele de competență care se pot ivi trebuie să fie rezolvate înainte de a se vota asupra fondului problemei în discuție.
12.11. Retragerea și prezentarea din nou a unei moțiuni
406. Autorul unei moțiuni poate să o retragă înainte ca ea să fie supusă la vot. Orice moțiune amendată sau nu, care ar fi astfel retrasă, poate fi prezentată din nou sau reluată, fie de delegația autoare a amendamentului, fie de orice altă delegație.
13. Dreptul de vot
407. 1. La toate ședințele conferinței, delegația unui membru al uniunii, acreditată în mod cuvenit de către acesta din urmă pentru a participa la conferință, are dreptul la un vot, conform art. 3 al Constituției.
408. 2. Delegația unui membru al uniunii exercită dreptul său de vot în condițiile precizate la art. 31 al prezentei convenții.
409. 3. Când un membru al uniunii nu este reprezentat de o administrație la o adunare a radiocomunicațiilor, la o conferință mondială de standardizare a telecomunicațiilor sau la o conferință de dezvoltare a telecomunicațiilor, reprezentanții exploatărilor recunoscute de membrul respectiv au împreună, oricare ar fi numărul lor, dreptul la un singur vot, sub rezerva dispozițiilor nr. 239 al prezentei convenții. Dispozițiile nr. 335—338 ale prezentei convenții referitoare la procuri se aplică conferințelor citate mai sus.
14. Votul
14.1. Definirea majorității
410. (1) Majoritatea este constituită din mai mult de jumătate din delegațiile prezente și votante.
411. (2) Abținerile nu sunt luate în considerare la numărarea voturilor necesare pentru constituirea majorității.
412. (3) În caz de egalitate a voturilor, propunerea sau amendamentul este considerat ca respins.
413. (4) În contextul prezentului regulament, este considerată delegație prezentă votantă orice delegație care se pronunță pentru sau împotriva unei propuneri.
14.2. Neparticiparea la vot
414. Delegațiile prezente care nu participă la o votare stabilită sau care declară în mod expres că nu vor să participe la ea, nu sunt considerate ca absente din punctul de vedere al determinării cvorumului în sensul nr. 385 al prezentei convenții, nici ca delegații care se abțin din punct de vedere al aplicării dispozițiilor nr. 416 de mai jos.
14.3. Majoritatea specială
415. În ceea ce privește admiterea de noi membri ai uniunii, majoritatea cerută este fixată în art. 2 al Constituției.
14.4. Mai mult de cincizeci la sută abțineri
416. Când numărul de abțineri depășește jumătatea numărului voturilor exprimate (pentru, contra, abțineri), examinarea problemei în discuție este retrimisă unei ședințe ulterioare în cursul căreia abținerile nu vor fi luate în considerare.
14.5. Procedurile de votare
417. (1) Procedurile de votare sunt următoarele:
418. a) prin ridicarea mâinii, ca regulă generală, numai dacă nu a fost cerută o votare prin apel nominal potrivit procedurii b) sau o votare prin scrutin secret potrivit procedurii c);
419. b) prin apel nominal, în ordinea alfabetică, în limba franceză, a numelor membrilor prezenți și abilitați să voteze:
420. 1. dacă cel puțin două delegații prezente și abilitate să voteze o cer înaintea începerii votării, numai dacă nu a fost cerut un vot secret după procedura c); sau
421. 2. dacă o majoritate nu se evidențiază cu claritate printr-o votare conform procedurii a);
422. c) prin scrutin secret dacă cel puțin cinci delegații prezente și abilitate să voteze o cer înaintea începerii votării;
423. (2) Înainte de a se proceda la votare, președintele examinează orice cerere care privește maniera în care aceasta se va efectua, apoi anunță oficial procedura de votare care va fi aplicată și problema care este pusă la vot. După aceea declară începerea votării și când aceasta este terminată, anunță rezultatele.
424. (3) În caz de votare prin scrutin secret, secretariatul ia imediat măsurile potrivite pentru a asigura secretul scrutinului.
425. (4) Dacă un sistem electronic adecvat este disponibil și dacă conferința decide astfel, votarea poate fi efectuată prin intermediul unui sistem electronic.
14.6. Interdicția de a întrerupe o votare când aceasta a început
426. Când votarea a început, nici o delegație nu poate să o întrerupă, numai dacă este cazul unei moțiuni de ordine referitoare la- derularea votării. Această moțiune de ordine nu poate să includă o propunere care să antreneze o modificare a votării în curs sau o modificare a fondului problemei supuse la vot. Votarea începe prin declarația președintelui care anunță că votarea a început și se termină prin declarația președintelui care anunță rezultatele.
14.7. Explicarea votului
427. Președintele dă cuvântul delegaților care doresc să explice votul lor ulterior votării înseși.
14.8. Votarea unei propuneri pe părți
428. (1) Când autorul unei propuneri o cere sau când adunarea o consideră oportună ori când președintele, cu aprobarea autorului, o propune, această propunere este subdivizată și diferitele subpărți sunt supuse la vot separat. Părțile propunerii care a fost adoptată sunt supuse la vot ca un întreg.
429. (2) Dacă toate părțile unei propuneri sunt respinse, însăși propunerea este considerată ca respinsă.
14.9. Ordinea de votare a propunerilor privind aceeași problemă
430. (1) Dacă aceeași problemă face obiectul mai multor propuneri, acestea sunt supuse la vot în ordinea în care au fost prezentate, cu excepția cazului în care adunarea nu decide altfel.
431. (2) După fiecare vot adunarea decide dacă este cazul sau nu să se supună la vot propunerea următoare.
14.10. Amendamente
432. (1) Este considerat amendament orice propunere de modificare care conține doar o suprimare, o adăugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei părți a acestei propuneri.
433. (2) Orice amendament la o propunere care este acceptat de delegația care prezintă această propunere este imediat încorporat textului inițial al propunerii.
434. (3) Nici o propunere de modificare nu este considerată amendament, dacă o adunare este de părere că ea este incompatibilă cu propunerea inițială.
14.11 Votul asupra amendamentelor
435. (1) Dacă o propunere este obiectul unui amendament, acesta este supus la vot în primul rând.
436. (2) Dacă o propunere face obiectul mai multor amendamente, acela care se îndepărtează cel mai mult de textul original este supus la vot în primul rând. Dacă acest amendament nu întrunește majoritatea voturilor, acel amendament dintre cele rămase, care se- îndepărtează cel mai mult de la textul originar, este supus apoi la vot și așa mai departe până când unul dintre amendamente primește majoritatea voturilor; dacă toate amendamentele propuse au fost examinate fără ca nici unul dintre ele să întrunească o majoritate, propunerea originală neamendată este supusă la vot.
437. (3) Dacă unul sau mai multe amendamente sunt adoptate, propunerea astfel modificată este supusă apoi la vot.
14.12 Repetarea unei votări
438. (1) În cazul comisiilor, subcomisiilor sau grupelor de lucru ale unei conferințe sau ale unei reuniuni, o propunere, o parte a unei propuneri sau un amendament care a făcut deja obiectul unei decizii ca urmare a unei votări, într-una dintre comisii sau subcomisii sau într-una dintre grupele de lucru, nu poate fi supusă din nou la vot în aceeași comisie sau subcomisie sau în aceeași grupă de lucru. Această dispoziție se aplică oricare ar fi procedura de votare aleasă,
439. (2) În cazul ședințelor plenare, o propunere, o parte a unei propuneri sau un amendament nu trebuie repus la vot decât dacă următoarele două condiții sunt îndeplinite:
440. a) majoritatea membrilor abilitați să voteze o cere;
441. b) cererea de repetare a votării este făcută la cel puțin o zi după votare.
15. Conducerea dezbaterilor și procedura de votare în comisii și subcomisii
442. 1. Președinții comisiilor și subcomisiilor au atribuții analoage celor atribuite președintelui conferinței în secțiunea a 3-a a prezentului regulament interior.
443. 2. Dispozițiile fixate la secțiunea a 12-a a prezentului regulament interior pentru conducerea dezbaterilor în ședință plenară sunt aplicabile dezbaterilor comisiilor sau subcomisiilor, cu excepția celor legate de cvorum.
444. 3. Dispozițiile fixate la secțiunea a 14-a a prezentului regulament interior sunt aplicabile votărilor în comisii sau subcomisii.
16. Rezerve
445. 1. Ca regulă generală, delegațiile care nu pot să realizeze partajarea punctului lor de vedere de către celelalte delegații trebuie să se străduiască, în măsura posibilului, să se alăture opiniei majorității.
446. 2. Totuși, dacă unei delegații i se pare că o decizie oarecare este de natură să împiedice guvernul său să consimtă să fie legat de amendamente la Constituție sau la prezenta convenție ori de revizuirea regulamentelor administrative, această delegație poate să facă rezerve cu titlu provizoriu sau definitiv la obiectul acestei decizii; astfel de rezerve pot fi formulate de o delegație în numele unui membru care nu participă la conferință și care a înmânat o procură acestei delegații pentru semnarea actelor finale, în conformitate cu dispozițiile art. 31 al prezentei convenții.
17. Procesele-verbale ale ședințelor plenare
447. 1. Procesele-verbale ale ședințelor plenare sunt stabilite de secretariatul conferinței, care asigură distribuirea lor delegațiilor cât mai curând posibil și, în orice caz, cu cel mai târziu 5 zile lucrătoare după fiecare ședință.
448. 2. După ce procesele-verbale au fost distribuite, delegațiile pot depune în scris la secretariatul conferinței, în cel mai scurt timp posibil, corecturile pe care le estimează ca justificate, ceea ce nu le împiedică să prezinte oral modificări la ședința în cursul căreia sunt aprobate procesele-verbale.
449. 3. (1) Ca regulă generală, procesele-verbale nu conțin decât propunerile și concluziile, cu principalele argumente pe care le sunt fondate, într-o redactare cât mai concisă posibil.
450. (2) Cu toate acestea, orice delegație are dreptul să ceară inserarea analitică sau in extenso a oricărei declarații formulate de către ea în cursul dezbaterilor. în acest caz, ea trebuie, ca regulă generală, să o anunțe la începutul intervenției sale, pentru a facilita sarcina raportorilor. Ea trebuie, în plus, să furnizeze ea însăși textul secretariatului conferinței în cele 2 ore care urmează după terminarea ședinței.
451. 4. În orice caz, nu trebuie să se uzeze decât cu discreție de facultatea acordată de nr. 450 de mai sus în ceea ce privește inserarea declarațiilor.
18. Dările de seamă și rapoartele comisiilor și subcomisiilor
452. 1. (1) Dezbaterile comisiilor și subcomisiilor sunt rezumate, ședință cu ședință, în dări de seamă stabilite de secretariatul conferinței și distribuite delegațiilor în cel mai târziu 5 zile lucrătoare după fiecare ședință. Dările de seamă scot în relief punctele esențiale ale discuțiilor, diversele opinii care se cuvine să se noteze, precum și propunerile și concluziile care se desprind din ansamblu.
453. (2) Cu toate acestea, orice delegație are, de asemenea, dreptul să se folosească de facultatea acordată la nr. 450 de mai sus.
454. (3) în orice caz, nu trebuie să se folosească decât cu discreție facultatea acordată la nr. 453 de mai sus.
455. 2. Comisiile și subcomisiile pot stabili rapoarte parțiale pe care ele le estimează ca necesare și, dacă circumstanțele o justifică, la sfârșitul lucrărilor lor, ele pot prezenta un raport final în care recapitulează, sub o formă concisă, propunerile și concluziile care rezultă din studiile care le-au fost încredințate.
19. Aprobarea proceselor-verbale, a dărilor de seamă și a rapoartelor
456. 1. (1) Ca regulă generală, la începutul fiecărei ședințe plenare sau al fiecărei ședințe de comisie sau de subcomisie, președintele întreabă dacă delegațiile au observații de formulat asupra procesului-verbal sau, când este cazul unei comisii sau al unei subcomisii, asupra dării de seamă a ședinței precedente. Acestea sunt considerate aprobate dacă nici o corectură nu a fost transmisă secretariatului sau dacă nici o împotrivire nu s-a manifestat verbal. În caz contrar sunt aduse corecțiile necesare procesului-verbal sau dării de seamă.
457. (2) Orice raport parțial sau final trebuie să fie aprobat de comisia sau subcomisia interesată.
458. 2. (1) Procesele-verbale ale ultimelor ședințe plenare sunt examinate și aprobate de președinte.
459. (2) Dările de seamă ale ultimelor ședințe ale unei comisii sau ale unei subcomisii sunt examinate și aprobate de președintele acestei comisii sau subcomisii.
20. Numerotarea
460. 1. Numerele capitolelor, articolelor, și paragrafelor textelor supuse revizuirii sunt păstrate până la prima lectură în ședință plenară. Textele adăugate poartă în mod provizoriu, numărul ultimului paragraf ce precedă textul inițial, la care se adaugă „A”, „B” etc.
461. 2. Numerotarea definitivă a capitolelor lor, a articolelor și a paragrafelor este în mod normal încredințată comisiei de redactare, după adoptarea lor în prima lectură, însă poate să fie încredințată secretarului general prin decizie luată în ședință plenară.
21. Aprobarea definitivă
462. Textele actelor finale ale unei conferințe a plenipotențiarilor, ale unei conferințe a radiocomunicațiilor sau ale unei conferințe mondiale a telecomunicațiilor internaționale sunt considerate definitive atunci când au fost aprobate în a doua lectură în ședință plenară.
22. Semnătura
463. Textele actelor finale aprobate de conferințele vizate la nr. 462 de mai sus sunt supuse semnării de către delegații prevăzuți cu împuterniciri definite la art. 31 al prezentei convenții, în ordinea alfabetică a numelor membrilor în limba franceză.
23. Relațiile cu presa și publicul
464. 1. Comunicatele oficiale asupra lucrărilor conferinței nu pot fi transmise presei decât cu autorizația președintelui conferinței.
465. 2. În măsura în care aceasta este posibil în practică, presa și publicul pot asista la, conferințe în conformitate cu directivele aprobate la reuniunea șefilor de delegații vizată la nr. 342 de mai sus și Cu dispozițiile practice luate de secretarul general. Prezența presei și a publicului nu trebuie în nici un caz să perturbe buna desfășurare a lucrărilor Unei ședințe.
466. 3. Celelalte reuniuni ale uniunii nu sunt deschise presei și publicului, cu excepția cazului în care participanții la reuniunea în cauză decid altfel.
24. Scutiri de taxe
467. Pe durata conferinței membrii delegațiilor, reprezentanții membrilor Consiliului, membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor, înalții funcționari ai Secretariatului general și ai sectoarelor uniunii care asistă la conferință și personalul secretariatului uniunii detașat la conferință au dreptul la scutire de taxe poștale, la scutire de taxe pentru telegrame, precum și la scutire de taxe telefonice și telex în măsura în care guvernul gazdă a putut să se pună de acord în această privință cu-celelalte guverne și exploatări recunoscute în cauză.
Capitolul IV
Alte dispoziții
Articolul 33
Finanțele
468 1. (1) Scara în care fiecare membru alege clasa sa de contribuție, în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare ale art. 28 al Constituției, este următoarea:
- clasa de 40 unități
- clasa de 35 unități
- clasa de 30 unități
- clasa de 28 unități
- clasa de 25 unități
- clasa de 23 unități
- clasa de 20 unități
- clasa de 18 unități
- clasa de 15 unități
- clasa de 10 unități
- clasa de 8 unități
- clasa de 5 unități
- clasa de 4 unități
- clasa de 3 unități
- clasa de 2 unități
- clasa de 1 1/2 unități
- clasa de 1 unitate
- clasa de 1/2 unitate
- clasa de 1/4 unitate
- clasa de 1/8 unitate [4]
- clasa de 1/16 unitate [4]
469. (2) Peste clasele de contribuție menționate la nr. 463 de mai sus, orice membru poate alege un număr de unități contributive superior lui 40.
470. (3) Secretarul general notifică tuturor membrilor uniunii decizia fiecărui membru privind clasa de contribuție aleasă.
471. (4) Membrii pot în orice moment să aleagă o clasă de contribuție superioară celei pe care au adoptat-o anterior.
472. 2. (1) Orice membru, nou achită, pentru anul aderării sale, o contribuție calculată, începând cu prima zi a lunii aderării.
473. (2) În caz de denunțare a Constituției și a prezentei convenții de către un membru, contribuția trebuie achitată până la ultima zi a lunii în care denunțarea capătă efect.
474. 3. Sumele datorate produc dobânzi de la debutul fiecărui an financiar al uniunii. Această dobândă este fixată la procentul de 3% (trei la sută) pe an în timpul primelor 6 luni și la procentul de 6% (șase la sută) pe an începând cu luna a șaptea.
475. 4. Dispozițiile următoare se aplică contribuțiilor organizațiilor vizate la nr. 259—282 și ale entităților admise să participe ia activitățile uniunii, în conformitate cu dispozițiile art. 19 al prezentei convenții.
478. Organizațiile vizate la nr. 259—262 ale prezentei convenții și celelalte organizații internaționale care participă la o conferință a plenipotențiarilor, la un sector al uniunii sau la o conferință mondială a telecomunicațiilor internaționale contribuie la cheltuielile acestei conferințe sau ale acestui sector în conformitate cu nr. 479—481 de mai jos, după caz, cu excepția cazurilor când ele au fost exonerate sub rezerva reciprocității.
477. 6. Orice entitate sau organizație care figurează în listele menționate la nr. 237 al prezentei convenții contribuie la cheltuielile acestui sector în conformitate cu nr. 479 și 480 de mai jos.
478. 7. Orice entitate sau organizație care figurează în listele menționate la nr. 237 al prezentei convenții, care participă la o conferință a radiocomunicațiilor, la o conferință mondială a telecomunicațiilor internaționale sau la o conferință ori la o adunare a unui sector la care ea nu este membră, contribuie la cheltuielile acestei conferințe sau ale acestei adunări în conformitate cu nr. 479—481 de mai jos.
479. 8. Contribuțiile menționate la nr. 476, 477 și 478 sunt bazate pe libera alegere a unei clase de contribuție din scara care figurează la nr. 468 de mai sus, cu excepția claselor de 1/4, 1/8 și 1/16 dintr-o unitate, rezervate membrilor uniunii (această excepție nu se aplică Sectorului dezvoltării telecomunicațiilor); clasa aleasă este comunicată secretarului general; entitatea sau organizația interesată poate, în orice moment, să aleagă o clasă de contribuție superioară celei pe care o adoptase anterior:
480. 9. Cuantumul unității de contribuție la cheltuielile fiecărui sector interesat este fixat la 1/5 din unitatea contributivă a membrilor uniunii. Aceste contribuții sunt considerate ca venit al uniunii. Ele produc dobânda în conformitate cu dispozițiile nr. 474 de mai sus.
481. 10. Cuantumul unității de contribuție la cheltuielile unei conferințe sau ale unei adunări este fixat prin împărțirea sumei totale a bugetului conferinței sau al adunării respective la numărul total de unități contributive plătite de membri drept contribuție a lor la cheltuielile uniunii. Contribuțiile, sunt considerate ca venit al uniunii. Ele produc dobândă începând cu a șaizecea zi care urmează trimiterii facturilor, în procentele fixate la nr. 474 de mai sus.
482. 11. Reducerea numărului de unități contributive nu este posibilă decât în conformitate cu principiile enunțate în dispozițiile pertinente ale art. 28 al Constituției.
483. 12. În caz de denunțare a participării la lucrările unui sector sau dacă se pune capăt acestei participări (a se vedea nr. 240 al prezentei convenții), contribuția trebuie să fie achitată până la ultima zi a lunii în care denunțarea capătă efect sau a lunii în care se pune capăt participării.
484. 13. Prețul de vânzare al publicațiilor este stabilit de secretarul general, care se inspiră din preocuparea de a acoperi, ca regulă generală, cheltuielile de reproducere și de distribuire.
485. 14. Uniunea menține un fond de rezervă, care constituie un capital de rulment ce permite să se facă față cheltuielilor esențiale și să se mențină rezerve suficiente în numerar pentru a evita, în măsura posibilului, să se recurgă la împrumuturi. Consiliul fixează anual cuantumul fondului de rezervă în funcție de cerințele prevăzute. La sfârșitul fiecărui exercițiu bugetar bienal, toate creditele bugetare care n-au fost consumate sau angajate sunt introduse în fondul de rezervă. Celelalte detalii referitoare la acest fond de rezervă sunt descrise în Regulamentul financiar.
486. 15. (1) De acord cu Comitetul de coordonare, secretarul general poate să accepte contribuții voluntare în numerar sau în natură, sub rezerva ca, condițiile aplicabile acestor contribuții să fie conforme, după caz, cu obiectul și programele uniunii, precum și cu Regulamentul financiar care va trebui să conțină dispoziții speciale referitoare la acceptarea și utilizarea acestor contribuții voluntare.
487. (2) Secretarul general justifică Consiliului despre aceste contribuții voluntare în raportul de gestiune financiară și într-un document care indică pe scurt originea și utilizarea propusă pentru fiecare dintre aceste contribuții și cursul care le-a fost dat.
Articolul 34
Responsabilitățile financiare ale conferințelor
488. 1. Înainte de a adopta propuneri sau înainte de a lua decizii care au incidențe financiare, conferințele uniunii țin seama de toate prevederile bugetare ale uniunii, pentru a se asigura ca acestea să nu antreneze cheltuieli superioare creditelor pe care Consiliul este abilitat să le autorizeze.
489. 2. Nu se dă urmare nici unei decizii a unei conferințe care are drept consecință o creștere directă sau indirectă a cheltuielilor peste creditele pe care Consiliul este abilitat să le autorizeze.
Articolul 35
Limbile
490. (1) În timpul conferințelor și reuniunilor uniunii pot fi utilizate alte limbi decât cele indicate în dispozițiile corespunzătoare ale art. 29 al Constituției:
491. a) dacă se cere secretarului general sau directorului biroului interesat folosirea orală sau scrisă a uneia sau mai multor limbi suplimentare, sub rezerva ca cheltuielile suplimentare ce vor fi astfel antrenate să fie suportate de membrii care au făcut această cerere sau care au sprijinit-o;
492. b) dacă o delegație dă ea însăși dispoziții pentru a asigura, pe propriile sale cheltuieli, traducerea orală din propria sa limbă într-una din limbile indicate în dispozițiile pertinente ale art. 29 al Constituției.
493. (2) În cazul prevăzut la nr. 491 de mai sus, secretarul general sau directorul biroului interesat se conformează acestei cereri în măsura posibilului, după ce a obținut de la membrii interesați angajamentul că cheltuielile ce vor apărea vor fi corespunzător rambursate de ei uniunii.
494. (3) În cazul prevăzut la nr. 492 de mai sus, delegația interesată poate, în plus, dacă o dorește, să asigure pe propriile sale cheltuieli traducerea orală în propria sa limbă din una dintre limbile indicate în dispoziția pertinentă a art. 29 al Constituției.
495. 2. Toate documentele care fac obiectul dispozițiilor pertinente ale art. 29 al Constituției pot să fie publicate într-o altă limbă decât cele care sunt specificate acolo, cu condiția ca membrii care cer această publicare să se angajeze să ia în sarcina lor totalitatea cheltuielilor de traducere și publicare ce vor rezulta.
Capitolul V
Dispoziții diverse referitoare ia exploatarea serviciilor de telecomunicații
Articolul 36
Taxe și scutiri
496. Dispozițiile referitoare la taxele telecomunicațiilor și diversele cazuri în care se acordă scutiri de taxe sunt fixate în regulamentele administrative.
Articolul 37
Stabilirea și reglarea cotiturilor
497. 1. Reglările conturilor internaționale sunt considerate ca tranzacții curente și se efectuează în acord cu obligațiile internaționale curente ale membrilor interesați, dacă guvernele lor au încheiat aranjamente cu acest subiect. în absența unor aranjamente de acest gen sau a unor acorduri particulare, încheiate în condițiile prevăzute la art. 42 al Constituției, aceste reglări de conturi se efectuează în conformitate cu dispozițiile regulamentelor administrative.
498. 2. Administrațiile membrilor și exploatările recunoscute care exploatează servicii internaționale de telecomunicații trebuie să se pună de acord asupra sumei debitelor și creditelor lor.
499. 3. Conturile aferente debitelor și creditelor vizate la nr. 498 de mai sus sunt stabilite în conformitate cu regulamentele administrative, numai dacă nu au fost încheiate aranjamente particulare între părțile interesate.
Articolul 38
Unitatea monetară
500. În absența unor aranjamente particulare încheiate între membri, unitatea monetară utilizată la compunerea taxelor de repartiție pentru serviciile internaționale de telecomunicații și la stabilirea conturilor internaționale este:
- fie unitatea monetară a Fondului Monetar Internațional,
- fie francul-aur,
cum sunt definite în regulamentele administrative. Modalitățile de aplicare sunt fixate în apendicele 1 al Regulamentului telecomunicațiilor internaționale.
Articolul 39
Intercomunicația
501. 1. Stațiile care asigură radiocomunicațiile în serviciul mobil sunt obligate, în lintițele afectării lor normale, să schimbe reciproc radiocomunicațiile indiferent de sistemul radioelectric adoptat de ele.
502. 2. Totuși, pentru a nu se opune progreselor științifice, dispozițiile nr. 501 de mai sus nu împiedică folosirea unui sistem radioelectric incapabil să comunice cu alte sisteme, cu condiția ca această incapacitate să fie datorată naturii specifice a acestui sistem și să nu fie efectul unor dispozitive adoptate în mod special pentru împiedicarea intercomunicației.
503. 3. în pofida dispozițiilor nr. 501 de mai sus, o stație poate fi afectată unui serviciu internațional restrâns de telecomunicații, determinat de scopul acestui serviciu sau de alte circumstanțe independente ale sistemului folosit.
Articolul 40
Limbajul secret
504. 1. Telegramele de stat, precum și telegramele de serviciu pot fi redactate în limbaj secret, în toate relațiile.
505. 2. Telegramele particulare în limbaj secret pot fi admise între toți membrii, cu excepția celor care au notificat în prealabil, prin intermediul secretarului general, că ei nu admit acest limbaj pentru această categorie de corespondențe.
506. 3. Membrii care nu admit telegramele particulare în limbajul secret provenind din sau având ca destinație propriul lor teritoriu trebuie să le accepte în tranzit, cu excepția cazului de suspendare a serviciului prevăzut la art. 35 al Constituției.
Capitolul VI
Arbitrajul și amendarea
Articolul 41
Arbitrajul; procedura (a se vedea art. 56 al Constituției)
507. 1. Partea care dorește un arbitraj începe procedura trimițând celeilalte părți o notificare de cerere a arbitrajului.
508. 2. Părțile decid de comun acord dacă arbitrajul trebuie să fie încredințat unor persoane, unor administrații sau unor guverne. În cazul în care în termen de o lună, socotind din ziua notificării cererii de arbitraj, părțile nu au putut să cadă de acord asupra acestui punct, arbitrajul este încredințat unor guverne.
509. 3. Dacă arbitrajul este încredințat unor persoane, arbitrii nu trebuie să fie cetățeni ai unui stat parte în diferend, nici să aibă domiciliul lor într-unul dintre aceste state, nici să fie în serviciul lor.
510. 4. Dacă arbitrajul este încredințat unor guverne sau unor administrații ale acestor guverne, acestea trebuie să fie alese dintre membrii care nu sunt implicați în diferend, dar care sunt părți la acordul a cărui aplicare a provocat diferendul.
511. 5. În termen de 3 luni, socotind de la data primirii notificării cererii arbitraj, fiecare dintre cele două părți în cauză desemnează un arbitru.
512. 6. Dacă în diferend sunt implicate mai mult de două părți, fiecare din cele două grupe de părți având interese comune în diferend desemnează un arbitru în conformitate cu procedura prevăzută la nr. 510 și 511 de mai sus.
513. 7. Cei doi arbitri astfel desemnați se înțeleg pentru a numi un al treilea arbitru care, dacă primii doi sunt persoane și nu guverne sau administrații, trebuie să răspundă condițiilor fixate la nr. 509 de mai sus și care, în plus, trebuie să fie de o naționalitate diferită de aceea a celorlalți doi. În lipsa unui acord între cei doi arbitri asupra alegerii celui de-al treilea arbitru, fiecare arbitru propune un al treilea arbitru neavând nici un interes în diferend. Secretarul general procedează apoi la o tragere la sorți pentru a desemna al treilea arbitru.
514. 8. Părțile în dezacord pot să se înțeleagă pentru a-și rezolva diferendul lor printr-un arbitru unic desemnat de comun acord; de asemenea, ele pot să desemneze fiecare un arbitru și să solicite Secretariatului general să procedeze la o tragere la sorți pentru a desemna arbitrul unic.
515. 9. Arbitrul sau arbitrii decid în mod liber asupra locului arbitrajului și regulilor de procedură care să se aplice pentru acest arbitraj.
516. 10. Decizia arbitrului unic este definitivă și obligă părțile la diferend. Dacă arbitrajul este încredințat mai multor arbitri, decizia luată cu majoritatea voturilor arbitrilor este definitivă și obligă părțile.
517. 11. Fiecare parte suportă cheltuielile pe care ea le-a făcut cu ocazia instruirii și introducerii arbitrajului. Cheltuielile de arbitraj, altele decât cele prezentate de către părți, sunt repartizate în mod egal între părțile în litigiu.
518. 12. Uniunea furnizează toate informațiile care se referă la diferend de care arbitrul sau arbitrii pot să aibă nevoie. Dacă părțile în diferend decid astfel, decizia arbitrului sau a arbitrilor este comunicată secretarului general în scop de referință viitoare.
Articolul 42
Dispoziții pentru amendarea prezentei convenții
519. 1. Oricare membru al uniunii poate să propună orice amendament la prezenta convenție. O astfel de propunere, pentru a putea să fie transmisă tuturor membrilor uniunii și examinată de ei în timp util, trebuie să parvină secretarului generai cu cel târziu 8 luni înaintea datei fixate pentru deschiderea Conferinței plenipotențiarilor. Secretarul general transmite tuturor membrilor uniunii, cât mai curând posibil și cu cel târziu 6 luni înaintea acestei ultime date, o astfel de propunere,
520. 2. Orice propunere de modificare a unui amendament, propus conform nr. 519 de mai sus, poate totuși să fie prezentată în orice moment de un membru al uniunii sau de delegația sa la Conferința plenipotențiarilor.
521. 3. Cvorumul cerut orice ședință plenară a Conferinței plenipotențiarilor pentru examinarea oricărei propuneri de amendare a prezentei convenții sau a oricărei modificări a unei asemenea propuneri este constituit din mai mult de jumătate din delegațiile acreditate la Conferința plenipotențiarilor.
522. 4. Pentru a fi adoptată, orice propunere de modificare a unui amendament propus, cât și propunerea de amendare în totalitatea sa, modificată sau nu, trebuie să fie aprobată la o ședință plenară de mai mult din jumătatea delegațiilor acreditate la Conferința plenipotențiarilor și având drept de vot.
523. 5. Dispozițiile generale privind conferințele și regulamentul interior al conferințelor și al altor reuniuni ce figurează în prezenta convenție se aplică cu excepția cazurilor în care paragrafele precedente ale prezentului articol, care prevalează, nu dispun altfel.
524. 6. Toate amendamentele la prezenta convenție, adoptate de o conferință a plenipotențiarilor, intră în vigoare la o dată fixată de conferință, în totalitatea lor și sub forma unui instrument de amendare unic, între membrii care au depus, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenție și la instrumentul de amendare. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea numai la o parte din acest instrument de amendare este exclusă.
525. 7. În pofida nr. 524 de mai sus, Conferința plenipotențiarilor poate să decidă că un amendament la prezenta convenție este necesar pentru buna aplicare a unui amendament la Constituție, în acest caz, amendamentul la prezenta convenție nu intră în vigoare înaintea intrării în vigoare a amendamentului la Constituție.
526. 8. Secretarul general notifică tuturor membrilor depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
527. 9. După intrarea în vigoare a oricărui instrument de amendare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea în conformitate cu art. 52 și 53 ale Constituției se aplică convenției amendate.
528. 10. După intrarea în vigoare a unui asemenea instrument de amendare, secretarul general îl înregistrează la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 102 al Cartei Națiunilor Unite. Dispozițiile nr. 241 al Constituției se aplică, de asemenea, oricărui instrument de amendare.
Anexă
Definiția diferiților termeni folosiți în prezenta convenție și în regulamentele administrative ale Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor
În contextul instrumentelor uniunii sus-menționate, următorii termeni au sensul dat de definițiile următoare:
1001. Expert - persoana trimisă de:
a) guvernul sau administrația țării sale; sau
b) o entitate sau o organizație agreată conform dispozițiilor art. 19 al prezentei convenții; sau
c) o organizație internațională, pentru a participa la sarcinile uniunii care corespund domeniului său de competență profesională.
1002. Observator - persoana trimisă de:
- Organizația Națiunilor Unite, o instituție specializată a Națiunilor Unite, Agenția Internațională a Energiei Atomice, o organizație regională de telecomunicații sau o organizație interguvernamentală care exploatează sisteme cu sateliți, pentru a participa cu titlu consultativ la Conferința plenipotențiarilor, la o conferință sau la o reuniune a unui sector;
- o organizație internațională, pentru a participa cu titlu consultativ la o conferință sau la o reuniune a unui sector;
- guvernul unui membru al uniunii, pentru a participa fără drept de vot la o conferință regională.
în conformitate cu dispozițiile pertinente ale prezentei convenții.
1003. Serviciu mobil - Serviciul de radiocomunicații între stații mobile și stații terestre sau între stații mobile.
1004. Organism, științific sau industrial - orice organism, altul decât o instituție sau o agenție guvernamentală, care se ocupă de studierea problemelor de telecomunicații, de concepția și de fabricarea de echipamente destinate serviciilor de telecomunicații.
1005. Radiocomunicație - telecomunicație prin unde radioelectrice.
1006. Telecomunicație de serviciu - telecomunicație referitoare la telecomunicațiile publice internaționale și schimbată între:
- administrații;
- exploatări recunoscute;
- președintele Consiliului, secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor, membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicațiilor sau alți reprezentanți sau funcționari autorizați, ai uniunii, inclusiv cei însărcinați cu funcții oficiale în afara sediului uniunii.
Președintele României
Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Constituției și a Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru ratificarea Constituției și a Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992, și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Referințe
- ↑ Traducere.
- ↑ Un document grafic este un suport de Informație pe care este înregistrat in mod ce. r.ai.r ' n sevis sau imprimat, o imagine fixă și care este susceptibil să fie clasat și consultat.
- ↑ Traducere.
- ↑ 4,0 4,1 Pentru țările cel mai puțin avansate, astfel cum sunt cele recenzate de Organizația Națiunilor Unite și pentru alți membri stabiliți de către Consiliu.
- ↑ Notă 1: Undele radioelectrice sunt unde electromagnetice a căror frecvență este, prin convenție, inferioară frecvenței de 3000 GHz și care se propagă în spațiu fără ghid artificial.
- ↑ Notă 2: Pentru cerințele nr. 149—154 ale prezentei convenții, termenul radiocomunicație cuprinde, de asemenea, și telecomunicațiile prin unde electromagnetice a căror frecvență este superioară frecvenței de 3000 GHz și care se propagă în spațiu fără ghid artificial.