Monitorul Oficial 341/1992
Monitorul Oficial al României
Anul IV, Nr. issue::0341 - Partea I - Miercuri, 30 decembrie year::1992
Legi și Decrete
Parlamentul României
Camera Deputaților
Senatul
Lege pentru aderarea României la Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 și la Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - România aderă la Convenția asupra substanțelor psihotrope, întocmită la Viena la 21 februarie 1971 și la Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, întocmită la Viena la 20 decembrie 1988,
Organizația Națiunilor Unite
Consiliul economic și social
Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru adoptarea unui protocol privind substanțele psihotrope
Convenția asupra substanțele psihotrope [1]
Preambul
Părțile, din grija pentru sănătatea fizică și morală a omenirii, preocupate de problema sănătății publice și problema socială care rezultă din abuzul cu anumite substanțe psihotrope,
hotărâte să prevină și să combată abuzul de aceste substanțe și comerțul ilicit la care dau loc, considerând ca este necesar să se adopte măsuri severe pentru a limita utilizarea acestor substanțe în scopuri ilicite,
recunoscând că utilizarea substanțelor psihotrope în scopuri medicale și științifice este indispensabilă și că posibilitatea de a procura substanțe în aceste scopuri nu ar trebui sa facă obiectul nici unei restricții nejustificate,
încredințate că spre ă fi eficiente măsurile luate împotriva abuzului de asemenea substanțe trebuie șă fie coordonate și universale,
recunoscând competența Organizației Națiunilor Unite în domeniul controlului substanțelor psihotrope și dorind ca organele internaționale interesate să-și exercite activitatea în cadrul acestei organizații,
convinse că o convenție internațională este necesară pentru realizarea acestor țeluri,
stabilesc următoarele:
Articolul 1
Definiții
În afară de o indicație expresă sau în cazul în care contextul impune să fie altfel, expresiile următoare din prezenta convenție au semnificațiile arătate mai jos:
a) Expresia consiliu se referă la Consiliul Economic și Social O.N.U.
b) Expresia comisie se referă la Comisia Consiliului pentru Stupefiante.
c) Expresia organ se referă la organul internațional de control al stupefiantelor, instituit în virtutea convenției unice asupra stupefiantelor din 1961.
d) Expresia secretar general se referă la secretarul general al O.N.U.
e) Expresia substanță psihotropă se referă la orice substanță, fie că este de origine naturală fie de origine sintetică sau la orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV.
f) Expresia preparat se referă la:
I. o soluție sau un amestec, oricare ar fi starea sa fizică, conținând una sau mai multe substanțe psihotrope; sau
II. una sau mai multe substanțe psihotrope divizate în unități de administrare.
g) Expresiile tabel I, tabel II, tabel III și tabel IV se referă la listele substanțelor psihotrope purtând numerele corespunzătoare, anexate la prezenta convenție, care vor putea fi modificate, conform art. 2.
h) Expresiile export și import se referă, fiecare în înțelesul său particular, la transferarea efectivă a unei substanțe psihotrope dintr-o țară în alta.
i) Expresia fabricare se referă la toate operațiile care permit obținerea de substanțe psihotrope și cuprinde purificarea și transformarea substanțelor psihotrope în alte substanțe psihotrope. Această expresie cuprinde, de asemenea, fabricarea preparatelor, altele decâț cele care sunt efectuate pe bază de prescripție medicală, într-o farmacie.
j) Expresia trafic ilicit se referă la fabricarea sau traficul de substanțe psihotrope efectuate contrar prevederilor convenției de față.
k) Expresia regiune se referă la orice parte a unui stat care, în virtutea art. 28, este tratată ca o entitate distinctă în scopurile prezentei convenții.
1) Expresia localuri se referă la clădiri, părți ale clădirilor, precum și la terenul afectat clădirilor susmenționate sau unor părți din aceste clădiri.
Articolul 2
Sfera de aplicare a controlului substanțelor
1. Dacă una dintre părți sau Organizația Mondiala a Sănătății se află în posesia unor informații referitoare la o substanță care încă nu este supusă controlului internațional și care, după părerea sa, pot face necesară includerea ei într-unul din tabelele prezentei convenții, acea parte sau Organizația Mondială a Sănătății va adresa secretarului general o notificare însoțită de toate informațiile adecvate. Această procedură va fi, de asemenea, aplicată atunci când una dintre părți sau Organizația Mondială a Sănătății se va afla în posesia unor informații justificând transferul unei substanțe de la un tabel la altul sau suprimarea înscrierii ei într-unui din tabele.
2. Secretarul general va comunica această notificare, precum și orice informații pe care le va considera potrivite, părților, comisiei și, dacă notificarea a fost făcută de una dintre părți, Organizației Mondiale a Sănătății.
3. Dacă din informațiile care însoțesc această notificare va rezulta că substanța amintită este susceptibilă de a fi inclusă în tabelul I sau în tabelul II, în virtutea paragrafului 4, părțile vor examina, în lumina tuturor informațiilor de care ele vor dispune, posibilitatea ca, în cazul acestei substanțe, să aplice cu titlu provizoriu toate măsurile de control aplicabile substanțelor din tabelul I sau din tabelul II, după cum va fi cazul.
4. Dacă Organizația Mondială a Sănătății constată:
a) că numita substanță poate provoca:
I. 1) o stare de dependență, și
- 2) o stimulare sau depresiune a sistemului nervos central dând loc unor halucinații sau tulburări ale funcției motorii sau ale judecății sau comportamentului, sau perceperii, sau dispoziției, sau
II. abuzuri sau efecte nocive comparabile celor ale unei substanțe incluse în tabelul I, II, III sau IV, și
b) că există suficiente motive să se creadă că substanța ,dă sau riscă să dea loc la abuzuri în așa fel încât ea constituie o problemă de sănătate publică și o problemă socială care justifică punerea ei sub controlul internațional, Organizația Mondială a Sănătății va comunica comisiei o apreciere asupra acestei substanțe sau va indica, în special, în ce măsură substanța dă sau riscă să, dea loc ia abuzuri, gradul de gravitate a problemei de sănătate publică și a problemei sociale și gradul de utilitate al substanței în terapeutică, precum și recomandări privind eventualele măsuri de control cărora ar fi oportun să fie supusă această substanță în lumina acestei evaluări.
5. Ținând seama de comunicarea Organizației Mondiale a Sănătății ale cărei aprecieri vor fi hotărâtoare în domeniul medical și științific și luând în considerare factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ, precum și toți ceilalți factori pe care Organizația Mondială a Sănătății îi va considera potriviți, comisia va putea să adauge respectiva substanță în tabelul I, II,III sau IV. Comisia va putea cere informații complementare de la Organizația Mondială a Sănătății sau din oricare altă sursă adecvată.
6. Dacă o notificare făcută în virtutea paragrafului 1 s-a referit la o substanță înscrisă deja pe unul dintre tabele, Organizația Mondială a Sănătății va transmite comisiei noile sale constatări, precum și oricare nouă evaluare a acestei substanțe pe care ea o va putea face conform dispozițiilor paragrafului 4 și toate noile recomandări referitoare la măsurile de control care i se vor părea indicate în lumina amintitei evaluări. Comisia, ținând seama de comunicarea primită de Ia Organizația Mondială a Sănătății conform paragrafului 5, precum și de factorii enumerați în paragraful citat mai sus, va putea hotărâ să transfere această substanță de la un tabel la altul sau să suprime înscrierea ei pe tabele.
7. Orice hotărâre a comisiei adoptată în virtutea prezentului articol va fi comunicată de către secretarul general tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre care sunt părți la prezenta convenție, Organizației Mondiale a Sănătății, precum și organului. Această hotărâre va intra pe deplin în vigoare pentru fiecare dintre părți la 180 de zile de la data comunicării, exceptând cazul unei părți care în această perioadă și în legătură cu o hotărâre având drept efect adăugarea unei substanțe la un tabel, va informa în scris pe secretarul general că datorită împrejurărilor excepționale ea nu este în măsură să supună această substanță tuturor dispozițiilor convenției aplicabile substanțelor de pe acest tabel. O asemenea notificare va expune motivele acestei hotărâri excepționale. Cu toată această notificare, fiecare dintre părți va trebui să aplice cel puțin normele de control enumerate mai jos:
a) Partea care a notificat secretarului general o asemenea hotărâre cu privire la o substanță care până atunci nu făcuse obiectul controlului și nu fusese cuprinsă în tabelul I va ține seama, pe cât posibil, de măsurile de control speciale enumerate la art. 7 și, în ceea ce privește această substanță, va trebui:
I. să ceară autorizații pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea substanței conform dispozițiilor prevăzute Ia Articolul pentru substanțele din tabelul II;
II. să ceară ca aceasta să fie furnizată sau distribuită numai pe bază de prescripție medicală, conform dispozițiilor prevăzuta la art. 9 pentru substanțele din tabelul II;
III. să se conformeze obligațiilor referitoare la export și import enunțate în art. 12, exceptând față de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanța în cauză;
IV. să se conformeze obligațiilor pentru substanțele din tabelul II, enunțate la art. 13, prin care se prevăd interdicții sau restricții la export și import;
V. să furnizeze organului rapoarte statistice conform dispozițiilor prevăzute la alin. a) paragraful 4 al art. 16; și
VI. să ia măsuri, conform dispozițiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor,sau regulamentelor adoptate în cadrul îndeplinirii obligațiilor de mai sus.
b) Partea care a notificat secretarului general o hotărâre de acest fel în legătură cu o substanță până atunci nesupusă controlului și adăugată la tabelul II va trebui, în ceea ce privește această substanță:
I. să ceară licența pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea ei conform prevederilor art. 8;
II. să ceară ca ea să nu fie furnizată sau distribuită decât pe bază de prescripție medicală, conform dispozițiilor art. 9;
III. să se conformeze obligațiilor referitoare la export și import menționate în art. 12, în afară de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanța în chestiune;
IV. să se conformeze obligațiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicții sau restricții la import și export;
V. să furnizeze organului rapoarte statistice conform dispozițiilor alin. a), c) și d) paragraful 4 ale art. 16; și
VI. să ia măsuri, conform dispozițiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligațiilor menționate mai sus.
c) Partea care a notificat secretarului general o hotărâre de acest fel în legătură cu o substanță până atunci nesupusă controlului și adăugată la tabelul III va trebui, în ceea ce privește această substanță:
I. să ceară licență pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea ei, conform dispozițiilor art. 8;
II. să ceară să fie furnizată sau distribuită numai pe bază de prescripție medicala, conform dispozițiilor art. 9;
III. să se conformeze obligațiilor referitoare Ia export și import menționate în art. 12 în afară de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanța în cauză;
IV. să se conformeze obligațiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicții sau restricții la export și import;
V. să furnizeze organului rapoarte statistice conform dispozițiilor alin. a), c) și d) paragraful 4 ale art. 16; șl
VI. sa ia măsuri conform dispozițiilor art. 22 în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligațiilor menționate mai sus.
d) Partea care a notificat secretarului general o hotărâre de acest fel în legătură cu o substanță până atunci nesupusă controlului și adăugată la tabelul IV va trebui, în ceea ce privește această .substanță:
I. să ceară licență pentru fabricarea, comercializa rea și distribuirea ei conform dispozițiilor art. 8;
II. să se conformeze obligațiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicții sau restricții la export și import;
III. să ia măsuri, conform dispozițiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligațiilor menționate mai sus.
e) Partea care a notificat secretarului general o hotărâre de acest fel în legătură cu o substanță transferată la un alt tabel căruia i se aplică măsuri de control și obligații mai stricte, va aplica cel puțin prevederile convenției de față aplicabile tabelului de unde acea substanță a fost transferată.
8. a) Hotărârile convenției adoptate în virtutea prezentului articol vor putea fi supuse revizuirii de către consiliu, dacă una dintre părți ,va formula o cerere în decurs de 180 de zile de la primirea notificării hotărârii. Cererea de revizuire va trebui să fie adresată secretarului general în același timp cu toate informațiile pertinente care au motivat-o.
b) Secretarul general va comunica o copie după cererea de revizuire și informațiile adecvate comisiei, Organizației Mondiale a Sănătății și tuturor părților, invitându-le să-i comunice observațiile lor în decurs de 90 de zile. Toate observațiile astfel primite vor fi supuse examinării consiliului.
c) Consiliul poate confirma, modifica sau anula hotărârea comisiei. Hotărârea sa va fi notificată tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre - părți la prezenta convenție, comisiei, Organizației Mondiale a Sănătății și organului.
d) În cursul procedurii de revizuire, hotărârea inițială a comisiei va rămâne în vigoare, sub rezerva prevederilor paragrafului 7.
9. Părțile vor face tot ce le stă în putință pentru a supune unor măsuri de supraveghere cât mai eficiente substanțele care nu sunt prevăzute în prezenta convenție, dar care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită a substanțelor psihotrope.
Articolul 3
Dispoziții speciale referitoare la controlul preparatelor
1. Sub rezerva celor prevăzute la paragrafele următoare din prezentul articol, un preparat este supus acelorași măsuri de control ca și substanța psihotropă pe care o conține și, dacă el conține mai multe asemenea substanțe, va fi supus măsurilor aplicabile acelei substanțe care face obiectul celui mai strict control.
2. Dacă un preparat care conține o substanță psihotropă, alta decât o substanță din tabelul I, este compus în așa fel încât nu prezintă decât un risc de abuz neglijabil sau nul, iar substanța nu poate fi recuperată în cantități care pot da loc la abuzuri, prin mijloace ușor aplicabile și în consecință acest preparat nu creează o problemă pentru sănătatea publică și nici 6 problemă de ordin social, preparatul respectiv va putea fi exceptat de la anumite măsuri de control enunțate în convenția de față, conform paragrafului 3.
3. Dacă una dintre părți constată că un preparat intră în cadrul .dispozițiilor paragrafului precedent, ea va putea hotărâ să-l excepteze în țara sa sau în una din regiunile șale, de la una sau toate măsurile de control prevăzute în convenția de față; totuși, sus-numitul preparat va continua să fie supus obligațiilor prevăzute în articolele următoare:
a) Art. 8 (licențe), în ce privește aplicarea lui la fabricare;
b) Art. 11 (înregistrarea), în ce privește aplicarea lui ia preparatele exceptate;
c) Art. 13 (interzicerea și restrângerea importului și exportului);
d) Art. 15 (inspecția), în ce privește aplicarea lui la fabricare;
e) Art. 16 (informații ce trebuie furnizate de către părți), în ce privește aplicarea lui la preparatele exceptate; și
f) Art. 22 (dispoziții finale), în măsura necesară pedepsirii actelor contrare legilor sau regulamentelor adoptate conform obligațiilor de mai sus.
Partea sus-menționată va notifica secretarului general toate hotărârile de acest fel, precum și numele și compoziția preparatului exceptat și măsurile de control de la care preparatul este exceptat. Secretarul general va transmite notificarea celorlalte părți, Organizației Mondiale a Sănătății și organului.
4. Dacă una dintre părți sau Organizația Mondială a Sănătății dispune de informații asupra unui preparat exceptat în baza paragrafului 3, care, după părerea sa, ar justifica suprimarea completă sau parțială a exceptării, ea le va notifica secretarului general și îi va furniza informațiile în spiritul acestei notificări. Secretarul general va transmite această notificare, însoțită de orice informație pe care o va considera pertinentă, părților, comisiei și, atunci când notificarea a fost făcută de una dintre părți și Organizației Mondiale a Sănătății, Organizația Mondială a Sănătății va comunica comisiei o evaluare asupra preparatului luând în considerare factorii enumerați la paragraful 2, precum și o recomandare referitoare la măsurile de control de la care preparatul ar trebui, eventual, să înceteze de a mai fi exceptat. Comisia, ținând seamă de comunicarea primită de la Organizația Mondială a Sănătății, a cărei evaluare va fi hotărâtoare în materie medicală și științifică și având în vedere factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ și de altă natură pe care ea îi va considera oportuni, va putea decide ca preparatul să înceteze total sau parțial de a mai fi exceptat de la măsurile de control. Secretarul general va comunica orice hotărâre comisiei, adoptată în virtutea prezentului paragraf, tuturor statelor membre ale O.N.U., nemembre părți la prezenta convenție, Organizației Mondiale a Sănătății și organului. Toate părțile vor lua măsuri în vederea suprimării exceptării de la măsurile de control în cauză în interval de 180 de zile începând de la data comunicării făcute de secretarul general.
Articolul 4
Alte dispoziții speciale referitoare la sfera de aplicare a controlului
În ceea ce privește substanțele psihotrope, altele decât cele de la tabelul I, părțile vor putea autoriza:
a) transportul de către călători internaționali al unor mici cantități de preparate pentru uzul lor personal; fiecare dintre părți va putea totuși să se asigure că aceste preparate au fost legal obținute:
b) folosirea acestor substanțe în industrie pentru, fabricarea de preparate sau produse nepsihotrope, sub rezerva aplicării în cazul lor a unor măsuri de control prevăzute de prezenta convenție până ce starea substanțelor psihotrope va fi de așa natură încât ele să nu mai poată, în practică, să dea loc la abuzuri sau să fie recuperate;
c) folosirea acestor substanțe, sub rezerva aplicării măsurilor de control prevăzute de prezenta convenție, pentru capturarea animalelor de către persoane autorizate în mod special de autoritățile competente pentru a utiliza substanțele menționate mai sus, în acest scop.
Articolul 5
Limitarea utilizării în scopuri medicale și științifice
1. Fiecare parte va limita utilizarea substanțelor din= tabelul I după cum se prevede la art. 7.
2. Fiecare parte va trebui, sub rezerva dispozițiilor art. 4 să limiteze, prin măsuri pe care ea le va considera potrivite, fabricarea, exportul, importul, distribuirea,1 stocurile, comercializarea și folosirea, precum și deținerea substanțelor din tabelul II, III și IV în scopuri medicale și științifice.
3. Este de dorit ca părțile să nu autorizeze deținerea de substanțe prevăzute în tabelele II, Iii și IV, exceptând cazurile prevăzute de lege.
Articolul 6
Administrarea specială
Poate fi avantajos ca această administrație să fie aceeași cu administrația specială care a fost instituită în virtutea dispozițiilor convențiilor care supun stupefiantele unui Control sau ca ea să lucreze în strânsă colaborare eu această administrație specială.
Articolul 7
Dispoziții speciale referitoare la substanțele din tabelul I
În ceea ce privește substanțele din tabelul I, părțile vor trebui:
a) sa interzică orice utilizare a acestor substanțe, cu excepția celor utilizate în scopuri științifice sau scopuri medicale foarte limitate, de către persoane special autorizate care lucrează în instituții medicale sau științifice ce țin direct de guvernele lor sau au fost autorizate în mod expres de aceste guverne;
b) să ceară ca fabricarea, comercializarea, distribuirea și deținerea acestor substanțe să fie subordonată posedării unei licențe speciale și a unei autorizații prealabile;
c) să prevadă o supraveghere severă asupra activităților și actelor menționate în alin. a) și b);
d) să nu permită să se elibereze unei persoane special autorizate decât cantitatea din aceste substanțe, necesară scopurilor pentru care a fost acordată autorizația;
e) să ceară ca persoanele care exercită funcții medicale și științifice să înregistreze achiziționarea acestor substanțe și detaliile privind utilizarea lor, aceste înregistrări trebuind să fie păstrate cel puțin 2 ani după ultima utilizare consemnată în documente; și
f) să interzică exportul și importul acestor substanțe, exceptând cazul în care exportatorul și importatorul vor fi și unul și celălalt autoritatea sau administrația competentă din țara sau regiunea exportatoare sau importatoare, respectiv alte persoane sau întreprinderi pe care autoritățile competente din țările sau regiunile lor le vor autoriza în mod explicit în acest scop. Condițiile prevăzute în paragraful 1 art. 12 referitoare la autorizațiile de export și import pentru substanțele din tabelul II se vor aplica în aceeași măsură substanțelor din tabelul I.
Articolul 8
Licențe
1. Părțile vor cere o licență sau altă măsură de control similară, pentru fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul și importul) și distribuirea substanțelor din tabelele II, III și IV.
2. Părțile:
a) vor exercita o supraveghere asupra tuturor persoanelor și întreprinderilor special autorizate care se îndeletnicesc cu fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul și importul) sau cu distribuirea substanțelor prevăzute la paragraful 1;
b) vor supune unui regim de licențe sau altor măsuri de control similare întreprinderile și clădirile în care poate fi făcut acest comerț sau această distribuție; și
c) vor proceda în așa fel încât măsuri de securitate să fie luate față de aceste întreprinderi și aceste clădiri de așa manieră încât să împiedice furtul sau sustragerea stocurilor prin alte moduri.
3. Dispozițiile din paragraful 1 și 2 ale prezentului articol, referitoare la regimul de licențe sau la alte măsuri de control similare, nu se vor aplica în mod obligatoriu persoanelor special autorizate să exercite funcții terapeutice sau științifice și care acționează în exercițiul acestor funcții.
4. Părțile vor cere ca toate persoanele cărora li se eliberează autorizații în bază prezentei convenții sau care posedă autorizații echivalente, conform dispozițiilor prevăzute Ia paragraful 1 al prezentului articol sau la alin. b) al art. 7, să aibă calificarea de rigoare spre a aplica efectiv și corect prevederile legii și regulamentelor adoptate în cadrul aplicării prezentei convenții.
Articolul 9
Prescripții medicale
1. Părțile vor cere ca substanțele din tabelele II, III și IV să fie furnizate sau distribuite pentru a fi utilizate de persoane particulare numai pe bază de prescripție medicală, exceptând cazurile în care persoanele particulare pot în mod legal să obțină, să utilizeze, să elibereze sau să administreze aceste substanțe în exercitarea funcțiilor terapeutice și științifice legal autorizate.
2. Părțile vor lua măsurile necesare pentru ca prescripțiile medicale cuprinzând substanțe din tabelul II, III și IV să fie eliberate conform practicii medicale și supuse, în ceea ce privește în special numărul reînnoirilor posibile și durata valabilității lor, unei reglementări care să asigure protecția sănătății și a interesului public.
3. Contrar dispozițiilor paragrafului 1, una dintre părți poate, atunci când, după părerea sa, situația legală o impune și în condițiile pe care ea le va putea prescrie, inclusiv în materie de înregistrare, să autorizeze farmaciștii cu autorizație sau orice alți distribuitori cu amănuntul sub licență, desemnați de autoritățile însărcinate cu ocrotirea sănătății publice în țara sau într-o zonă a acestei țări, să furnizeze, la discreție și fără prescripție, pentru a fi utilizate de către persoanele particulare în cazuri excepționale și în scopuri medicale, cantități mici de substanțe prevăzute în tabelele III și IV, în limitele pe care le vor preciza părțile.
Articolul 10
Obligații privind condiționarea și anunțurile de publicitate
1. Fiecare dintre părți va impune, ținând seama de regulamentele sau recomandările pertinente ale Organizației Mondiale și Sănătății, să se indice pe etichetă, atunci când acest lucru va fi posibil și în orice caz pe nota care însoțește condiționarea pentru distribuirea cu amănuntul a substanțelor psihotrope, modul de folosire, precum și precauțiile ce trebuie luate, care, după părerea sa, sunt necesare pentru securitatea aceluia care folosește substanța.
2. Fiecare dintre părți, ținând seama de prevederile constituției țării sale, va interzice anunțurile publicitare care se referă la substanțe psihotrope și care sunt destinate marelui public.
Articolul 11
Înregistrarea
1. Părțile vor impune ca, în cazul substanțelor din tabelul I, fabricanții și oricare alte persoane autorizate în virtutea art. 7 să facă comerț cu aceste substanțe și să le distribuie, să procedeze la înregistrarea, în condițiile prevăzute de fiecare dintre părți, în așa fel încât să apară precis cantitățile fabricate sau deținute în stoc, precum și, pentru fiecare achiziție și fiecare cantitate, data, numele furnizorului și al achizitorului.
2. Părțile vor impune ca, pentru substanțele din tabelele II și III, fabricanții, distribuitorii en gros și exportatorii să procedeze la înregistrarea acestora în condițiile stabilite de fiecare dintre părți, în așa fel încât să apară cu precizie cantitățile fabricate și, pentru fiecare achiziție și fiecare livrare, cantitate, data, numele furnizorului și al achizitorului.
3. Părțile vor impune ca, pentru substanțele din tabelul II, distribuitorii cu amănuntul, instituțiile spitalicești, centrele de tratament și instituțiile științifice să procedeze la înregistrarea acestora în condițiile specificate pentru fiecare dintre părți, în așa fel încât să apară cu precizie fiecare achiziție și fiecare livrare, cantitatea, data, numele furnizorului și al achizitorului.
4. Părțile vor supraveghea, prin metode adecvate și ținând seama de practicile profesionale și comerciale care le sunt proprii, ca informațiile referitoare la achiziționarea și cedarea unor substanțe din tabelul III de către distribuitorii eu amănuntul, instituțiile spitalicești, centrele de tratament și instituțiile științifice să poată fi consultate cu ușurință.
5. Părțile vor impune ca, pentru substanțele incluse în tabelul IV, fabricanții, exportatorii și importatorii să procedeze la înregistrarea în condițiile stabilite de fiecare dintre părți, în așa fel încât să apară cantitățile fabricate, exportate și importate.
6. Părțile vor impune fabricanților de preparate exceptate, conform paragrafului 3 art. 3, să înregistreze cantitatea din fiecare substanță psihotropă utilizată în fabricarea unui preparat exceptat, natura și cantitatea totală a preparatului exceptat, fabricat cu această substanță, precum și mențiunile referitoare la prima livrare.
7. Părțile vor supraveghea ca înregistrările și informațiile la care, se referă prezentul articol și care sunt necesare pentru stabilirea rapoartelor prevăzute de art. 18 să»fie păstrate cel puțin timp de 2 ani.
Articolul 12
Dispoziții referitoare la comerțul internațional
1. a) Oricare dintre părți, care autorizează exportul sau importul de substanțe din tabelele I sau II, trebuie să ceară ca o autorizație de import sau de export, redactată pe un formular-model stabilit de comisie, să fie obținută pentru fiecare export sau import, indiferent dacă este vorba de una sau mai multe substanțe.
b) Această autorizație trebuie să cuprindă denumirea internațională a substanței sau, în absența, acesteia, denumirea substanței din tabel, cantitatea exportată sau importată, forma farmaceutică, numele și adresa exportatorului și importatorului și perioada în cursul căreia trebuie să aibă loc exportul sau importul. Dacă substanța este exportată sub formă de preparat va fi, de asemenea, indicată denumirea preparatului, dacă există o asemenea denumire. Autorizația de export trebuie, de asemenea, să indice numărul și data certificatului de import și să specifice autoritatea care a eliberat acest document.
c) Înainte de a elibera o autorizație de export, părțile vor cere o autorizație de import eliberată de autoritățile de resort ale țării sau ale regiunii importatoare și care să ateste că importul substanței sau substanțelor despre care este vorba a fost aprobat, iar această autorizație va fi prezentată de persoana sau instituția care cere autorizația de export.
d) O copie după autorizația de export va fi anexată la fiecare expediere, iar guvernul care a eliberat autorizația de export va adresa o copie a acesteia guvernului țării sau regiunii importatoare.
e) Când importul a fost efectuat, guvernul țării sau al regiunii importatoare va remite guvernului țării sau regiunii exportatoare autorizația de export, împreună cu o atestare care să certifice cantitatea efectiv importată.
2. a) Părțile vor cere ca, pentru fiecare export al unor substanțe din tabelul III, exportatorii să întocmească în 3 exemplare o declarație pe un formular-model stabilit de către comisie, conținând informațiile următoare:
I) Numele și adresa exportatorului și importatorului;
II) Denumirea comună internațională sau, în lipsa unei asemenea denumiri, denumirea substanței din tabel;
III) Cantitatea de substanță și forma farmaceutică sub care substanța este exportată și, dacă este exportator, sub forma unui preparat, denumirea; acestuia, dacă există o asemenea denumire;
IV) Data expedierii.
b) Exportatorii vor furniza autorităților competente din țara lor sau din regiunea lor 2 exemplare din această declarație. Ei vor anexa al treilea exemplar la marfa expediată.
c) Partea care a exportat o substanță din tabelul III va trebui, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 90 de zile de Ia data expedierii, să transmită autorităților competente ale țării sau regiunii importatoare, în pilc recomandat cu semnătură de primire, uri exemplar al declarației primite din pârlea exportatorului.
d) Părțile vor putea cere ca, imediat după primirea coletului, importatorul să adreseze autorităților competente din țara sau din regiunea sa exemplarul care însoțește marfa cu semnătura de rigoare, indicând cantitățile primite și data primirii.
3. Substanțele din tabelele I și II vor fi supuse, de asemenea, dispozițiilor care urmează:
a) Părțile vor exercita în porturile libere și zonele libere aceeași supraveghere și același control ca și în alte părți ale teritoriului lor, înțelegându-se totuși că vor putea aplica un regim mai sever.
b) Exporturile sub formă de expedieri adresate unei bănci sau în contul unei persoane, alta decât aceea al cărei nume figurează în autorizația de export, sau unei căsuțe poștale vor fi interzise.
c) Exporturile de substanțe din tabelul I, sub formă de expedieri adresate unui antrepozit al unei vămi, vor fi interzise. Exporturile substanțelor din tabelul II, sub formă de expedieri adresate unui antrepozit al unei vămi vor fi interzise, exceptând cazul în care guvernul țării importatoare precizează pe certificatul de import, prezentat de persoana sau instituția care cere autorizația de export, că el a aprobat importul acelei mărfi pentru ca ea să fie depusă într-un antrepozit al unei vămi. în asemenea cazuri, autorizația de export va preciza că expedierea se face în acest scop. Orice retragere de la antrepozitul vămii va fi subordonată prezentării unei autorizații eliberate de autoritățile de care ține antrepozitul și, în cazul unei expedieri în străinătate, această retragere va fi asimilată unui nou export în sensul prezentei convenții.
d) Expedierile care sosesc pe teritoriul uneia dintre părți sau care se fac de pe acest teritoriu, fără să fi fost însoțite de o autorizație de export, vor fi reținute de autoritățile competente.
e) O parte nu va autoriza trecerea în tranzit pe teritoriul ei, în direcția unei alte țări, a oricărei expedieri de asemenea substanțe, indiferent dacă marfa este sau nu descărcată din vehiculul care o transportă, exceptând cazul când copia după autorizația de export pentru această expediere este prezentată autorităților competente ale acestei părți.
f) Autoritățile competente ale unei țări sau regiuni, prin care trecerea unui colet conținând asemenea substanțe este autorizată, vor adopta toate măsurile necesare pentru a împiedica abaterea din drum a coletului menționat către o altă destinație decât aceea care figurează pe copia autorizației de export atașată la colet, exceptând cazul în care guvernul țării sau regiunii prin care se efectuează expedierea ar autoriza această schimbare de rută. Guvernul acestei țări sau al regiunii de tranzit va trata orice cerere de schimbare de rută ca și cum ar fi vorba de un export din țara sau regiunea de tranzit către țara sau regiunea noii destinații. Dacă se autorizează schimbarea de rută, dispozițiile de la alin. e) al paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, între țara sau regiunea de tranzit și țara sau regiunea de unde marfa a fost exportată de la început.
g) Nici o expediere de asemenea substanțe în tranzit sau depusă la un antrepozit al unei vămi nu va putea fi supusă vreunei tratări de natură să modifice caracterul substanțelor. Ambalajul nu poate fi modificat fără consimțământul autorităților competente.
h) Dispozițiile alin. e)-g) referitoare la tranzitul acestor substanțe prin teritoriul uneia dintre părți nu sunt aplicabile dacă marfa este transportată pe calea aerului, cu condiția ca aeronava să nu aterizeze în țara sau regiunea de tranzit. Dacă aeronava aterizează în această țară sau regiune, aceste dispoziții se vor aplica în măsura în care o impun împrejurările.
i) Prevederile prezentului paragraf nu vor aduce atingere prevederilor conținute în Orice acord internațional care ar limita controlul exercitat de oricare dintre părți asupra acestor substanțe în tranzit.
Articolul 13
Interzicerea și restricții aplicate exportului și importului
1. Orice parte poate notifica tuturor celorlalte părți, prin intermediul secretariatului general, că ea interzice importul în țara sa sau într-una din regiunile sale, a uneia sau mai multor substanțe din tabelele II, III sau IV specificate în notificarea, sa. în această notificare, partea va indica numele sub care substanța figurează în tabelele II, III sau IV.
2. Dacă una dintre părți a primit o notificare de interdicție, așa cum se prevede în paragraful 1, ea va lua măsurile necesare pentru ca nici una dintre substanțele specificate în notificarea menționată să nu fie exportată în țara sau în una dintre regiunile părții care a făcut notificarea,
3. Contrar dispozițiilor paragrafelor precedente, orice parte care a făcut notificare conform paragrafului 1 poate, eliberând în fiecare caz un permis special de import, să autorizeze importul cantităților determinate de substanțele în cauză sau din preparatele care le conțin. Autoritatea țării importatoare care va elibera permisul special de import îi va adresa în 2 exemplare, care vor purta numele și adresa importatorului, autorității competente a țării sau regiunii exportatoare care va putea, în acest caz, să autorizeze exportatorul să efectueze expedierea. Aceasta va fi însoțită de un exemplar al permisului special de import, vizat regulamentar de autoritatea competentă a țării sau regiunii exportatoare.
Articolul 14
Dispoziții speciale cu privire la transportul substanțelor psihotrope în trase de prim ajutor pe vase, aeronave sau alte mijloace de transport public care circulă pe trasee internaționale
1. Transportul internațional pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internațional, ca trenuri și autocare internaționale, al unor cantități limitate de substanțe din tabelele II, III și IV, susceptibile să fie necesare în cursul călătoriei pentru acordarea de prim ajutor și pentru cazurile de urgență, nu va fi considerat ca export, import sau tranzit în sensul prezentei convenții.
2. Se vor lua măsuri de precauție adecvate de către țara de înmatriculare pentru a împiedica utilizarea abuzivă a substanțelor menționate la paragraful 1 său deturnarea lor în scopuri ilicite. Comisia va recomanda aceste precauții după ce se va consulta cu organizațiile internaționale competente.
3. Substanțele transportate pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internațional, ca trenuri și autocare internaționale, conform prevederilor paragrafului 1, vor fi supuse legilor, reglementărilor, permiselor și autorizațiilor țării de înmatriculare, fără a prejudicia dreptul autorităților locale competente de a proceda la verificări, inspecții și alte operațiuni de control la bordul acestor mijloace de transport. Administrarea acestor substanțe, în caz de urgență, nu se va considera că ar contraveni dispozițiilor paragrafului 1 din art. 9.
Articolul 15
Inspecția
Părțile vor institui un sistem de inspectare a fabricanților, exportatorilor, importatorilor și distribuitorilor cu ridicata și cu amănuntul a substanțelor psihotrope, precum și a instituțiilor medicale și științifice care folosesc asemenea substanțe. Părțile vor organiza inspectarea localurilor, stocurilor și înregistrărilor atât de frecvent pe cât o vor considera necesară.
Articolul 16
Informații ce trebuie furnizate de către părți
1. Părțile vor furniza secretarului general informațiile pe care comisia le poate cere ca fiind necesare pentru exercitarea funcțiilor ei și, în special, un raport anual consacrat aplicării convenției pe teritoriile lor, care să conțină informații privitoare la:
a) modificările importante aduse legilor și reglementărilor referitoare la substanțele psihotrope; și
b) faptele deosebit de semnificative care se vor fi produs pe teritoriile lor în materie de abuz și trafic ilicit de substanțe psihotrope.
2. Părțile vor comunica, pe de altă parte, secretarului general, numele și adresele autorităților guvernamentale menționate la alin. f) al art. 7, la art. 12 și la paragraful 3 al art. 13. Secretarul general va difuza aceste informații tuturor părților.
3. Părțile vor adresa, secretarului general, în cel mai scurt timp posibil, un raport asupra cazurilor de trafic ilicit de substanțe psihotrope și de confiscare a substanțelor făcând obiectul acestui trafic ilicit, atunci când aceste cazuri li se vor părea importante datorită:
a) noilor tendințe puse în evidență;
b) cantităților în cauză;
c) informațiilor asupra surselor de aprovizionare; sau
d) metodelor folosite de către traficanții iliciți. Copii după raport vor fi comunicate conform alin. b) al art. 21.
4. Părțile vor furniza organului rapoarte statistice anuale, utilizând în acest scop formularele stabilite de către organ. Aceste rapoarte se vor referi:
a) în ce privește fiecare dintre substanțele, tabelelor I și II - la cantitățile fabricate, exportate la destinație și importate din fiecare țară sau regiune, precum și Ia stocurile deținute de către fabricanți;
b) în ce privește fiecare dintre substanțele tabelelor III și IV - la cantitățile fabricate, precum și la cantitățile totale importate și exportate;
c) în ce privește fiecare dintre substanțele tabelelor II și III - la cantitățile folosite pentru fabricarea preparatelor exceptate; și
d) în ce privește fiecare dintre substanțele incluse pe un tabel, altul decât tabelul I, - la cantitățile utilizate în scopuri industriale, conform dispozițiilor alin. b) al art. 4.
Cantitățile fabricate, care sunt prevăzute la alin. a) și b) din prezentul paragraf, nu cuprind cantitățile de preparate fabricate.
5. Orice parte va furniza organului, la cererea acestuia, informații statistice suplimentare referitoare la perioade viitoare în ce privește cantitățile Unei substanțe sau ale alteia din tabelele III și IV, exportate În fiecare țară sau regiune și importate din fiecare țară sau regiune. Această parte va putea cere organului să dea un caracter confidențial, atât cererii sale de a i se furniza informații, cât și informațiilor furnizate în baza prezentului paragraf.
6. Părțile vor furniza informațiile menționate la paragrafele 1 și 4 în modul și la data pe care le va fixa comisia sau organul.
Articolul 17
Funcțiile comisiei
1. Comisia poate examina toate problemele care se referă la scopurile prezentei convenții și la aplicarea prevederilor sale și să facă recomandări în acest scop.
2. Hotărârile comisiei prevăzute la art. 2 și art. 3 vor fi adoptate cu majoritatea a 2/3 din membrii comisiei.
Articolul 18
Rapoartele organului
1. Organul întocmește rapoarte anuale privind activitatea sa, în care va face o analiză a informațiilor statistice de care el dispune și, în cazurile necesare, o expunere a explicațiilor pe care guvernele au putut să le furnizeze sau au fost cerute să le furnizeze, precum și orice observații și recomandări pe care organul le poate furniza. Organul poate, de asemenea, să facă orice alt raport suplimentar pe care l-ar considera necesar. Rapoartele sunt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula observațiile pe care ea le consideră oportune.
2. Rapoartele organului sunt comunicate părților și publicate ulterior de către secretarul general. Părțile autorizează libera distribuire a acestor rapoarte.
Articolul 19
Măsuri ce trebuie adoptate de către organ spre a asigura executarea prevederilor convenție
1. a) Dacă, după examinarea informațiilor adresate organului de către un guvern sau a informațiilor comunicate de organele O.N.U., organul are temeiuri să creadă că scopurile prezentei convenții sunt grav compromise prin faptul că o țară sau o regiune nu aplică dispozițiile sale, organul are dreptul să ceară explicații guvernului țării sau regiunii interesate. Sub rezerva dreptului pe care îl are de a atrage atenția părților, consiliului și comisiei privind problema prevăzută la alin. c), organul va considera drept confidențială orice cerere de informații sau explicații furnizate de un guvern în conformitate cu prezentul alineat.
b) După ce a acționat conform alin. a), organul poate, dacă consideră necesar să o facă, să ceară guvernului interesat sa ia măsurile de remediere care, datorită împrejurărilor, pot părea necesare spre a asigura executarea prevederilor prezentei convenții.
c) Dacă organul constată că guvernul interesat nu a dat explicații satisfăcătoare, atunci când i s-a cerut să facă acest lucru conform alin. a), sau a neglijat să adopte o măsură de remediere care i s-a cerut să o ia conform alin. b), el poate atrage atenția părților, consiliului și comisiei în această privință.
2. Atunci când atrage atenția părților, consiliului și comisiei asupra unei .probleme conform alin. c) al paragrafului 1, organul poate, dacă consideră necesară o asemenea măsură, să recomande părților să sisteze exportul substanțelor psihotrope în țara sau regiunea interesată sau importul substanțelor psihotrope provenite din această țară sau această regiune, sau atât exportul cit și importul, fie pentru o, perioadă determinată, fie până ce situația în această țară sau regiune se va reglementa. Statul interesat are dreptul să aducă problema în fața consiliului.
3. Organul are dreptul să publice un raport privind orice problemă prevăzută în dispozițiile prezentului articol și să îl comunice consiliului, care îl va transmite tuturor părților. Dacă organul publică în acest raport o hotărâre adoptată în baza prezentului articol sau a informațiilor privitoare la această hotărâre, el trebuie, de asemenea, să publice părerea guvernului interesat, dacă acesta o va cere.
4. În cazurile în care o hotărâre a organului, publicată în conformitate cu prezentul articol, nu a fost adoptată în unanimitate, trebuie să fie expusă și părerea minorității.
5. Orice stat va fi invitat să fie reprezentat la ședințele organului, în cursul cărora se examinează o problemă care îl interesează în mod direct, conform prevederilor prezentului articol.
6. Hotărârile organului luate în conformitate cu prezentul articol trebuie adoptate cu majoritatea a 2/3 din numărul total al membrilor organului.
7. Prevederile paragrafelor precedente se vor aplica, de asemenea, atunci când organul are temeiuri să Creadă că scopurile convenției de față ar putea fi grav compromise în urma unei hotărâri luate de una dintre părți, în baza dispozițiilor paragrafului 7 al art. 2.
Articolul 20
Măsuri împotriva abuzului de substanțe psihotrope
1. Părțile vor lua toate măsurile susceptibile să prevină abuzul de substanțe psihotrope și să asigure depistarea promptă, precum și tratamentul, educația, perioada postcură, readaptarea și reintegrarea socială a persoanelor interesate; ele își vor coordona eforturile în acest scop.
2. Părțile vor favoriza, pe cât posibil, formarea unui personal pentru a asigura tratamentul, perioada postcură, readaptarea și reintegrarea socială a persoanelor care abuzează de substanțe psihotrope.
3. Părțile vor ajuta persoanele care au nevoie îh exercitarea profesiei lor de a dobândi cunoștințe referitoare la problemele puse de abuzul de substanțe psihotrope și de prevenirea lui și vor difuza, de asemenea, aceste cunoștințe în rândul marelui public, dacă există temeri justificate că abuzul de aceste substanțe ar putea să se răspândească foarte mult.
Articolul 21
Lupta împotriva traficului ilicit
Ținând seama de regimul lor constituțional, juridic și administrativ, părțile:
a) vor asigura pe plan național coordonarea acțiunii preventive și represive împotriva traficului ilicit; în acest scop, ele vor putea să desemneze un serviciu adecvat, însărcinat cu această coordonare;
b) se vor ajuta reciproc în lupta împotriva traficului ilicit de substanțe psihotrope și, în special, vor transmite celorlalte părți direct interesate, pe cale diplomatică sau prin. intermediul autorităților competente pe care le vor desemna în acest scop, câte o copie din fiecare raport pe care îl vor fi adresat secretarului general în baza art. 16, în urma descoperirii unui caz de trafic ilicit sau în urma unei confiscări;
c) vor colabora strâns între ele, precum și cu organizațiile internaționale competente din care fac parte, în scopul ducerii unei lupte coordonate împotriva traficului ilicit;
d) vor veghea la realizarea rapidă a colaborării internaționale a serviciilor adecvate; și
e) se vor asigura ca, atunci când documentele de procedură sunt transmise între țări pentru inițierea unei acțiuni în justiție, transmisia să fie efectuată pe căi rapide la adresa instanțelor desemnate de către părți; această prevedere nu încalcă dreptul părților de a cere ca documentele de procedură să le fie expediate pe cale diplomatică.
Articolul 22
Dispoziții cu caracter penal
1. a) Sub rezerva prevederilor sale constituționale, fiecare parte va considera drept infracțiune pasibilă de pedeapsă orice act comis intenționat care contravine unei legi sau unui regulament în executarea obligațiilor sale ce decurg din prezenta convenție și va lua măsurile necesare pentru ca infracțiunile grave să fie sancționate, de exemplu, cu închisoare sau orice altă pedeapsă privativă de libertate.
b) Contrar dispozițiilor cuprinse în alineatul precedent, atunci când persoanele care utilizează în mod abuziv substanțe psihotrope vor fi săvârșit aceste infracțiuni, părțile vor putea - în loc de a le condamna sau de a aplica o sancțiune penală împotriva lor sau ea un complement al sancțiunii penale -, să supună aceste persoane unor măsuri de tratament, de educare, de postcură, de readaptare și de reintegrare socială, conform prevederilor paragrafului 1 al art. 20.
2. Sub rezerva prevederilor constituționale, ale sistemului juridic și ale legislației naționale ale fiecărei părți:
a) I. dacă o serie de acțiuni care sunt legate între ele și constituie infracțiuni în virtutea paragrafului
1 de mai sus au fost comise în țări diferite, fiecare dintre aceste acțiuni va fi considerată ca o infracțiune distinctă;
II. participarea internațională, la vreuna dintre infracțiunile menționate mai sus, asocierea sau înțelegerea în vederea săvârșirii sau tentativei de a comite asemenea infracțiuni, precum și actele pregătitoare și operațiunile financiare executate intenționat în legătură eu infracțiunile menționate în prezentul articol, vor constitui infracțiuni pasibile de pedepsele prevăzute la paragraful 1.
III. condamnările pronunțate în străinătate pentru aceste infracțiuni vor fi luate în considerație pentru a stabili cazurile de recidivă și
IV. infracțiunile grave menționate mai sus, indiferent dacă au fost comise de către cetățeni ai țării sau străini, vor fi urmărite de partea pe teritoriul căreia a fost comisă infracțiunea sau de către partea pe teritoriul căreia se află delincventul, dacă extrădarea nu este compatibilă cu legislația părții căreia i-a fost adresată cererea și dacă infractorul a fost deja urmărit și judecat.
b) Este de dorit ca infracțiunile menționate la paragraful 1 și în partea a II-a a alin. a) din paragraful 2 să fie considerate drept cazuri de extrădare în cadrul oricărui tratat de extrădare încheiat sau care urmează să se încheie între părți și să fie recunoscute drept cazuri de extrădare între ele de către părțile care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat sau reciprocități, înțelegându-se, totuși, că extrădarea va fi acordată conform legislației părții căreia i s-a adresat cererea de extrădare și că numita parte va avea dreptul să refuze de a proceda la arestarea infractorului și să refuze să acorde extrădarea lui, dacă autoritățile competente consideră că infracțiunea nu este suficient de gravă.
3. Orice substanță psihotropă, orice altă substanță și orice material utilizat sau care se intenționează a fi utilizat pentru a se săvârși oricare din infracțiunile prevăzute la paragrafele 1 și 2 vor putea să fie sechestrate și confiscate.
4. Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere legislației naționale a uneia dintre părți în materie de competență.
5. Nici o prevedere a prezentului articol nu va încălca principiul potrivit căruia infracțiunile la care el se referă vor fi definite, urmărite și pedepsite conform legislației naționale a fiecărei părți.
Articolul 23
Aplicarea unor măsuri de control mai severe decât cele impuse prin convenție
Părțile vor putea adopta măsuri de control mai stricte și mai severe decât cele prevăzute în prezenta convenție, dacă ele vor considera aceasta oportun sau necesar pentru ocrotirea sănătății și în interes public.
Articolul 24
Cheltuielile organelor internaționale care decurg din administrarea dispozițiilor convenției
Cheltuielile comisiei și ale organului pentru îndeplinirea funcțiilor lor respective în baza prezentei convenții vor fi în sarcina Organizației Națiunilor Unite, în condițiile pe care le va stabili adunarea generală. Părțile care nu sunt membre ale O.N.U. vor contribui la aceste cheltuieli, adunarea generală urmând să analizeze periodic, după consultări cu guvernele acestor părți, suma contribuțiilor pe care ea o va considera drept echitabilă.
Articolul 25
Procedura de admitere, semnare, ratificare și aderare
1. Statele membre ale O.N.U., statele nemembre ale O.N.U., care sunt membre ale unei instituții specializate a O.N.U. sau a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică sau care sunt părți la statutul Curții Internaționale de Justiție, precum și orice alt stat invitat de consiliu, pot deveni părți la prezenta convenție:
a) semnând-o; sau
b) ratificând-o, după ce a fost semnată sub rezerva ratificării; sau
c) aderând la aceasta.
2. Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare până la 1 ianuarie 1972 inclusiv. După aceea se va putea adera la aceasta.
3. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la secretarul general.
Articolul 26
Intrarea în vigoare
1. Convenția de față va intra în vigoare la 90 de zile după ce 40 de state menționate la paragraful 1 al art. 25 o vor fi semnat-o fără să facă vreo rezervă în ce privește ratificarea sau vor fi depuse instrumentele de ratificare sau de aderare.
2. Pentru oricare alt stat care semnează fără rezerva ratificării sau care depune instrumentele de ratificare sau de aderare după data ultimei semnături sau a ultimei depuneri menționate la paragraful precedent, prezenta convenție va intra în vigoare la 90 de zile de la data semnării ei sau depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare.
Articolul 27
Aplicarea teritorială
Prezenta convenție se va aplica tuturor teritoriilor nemetropolitane pe care una dintre părți le reprezintă pe plan internațional, exceptând cazul în care consimțământul prealabil al unui teritoriu oarecare este necesar, fie în baza Constituției părții sau a teritoriului interesat, fie în baza cutumelor. În acest caz, partea se va strădui să obțină, într-un timp cât mai scurt, consimțământul teritoriului care este necesar și, atunci când acest consimțământ va fi obținut, ea va notifica acest lucru secretarului general. Prezenta convenție se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate prin notificarea menționată, începând de la data primirii acesteia din urmă de către secretarul general. În cazurile în care consimțământul prealabil al teritoriului nemetropolitan nu este necesar, partea interesată va declara, în momentul semnării, ratificării sau aderării, cărui teritoriu sau căror teritorii nemetropolitane li se aplică prezenta convenție.
Articolul 28
Regiuni definite în scopurile presantei convenții
1. Oricare dintre părți poate notifica secretarului general că în scopurile prezentei convenții teritoriul ei este divizat în două sau mai multe regiuni sau că două sau mai multe dintre regiunile ei sunt grupate în una singură.
2. Două sau mai multe părți pot notifica secretarului general că, în urma instituirii unei uniuni vamale între ele, aceste părți constituie o regiune în scopurile-prezentei convenții.
3. Orice notificare făcută în baza paragrafului 1 sau 2 va intra în vigoare la 1 ianuarie al anului care va urma aceluia în care notificarea a fost făcută.
Articolul 29
Denunțarea
1. La expirarea unei perioade de 2 ani începând de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, oricare parte va putea, în numele său sau în numele unui teritoriu pe care ea îl reprezintă pe plan internațional și care și-a retras consimțământul dat în virtutea art. 27, să denunțe prezenta convenție, depunând în acest scop instrumentul necesar la secretariatul general.
2. Dacă secretarul general primește denunțarea înaintea datei de 1 iulie sau la această dată, ea va intra în vigoare la 1 ianuarie a anului următor; dacă denunțarea este primită după 1 iulie ea va intra în vigoare ca și cum ar fi fost primită în anul următor înainte de 1 iulie sau la această dată.
3. Convenția de față va expira dacă, în urma denunțărilor notificate conform prevederilor paragrafelor 1 și 2, condițiile intrării sale în vigoare prevăzute la paragraful 1 al art. 26 încetează de a mai fi respectate.
Articolul 30
Amendamente
1. Oricare dintre părți va putea propune un amendament la prezenta convenție. Textul acestui amendament sau cauzele care l-au motivat vor fi comunicate secretarului general, care le va difuza părților și consiliului. Consiliul va putea hotărâ fie:
a) să convoace o conferință, conform paragrafului 4 al art. 62 din Carta O.N.U., în vederea studierii amendamentului propus; fie
b) să întrebe părțile dacă acceptă amendamentul, propus și să le roage să prezinte eventual consiliului observațiile lor cu privire la această propunere.
2. Dacă un proiect de amendament difuzat conform alin. b) al paragrafului i nu a fost respins de nici una dintre părți în decursul celor 18 luni care urmează comunicării sale, el va intra imediat în vigoare. Dacă totuși el va fi respins de una dintre părți, consiliul va putea hotărâ, ținând seama de observațiile părților, dacă este cazul să se convoace o conferință însărcinată cu studierea amendamentului amintit.
Articolul 31
Diferende
1. Dacă între două sau mai multe părți se naște un diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile amintite se vor consulta în vederea reglementarii acestui diferend pe cale de negocieri, anchetă, mediere, consiliere, arbitraj, recurs la organisme regionale, pe cale judiciară sau prin alte mijloace pașnice pe care le vor alege,
2. Orice diferend de acest fel care nu va fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 - va fi supus, la cererea uneia dintre părțile în litigiu, Curții Internaționale de Justiție.
Articolul 32
Rezerve
1. Nici o rezervă nu este permisă în afara celor făcute conform paragrafelor 2, 3 și 4 ale prezentului articol.
2. Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să facă rezerve în legătură cu următoarele prevederi din prezenta convenție:
a) art. 19 paragrafele 1 și 2;
b) art. 27; și
c) art. 31.
3. Orice stat care dorește să devină parte la convenție, dar care vrea să fie autorizat să facă rezerve, altele decât cele care sunt enumerate în paragrafele 2, 3 și 4, poate anunța secretarul general despre această intenție, cu condiția ca la expirarea celor 12 luni de la data comunicării rezervei în chestiune de către secretarul general, o treime din statele care au semnat fără rezerva ratificării sau au ratificat convenția sau au aderat la ea înainte de expirarea perioadei amintite - să nu fi ridicat obiecțiuni împotriva ei - rezerva va fi considerată drept autorizată, înțelegându-se însă că statele care au ridicat obiecții împotriva acestei rezerve nu vor să-și asume față de statul care a formulat-o acea obligație juridică ce decurge din prezenta convenție, la care se referă rezerva.
4. Oricare stat pe teritoriul căruia, cresc în stare sălbatică plante conținând substanțe psihotrope, incluse în tabelul I, folosite în mod tradițional de anumite grupuri restrânse bine determinate, cu prilejul ceremoniilor magice sau religioase poate, în momentul semnării ratificării sau a aderării, să facă rezerve cu privire la aceste plante în legătură cu prevederile art. 7, exceptând prevederile referitoare la comerțul internațional.
5. Statul care a făcut rezerve va putea, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general, să retragă în întregime sau parțial rezervele sale.
Articolul 33
Notificări
Secretarul general va notifica tuturor statelor menționate la paragraful 1 al art. 25:
a) semnăturile, ratificările sau aderările conform art. 25;
b} data la care prezenta convenție va intra în vigoare conform art. 26;
c) denunțările conform art. 29; și
d) declarațiile și notificările conform art. 27, 28, 30 și 32.
Drept care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție în numele guvernelor respective.
Întocmită la Viena la 21 februarie 1971, într-un singur exemplar în limbile engleză, chineză, spaniolă, franceză și rusă, cele 5 texte fiind, în măsură egală, valabile. Convenția va fi depusă la secretarul general al 0:N.U., care va transmite copii certificate, conforme, tuturor statelor membre ale O.N.U, și celorlalte state prevăzute la paragraful 1 al art. 25.
Lista revizuită în funcție de toate amendamentele aduse de comisia stupefiantelor până la 12 decembrie 1988
Lista cu substanțele ce figurează în tabelul I
| Nr. crt | D.C.I. | Alte denumiri uzuale | Denumirea chimică |
| 0 | 1 | 2 | 3 |
| 1. | Brolamfetamina | DOB | (+)-4-2,5-bromo-2,5-dimetoxi-α-metilfenetilamină |
| 2. | Catinona | (-)-(S)-2-aminopropiofenonă | |
| 3. | DET | 3-[2-(dietilamino)etil]indol | |
| 4. | DMA | (±)-2,5-dimetoxi-α-metil-fenetilamină | |
| 5. | DMHP | 3-(1,2-dimetilheptil.)-7,8,9,10-tetrahidro-6,6,9-trimetil-6H-dibenzo[b,d]-piran-1-ol | |
| 6. | DMT | 3-[2-(dimetilamino)etil]indol | |
| 7. | DOET | (±)-4-etil-2,5-dimetoxi-α-fenetilamină | |
| 8. | Eticiclidina | PCE | N-etil-1-fenilciclohexilamină |
| 9. | (+)-Lisergio | LSD, LSD-25 | 9,10-didehidro-N,N-dietil-6-metilergolină-ß-carboxamidă |
| 10. | Tenamfetamina | MDA | α-metil-3,4-(metilenedioxi)fenetilamină |
| 11. | mescalină | 3,4,5-trimetoxifenetilamină | |
| 12. | MMDA | 2-metoxi-α-metil-4,5-(metilenedioxi)fenetilamină | |
| 13. | parahexil | 3-hexil-7,8,9,10-tetrahidro-6,6,9-trimetil- 6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol | |
| 14. | PMA | p-metoxi-α-metilfenetilamină | |
| 15. | psilocină | 3-[2-(dimetilam inotetil]indol-4-ol | |
| 16. | Psilocibina | 3-[2-(dimetilamino)etil]indo-4-il dihidrogen-fosfat | |
| 17. | Roliciclidina | PHP, PCPY | 1-(1-f enilciclohexil)pirolidină |
| 18. | STP, DOM | 2,5-dimetoxi-α,4-dimetil fenetilamină | |
| 19. | MDMA | (±)-N,α-dimetil-3,4-(metilenedioxi)fenetilamină | |
| 20. | Tenociclidine | TCP | 1-[1-(2-tienil)ciclohexil]piperidină |
| 21. | trahidrocanafoiol cu următorii izomeri și alte variante itereochimice
7,8,9,10-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]-piran-1-ol (9R,10aR)-8,9,10,10a-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]-piran-1-ol (6aR,9R,10aR)-6a,9,10,10a-tetrahidro-6,6,9-trimeti1-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol (6aR,10aR)-6a,7,10,10a-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol (6aR,10aR)-6a,7,8,10a-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol 6a,7,8,9-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol (6aR,10aR)-6a,7,8,9,10,10a-hexahidro-6,6-dimetil-9-metilen-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol | ||
| 22. | TMA | (±)-3,4,5-trimetoxi-α-metilfenetilamină |
Sărurile substanțelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile.
Lista cu substanțele ce figurează în tabelul II
| Nr.crt. | D.C.I. | Alte denumiri uzuale | Denumirea chimică |
| 1. | Amfetamina | amfetamină | (±)-α-metilfenetilamină |
| 2 | Dexamfetamina | dexamf etamină | (+)-α-metilfenetilamină |
| 3. | Fenetilina | 7-[2-[(α-metilfenetil)amino]etil]teofilină | |
| 4. | Levamfetamina | levamfetamină | (-)-(R)-α-metilfenetilamină |
| 5. | levometamfetamină | (-)-N, α-dimetilfenetilamină | |
| 6. | Mecloqualon | 2-metil-3-o-tolil- 4(3H)-chinazolinonă | |
| 7. | Metamfetanima | metamfetamina | α-fenil-2-piperidilacetat de metil |
| 8. | Metamfetamina racemica | metamfetamina racemică | (±)-N,-dimetilfenetilamină |
| 9. | Metaqualon | 2-metil-3-o-tolil-4(3H)-chinazolinonă | |
| 10. | Metilf enidat | α-fenil-2-piperidilacetat de metil | |
| 11. | Fenciclidina | PCP | 1-(1-fenilciclohexil)piperidină |
| 12. | Fenmetrazina | 3-metil-2-fenilmorfolină | |
| 13. | Secobarbital | acid 5-alil-5-(1-metil-butil)barbituric |
Sărurile substanțelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile.
Lista cu substanțele ce figurează în tabelul III
| Nr. crt. | D.C.I. | Alte denumiri uzuale | Denumirea chimică |
| 1. | Amobarbital | acid 5-etil-5-izopentil barbituric | |
| 2. | Butalbital | acid 5-alil-5-izobutilbarbituric | |
| 3. | Cătină | (+)-norpseudoefedrină | (+)-(R)-α-[(R)-1-aminoetil]benzil-alcool |
| 4. | Ciclobarbital | acid 5-(1-ciclohexen-1-il)-5-etilbarbituric | |
| 5. | Glutetimida | 2-etil-2-fenilglutarimidă | |
| 6. | Pentazocina | (2R*,6R*,11R*)-1,2,3,4,5,6-hexahidro-6,11-dimetil-3-(3-metil-2-butenil)-2,8-metano-3-benzazocin-8-ol | |
| 7. | Pentobarbital | acid 5-etil-5-(1-metil-butil)barbituric |
Sărurile substanțelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile.
Lista cu substanțele ce figurează în tabelul IV
| Nr.crt. | D.C.I. | Alte denumiri uzuale | Denumirea chimică |
| 0 | 1 | 2 | 3 |
| 1. | Alobarbital | acid 5,5-dialilbarbituric | |
| 2. | Alprazolam | 8-clor-1-metil-6-fenil-1-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4] benzodiazepine | |
| 3. | Amfrepramona | 2-(dietilamino)propiofenonă | |
| 4. | Barbital | acid 5,5-dialilbarbituric | |
| 5. | Benfetamina | benzfetamină | N-benzil-N,α-dimetil-feneti1amină |
| 6. | Bromazepam | 7-brom-1,3-dihidro-5-(2-piridil)-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 7. | Butobarbital | acid 5-butil-5-etilbarbituric | |
| 8. | Camazepam | dimetilcarbamat ester de 7-clor-1,3-dihidro-3-hidroxi-1-metil-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 9. | Clordiazepoxid | 7-clor-2-(metilamino)-5-fenil-3H-1,4- benzodiazepin-4-oxid | |
| 10. | Clobazam | 7-clor-1-metil-5-fenil-1-1,5-b enzodiazepin-2,4(3H,5H)-dionă | |
| 11. | Clonazepam | 5-(o-clorfenil)-1,3-dihidro-7-nitro-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 12. | Clorazepat | acid 7-clor-2,3-dihidro-2-oxo-5-fenil-1H-1,4-benzodiazepin-3-carboxilic | |
| 13. | Clotiazepam | 5-(o-clorfenil)-7-etil-1,3-dihidro-1-metil -2H-tien[2,3-e]-1,4-diazepin-2-onă | |
| 14. | Cloxazolam | 10-clor- 11b-(o-clorfenil-2,3,7,11 b-tetrahidro-5H-oxa-[3,2-d][1,4] benzodiazepin-6-onă | |
| 15. | Delorazepam | 7-clor-5-(o-clorfenil)-1,3-dihidro-2H-1,4 -benzodiazepin-2-onă | |
| 16. | Diazepam | 7-clor-1,3-dihidro-1-metil-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 17. | Estazolam | 8-clor-6-fenil-4H-s-triazol[4,3-a][1,4]benzodiazepina | |
| 18. | Etelorvinol | 1-clor-3-etil-1-penten-4-in-3-ol | |
| 19. | Etinamat | carbamat de 1-etinilciclohexanol | |
| 20. | Etil Loflazepat | etil 7-clor-5-(o-fluorfenil)-2,3-dihidro-2-oxo-1H-1,4-benzodiazepin-3-carboxilat | |
| 21. | Etilamfetamină | N-etilamfetamină | N-etil-α-metilfenetilamină |
| 22. | Fencamfamina | N-etil-3-fenil-2-norbornanamină | |
| 23. | Fenproporex | (±)-3-[(α-metilfenetil) amino]-propionitri1 | |
| 24. | Fludiazepam | 7-clor-5-(o-fluorfenil)-1,3-dihidro-1-metil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 25. | Flunitrazepam | 5-(o-fluorfenil)-1,3-dihidro-1-metil-7-nitro-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 26. | Flurazepam | 7-clor-1-[2-(dietilamino)etil]-5-(o-fluorfenil)-1,3-dihidro-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 27. | Halazepam | 7-clor-1,3-dihidro-5-fenil-1-(2,2,2-trifluoretil)-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 28. | Haloxazolam | 10-brom-11b-(o-fluorfenil)-2,3,7,1lb-tetrahidrooxazol-[3,2-d][1,4]benzodiazepin-6(5H)-onă | |
| 29. | Ketazolam | 11-clor-8,12b-dihidro-2,8-dimetil-12b-fenil-4H-1,3-oxazin[3,2-d][l,4]benzodiazepin-4,7(6H)-dionă | |
| 30. | Lefetamina | SPA | (-)-N,N-dimetil-1,2-difeniletilamină |
| 31. | Loprazolam | 6-(o-clorfenil)-2,4-dihidro-2-(4-metil-1-piperazinil)metilen-8-nitro-1H-imidazo[1,2-a][1,4]benzodiazepin-1-onă | |
| 32. | Lorazepam | 7-clor-5-(o-clorfenil-1,3-dihidro-3-hidroxi-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 33. | Lermetazepam | 7-clor-5-(o-clorfenil) 1,3-dihidro-3-hidroxi-1-metil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 34. | Mazindol | 5-(p-clorfenil)-2,5-dihidro-3H-imidazo[2,1-a]izoindol-5-ol | |
| 35. | Medazepam | 7-clor-2,3-dihidro-1-metil-5-fenil-1H-1,4-benzodiazepin | |
| 36. | Mefenorex | N-(3-clorpropil)-α-metil-fenetilamină | |
| 37. | Meprobamat | dicarbamat de 2-metil-2-propil-1,3-propandiol | |
| 38. | Metilfenobarbital | acid 5-etil-1-metil-5-fenil-barbituric | |
| 39. | Metiprilon | 3,3-dietil-5-metil-2,4-piperidin-dionă | |
| 40. | Nimetazepam | 1.3- dihidro-1-metil-7-nitro-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 41. | Nitrazepam | 1,3-dihidro-7-nitro-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 42. | Nordazepam | 7-clor-1,3-dihidro-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 43. | Oxazepam | 7-clor-1,3-dihidro-3hidroxi-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 44. | Oxazolam | 10-clor-2,3,7,11b-tetrahidro-2-metil-11b-feniloxazol[3,2-d][1,4] benzodiazepin-6(5H)-onă | |
| 45. | Fendimetrazina | (+)-(2S,3S)-3,4-dimetil-2-fenilmorfolină | |
| 46. | Fenobarbital | acid 5-etil-5-fenilbarbituric | |
| 47. | Fentermina | α,α-dimetilfenetilamină | |
| 48. | Pinazepam | 7-clor-1,3-dihidro-5-fenil-1-(2-propinil)-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 49. | Pipradrol | α,α-difenil-2-piperidinmetanol | |
| 50. | Prazepam | 7-clor-1-(ciclopropimetil)1,3-dihidro-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 51. | Propilhexedrina | N,α-dimetilciclohexanetilamină | |
| 52. | Pirovalerona | 4-metil-2-(1-pirolidinii)vaierofenonă | |
| 53. | Secbutabarbital | acid 5-sec-butil-5-etilbarbituric | |
| 54. | Temazepam | 7-clor-1,3-dihidro-3-hidroxi-1-metil-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 55. | Tetrazepam | 7-clor-5-(1-ciclohexen-1-il)-1,3-dihidro-1-metil-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-onă | |
| 56. | Triazolam | 8-clor-6-(o-clorfenil)-1-metil-4H-s-triazol[4,3-a][1,4]benzodiazepină | |
| 57. | Vinilbital | acid 5-(1-metilbutil)-5-vinilbarbituric |
Sărurile substanțelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile.
Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope [2]
Părțile prezentei convenții,
profund preocupate de amploarea și creșterea producției, cererea și traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, care reprezintă o gravă amenințare pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor și au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale și politice ale societății,
profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creștere a traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope în diversele straturi ale societății și, mai ales, de faptul că copiii sunt exploatați în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piața drogurilor, cât și utilizați în scopul producerii, distribuirii și comerțului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, ceea ce reprezintă un pericol de gravitate incomensurabilă,
recunoscând legăturile dintre traficul ilicit și alte activități. criminale organizate, conexe, care subminează bazele economiei legitime și amenință stabilitatea, securitatea și suveranitatea statelor,
recunoscând, de asemenea, că traficul ilicit este o activitate criminală internațională a cărei eliminare solicită o atenție imediată și gradul de prioritate cel mai ridicat,
conștiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de câștiguri financiare și averi considerabile care permit organizațiilor criminale transnaționale să penetreze, să contamineze și să corupă structurile de stat, activitățile comerciale și financiare legitime cât și societatea la toate nivelurile sale,
hotărâte să-i priveze pe cei ce se ocupă de traficul ilicit de fructul activităților lor criminale și să suprime astfel mobilul lor principal,
dornice să elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante și substanțe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste stupefiante și substanțe, cât și câștigurile enorme rezultate din traficul ilicit,
considerând că este necesar să se ia măsuri pentru controlul unor anumite substanțe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice și solvenților care sunt utilizați în fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope și & căror disponibilitate a provocat o creștere a fabricării clandestine a acestor stupefiante și substanțe,
hotărâte să îmbunătățească cooperarea internațională pentru reprimarea traficului ilicit pe mare, recunoscând că eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivă a tuturor statelor și că o acțiune coordonată în cadrul acestei cooperări internaționale este necesară în acest scop,
recunoscând competența Organizației Națiunilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope și dorind ca organismele internaționale competente în materie să-și exercite activitatea în cadrul acestei organizații,
reafirmând principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante și substanțele psihotrope și sistemul de control stabilit prin aceste tratate,
recunoscând necesitatea întăririi și completării măsurilor prevăzute în Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, în această convenție cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifică Convenția unică cu privire la stupefiante din 1961 și în Convenția din 1971 cu privire la substanțele psihotrope, în scopul reducerii amplorii și extinderii traficului ilicit și atenuării gravelor consecințe,
recunoscând, de asemenea, că este important să fie întărite și dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internațională în materie penală pentru a pune capăt activităților criminale internaționale reprezentate de traficul ilicit,
dorind să încheie o convenție internațională globală, eficientă și operațională, care să vizeze în mod special lupta împotriva traficului ilicit, în care să se țină cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sunt tratate în instrumentele internaționale care există în domeniul stupefiantelor și substanțelor psihotrope,
convin în cele ce urmează:
Articolul 3
Definiții
În afară de o indicație expresă în sens contrar sau în cazul în care contextul cere să fie altfel, definițiile de mai jos se aplică tuturor dispozițiilor prezentei convenții:
a) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cât și actele juridice sau documentele care atestă proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor,
b) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia Erythroxylon.
c) Termenul comisie desemnează comisia pentru stupefiante a Consiliului economic și social al Organizației Națiunilor Unite.
d) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanentă de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autorități competente.
e) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite.
f) Expresia Convenția din 1961 desemnează Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.
g) Expresia Convenția din 1961, cum apare ea modificată, desemnează Convenția unică cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificată de Protocolul din 1972 care modifică Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.
h) Expresia Convenția din 1971 desemnează convenția din 1971 cu privire la substanțele psihotrope.
i) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia sunt deplasate substanțele ilicite - stupefiantele, substanțele psihotrope și substanțele înscrise în tabelul I și II și care nu reprezintă nici punctul de plecare, nici destinația finală a acestor substanțe.
j) Termenii înghețare sau confiscare desemnează interdicția temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autorități competente.
k) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor țări a stupefiantelor sau substanțelor psihotrope, a substanțelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta convenție, sau substanțelor care le sunt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu știința și sub controlul autorităților competente din țările indicate, în scopul identificării persoanelor implicate în comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din convenție.
1) Termenul organ desemnează organul internațional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961 și această convenție cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972 modificând Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.
m) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver somniferum L.
n) Expresia plantă de cannabis desemnează orice plantă din familia Cannabis.
o) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracțiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obținut direct sau indirect prin comitere.
p) Termenul secretar general îl desemnează pe secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
q) Termenul stupefiant desemnează orice substanță fie că este de origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată.
r) Expresia substanță psihotropă desemnează orice substanță de origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenției din 1971 cu privire la substanțele psihotrope.
s) Expresiile tabelul I și tabelul II desemnează listele de substanțe anexate prezentei convenții, care vor putea fi modificate din când în când în conformitate cu art. 12.
t) Expresia trafic ilicit desemnează infracțiunile vizate la paragrafele 1 și 2 ale art. 3 din prezenta pbnvenție.
u) Expresia transportor comercial desemnează orice persoană sau entitate publică, private sau din alt sistem care asigură transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific.
Articolul 2
Rolul convenției
1. Obiectul prezentei convenții îl reprezintă promovarea cooperării între părți, astfel încât ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante și substanțe psihotrope, care au o amploare internațională. În executarea obligațiilor lor în termenii convenției, părțile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative și de reglementare, compatibile cu dispozițiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne.
2. Părțile își execută obligațiile care decurg din prezent convenție într-o manieră compatibilă cu principiile egalității suverane și integrității teritoriale a statelor și al neamestecului în afacerile interne ale altor state.
3. Părțile se abțin să-și exercite, una pe teritoriul celeilalte părți, competența sau funcțiile care sunt exclusiv rezervate autorităților celeilalte părți prin dreptul său intern.
Articolul 3
Infracțiuni și sancțiuni
I. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracțiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci când actul a fost comis intenționat:
a) I. producției, fabricației, extracției, preparării, ofertei, punerii în vânzare, distribuirii, vânzării, livrării în orice condiții, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului Sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanțe psihotrope, încălcându-se dispozițiile Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată sau Convenției din 1971;
II. culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, încălcându-se dispozițiile Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată;
III. deținerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanțe psihotrope, în scopul uneia dintre activitățile enumerate la subalin. I de mai sus;
IV. fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelul I și II despre care cel care se ocupă de aceste activități știe că trebuie utilizate în/sau pentru cultură, producția sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope;
V. organizării, dirijării sau finanțării uneia dintre infracțiunile enumerate la subalin. I, II, III sau IV de mai sus.
b) I. Conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupă știe că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a bunurilor menționate sau ajută orice persoană care este implicată în comiterea uneia dintre aceste infracțiuni să scape de consecințele juridice ale actelor sale.
II. Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii mișcării sau proprietăților reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul știe că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la una dintre aceste infracțiuni.
c) sub rezerva principiilor constituționale și conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:
I. Achiziției, deținerii sau utilizării de bunuri, despre care cel care le dobândește, deține și utilizează, știe în momentul în care le primește că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre aceste infracțiuni.
II. Deținerii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deține știe că ele sunt sau trebuie să fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope.
III. Faptei de a incita sau a determina public o persoană prin orice mijloc să comită una dintre infracțiunile-stabilite conform prezentului articol sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanțe psihotrope.
XV. Participării la una dintre infracțiunile stabilite în conformitate cu Articolul prezent sau asocierii, înțelegerii, tentativei sau complicității prin furnizare de asistență, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale.
2. Sub rezerva principiilor sale constituționale și conceptelor fundamentale din sistemul său juridic, fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracțiune penală în conformitate cu dreptul său intern, atunci când actul a fost comis intenționat, detenției și cumpărării de stupefiante și substanțe psihotrope și culturii de stupefiante destinate consumului personal și încălcării dispozițiilor Convenției din 1981, Convenției din 1981 cum apare ea modificată sau Convenției din 1971.
3. Cunoașterea, intenția sau motivația necesară cunoscută ca element al uneia dintre infracțiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusă din circumstanțele practice obiective.
4. a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol să primească sancțiuni, ținându-se cont de gravitatea lor, ca; închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi și confiscare.
b) Părțile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale condamnării sau sancțiunii penale pronunțate pentru o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracțiunii să fie supus la măsuri de tratament, educație, postcură, readaptare sau reintegrare socială.
c) Contrar dispozițiilor din alineatele precedente în cazurile de infracțiuni cu caracter minor, părțile pot să prevadă, mai ales în locul unei condamnări sau sancțiuni penale, măsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socială cât și, atunci când autorul infracțiunii este toxicoman, măsuri de tratament și posttratament.
d) Părțile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului infracțiunii fie să înlocuiască condamnarea sau sentința pronunțată a făptuitorului unei infracțiuni stabilite conform dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie să le fie adăugate la acestea.
5. Părțile procedează astfel ca tribunalele lor și alte autorități competente să poată ține cont de circumstanțele factice care conferă o gravitate particulară infracțiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos:
a) Participarea la comiterea unei infracțiuni a unei organizații de răufăcători căreia îi aparține autorul infracțiunii.
b) Participarea autorului infracțiunii la alte activități criminale organizate intenționat.
c) Participarea autorului infracțiunii la alte activități ilegale facilitate de către comiterea infracțiunii.
d) Folosirea violenței sau a armelor de către autorul infracțiunii.
e) Faptul că autorul infracțiunii deține o funcție publică și că infracțiunea este legată de această funcție.
f) Victimizarea sau folosirea minorilor.
g) Faptul să infracțiunea a fost comisă într-un stabiliment penitenciar, într-o instituție de învățământ, într-un centru de asistență socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în care școlarii și studenții sunt ocupați în cadrul unei acțiuni educative, sportive sau sociale.
h) În măsura în care dreptul intern al unei părți o permite, condamnările anterioare, în special pentru infracțiuni analoage comise în țară sau în străinătate.
6. Părțile se vor strădui să facă astfel încât orice putere judiciară discreționară conferită prin dreptul lor intern și aferentă urmăririlor judiciare, angajate împotriva unor persoane pentru infracțiunii stabilite în conformitate cu prezentul articol, să fie exercitată în așa fel încât să se optimizeze eficacitatea măsurilor de depistare și represiune în ceea ce privește infracțiunile în cauză, ținându-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce privește comiterea lor.
7. Părțile se asigură că tribunalele lor sau alte autorități competente iau în considerație gravitatea infracțiunilor enumerate la paragraful 1 al prezentului articol și circumstanțele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci când ele au în vedere eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiționate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracțiuni.
8. Atunci când este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului său intern o perioadă de prescriere prelungită, în cursul căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Această perioadă va fi mai lungă atunci când autorul presupus al infracțiunii s-a sustras justiției.
9. Fiecare parte, conform sistemului său juridic, ia măsurile pe care le consideră necesare pentru ca orice persoană acuzată sau recunoscută ca fiind vinovată de o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol și care se află pe teritoriul ei, să asiste la desfășurarea procedurii penale necesare.
10. În scopul cooperării dintre părți, în virtutea prezentei convenții și în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 și 9, infracțiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sunt considerate infracțiuni fiscale sau politice, nici considerate ca având motive politice, fără a prejudicia limitele constituționale și legislația fundamentală a părților.
11. Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu lezează principiul conform căruia definirea infracțiunilor vizate și mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părți și conform căruia infracțiunile menționate sunt urmărite și pedepsite conform acestui drept.
Articolul 4
Competența
Fiecare parte:
a) Adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenței sale- în ceea ce privește infracțiunile și pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci când:
I. Infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său.
II. Infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea.
b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci când:
1. Infracțiunea a fost comisă de către unul dintre cetățenii săi sau o persoană care are reședința pe teritoriul său.
II. Infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave împotriva căreia această parte a fost autorizată să ia măsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva că această competență să nu fie exercitată decât pe baza acordurilor sau angajamentelor prevăzute Ia paragrafele 4 și 9 ale Articolului menționat.
III. Infracțiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c/IV/ al paragrafului 1 al art. 3 și a fost făptuită în afara teritoriului său, în scopul făptuirii pe teritoriul său a uneia dintre infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.
2. Fiecare parte:
a) Adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci când presupusul autor al infracțiunii se află pe teritoriul său și nu îl extrădează pe teritoriul unei alte părți pe motivul:
I. Că infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său la bordul unei nave sub pavilionul său sau a unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea, sau
II. Că infracțiunea a fost comisă de către unul dintre cetățenii săi.
b) Poate, de asemenea, adopta măsurile pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci când autorul presupus al infracțiunii se află pe teritoriul său și nu îl extrădează spre teritoriul altei părți.
3. Prezenta convenție nu exclude exercitarea vreunei competențe în materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul său intern.
Articolul 5
Confiscarea
1. Fiecare parte adoptă măsurile care sunt necesare pentru a permite confiscarea:
a) Produselor dobândite din infracțiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau bunurilor a căror valoare corespunde celei a produselor menționate.
b) Stupefiantelor, substanțelor psihotrope, materialelor și echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate să fie utilizate în diverse modalități, chiar dacă este vorba de infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.
2. Fiecare parte adoptă măsurile care sunt necesare pentru a permite autorităților competente să identifice, să detecteze și să înghețe sau să pună poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul unei eventuale confiscări.
3. Pentru a putea aplica măsurile prevăzute în prezentul articol, fiecare parte confirmă dreptul tribunalelor sale sau altor autorități competente să ordone producerea sau poprirea documentelor bancare, financiare sau comerciale. Părțile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza să aplice dispozițiile prezentului paragraf.
4. a) Atunci când se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o altă parte care are competența pentru aducerea la cunoștință a unei infracțiuni stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, partea pe teritoriul căreia sunt situate produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol:
I. Transmite cererea autorităților competente, în scopul de a face să se pronunțe o decizie de confiscare și, dacă intervine această decizie, determină executarea ei, sau
II. Transmite autorităților competente, pentru ca aceasta să fie executată în limitele solicitării, decizia de confiscare luată de către partea primitoare conform paragrafului 1 al prezentului articol, pentru tot ce reprezintă produse, bunuri, instrumente sau orice alte lucruri vizate Ia paragraful 1, situate pe teritoriul părții solicitate.
b) Atunci când se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o altă parte care are competență pentru cunoașterea unei infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, partea solicitată ia măsuri pentru a identifica, detecta și îngheța sau popri produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul confiscării eventuale, ordonate fie de către partea primitoare, fie ca urmare a unei cereri formulate, în virtutea alin. a) al prezentului paragraf, de către partea solicitată.
c) Deciziile sau măsurile prevăzute la alin, a) și b) ale prezentului paragraf sunt luate de către partea solicitată conform dreptului său intern și după dispozițiile dreptului menționat conform regulilor de procedură său oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care o leagă de partea solicitantă.
d) Dispozițiile paragrafelor. 6-19 ale art. 7 se aplică mutatis mutandis, în afară de informațiile vizate la paragraful 10 al art. 7, solicitările făcute conform prezentului articol conțin următoarele informații:
I. Atunci când cererea se bazează pe alin. a) I al prezentului paragraf, o descriere a bunurilor de confiscat și o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitantă care permite părții solicitate să admită pronunțarea, unei decizii de confiscare în cadrul dreptului său intern.
II. Atunci când solicitarea decurge din alin. a) II, o copie legală admisibilă a deciziei de confiscare emise de către partea solicitantă pe care s-a fondat cererea, o expunere a faptelor și informațiilor care indică în ce limite trebuie executată decizia.
III. Atunci când cererea decurge din alin. b), o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitantă și o descriere a măsurilor cerute.
e) Fiecare parte comunică secretarului general textul legilor și reglementărilor sale care dau efect prezentului paragraf, cât și textul oricărei modificări ulterior aduse acestor legi și reglementări.
f) Dacă o parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor vizate la alin. a) și b) ale prezentului paragraf la existența unui tratat în domeniu, ea consideră prezenta convenție ca o bază convențională necesară și suficientă.
g) Părțile depun eforturi pentru a încheia tratate, acorduri sau angajamente bilaterale și multilaterale în scopul de a întări eficacitatea cooperării internaționale.
5. a) Orice parte care confiscă produse sau bunuri, în aplicarea paragrafului 1 sau paragrafului 4 ale prezentului articol, dispune de ele conform dreptului său intern și procedurilor sale administrative.
b) Atunci când o parte acționează la cererea unei alte părți în aplicarea prezentului articol, ea poate avea în vedere, în mod special, încheierea unor acorduri care prevăd:
I. Vărsarea valorii, acestor produse și bunuri sau fondurilor care provin din vânzarea lor sau unei părți substanțiale din valoarea produselor și bunurilor, menționate, unor organisme interguvernamentale specializate în lupta împotriva traficului ilicit și abuzului de stupefiante și substanțe psihotrope.
II. Să împartă cu alte părți, în mod sistematic sau de la caz la caz, aceste produse sau aceste bunuri sau fondurile care provin din vânzarea lor, în conformitate cu dreptul său intern, procedurile sale administrative sau acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens.
6. a) Dacă aceste produse au fost transformate sau convertite în alte bunuri, aceste bunuri pot face obiectul măsurilor -vizate de către prezentul articol, în locul acestor produse.
b) Dacă pe lângă bunurile dobândite în mod legal au fost amestecate și Unele produse, aceste bunuri - sub rezerva dreptului de poprire și înghețare - pot fi confiscate la concurență cu valoarea estimativă a produselor care au fost amestecate.
c) Veniturile și alte avantaje obținute;
I. Din produse.
II. Din bunuri în care aceste produse au fost transformate sau convertite, sau
III. Din bunuri cu care au fost amestecate produsele ce pot, de asemenea, face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol în acest mod și în aceeași măsură ca și produsele.
7. Fiecare parte poate avea în vedere răsturnarea dovezii de probă în ceea ce privește originea ilicită a produselor presupuse sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care aceasta ace loc conform principiilor dreptului său intern și naturii procedurii juridice și altor proceduri.
8. Interpretarea dispozițiilor prezentului articol nu poate, în nici un caz, să prejudicieze drepturile unor terțe persoane de bună-credință.
9. Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu prejudiciază principiul conform căruia măsurile vizate sunt definite și executate conform dreptului intern al fiecărei părți și conform dispozițiilor dreptului menționat.
Articolul 6
Extrădarea
1. Prezentul articol se aplică infracțiunilor stabilite de către părți conform paragrafului 1 al art. 3.
2. Fiecare dintre infracțiunile la care se aplică prezentul articol este de drept inclus în orice tratat de extrădare în vigoare, încheiat între părți, ca infracțiune a cărui autor poate fi extrădat. Părțile se angajează să includă aceste infracțiuni, ca infracțiuni al căror autor poate fi extrădat, în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia.
3. Dacă o parte care subordonează extrădarea existenței unui tratat primește o cerere de extrădare a unei părți cu care ea nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta convenție ca bază legală de extrădare pentru infracțiunile la care se aplică prezentul articol. Părțile care au nevoie de măsuri legislative amănunțite pentru a putea utiliza prezenta convenție ca bază legală de extrădare vor avea în vedere adoptarea unor astfel de măsuri.
4. Părțile care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc între ele, pentru infracțiunile Cărora li se aplică prezentul articol, caracterul de: infracțiuni al căror autor poate fi extrădat.
5. Extrădarea este subordonată condițiilor prevăzute de dreptul părții solicitate sau de către tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv motivele pentru care partea solicitată refuză extrădarea.
6. Atunci când examinează solicitările primite în aplicarea prezentului articol, partea solicitată poate refuza să facă dreptate dacă autoritățile sale judiciare sau alte autorități competente au motive serioase să creadă că extrădarea ar ușura exercitarea urmărilor sau impunerii unei sancțiuni penale împotriva unei persoane din cauza rasei, religiei, naționalității sau opiniilor politice sau ar cauza un prejudiciu pentru un motiv oarecare unei persoane aflate în cauză în urma solicitării.
7. Părțile depun eforturi pentru a accelera procedurile de extrădare și pentru a simplifica exigențele în materie de dovezi, în ceea ce privește infracțiunile, la care se aplică prezentul articol.
8. Sub rezerva dispozițiilor dreptului său intern și tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, partea solicitată poate, la cererea părții solicitante și dacă ea consideră că circumstanțele o justifică și că este urgent, să pună sub stare de detenție o persoană prezentă pe teritoriul său și a cărei extrădare este solicitată sau să ia alte măsuri cu privire la asigurarea prezenței sale pe timpul procedurii de extrădare.
9. Fără a renunța la exercitarea competenței penale, stabilite conform dreptului său intern, o parte pe teritoriul căreia se află autorul presupus al infracțiunii, trebuie:
a) Dacă pentru motivele enunțate la alin. a) al paragrafului 2 al art. 4 aceasta nu extrădează pentru o, infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al art. 3, cazul va fi supus autorităților competente pentru exercitarea acțiunii penale, numai dacă nu s-a convenit altfel cu partea solicitantă.
b) Dacă aceasta nu extrădează pentru o asemenea infracțiune și dacă ea și-a stabilit competența în ceea ce privește această infracțiune conform alin. b) al paragrafului 2 al art. 4, cazul va fi înaintat autorităților competente pentru exercitarea acțiunii penale, numai dacă partea solicitantă nu cere altceva în scopul păstrării competenței sale legitime.
10. Dacă extrădarea solicitată în scopul exercitării unei pedepse este refuzată, pentru că persoana care reprezintă obiectul acestei cereri este cetățean al părții solicitate, aceasta, dacă legislația i-o permite în conformitate cu prescripțiile acestei legislații și la cererea părții solicitante, va avea în vedere să execute ea însăși pedeapsa care a fost pronunțată conform legislației părții solicitante sau restului din această pedeapsă.
11. Părțile se străduiesc să încheie acorduri bilaterale și multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i crește eficacitatea.
12. Părțile pot avea în vedere încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la unele puncte speciale sau cu caracter general, cu privire la transferul în țara lor a unor persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau alte pedepse cu privațiune de libertate, datorită infracțiunilor la care se aplică prezentul articol, pentru ca acestea să-și poată executa restul de pedeapsă.
Articolul 7
Asistența judiciară
1. Părțile își acordă mutual, conform prezentului articol, asistența judiciară pe scară largă pentru toate anchetele, urmăririle penale și procedurile juridice cu privire la infracțiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3.
2. Asistența judiciară care se acordă îh aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în următoarele scopuri:
a) strângerea mărturiilor și depozițiilor:
b) notificarea actelor judiciare;
c) efectuarea de percheziții și popriri;
d) examinarea obiectelor și vizitarea locurilor;
e) furnizarea de informații și de probe de culpabilitate;
f) furnizarea de originale sau copii certificate conforme de documente și dosare pertinente, inclusiv extrase bancare, documente contabile, dosare de societăți și documente comerciale;
g) identificarea sau detectarea produselor, bunurilor, instrumentelor sau altor lucruri în scopul strângerii probelor.
3. Părțile pot să-și acorde una alteia orice altă formă de asistență judiciară autorizată de către dreptul intern ăl părții solicitate.
4. La cerere, părțile facilitează sau încurajează, într-o măsură compatibilă cu legislația lor și practica lor internă, prezentarea sau punerea la dispoziție a unor persoane, inclusiv deținuți care acceptă să-și aducă concursul la anchetă sau să participe la procedură.
5. Părțile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistența judiciară prevăzută în prezentul articol.
6. Dispozițiile prezentului articol nu afectează, în nici un fel, obligațiile care decurg din orice alt tratat bilateral sau multilateral care determină sau trebuie să determine, în totalitate sau parțial, asistența judiciară în materie penală.
7. Paragrafele 8-19 ale prezentului articol sunt aplicabile solicitărilor făcute conform prezentului, articol dacă părțile în chestiune nu sunt legate printr-un tratat de asistență judiciară. Dacă aceste părți sunt legate printr-un asemenea tratat, dispozițiile corespunzătoare ale acestui tratat sunt aplicabile numai dacă părțile nu convin să aplice în locul lor dispozițiile paragrafelor 8-19 ale prezentului articol.
8. Părțile desemnează o autoritate sau, dacă este nevoie, autoritățile care au responsabilitatea și dreptul de a răspunde la solicitările de asistență judiciară sau de a le transmite autorităților competente pentru executare. Autoritatea sau autoritățile desemnate în acest scop vor fi notificate secretariatului general. Transmiterea solicitărilor de asistență judiciară și a oricăror comunicări cu privire la aceasta se face între autoritățile desemnate de către părți; prezenta dispoziție se înțelege sub rezerva dreptului fiecărei părți de a cere ca aceste solicitări și comunicări să-i fie adresate pe cale diplomatică, iar0 cazurile urgente, dacă părțile cad de acord, prin intermediul OIPC/Interpol, dacă acest lucru este posibil.
9. Cererile sunt adresate, în scris, într-o limbă acceptabilă pentru partea solicitată. în cazul în care limbile sunt acceptate de fiecare parte, ele sunt notificate secretariatului general. în caz de urgență și dacă părțile cad de acord, cererile pot fi făcute pe cale orală, dar trebuie confirmate imediat prin scris.
10. Cererile pentru asistență judiciară trebuie să conțină informațiile următoare:
a) Desemnarea autorităților de unde provine cererea.
b) Obiectul și natura anchetelor, urmăririlor penale sau procedurii judiciare la care se referă cererea și numele și funcțiile autorităților care se ocupă de aceasta.
c) Un rezumat al faptelor pertinente, cu excepția cererilor adresate în scopul notificării actelor judiciare.
d) O descriere a asistenței solicitate și descrierea amănunțită a oricărei proceduri specifice pe care partea solicitantă ar dori să o vadă aplicată.
e) Dacă este posibil, identitatea, adresa și naționalitatea oricărei persoane vizate.
f) Scopul în care mărturia, informațiile și măsurile sunt solicitate.
11. Partea solicitată poate cere o completare de informații atunci când acest lucru i se pare necesar pentru a executa cererea conform legislației sale sau când acest lucru poate ușura executarea cererii.
12. Orice cerere este executată conform legislației părții solicitate și, în măsura în care acest lucru nu contravine legislației menționate și când este posibil, în conformitate cu procedurile specificate în cerere.
13. Partea solicitantă nu comunică și nici nu utilizează informațiile sau mărturiile furnizate de către partea solicitată pentru anchete, urmăriri penale sau proceduri judiciare, altele decât cele vizate în cerere, fără consimțământul prealabil al părții solicitate.
14. Partea solicitantă poate să ceară ca partea solicitată să păstreze secretul asupra cererii și conținutului său numai în măsura necesară pentru a-i da urmare. Dacă partea solicitată nu poate satisface această exigență, ea va informa imediat partea solicitantă.
15. Asistența judiciară poate fi refuzată:
a) Dacă cererea nu a fost făcută conform dispozițiilor prezentului articol.
b) Dacă partea solicitată consideră că executarea cererii poate leza suveranitatea, securitatea, ordinea publică sau alte interese esențiale ale sale.
c) În cazul în care legislația părții solicitate ar interzice autorităților sale să ia măsurile necesare, dacă a fost vorba de o infracțiune similară care a reprezentat obiectul unei anchete, urmăririi penale sau unei proceduri judiciare în cadrul propriei sale competențe.
d) În cazul în care acceptarea cererii este contrară sistemului juridic al părții solicitate, cu privire la asistența judiciară.
16. Orice refuz de acordare a asistenței judiciare trebuie motivat.
17. Asistența judiciară poate fi amânată de către partea solicitată pe motiv că ar împiedica o anchetă, urmăririle penale sau o procedură judiciară în curs.
În astfel de cazuri, partea solicitată consultă partea solicitantă în scopul de a determina dacă acest ajutor mai poate fi furnizat în condițiile considerate necesare de către partea solicitată.
18. Un martor, un expert sau orice altă persoană care consimte să depună mărturie în cursul unei proceduri sau să colaboreze la o anchetă, la urmăriri penale sau proceduri judiciare pe teritoriul părții solicitante nu va fi nici urmărit, nici deținut, nici pedepsit, nici supus vreunei restricții a libertății personale pe acest teritoriu pentru alte omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul părții solicitate. Această imunitate va înceta atunci când martorul, expertul sau persoana menționată, care a avut posibilitatea de a părăsi teritoriul pentru o perioadă de 15 zile consecutiv sau pentru orice altă perioadă convenită de către părți, socotind de la data la care ei au fost oficial informați că prezența lor nu mai era necesară pentru autoritățile judiciare, au rămas, cu toate acestea, din proprie voință sau după ce l-au părăsit, au revenit din proprie dorință.
19. Cheltuielile obișnuite- făcute pentru executarea unei cereri sunt suportate de partea solicitată, numai dacă nu s-a convenit altfel între părțile implicate. Atunci când se fac cheltuieli importante sau extraordinare sau când se relevă a fi necesare ulterior pentru a executa cererea, părțile se vor consulta pentru a fixa condițiile conform cărora cererea va fi executată, cât si modul în care vor fi asumate cheltuielile.
20. Părțile iau în considerație, în unele cazuri, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor dispozițiilor prezentului articol, le conferă un efect practic sau le întăresc.
Articolul 8
Transferul procedurilor represive
Părțile vor lua în considerare posibilitatea de a-și transfera procedurile represive relativ la infracțiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, în cazurile în care acest transfer este necesar în interesul unei bune administrări a justiției.
Articolul 9
Alte forme de cooperare și formare
1. Părțile vor coopera strâns, conform sistemelor juridice și administrative respective, cu scopul de a întări eficacitatea acțiunii de detectare și represie vizând să pună capăt comiterii de infracțiuni stabilita conform paragrafului 1 al art. 3. în special, pe baza acordurilor sau aranjamentelor bilaterale sau multilaterale:
a) Ele stabilesc și mențin canale de comunicare între organismele și serviciile naționale competente, în scopul de a facilita schimbul sigur și rapid de informații cu privire la toate aspectele infracționale stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, inclusiv, dacă părțile interesate consideră necesar, legăturile acestui trafic cu alte activități delictuale,
b) Părțile cooperează între ele, atunci când este vorba de infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, și având un caracter internațional, condu când anchetele care se referă la:
I. Identitatea, locul în care se găsesc și activitățile pe care le exercită persoanele suspectate pentru infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.
II. Mișcarea produselor și bunurilor provenite din comiterea infracțiunilor menționate.
III. Mișcarea stupefiantelor, substanțelor psihotrope, substanțelor înscrise în tabelul I și II ale prezentei convenții și instrumentele utilizate sau destinate să fie utilizate în comiterea acestor infracțiuni.
c) Atunci când este cazul, și dacă acest lucru nu contravine dreptului intern, ele creează, ținându-se cont de necesitatea protejării securității persoanelor și operațiunilor, echipe mixte însărcinate să pună în practică dispozițiile prezentului paragraf. Agenții oricărei părți, membrii unor anumite echipe se conformează indicațiilor autorităților competente ale părții pe teritoriul căreia se derulează operația. în toate aceste cazuri, părțile interesate veghează ca să fie respectată pe deplin suveranitatea părții pe teritoriul căreia se desfășoară operația.
d) Ele furnizează, atunci când este cazul, cantitățile necesare de substanțe în scopul efectuării analizei sau anchetei.
e) Ele facilitează o coordonare eficientă între organismele lor și serviciile competente și favorizează schimbul de personal și de experți, inclusiv detașarea agenților de legătură.
2. În măsura în care acest lucru este necesar, fiecare parte instituie, dezvoltă sau ameliorează programele de formare specifice în folosul membrilor și serviciilor sale de detectare și reprimare și altui personal, inclusiv agenților de vamă, însărcinați cu reprimarea infracțiunilor stabilite conform paragraf ului 1 al art. 3.
Aceste programe vor trebui să se refere, mai ales, la următoarele puncte:
a) metodele folosite pentru detectarea și reprimarea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3;
b) itinerariile adoptate și tehnicile folosite de către persoanele suspectate de infracțiuni, stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, în special în statele de tranzit și măsurile de luptă potrivite;
c) controlul importului și exportului de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II;
d) detectarea și controlul mișcării produselor și bunurilor care provin din comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 și a stupefiantelor, substanțelor psihotrope, substanțelor înscrise în tabelul I și II și instrumentelor utilizate sau destinate a fi folosite pentru a comite infracțiunile menționate;
e) metodele folosite pentru transferarea, disimularea sau deghizarea acestor produse, bunuri și instrumente;
f) strângerea probelor;
g) tehnicile de control în zonele libere și porturile libere;
h) tehnicile moderne de detectare și reprimare.
3. Părțile își acordă sprijin pentru a planifica și executa programe de formare și cercetare care le permit să facă schimb de cunoștințe specializate în domeniile vizate la paragraful 2 al prezentului articol și în acest scop organizează, de asemenea, atunci când este cazul, conferințe și seminare regionale și internaționale pentru a stimula cooperarea și a permite examinarea problemelor de interes comun, inclusiv problemele și nevoile specifice ale statelor de tranzit.
Articolul 10
Cooperarea internațională și asistența acordată statelor de tranzit
1. Părțile cooperează, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale sau regionale competente, în scopul de a ajuta și de a sprijini în măsura posibilă, statele de tranzit și în special țările în curs de dezvoltare, care au nevoie de o astfel de asistență și un astfel de sprijin, prin intermediul programelor de cooperare tehnică, care vizează să împiedice schimbul și tranzitul ilicit și care se referă la activitățile conexe.
2. Părțile pot întreprinde, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale sau regionale competente, să furnizeze un ajutor financiar acestor state de tranzit pentru a dezvolta și întări infrastructura necesară eficacității luptei contra traficului ilicit și prevenirii acestui trafic.
3. Părțile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru a spori eficacitatea cooperării internaționale prevăzute în prezentul articol și pot avea în vedere încheierea unor aranjamente financiare în această privință.
Articolul 11
Livrări supravegheate
1. Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, părțile iau măsurile necesare, ținând cont de posibilitățile lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe scară internațională, pe bază de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificării indivizilor implicați în infracțiunile Stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 și de a începe urmăririle împotriva lor,
2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în fiecare caz în speță și poate, dacă este cazul, să țină cont de aranjamente și înțelegeri financiare în ceea ce privește exercitarea competenței lor de către părțile interesate.
3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie supravegheată pot, cu consimțământul părților interesate, să fie interceptate și autorizate în continuare în trimiterea lor, fie așa cum sunt, fie după ce stupefiantele sau substanțele psihotrope au fost sustrase sau au fost înlocuite total sau parțial cu alte produse.
Articolul 12
Substanțe care sunt folosite în mod frecvent în procesul fabricării ilicite de stupefiante sau substanțe psihotrope
1. Părțile adoptă măsurile pe care le consideră adecvate pentru a împiedica deturnarea substanțelor înscrise în tabelul I și II, în scopul fabricării ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope și cooperează între ele în acest scop.
2. Dacă o parte sau organul sunt în posesia unor informații care după părerea lor fac necesară înscrierea unei substanțe în tabelul I sau tabelul II, ele adresează secretarului general o notificare însoțită de toate informațiile pertinente pentru sprijinirea acestora. Procedura expusă la paragrafele 2-7 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci când o parte sau organul sunt în posesia unor informații care justifică radierea unei substanțe din tabelul I sau tabelul II sau trecerea unei substanțe dintr-un tabel în altul.
3. Secretarul general comunică această notificare și toate informațiile pe care le consideră adecvate părților, comisiei, iar dacă această notificare provine de la o parte, și organului. Părțile comunică secretarului general observațiile lor cu privire la notificare cât și toate informațiile complementare de natură să ajute organul să procedeze la o evaluare, iar comisia să se pronunțe.
Dacă organul, ținând cont de amploarea, importanța și diversitatea utilizărilor ilicite ale substanței și după ce a examinat dacă ar fi posibil și ușor de utilizat substanțele înlocuitoare, atât în scopuri ilicite cât și pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope, constată:
a) Că substanța este frecvent utilizată în fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanțe psihotrope; și
b) Că fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanțe psihotrope, prin volumul și prin amploarea lor creează probleme grave de sănătate publică sau sociale justificând astfel o acțiune pe plan internațional.
El comunică comisiei o evaluare a substanței, indicând, mai ales, efectele probabile ale includerii sale în tabelul I sau tabelul II, atât asupra utilizărilor licite cât și asupra fabricării ilicite, și dacă este cazul face recomandări cu privire la măsurile de control care ar fi adecvate pentru evaluarea menționată.
5. Comisia, ținând cont de observațiile prezentate de către părți și de observațiile și recomandările organului a căror evaluare va fi determinată pe plan științific și luând în mod cuvenit în considerare toți ceilalți factori pertinenți, poate decide, cu o majoritate de 2/3 dintre membrii săi, să înscrie o substanță în tabelul I și tabelul II.
6. Orice decizie luată de către comisie în virtutea prezentului articol este comunicată de către secretarul general tuturor statelor și altor unități care sunt părți la prezenta convenție sau li se conferă dreptul să devină, cât și organului. Ea intră în vigoare definitiv pentru fiecare parte la 180 de zile după data comunicării sale.
7. a) Deciziile luate de comisie, în virtutea prezentului articol, sunt supuse consiliului pentru revizuire, dacă una dintre părți prezintă o solicitare în cele 180 de zile ce urmează după data notificării lor. Cererea trebuie să fie adresată secretarului general și însoțită de toate informațiile adecvate care o motivează.
b) Secretarul general comunică copia cererii și informațiilor adecvate comisiei, organului și tuturor părților, invitându-le să-și prezinte observațiile în termen de 90 de zile. Toate observațiile primite sunt comunicate consiliului.
c) Consiliul poate confirma sau anula decizia comisiei. Decizia sa este comunicată tuturor statelor și altor entități, care sunt părți la prezenta convenție sau sunt pe cale să devină, comisiei și organului.
8. a) Sub rezerva caracterului general al dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol și dispozițiilor Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată și Convenției din 1971, părțile iau măsurile pe care le cred de cuviință pentru a controla pe teritoriul lor, fabricarea și distribuirea substanțelor înscrise în tabelul I și II;
b) În acest scop, părțile pot:
I. Să exercite supravegherea tuturor persoanelor și întreprinderilor care se ocupă cu fabricarea și distribuirea substanțelor menționate.
II. Să supună unui regim de licență localurile și stabilimentele în care poate avea loc fabricarea sau distribuirea.
III. Să solicite ca titularii unei licențe să obțină autorizații pentru a se ocupa de operațiile sus-menționate.
IV. Să împiedice acumularea de către fabricanți și distribuitori a unor cantități din substanțele menționate care să le depășească pe cele care solicită o funcționare normală a întreprinderilor și situației pieței.
9. În ceea ce privește substanțele înscrise în tabelul I și II, fiecare parte ia măsurile următoare:
a) Ea stabilește și menține un sistem de supraveghere a comerțului internațional cu substanțe incluse în tabelul I și II în scopul de a ușura detectarea operațiunilor suspecte. Aceste sisteme de supraveghere trebuie să fie puse în funcțiune în strânsă cooperare cu fabricanții, importatorii, vânzătorii en gros și în detaliu care semnalează autorităților competente comenzile și operațiile suspecte.
b) Ea prevede confiscarea oricărei substanțe înscrise în tabelul I și II dacă există suficiente dovezi că aceasta este destinată să servească la fabricarea ilicită a unui stupefiant sau substanțe psihotrope.
c) Ea informează, cât măi rapid posibil, autoritățile și serviciile competente ale părților interesate dacă există motive pentru a crede că o substanță înscrisă în tabelul I și II este importată, exportată sau în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanțe psihotrope, mai ales furnizându-le informații asupra modalităților de plată utilizate și toate celelalte elemente esențiale pe care se bazează convingerea sa.
d) Ea solicită ca trimiterile care fac obiectul importurilor și exporturilor să fie corect marcate și însoțite de documentele necesare. Documente comerciale ca facturi, listă de marfă, documente de vamă, de transport și alte documente de expediție trebuie să indice numele substanțelor care fac obiectul importului sau exportului, așa cum figurează în tabelul I și II, cantitatea importată sau exportată, cât și numele, adresa exportatorului, importatorului și, atunci când este cunoscută, cea a destinatarului.
e) Ea procedează astfel ca documentele vizate la alin. d) al prezentului paragraf să fie păstrate cel puțin 2 ani și ținute la dispoziția autorităților competente pentru examinare.
10. a) în afara dispozițiilor paragrafului 9 și la cererea adresată secretarului general de partea interesată, fiecare parte de pe teritoriul căreia o substanță înscrisă în tabelul I trebuie exportată, supraveghează ca, înaintea exportării, informațiile de mai jos să fie furnizate de către autoritățile competente, autorităților competente din țara importatoare.
I. Numele și adresa exportatorului și importatorului și, atunci când este cunoscut, cel al destinatarului.
11. Desemnarea substanței așa cum figurează în tabelul I.
III. Cantitatea de substanță exportată.
IV. Punctul de intrare și data expedierii prevăzute.
V. Toate celelalte informații reciproc convenite între părți.
b) Orice parte poate să adopte măsuri de control mai stricte sau mai severe decât cele prevăzute în paragraful prezent, dacă ea consideră că acest lucru este necesar sau de dorit.
11. Atunci când una dintre părți furnizează informații celeilalte, conform paragrafelor 9 și 10 ale prezentului articol, ea poate solicita părții care le primește să păstreze caracterul confidențial al oricărui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau procedau comercial pe care pot să-1 conțină.
12. Fiecare parte furnizează anual organului, în forma și modalitatea definite de acesta și utilizând formulele care îi vor fi furnizate, informații cu privire la:
a) Cantitățile de substanțe înscrise la tabelul I și II care au fost confiscate și dacă este cunoscută și originea lor.
b) Orice altă substanță care nu este înscrisă în tabelul I și II dar care a fost identificată ca servind la fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope și pe care partea o consideră ca suficient de importantă pentru ă fi propusă în atenția organului.
c) Metodele de determinare și fabricare ilicită.
13. Organul întocmește Un raport anual către comisie cu privire la aplicarea prezentului articol, iar comisia examinează periodic dacă tabelul I și II sunt adecvate și competente.
14. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică nici la preparatele farmaceutice, nici la alte preparate care conțin substanțele înscrise în tabelul I sau tabelul D. și compuse astfel încât substanțele menționate să nu poată fi utilizate cu ușurință, nici extrase prin mijloace ușor de aplicat.
Articolul 13
Materiale și echipamente
Părțile iau măsurile pe care le consideră potrivite pentru a preveni comerțul și deturnarea de materiale și echipamente în scopul producerii sau fabricării de stupefiante și substanțe psihotrope și vor coopera în acest scop.
Articolul 14
Măsuri care vizează eliminarea culturii ilicite de plante din care se extrag stupefiante și suprimarea cererii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope
1. Măsurile luate de către părți, în virtutea prezentei convenții, nu vor fi mai puțin stricte decât dispozițiile aplicabile eliminării culturii ilicite de plante care conțin stupefiante și substanțe psihotrope și eliminării cererii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope în termenii dispoziției Convenției din 1961, a Convenției din 1961 cum apare ea modificată și Convenției din 1971.
2. Fiecare parte ia măsurile adecvate pentru a împiedica pe teritoriul său cultura ilicită de plante care conțin, stupefiante sau substanțe psihotrope ca macul opiaceu, arborele de coca și planta de cannabis și pentru a distruge pe cele care ar fi cultivate în mod ilicit. Măsurile adoptate trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului și să țină cont de utilizările licite tradiționale - atunci când asemenea utilizări sunt atestate de istorie - cât și de protecția mediului.
3. a) Părțile pot coopera pentru a crește eficiența eforturilor care vizează să elimine cultura ilicită. Această cooperare poate să comporte mai ales, dacă este cazul sprijinirea unei dezvoltări rurale integrate, care să ducă la culturi de înlocuire viabile din punct de vedere economic.
Înainte de a aplica asemenea programe de dezvoltare rurală va trebui să se țină cont de factori ca: accesul pe piață, resursele disponibile și situația socio-economică. Părțile pot să cadă de acord cu privire la alte măsuri adecvate de cooperare.
b) Părțile facilitează, de asemenea, schimbul de informații cu caracter științific și tehnic cât și executarea lucrărilor de cercetare cu privire la eliminarea culturii ilicite.
c) în situația când au frontiere comune, părțile vor depune eforturi să coopereze cu programe de eliminare a culturii ilicite în zonele de frontieră respective.
4. Părțile adoptă măsurile adecvate pentru suprimarea sau reducerea cererii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, în scopul reducerii suferințelor omenești și pentru a face să dispară incitațiile de ordin financiar la traficul ilicit. Aceste măsuri pot fi, mai ales, fondate pe recomandările Organizației Națiunilor Unite, instituțiilor specializate ale Națiunilor Unite, ca Organizația Mondială a Sănătății și alte organizații internaționale competente și pe schema multidisciplinară completă adoptată de către Conferința internațională cu privire la abuzul și traficul ilicit de droguri ținută în 1987, în măsura în care aceasta se referă la eforturile organismelor guvernamentale și neguvernamentale, cât și la inițiativa privată în domeniul prevenirii, tratamentului și readaptării. Părțile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care vizează să suprime sau să reducă cererea ilicită de stupefiante și substanțe psihotrope.
5. Părțile pot lua, de asemenea, măsurile necesare pentru distrugerea rapidă sau utilizarea legală de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II care au fost înghețate sau confiscate și pentru care cantitatea din aceste substanțe, certificate cu forme în regulă, să fie admisibile ca probă.
Articolul 15
Transportori comerciali
1. Părțile iau măsurile adecvate pentru a se asigura că mijloacele de transport exploatate de către transportorii comerciali nu servesc la comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; aceste măsuri pot cuprinde încheierea unor aranjamente speciale cu transportorii comerciali.
2. Fiecare parte solicită transportorilor comerciali să ia precauții rezonabile pentru a împiedica ca mijloacele lor de transport să nu servească la comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste precauții pot să se bazeze, mai ales, pe:
a) Dacă transportorul comercial își are stabilimentul său principal pe teritoriul acestei părți:
I. Formarea de personal care să fie capabil să identifice trimiterile sau persoanele suspecte.
II. Stimularea integrității personalului.
b) Dacă transportorul comercial operează pe teritoriul acestei părți:
I. Depunerea listelor de mărfuri înainte, de fiecare dată când acest lucru este posibil.
II. Folosirea unor sigilii infalsificabile și posibile de controlat distinct.
III. Informarea autorităților competente, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la orice circumstanță suspectă care poate să fie legată de comiterea infracțiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3.
3. Fiecare parte veghează ca, la punctele de intrare și ieșire și în alte zone de control vamal, transportorii comerciali și autoritățile competente să coopereze, în scopul împiedicării accesului neautorizat la mijloacele de transport și la încărcătură, să aplice măsurile de securitate adecvate.
Articolul 16
Documentele comerciale și marcajul exporturilor
1. Fiecare parte solicită ca expedierile licite de stupefiante și substanțe psihotrope destinate exportului să fie însoțite de documentele necesare. În afară de faptul că expedierile trebuie să satisfacă prescripțiile în materie de documentație, enunțate în art. 31 al Convenției din 1961, în art. 31 al Convenției din 1961 cum apare ea modificată și în art. 12 al Convenției din 1971, documentele comerciale, ca: facturile, listele de mărfuri, documentele vamale, de transport și alte documente de expediere trebuie să indice denumirea stupefiantelor și substanțelor psihotrope care fac obiectul exporturilor și așa cum figurează în tabelele pertinente ale Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare modificată și Convenției din 1971, cantitatea exportată, cât și numele și adresa exportatorului, importatorului și, atunci când este cunoscut, cel al destinatarului.
2. Fiecare parte va impune ca expedierile de stupefiante și substanțe psihotrope destinate exportului să nu fie marcate incorect.
Articolul 17
Traficul ilicit pe mare
1. Părțile cooperează, în măsura posibilă, pentru a pune capăt traficului ilicit pe mare, în conformitate cu dreptul internațional maritim.
2. Partea care are motive întemeiate să bănuiască ca o navă sub pavilion sau care nu abordează nici un pavilion sau nu poartă nici o înmatriculare - se ocupă cu traficul ilicit poate solicita altor părți să o ajute pentru a pune capăt acestei utilizări. Părțile astfel solicitate furnizează această asistență în limita mijloacelor de care ele dispun.
3. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă care exercită libertatea de navigație, conform dreptului internațional, și navigând sub pavilion sau fiind înmatriculată la o altă parte se ocupă cu traficul ilicit, poate să anunțe statul sub pavilionul căruia navighează nava, să solicite confirmarea înmatriculării și, dacă acest lucru se confirmă, să ceară autorizația acestui stat pentru a lua măsurile adecvate cu privire la această navă.
4. În conformitate cu dispozițiile paragrafului 3 sau tratatele în vigoare dintre ele sau orice alte acorduri sau aranjamente încheiate între aceste părți, statul sub pavilionul căruia navighează nava poate să autorizeze mai ales statul solicitat:
a) să inspecteze nava;
b) să viziteze nava;
c) dacă sunt descoperite probe ale participării la un trafic ilicit, trebuie luate măsurile adecvate cu privire la navă, persoanele care se găsesc la bord și la încărcătură.
5. Atunci când iau o măsură în urma aplicării prezentului articol, părțile interesate țin cont de necesitatea de a nu leza securitatea vieții pe mare și cea a navei și încărcăturii sale și să nu prejudicieze interesele comerciale și juridice ale statului de care depinde pavilionul sau orice alt stat interesat.
6. Statul sub pavilionul căruia navighează nava poate, în măsura în care este compatibil cu obligațiile sale conform paragrafului 1 al prezentului articol, să subordoneze autorizația sa condițiilor fixate de comun acord între ele și statul solicitant, mai ales în ceea ce privește responsabilitatea.
7. Fiecare parte va răspunde, fără întârziere, la orice solicitare care îi este adresată de către o altă parte în scopul de a determina dacă o navă sub pavilionul său este autorizată să navigheze și la cererile de autorizare prezentate în aplicarea paragrafului 3.
În momentul în care devine parte la prezenta convenție, fiecare stat desemnează autoritatea, sau dacă este cazul, autoritățile care au calitatea de a primi aceste cereri și să răspundă la ele. în luna care urmează acestei desemnări, secretarul general notifică tuturor părților autoritatea desemnată de fiecare dintre ele.
8. Partea care a luat una din măsurile prevăzute în prezentul articol informează, fără întârziere statul sub pavilionul căruia navighează nava cu privire la rezultatele acestei măsuri.
9. Părțile vor avea în vedere încheierea de acorduri sau angajamente bilaterale sau regionale, în scopul de a da curs dispozițiilor prezentului articol sau pentru a-i spori eficiența.
10. Măsurile luate în aplicarea paragrafului 4 nu sunt executate decât de navele de război sau aeronavele militare sau alte nave ori aeronave care poartă vizibil o marcă exterioară și sunt identificabile ca fiind în serviciul statului.
11. Orice măsură luată pe baza prezentului articol va ține cont, conform dreptului internațional maritim, de necesitatea de a nu impieta asupra drepturilor și obligațiilor și exercitării competenței statelor riverane, nici de a leza aceste drepturi, obligații sau competențe.
Articolul 18
Zone libere și porturi libere
1. Părțile vor aplica, pentru a pune capăt traficului ilicit de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II în zonele libere și porturile libere, măsuri care nu sunt mai puțin stricte decât cele pe care le aplică în alte părți ale teritoriului lor.
2. Părțile vor depune eforturi pentru:
a) A supraveghea mișcarea mărfurilor și persoanelor în porturile libere și zonele libere și, în acest scop, vor da permisiunea autorităților competente să procedeze la vizitarea încărcăturii și navelor care intră și ies, inclusiv navelor de croazieră și pescuit, cât și aeronavelor și vehiculelor și atunci când este cazul să percheziționeze membrii echipajului și pasagerii, cât și bagajul acestora.
b) A stabili și a menține un sistem care permite decelarea expedierilor suspectate de a conține stupefiante, substanțe psihotrope sau substanțe înscrise în tabelul I și II, care intră sau ies din zonele și porturile libere.
c) A stabili și a menține sisteme de supraveghere în bazinele și depozitele portuare, cât și în aeroporturi și posturile de frontieră, în zonele libere și porturile libere.
Articolul 19
Utilizarea serviciilor poștale
1. În executarea obligațiilor care decurg din convențiile Uniunii Poștale Universale și conform cu principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne, părțile iau măsuri pentru a pune capăt utilizării serviciilor poștale în scopul traficului ilicit și cooperează între ele în acest scop.
2. Măsurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol cuprind mai ales:
a) Acțiunea coordonată pentru prevenirea și reprimarea utilizării serviciilor poștale în scopul traficului ilicit.
b) Adoptarea și elaborarea de către serviciile de detectare și reprimare însărcinate cu aceasta, a unor tehnici de investigare și control, care trebuie să permită decelarea în trimiterile poștale a expedierilor ilicite de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II.
c) Măsurile legislative care permit recurgerea la mijloacele adecvate pentru a strânge probele necesare pentru urmăririle judiciare.
Articolul 20
Informații care trebuie furnizate de către părți
1. Părțile furnizează comisiei, prin intermediul secretarului general, informații cu privire la aplicarea prezentei convenții pe teritoriul lor, și în special:
a) Textul legilor și reglementărilor promulgate pentru aplicarea prezentei convenții.
b) Detalii cu privire la traficul ilicit, care decurg din competența lor și pe care ele le consideră importante deoarece aceste cazuri relevă tendințe noi, indicând cantitățile despre care este vorba, sursele din care provin substanțele sau metodele utilizate de către persoanele care se ocupă cu traficul ilicit.
2. Părțile furnizează aceste informații în modul fixat de comisie și la datele precizate de aceasta.
Articolul 21
Funcțiile comisiei
Comisia este însărcinată să examineze toate problemele care se referă la scopurile prezentei convenții, și în special
a) Pe baza informațiilor prezentate de către părți în conformitate cu art. 20, comisia urmărește punerea în aplicare a prezentei convenții.
b) Comisia poate face sugestii și recomandări generale, fondate pe examinarea informațiilor obținute de către părți.
c) Comisia poate supune în atenția organului toate problemele care pot să se refere ia funcțiile acesteia.
d) Comisia ia măsurile pe care le crede de cuviință în ceea ce privește orice problemă care-i este prezentată de către organ în aplicarea paragrafului 1 b) al art. 20.
e) Comisia poate, conform procedurilor enunțate în art. 12, să modifice tabelul I și II.
f) Comisia poate supune în atenția statelor nepărți deciziile și recomandările pe care ea le adoptă în virtutea prezentei convenții, pentru ca acestea să ia măsurile în consecință.
Articolul 22
Funcțiile organului
1. Fără a prejudicia funcțiile ce-i revin comisiei în baza art. 21 și sub rezerva funcțiilor care-i revin organului și comisiei, în temeiul Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată și Convenției din 1971:
a) Dacă după examinarea informațiilor de care dispune organul, secretarul general sau comisia sau a informațiilor comunicate de către organisme ale Organizației Națiunilor Unite, organul are motive să creadă că nu corespunde scopurilor prezentei convenții în domeniile care țin de competența sa, el poate invita partea sau părțile să furnizeze toate informațiile pertinente.
b) În ceea ce privește art. 12, 13 și 18:
I. După ce a acționat conform alin. a) al prezentului paragraf, organul poate, dacă consideră necesar, să solicite părții interesate să ia măsurile corectoare care, datorită circumstanțelor, par a fi necesare pentru a asigura executarea dispozițiilor art. 12, 13 și 16.
II. Înainte de a acționa conform cu alin. III) de mai jos, organul va considera ca fiind confidențiale cosfiu-nicările pe care le va schimba cu partea interesată în virtutea alineatelor precedente.
III. Dacă el constată că partea interesată nu a luat măsurile corectoare pe care ea a fost invitată să le ia conform alineatului prezent, organul poate supune în atenția părților, consiliului și comisiei această problemă. Orice raport publicat în virtutea prezentului alineat va conține, de asemenea, avizul părții interesate dacă aceasta o solicită.
2. Părțile vor fi invitate să se facă reprezentate la ședințele organului în cursul cărora va trebui examinată chestiunea în care este direct interesat în aplicarea prezentului articol.
3. În cazurile în care o decizie a organului adoptată în virtutea prezentului articol nu este unanimă, trebuie expusă și opinia minorității.
4. Deciziile organului, în baza prezentului articol, trebuie să fie luate cu o majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor organului.
5. În exercitarea funcțiilor care îi revin în virtutea alin. a) al paragrafului 1 al prezentului articol, organul va prezenta caracterul confidențial al tuturor informațiilor pe care le va putea avea.
6. Îndeplinirea tratatelor sau acordurilor încheiate între părți conform dispozițiilor prezentei convenții nu decurge din responsabilitatea care-i revine organului în virtutea prezentului articol.
7. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică diferendelor dintre părți depinzând de dispozițiile art. 32.
Articolul 23
Rapoartele organului
1. Organul stabilește un raport anual cu privire la activitățile sale, în care el analizează informațiile de care dispune, raportând în cazurile în care este necesar explicațiile eventuale care sunt date de către părți sau care le sunt solicitate și formulând toate observațiile și recomandările pe care dorește să le facă. Organul poate stabili rapoarte suplimentare, dacă consideră necesar. Rapoartele sunt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula toate observațiile pe care le consideră oportune.
2. Rapoartele organului sunt comunicate părților și publicate ulterior de către secretarul general. Părțile trebuie să permită distribuirea lor fără restricții.
Articolul 24
Aplicarea unor măsuri mai severe decât cele cerute de către prezenta convenție
Părțile pot adopta măsuri mai stricte sau mai severe decât cele prevăzute de către prezenta convenție, dacă ele consideră necesar aceasta, pentru a preveni sau elimina traficul ilicit.
Articolul 25
Nederogarea de la drepturile și obligațiile care decurg din tratatele anterioare
Dispozițiile prezentei convenții nu derogă nici un drept sau obligație pe care Convenția din 1961, Convenția din 1961 cum apare ea modificată sau Convenția din 1971, le recunosc sau impun părților la prezenta convenție.
Articolul 26
Semnarea
Prezenta convenție va fi deschisă. între 20 decembrie 1988 și 20 februarie 1989 la Oficiul Națiunilor Unite de la Viena și apoi, până la 20 decembrie 1989, la sediul Organizației Națiunilor Unite de la New York, spre semnare:
a) De către toate statele;
b) De Namibia, reprezentată de Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia;
c) De organizațiile regionale pentru integrarea economică, care sunt competente în materie de negociere, încheiere și aplicare a acordurilor internaționale relative la problemele care fac obiectul prezentei convenții; referirile din Convenția cu privire la părți, state sau servicii naționale sunt aplicabile acestor organizații în limita competenței lor.
Articolul 27
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau actul de confirmare oficială
1. Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării Statelor și Namibiei, reprezentată de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia și unui act de confirmare oficială a organizațiilor regionale de integrare economică, vizate la alin. c) al art. 26. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare și instrumentele relative la actele de confirmare oficială vor fi depuse pe lângă secretarul general.
2. În instrumentele lor de confirmare oficială, organizațiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competenței lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenție. Pe de altă parte, aceste organizații vor informa pe secretarul general cu privire la orice modificare adusă sferei competenței lor în domeniile care decurg din convenție.
Articolul 28
Aderarea
1. Prezenta convenție va rămâne deschisă aderării oricărui stat, Namibiei, reprezentată de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia și organizațiilor regionale de integrare economică vizate la alin. c) .al art. 26. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare pe lângă secretarul general.
2. În instrumentele lor de aderare, organizațiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competenței lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenție. Pe de altă parte, aceste organizații vor informa pe secretarul general de orice modificare adusă sferei competenței lor asupra domeniilor care decurg din convenție.
Articolul 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenție va intra în vigoare în a 90-a zi care va urma datei de depunere pe lângă secretarul general, a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către state sau Namibia, reprezentată de Consiliul pentru Namibia.
2. Pentru fiecare dintre state și pentru Namibia, reprezentată de către Consiliul pentru Namibia, care vor ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau vor adera după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția va intra în vigoare în a 90-a zi după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
3. Pentru fiecare organizație regională de integrare economică vizată la alin. c) al art. 26 care va depune un instrument relativ la un act de confirmare oficială sau un instrument de aderare, convenția va intra în vigoare la ultima dată din cele două date următoare: a 90-a zi după depunerea menționată sau data la care convenția va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.
Articolul 30
Denunțarea
1. Orice parte va putea denunța prezenta convenție, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată-secretarului general.
2. Denunțarea se va aplica pentru partea interesată la un an după data la care va fi primită notificarea de către secretarul general.
Articolul 31
Amendamente
1. Orice parte poate propune un amendament la prezenta convenție. Textul amendamentului menționat și rațiunile care îl motivează sunt comunicate de către această parte secretarului general, care le transmite altor părți și se interesează dacă acceptă amendamentul propus. Dacă textul unui amendament astfel distribuit nu a fost respins de către nici o parte, în cele 24 de luni care urmează după comunicarea sa, amendamentul menționat este considerat ca fiind acceptat și intră în vigoare pentru fiecare parte la 90 de zile după ce această parte a depus pe lângă secretarul general un document care exprimă consimțământul său de a fi obligată de către acest amendament.
2. Dacă un amendament a fost respins de către una dintre părți, secretarul general începe consultările cu părțile și, la cererea majorității, aduce această problemă, cât și orice observație prezentată de către părți, la cunoștința consiliului care poate decide reunirea unei conferințe, conform paragrafului 4 al art. 62 al Cartei Națiunilor Unite. Orice amendament care rezultă în urma unei asemenea conferințe este consemnat într-un protocol. Părțile care consimt să fie obligate de către acest protocol trebuie să-1 informeze de urgență pe secretarul general.
Articolul 32
Reglementarea diferendelor
1. Dacă între două sau mai multe părți apare un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile se consultă în scopul reglării acestui diferend pe calea negocierii, anchetei, medierii, concilierii, arbitrajului sau recurgerii la organisme regionale, pe cale judecătorească sau prin alte mijloace pașnice alese de către acestea.
2. Orice diferend de această natură care nu poate fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol este supus, pentru luarea unei decizii, Curții internaționale de Justiție la cererea oricăruia dintre statele părți la diferend.
3. Dacă o organizație regională de integrare economică, vizată la alin. c) al art. 26 este parte la un diferend care nu poate fi reglementat în modul prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, ea poate, prin intermediul unui stat membru al Organizației
Națiunilor Unite, să solicite consiliului să ceară un aviz consultativ Curții Internaționale de Justiție în virtutea art. 65 al Statutului Curții, aviz care va fi considerat ca decisiv.
4. Fiecare stat, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenții ori aderării, sau fiecare organizație regională de integrare economică, în momentul semnării, depunerii unui act de confirmare formală sau adeziunii poate declara că nu se consideră obligată prin dispozițiile paragrafelor 2 și 3 ale prezentului articol. Celelalte părți nu sunt obligate, conform dispozițiilor paragrafelor 2 și 3 față de partea care a făcut o asemenea declarație.
5. Orice parte care a făcut o declarație în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol poate, în orice moment, să retragă această declarație printr-o notificare adresată secretarului general
Articolul 33
Texte autentice
Textele în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă ale prezentei convenții au aceeași valoare.
Articolul 34
Depozitarul
Secretarul general este depozitarul prezentei convenții,
Pe baza celor de mai sus, subsemnații împuterniciți în cuvenită formă au semnat prezenta convenție.
Întocmită la Viena, într-un exemplar original, la 20 decembrie 1988.
Anexă
Tabelul I
| Acid lisergic |
| Efedrină |
| Ergometrină |
| Ergotamină |
| 1 -Fenil-propan-2-onă |
| Pseudoefedrină |
Sărurile substanțelor înscrise în prezentul tabel în toate cazurile în care existența acestor săruri este posibilă.
Tabelul II
| Acetonă |
| Acid antranilic |
| Acid fenilacetic |
| Anhidridă acetică |
| Eter etilic |
| Piperidină |
Sărurile substanțelor înscrise în prezentul tabel în toate cazurile în care existența acestor săruri este posibilă.
Președintele României
Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 și Ia Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988
În temeiul art. 77 alin. (1) din Constituția României, promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 și la Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988 și dispunem publicarea ei în Monitorul Oficial al României.