Monitorul Oficial 112/1990: Diferență între versiuni

1. În sensul prezentei convenții, termenul tortură înseamnă orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de ai obține de la această persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană i-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sunt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferințele rezultând exclusiv din sancțiuni legale, inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele.

inirocțiuni, în cazul când autorul bănuit al acestora se găsește pe orice teritoriu de sub jurisdicția sa și de unde acel stat nu îl extrădează conform art. 8 către

unul din statele vizate la p11-agr:\ful 1 al prezentului

3, Proxzznia convenție nu înlătură nici 0 competentă

penală exercitată potrivit legilor natiozlulc.

1. Ducă apreciază că împrejurările 0 justifică, după

ce ai examinat informațiile de care dispune, fiecare

stat parte pe teritoriul căruia se găsește o persoană

bănuiâñ de zi:ii săvârșit o infracțiune prevăzută

la art. 4 asigură arestarea acestei persoane sau ia. orice

alte măsuri juridice necesare pentru a-i asigura prezenta. Acest arest și aceste masafi trebuie să fie con»

forme cu legislația acelui stat; cl nu pot fi menținute decât pe perioada necesară declanșării urmăririi

penale sau a unei proceduri de extsăilare.

2. Statul menționat mai sus procedează imediat la n

anchetă prelirninară în vederea stabilirii faptelor.

3. Orice persoană arestată în aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu

cot mai apropiat reprezentant autorizat al statului a

cărui cctățcnic o are sau, dacă este vorba de o pctsoimă opatridă, cu reprezentantul statului unde acesta

își arc în mod obișnuit reședința.

4. Când un stat ai pus sub arest o persoană conform

dispozițiilor prezentului articol, el va anunța imediat

despre această măsură, precum și despre împrejurările

care nu justificat-o, statele vizate la paragraful

1 al tu-t. 5. Statul care procedează la ancheta preliniinură prevăzută de paragraful 2 al prezentului articol comunică de urgență concluziile sale acelor state

și le face cunoscut dacă înțelege să-și exercite competenta.

1. Statul parte pe teritoriul sub a cărui jurisdicție

este descoperit autorul bănuit al unei infracțiuni vizate

de art. 4. dacă nu-l extrădează pe acesta din urmă,

supune cazul, în situațiile prevăzute de art. 5, autorttăititor sale competente pentru exercitarea acțiunii

2. Aceste autorități vor lua decizia în aceleași mndiții ca pentru orice infracțiune de drept comun care

are caracter grav potrivit dreptului acestui stat.

În cazurile prevăzute la paragraful 2 al art. 5, regulile de probațiune care se aplică urmăririi și condaninării nu vor Îi în nici un caz mai puțin riguroase

decât cele care se aplică în cazurile prevăzute la paragraful 1 al art. 5.

3. Orice persoană urmărită pentru vreuna din infracțiunile prevăzute la art. 4 beneficiază de garanția unui trzttamcnt echitabil în toate stadiile proccclurii.

1. Infractiunilc prevăzute de art. 4 sunt de plin

drept cuprinse în oricare tratat de ezdzrădare Încheiat

între state părți. Statele părți se angajează să cuprindă acele infracțiuni în orice tratat de extrădare

care s-ar încheia între ele.

2. Dacă un stat parte care subordonează extrăclarea

existenței unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare dc câitrc un alt stat parte cu care nu este legatpriotr-un tratat. de cxtrădarc, cl poate considera prezenta convenție ca reprezentând baza juridică a extraclării în dacă ce privește acele infracțiuni. Extrădarea

este subordonată celorlalte condiții prevăzute de către

dreptul statului solicitat.

3. Statele părți care nu aubcrdonează oxtrăolarea

existentei unui tratat recunosc acele infracțiuni ca

fiind cazuri de oxtrăclare între cl în condițiile prcvăzutc de fl1"cotul statului solicitat.

4. Între state părți acele infrzlctziunl sunt considerate,

în scopul extrăflării, ca fiind comise atât la locul săva-

șiria lor, cât și pe teritoriul sub jurisdicția statelor obligate să-și atribuie competenta în virtutea paragrafului

1. Statele părți își acordă asistența (cooperarea) judiciară reciprocă cca mai larg posibilă în orice procedură penală referitoare la infracțiunile prevăzute de

art. 4, inclusiv în ceea ce privește comunicarea

tuturor elementelor de probă de care dispun și care

2. Statele părți își îndeplinesc obligațiile care le revin potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, în

conformitate cu orice tratat de cooperare (asistență)

judiciară care poate exista între ele.

1. Fiecare stat parte se va îngriji ca datflla Și în*

formațiile rcteritoare la interdicție torturii să facă parte

integrantă din programul dc instruire 'El personfllulfli

Fiecare stat parte va exercita o supravcglxerc șiș1;c«

mâțica asupra regulilor, instrucțiunilor, metodelor și

practicilor interogatoriului și asupra dispozițiilor privind paza și tratamentul persoanelor reținute, arestate

sau incarcernte sub orice formă, pe oricare teritoriu

aflat sub jurisdicția sa, în scopul de a evita orice caz

de tortura.