Monitorul Oficial 112/1990: Diferență între versiuni

{{SemnLege|dataSenat=11 septembrie 1990|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=25 septembrie 1990|presAd=Marțian Dan|numeLege=Legea privind bugetul Parlamentului României|presRom=Ion Iliescu|dataPres=09 octombrie 1990|nrLege=19}}

 

Partea întâi

Fiecare stat parte va asigura oricărei persoane care pretinde că a fost supusă torturii pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicția sa dreptul de a face plîngere în fața autorităților competente ale acelui stat, care vor proceda imediat și imparțial la examinarea cauzei sale.

Se vor lua măsuri pentru a asigura protecția reclamantului și a martorilor împotriva oricăror rele tratamente sau oricărei intimidări intervenite ca efect al p]îngerii depuse sau al oricărei depoziții date.

Fiecare stat parte garantează, în sistemul său juridic, victimei unui act de tortură, dreptul de a obține reparație și de a fi îndemnizată în mod echitabil și de o manieră adecvată, inclusiv mijloacele necesare pentru readaptarea sa cât mai complet posibilă. în cazul decesului victimei ca urmare a unui act de tortură, avînzii-cauză ai acesteia au dreptul la despăgubiri.

articolul 15

1. Fiecare stat parte se angajează să interzică, în oricare teritoriu aflat sub jurisdicția sa, orice alte acte cauzatoare de suferințe sau tratamente cu cruzime, inumane ori degradante care nu sunt acte de tortură în sensul definit la art. 1, atunci când asemenea acte sunt săvîrșite de un agent al autorității publice sau de orice altă persoană acționînd cu titlu oficial sau la instigarea sa ori cu consimțămîntul său expres sau tacit. în mod special, obligațiile enunțate la art. 10, 11, 12 și 13 sunt aplicabile ca urmare a înlocuirii mențiunii torturii prin mențiunea altor forme de suferințe sau tratamente cu cruzime, inumane ori degradante.

1. Se instituie un Comitet contra torturii (denumit în continuare comitet), ale cărui funcții sunt definite mai jos. Comitetul se compune din zece experți de înaltă moralitate și care posedă o competență recunoscută în domeniul drepturilor omului, care sunt mandatați cu titlu personal. Experții sunt aleși de către statele părți, ținîndu-se seama de o repartiție geografică echitabilă și de interesul pe care îl prezintă participarea la lucrările comitetului a unor persoane avind experiență juridică.

4. Prima alegere va avea loc cel mai tîrziu în șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenții. Cu cel puțin patru luni înainte de data fiecărei alegeri, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite trimite o scrisoare statelor părți pentru a le invita să-și prezinte candidaturile într-un termen de trei luni. Secretarul general întocmește o listă în ordinea alfabetică a tuturor candidaților astfel desemnați, cu indicarea statelor părți care i-au desemnat, și o comunică statelor părți.

6. Dacă un membru al comitetului decedează, este demis din funcțiile sale ori nu mai este în măsură din orice alt motiv să se achite de atribuțiile sale în comitet, statul parte care 1-a desemnat numește dintre resortisanțil săi un alt expert care va funcționa în comitet restul perioadei de mandat rămas de exercitat, sub rezerva aprobării majorității statelor părți. Această aprobare este considerată ca obținută, cu condiția ca jumătate din statele părți sau mai mult să nu formuleze o opinie defavorabilă într-un termen de șase săptămîni socotite din momentul când ele au fost informate de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite despre numirea propusă,

1. în cazul în care comitetul primește informații demne de crezut, care îi par să conțină indicații temeinice în sensul că pe teritoriul unui stat parte se practică în mod sistematic tortura, el va invita acel stat să coopereze în examinarea informațiilor și, în acest scop, să-i facă cunoscute observațiile sale în această privință.

5. Toate lucrările comitetului despre care se face mențiune la paragrafele 1-4 ale prezentului articol sunt confidențiale șî, în toate etapele lucrărilor, se vor depune eforturi pentru a se obține cooperarea statului parte. După ce aceste lucrări referitoare la ancheta întreprinsă în virtutea paragrafului 2 vor fi încheiate, comitetul va putea să hotărască, după consultări cu statul parte interesat, includerea unei relatări succinte asupra rezultatelor lucrărilor în raportul anual pe care îl va întocmi potrivit art. 24.

1. Fiecare stat parte la prezenta convenție poate, în virtutea prezentului articol, să declare în orice moment că recunoaște competența comitetului de a primi și examina comunicări prin care un stat parte pretinde că un alt stat parte nu se achită da obligațiile care îi incumbă din prezenta convenția. Aceste comunicări nu pot fi primite și examinc.ts conform prezentului articol decât dacă ele emană de la un stat pari2 care a făcut o declarație prin care recunoaște, în ceea C2 îl privește, competența comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare referitoare la un stat parte care nu a făcut o asemsnea declarație. In privința comunicărilor primite în virtutea prezentului articol, se aplică următoarea procedură :

a) Dacă un stat parte la prezenta convenție apreciază că un alt stat, care este și el pario la convenție, nu aplică prevederile acesteia, poate, printr-o comunicare scrisă, să atragă atenția acestui stat asupra chestiunii respective. Intr-un termen de trei luni de la data primirii comunicării, statul destinatar va prezenta statului care i-a adresat comunicarea explicații sau orice alte declarații scrise elucidând problema, care vor trebui să cuprindă, pe cât posibil și util, indicații asupra regulilor de procedură și a mijloacelor de recurs, fie deja utilizate, fie în instanță, fie încă deschise;

b) Dacă, în termen de șase luni de la data primirii comunicării inițiale de către statul destinatar, chestiunea nu este soluționată în mod satisfăcător pentru cele două state părți interesate, oricare dintre ele va avea dreptul să o supună comitetului, adresîndu-i acestuia o notificare, precum și celuilalt stat interesat;

j) Dacă nu s-a putut găsi o soluție conformă cu prevederile alin. e), comitetul se limitează, în raportul său, la un scurt expozeu al faptelor; textul observațiilor serice și procesul-verbal cuprinzînd observațiile orale prezentate de către statele părți interesate vor fi anexate la raport.

1. Orice stat parte la prezenta convenție poate, în temeiul prezentului articol, să declare în orice moment că recunoaște competența comitetului de a primi și examina comunicări prezentate de către sau în numele unor persoane particulare care țin de jurisdicția sa și care pretind că sunt victime ale unei violări, de către un stat parte, a dispozițiilor convenției. Comitetul nu va primi nici o comunicare interesînd un stat parte care nu a făcut o asemenea declarație.

5. Comitetul nu va putea examina mei o comunicare a unei persoane particulare, conform prezentului articol, fără să se asigure mai întîi că:

a) aceeași chestiune nu a fost și nu este în curs de examinare în fața unei alte instanțe internaționala de anchetă sau de reglementare;

8. Dispozițiile prezentului articol vor intra în vigoare când cinci state părți la prezenta convenție vor fi făcut declarația prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol. Această declarație va fi depusă de călre statul parte secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, care o va comunica în copie celorlalte state părți. O declarație poate fi retrasă în orice moment printr-o notificare adresată secretarului general. Această retragere nu aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare supusă de către sau în numele unei persoane particulare nu va fi primită în virtutea prezentului articol după ce secretarul general va fi primit notificarea de retragere a declarației, în afară de cazul în care statul parte interesat va fi făcut o nouă declarație.

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi după data depunerii la secretarul ge-noral al Organizației Națiunilor Unite a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare.

1. Orice stat parte la prezenta convenție va putea propune un amendament și depune propunerea sa secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor părți, cerîndu-le să-I facă cunoscut dacă sunt în favoarea organizării unei conferințe a statelor părți în vederea examinării propunerii și a supunerii ei la vot. Dacă în cele patru luni care urmează datei unei asemenea comunicări, cel puțin o treime din statele părți se pronunță în favoarea ținerii unei asemenea conferințe, secretarul general va organiza conferința sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părți prezente și votante la conferință va fi supus de secretarul general acceptării tuturor statelor părți.

3. Cînd amendamentele vor intra în vigoare, vor avea forță obligatorie pentru statele părți care le vor accepta, celelalte state părți rămînînd legate prin dispozițiile prezentei convenții și prin toate amendamentele anterioare pe care le vor fi acceptat.

1. Orice diferend între două sau mai multe state părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor, este supus arbitrajului la cererea uneia dintre ele. Dacă, în cele șase luni care urmează datei cererii în arbitraj, părțile nu reușesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curții Internaționale de Justiție, de-punînd o cerere conformă cu statutul curții.

3. Orice stat parte care va fi formulat o rezerva în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol va putea în orice moment să retragă această rezervă pjintr-o notiTl-arc adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

1. Un stat parte va putea să denunțe prezenta convenție printr-o notificare scrisă adrasată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Denunțarea produce efecte după un an de la data când notificarea a fost primită de către secretarul general.

2. O asemenea denunțare nu va elibera statul parte de obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentei convenții în ceea ce privește orice act sau orice omisiune înainte de data la care denunțarea va produce efecte; ea nu va putea în nici un fel să împiedice continuarea examinării oricărei chestiuni cu care comitetul era deja sesizat Ia data la care denunțarea a produs efecte,

În temeiul art. 71 alin. final din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României și avînd în vedere Raportul Comisiei de validare,