Monitorul Oficial 14/1996

Monitorul Oficial al României

Anul VIII, Nr. issue::0014 - Partea I - Luni, 22 ianuarie year::1996

Decizii ale Curții Constituționale

Decizia Nr. 113 din 14 noiembrie 1995

Mihai Constantinescu - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată următoarele:

Judecătoria Brașov, prin Încheierea din 21 februarie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 18.277/1994, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 52/1994, invocată din oficiu de către instanță.

Instanța apreciază că ordonanța este neconstituțională, deoarece a omis să majoreze și cuantumul sumei de 300 lei ce se aplică la transformarea amenzii în închisoare. Astfel, o amendă de 50.000 lei, ca în speță, s-ar transforma în 166 de zile de închisoare contravențională, luându-se în calcul suma de 300 lei pe zi de închisoare. Deși, prin ordonanță, cuantumul amenzii s-a mărit de 5 ori, s-a omis să se majoreze corespunzător și suma aplicată la transformarea în închisoare.

Judecătorul-raportor, verificând, în temeiul art. 12 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, încheierea de sesizare, a constatat că ordonanța atacată nu are nici o legătură cu problema semnalată și, în consecință, a dispus restituirea dosarului Judecătoriei Brașov în vederea rectificării încheierii, pentru indicarea corectă a dispoziției legale apreciate ca neconstituțională.

Președintele Judecătoriei Brașov, prin Adresa nr. 18.277 din 14 august 1995, a comunicat Curții că instanța, prin Sentința civilă nr. 9.110 din 20 iunie 1995, a revenit asupra excepției de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 54/1994 și a respins sesizarea Poliției municipiului Brașov de transformare a amenzii de 50.000 lei în închisoare contravențională, deoarece, între timp, amenda a fost achitată.

Curtea,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate sub aspectul constituționalității, raportate la prevederile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1, art. 3 și art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să se pronunțe asupra excepției. În legătură cu decizia Judecătoriei Brașov de a reveni asupra excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 26 alin. 1 din regulamentul său de organizare și funcționare, renunțarea la excepție nu poate avea ca efect împiedicarea exercitării controlului de constituționalitate a legii cu care a fost sesizată.

Prin sesizarea Poliției municipiului Brașov s-a solicitat Judecătoriei Brașov transformarea în închisoare contravențională a amenzii de 50.000 lei aplicată contravenientului Jeru Iulian Florin, prin Procesul-verbal seria A nr. 1.228.443 din 6 octombrie 1994 al Poliției municipiului Brașov, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 lit. ț) din Legea nr. 61/1991.

Examinând excepția invocată în raport cu obiectul cauzei, se constată că, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta se referă la Ordonanța Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobată fără modificări prin Legea nr. 129 din 20 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 21 decembrie 1994.

În legătură cu această ordonanță, este de reținut că ea a mai făcut obiectul controlului Curții care, prin Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, a constatat că prevederile art. 3 lit. b), raportate la art. 2 lit. s) din Legea nr. 61/1991, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1994, aprobată prin Legea nr. 129/1994, sunt neconstituționale în măsura în care se aplică pentru transformarea amenzii neachitate în închisoare contravențională, urmând ca această transformare să se facă fără a se ține seama de coeficientul de majorare a limitelor amenzii contravenționale conform Ordonanței Guvernului nr. 55/1994. Prin aceeași decizie s-a făcut un apel către Parlament și Guvern pentru corelarea criteriului de transformare a amenzilor neachitate, prevăzut de art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991, cu nivelurile actualizate ale amenzilor instituite prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1994.

În motivarea deciziei s-au reținut, în esență, următoarele: prin Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, la art. 1 lit. i) s-a prevăzut competența acestuia de a actualiza limitele unor amenzi contravenționale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994 și, ca urmare, a fost emisă Ordonanța Guvernului nr. 55/1994, aprobată ulterior prin Legea nr. 129/1994; prin art. II pct. 4 din ordonanță, prevederile art. 3 lit. b), raportate la art. 2 lit. s) din Legea nr. 61/1991, au fost modificate în sensul majorării limitelor amenzii de la 5.000-15.000 lei la 50.000-150.000 lei; potrivit art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991, în cazul neachitării amenzii aplicate, aceasta urmează a fi transformată în închisoare contravențională, socotindu-se o zi închisoare pentru 300 lei, fără a putea depăși 6 luni închisoare; întrucât criteriul de transformare a amenzii neachitate în închisoare nu a fost actualizat în funcție de noile limite ale amenzilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1994, în realitate s-a majorat și durata închisorii în situația neachitării amenzii, ceea ce reprezintă o depășire a abilitării și, respectiv, o încălcare a prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituție, care limitează strict delegarea legislativă la obiectul acesteia, astfel cum este definit în legea de abilitare.

În conformitate cu art. 145 alin. (2) din Constituție și cu art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Rezultă deci că, în caz de admitere a excepției de neconstituționalitate, decizia Curții produce efectele sus-menționate și, drept consecință, textul apreciat ca neconstituțional nu mai poate fi aplicat. De aceea orice excepție privind prevederile constatate ca neconstituționale urmează a fi respinsă ca vădit nefondată, fără citarea părților, fiind lipsită de obiect.

Este adevărat că în speță s-a solicitat transformarea amenzii de 50.000 lei aplicată lui Jeru Iulian Florin pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 2 lit. ț) din Legea nr. 61/1991. Această împrejurare nu poate justifica însă o altă soluție decât aceea pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 91/1995, care deci se aplică mutatis mutandis și în cauza de față, deoarece criteriul de transformare a amenzii neachitate în închisoare contravențională este cel stabilit de art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991, indiferent de contravenția comisă. Așa fiind, considerentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 91/1995 subzistă și în ce privește excepția de față, care, de aceea este lipsită de obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

Curtea
În numele legii
Decide:

Respinge ca vădit nefondată excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 55/1994, invocată din oficiu de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 18.277/1994, fiind lipsită de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 noiembrie 1995.

Președinte, dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent, Constantin Burada

Hotărâri ale Guvernului României

Hotărâre pentru aprobarea Acordului de cooperare tehnică, științifică și tehnologică dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Bolivia

Guvernul României hotărăște:

Articol unic. - Se aprobă Acordul de cooperare tehnică, științifică și tehnologică dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Bolivia, semnat la București la 19 aprilie 1995.

Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu | București, 12 ianuarie 1996 | Nr. 7.

Contrasemnează: Ministrul cercetării și tehnologiei, Doru Dumitru Palade Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Teodor Viorel Meleșcanu

Acord de cooperare tehnică, științifică și tehnologică între Guvernul României și Guvernul Republicii Bolivia

Guvernul României și Guvernul Republicii Bolivia, denumite în continuare părți,

animate de dorința de a întări relațiile de prietenie și cooperare și convinse de multiplele avantaje care ar rezulta dintr-o colaborare reciprocă,

recunoscând importanța pe care cooperarea tehnică, științifică și tehnologică o reprezintă pentru intensificarea acțiunilor în domeniul economic și social din ambele țări,

evidențiind necesitatea de a stimula, de a concerta și de a moderniza infrastructura științifică, tehnică și tehnologică a celor două țări, pentru a se adapta la cerințele prezentului și viitorului, într-o viziune globală,

au convenit următoarele:

Articolul I

Scopul

1. Ambele părți se obligă, în limitele competențelor lor, să dea un nou impuls acțiunilor de cooperare, pe baza principiilor avantajului reciproc, respectării suveranității și neamestecului în treburile interne. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv fundamental, părțile sunt hotărâte să încurajeze dezvoltarea cooperării tehnice, științifice și tehnologice în interesul dezvoltării ambelor țări.

2. Toate programele, proiectele specifice și activitățile de cooperare științifică, tehnică și tehnologică, convenite între cele două părți vor fi îndeplinite conform prevederilor generale ale prezentului acord.

Articolul II

Entitățile împuternicite

1. Coordonarea, programarea și urmărirea îndeplinirii activităților prevăzute în prezentul acord revin organelor competente din fiecare țară, conform legislației interne. Instituțiile responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentului acord sunt:

• Ministerul Cercetării și Tehnologiei, pentru Guvernul României;
• Ministerul Relațiilor Externe și Cultului și Consiliul Național de Știință și Tehnologie, pentru Guvernul Republicii Bolivia.

2. Părțile pot solicita, de comun acord, participarea terților atât pentru finanțare, cât și pentru executarea programelor și a proiectelor care vor apărea din activitățile de cooperare prevăzute în acest acord.

Articolul III

Activități

Pentru realizarea obiectivelor de cooperare tehnică, științifică și tehnologică, conform legislației în vigoare din fiecare țară, părțile vor depune eforturi în vederea promovării următoarelor activități:

a) executarea unor programe comune de cercetare și/sau dezvoltare;

b) schimburi de specialiști, cercetători, cadre universitare și experți;

c) schimb de informații științifice și tehnologice, documentație, echipamente de cercetare și materiale consumabile, inclusiv baza de date „Cercetare-dezvoltare” și accesul la rețelele internaționale pentru fiecare caz în parte;

d) înființarea și punerea în funcțiune a unor instituții de cercetare, laboratoare sau centre de cercetare și perfecționare, de interes comun, la care pot participa și terți, cu acordul ambelor părți;

e) organizarea de seminarii, colocvii, mese rotunde și conferințe pe teme de interes reciproc;

f) furnizarea de servicii de consultanță;

g) proiecte comune de dezvoltare tehnologică care angajează cercetarea și centrele de cercetare cu industria și alte unități economice;

h) dezvoltarea de activități de cooperare cu terțe țări, cu acordul ambelor părți;

i) Guvernul României va acorda sprijin Republicii Bolivia în dezvoltarea tehnologiei aerospațiale, în special în domenii tehnice de instruire și industrie aeronautică.

Articolul IV

Transfer tehnologic

În vederea obținerii unei colaborări efective în ceea ce privește aspectele transferului de tehnologie, părțile vor selecționa, de comun acord, sectoarele în care va avea loc cooperarea, mecanismele de cooperare, precum și procedeele adecvate pentru asigurarea unei participări ample și a colaborării dintre personalul tehnic și științific din centrele de cercetare ale celor două părți.

Această cooperare își propune ca obiectiv să contribuie la dezvoltarea economiei, la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor lor, în mod deosebit la punerea în valoare a:

• resurselor umane, prin crearea condițiilor pentru sporirea locurilor de muncă, precum și a productivității muncii, incluzând dezvoltarea activităților de formare și de pregătire a personalului de specialitate;
• tehnologiei, prin încurajarea dezvoltării activităților științifice și tehnologice, a transferului de tehnologie, a creșterii capacității de cercetare tehnologică.

Articolul V

Formarea resurselor umane

Părțile vor prezenta programe specifice de formare și de pregătire de personal în domeniile de interes reciproc. Acțiunile de pregătire de personal vor ține seama de aportul noilor tehnologii în domeniu.

Părțile convin realizarea acțiunilor necesare pentru promovarea formării și pregătirii de experți, tehnicieni și cercetători, acordând prioritate acelora care au ca efect sporirea numărului personalului de specialitate. Această cooperare se va realiza prin îndeplinirea de programe specifice referitoare la schimbul de experți, de informații și de materiale între instituții de pregătire a specialiștilor și centre de cercetare din ambele țări, în special în sectoarele profesionale, tehnice și științifice.

Articolul VI

Punerea în aplicare a acordului

1. În vederea coordonării măsurilor de realizare a prevederilor acordului și a asigurării celor mai bune condiții de aplicare, părțile stabilesc o comisie mixtă compusă din reprezentanți ai principalelor instituții interesate în cooperarea tehnică și științifică din cele două țări.

2. Comisia mixtă se va reuni, la fiecare 2 ani, alternativ, la București și la La Paz, pentru:

a) evaluarea și definirea domeniilor prioritare în care se pot realiza proiecte specifice de cooperare tehnică și științifică;

b) analizarea, evaluarea, aprobarea și revizuirea programelor de cooperare tehnică și științifică;

c) supravegherea realizării prevederilor prezentului acord și comunicarea către părți a recomandărilor care se apreciază a fi necesare;

d) supravegherea continuării proiectelor aprobate și punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru executarea lor, în perioada prevăzută.

3. Părțile își pot propune reciproc, oricând, proiecte specifice de cooperare tehnică și științifică pentru studiu și aprobare. De asemenea, părțile pot convoca, de comun acord și când consideră necesar, sesiuni extraordinare ale comisiei mixte.

4. Fiecare sesiune a comisiei mixte va stabili un protocol de activități în care vor fi prezentate obiectivele specifice, sursele de finanțare, resurse tehnice și programe de lucru ce urmează a fi îndeplinite.

Articolul VII

Instrumente și mijloace pentru realizarea cooperării

1. Fiecare parte va lua măsurile necesare pentru ca personalul care participă într-o calitate oficială la proiectele de cooperare să poată să între, să rămână, să lucreze și să iasă din țara respectivă. Acest personal se va supune reglementărilor în vigoare în țara primitoare și nu se poate angaja în alte activități, în afara funcțiilor sale, fără autorizarea prealabilă a celor două părți.

2. Părțile își garantează reciproc toate facilitățile necesare intrării și ieșirii echipamentelor ce urmează a fi utilizate în cadrul proiectelor, în conformitate cu legislația națională.

Articolul VIII

Dispoziții financiare

1. Cheltuielile pentru schimburile de experți, de oameni de știință și de alți specialiști, care rezultă din acest acord, vor fi suportate după cum urmează: partea trimițătoare va plăti transportul internațional între capitalele celor două țări, iar partea primitoare va suporta cheltuielile de transport intern pe teritoriul țării-gazdă, în conformitate cu programul de lucru și cu cheltuielile de ședere (cazare, diurnă) conform înțelegerilor dintre partenerii de cooperare și reglementărilor legale în vigoare în fiecare țară.

2. Părțile vor putea, dacă se consideră necesar, să solicite participarea la executarea unor proiecte și programe ce se realizează în cadrul prezentului acord, precum și finanțarea acestora de către organizații internaționale.

Articolul IX

Intrarea în vigoare și durata

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data la care părțile își notifică reciproc că toate formalitățile legale interne pentru aprobarea sa au fost îndeplinite. Data ultimei notificări se consideră data intrării în vigoare.

Acordul este valabil pe o perioadă de 5 ani și se prelungește pentru perioade succesive de câte un an, cu condiția ca nici una dintre părți să nu-l fi denunțat, în scris, cu 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate.

2. Prezentul acord poate fi modificat sau completat de către părți, de comun acord. Modificările sau completările convenite vor intra în vigoare conform aceleiași proceduri prevăzute la paragraful 1 al art. IX.

3. În cazul în care prezentul acord își încetează valabilitatea, programele și proiectele în execuție vor fi finalizate, exceptând cazurile în care părțile convin în alt mod.

Semnat la București la 19 aprilie 1995, în două exemplare originale, în limbile română și spaniolă, ambele texte având aceeași valabilitate.

Din partea Guvernului României, Doru Dumitru Palade

Din partea Guvernului Republicii Bolivia, Eduardo Trigo O'Connor d'Arlach

Acte ale organelor de specialitate ale administrației publice centrale

Ministerul Justiției

Norme metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

Art. 1. - Timbrul judiciar instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 32 din 18 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată și modificată prin Legea nr. 106 din 16 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995, se aplică acțiunilor, cererilor, actelor și serviciilor de competența tuturor instanțelor judecătorești, a Ministerului Justiției și a instituțiilor subordonate acestui minister, precum și actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici.

Instanțele judecătorești sunt, potrivit art. 10 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, judecătoriile, tribunalele, curțile de apel, Curtea Supremă de Justiție și instanțele militare.

Timbrul judiciar se aplică în toate cazurile în care, pentru acțiunile, cererile, actele și serviciile de competența tuturor instanțelor judecătorești, a Ministerului Justiției, a instituțiilor subordonate acestui minister, precum și a notarilor publici, se percepe taxa de timbru.

Înlesnirile, reducerile sau scutirile prevăzute în materia taxei de timbru nu se aplică în ceea ce privește timbrul judiciar.

Art. 2. - Cererilor de acordare a cetățeniei sau de renunțare la cetățenie li se aplică timbrul judiciar în valoare de 5.000 lei pentru fiecare persoană care solicită acordarea cetățeniei sau renunțarea la cetățenie, indiferent dacă este majoră sau minoră.

Prin cereri pentru acordarea cetățeniei se înțelege și cererile pentru redobândirea cetățeniei, formulate de persoane care au renunțat la cetățenie după 22 decembrie 1989 și care, pentru redobândirea cetățeniei, plătesc aceleași taxe ca și persoanele care solicită acordarea cetățeniei.

Art. 3. - Supralegalizarea de semnături la Ministerul Justiției se timbrează cu timbrul judiciar în valoare de 500 lei pentru fiecare exemplar și semnătură, indiferent dacă pentru această operațiune se mai datorează alte taxe în temeiul altor acte normative. Supralegalizarea poate viza semnătura președintelui unei instanțe judecătorești, a unui notar public sau a oricărui conducător al unei autorități sau instituții publice.

Timbrul judiciar în valoare de 500 lei se aplică pentru fiecare exemplar și fiecare semnătură pentru care se solicită supralegalizarea. Dacă pe un act se află mai multe semnături a căror supralegalizare se solicită, valoarea timbrului judiciar se calculează în mod corespunzător (multiplu de 500).

Timbrul judiciar se aplică pe fiecare exemplar al actului ale cărui semnături se supralegalizează. În cazul în care spațiul liber de pe actul care se supralegalizează nu este suficient pentru aplicarea și anularea timbrului judiciar, acesta se aplică pe oricare parte a actului, astfel încât să nu se altereze conținutul actului.

Matca timbrului judiciar se aplică și se anulează numai pe versoul cererii solicitantului, sub semnătura funcționarului care a efectuat lucrarea și cu menționarea numărului de exemplare și de semnături supralegalizate.

Art. 4. - Actele notariale care se îndeplinesc de către notarii publici sunt supuse timbrului judiciar în mod diferențiat, în raport cu modul de aplicare a taxei de timbru.

Actelor notariale pentru care legea prevede taxa de timbru în suma fixă li se aplică timbrul judiciar în valoare de 500 lei. Pentru actele notariale evaluabile în bani, cu o valoare de până la 1.000.000 lei. se aplică timbrul judiciar în valoare de 500 lei. În cazul actelor notariale care au ca obiect o valoare de peste 1.000.000 lei, dar nu mai mare de 10.000.000 lei, se aplică timbrul judiciar în valoare de 5.000 lei

Actele notariale care au o valoare mai mare de 10.000.000 lei sunt supuse plății timbrului judiciar în valoare de 10.000 lei.

Timbrul judiciar se aplică pe primul exemplar al actului notarial original și se fac mențiuni despre aceasta pe fiecare copie a actului. Dacă eliberarea de copii este supusă taxei de timbru, se aplică aceeași regulă și pentru timbrul judiciar.

Art. 5. - Cererile și acțiunile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate de către instanțele judecătorești, Ministerul Justiției, instituțiile subordonate acestuia și nici de către notarii publici, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

În cazul acțiunilor și al cererilor expediate prin poștă, care nu cuprind datele sau elementele necesare caracterizării acțiunii sau a cererii respective în vederea calculării valorii timbrului judiciar, se va proceda în același mod ca și în cazul neîndeplinirii obligației legale privind taxa de timbru.

Sumele datorate pentru timbru judiciar nu pot fi date în debit.

Art. 6. - În cazul în care actul ori serviciul solicitat se eliberează ori se prestează în baza unei cereri, matca timbrului judiciar se aplică și se anulează pe cerere, iar funcționarul care a eliberat actul ori care a prestat serviciul menționează: „Aplicat timbrul judiciar în valoare de ....... lei”, semnează și datează.

Anularea timbrului judiciar și a mătcii acestuia se efectuează numai prin aplicarea ștampilei instanței judecătorești, a Ministerului Justiției sau a instituțiilor subordonate acestuia, ori a notarului public, după caz.

În toate cazurile (altele decât cele de la alin. 1), persoana legal învestită cu primirea cererii ori a acțiunii sau cu eliberarea actului face mențiunea despre aplicarea timbrului judiciar, semnează și datează.

Timbrul judiciar va fi anulat în momentul primirii cererii sau a acțiunii ori, după caz, în momentul eliberării actului solicitat.

Se interzice dezlipirea timbrelor judiciare și a mătcilor acestora, precum și folosirea unor timbre sau mătci care prezintă urme de alterare sau de dezlipire.

Cei care primesc cereri sau acțiuni, care eliberează acte ori prestează servicii supuse plății timbrului judiciar pot aplica, prin adiționarea valorilor susceptibile de taxare, un singur timbru judiciar, reprezentând valoarea totală a operațiunilor taxabile. Despre această operațiune se face mențiune pe cererea solicitantului, cu precizarea valorii timbrului judiciar pentru fiecare solicitare. Timbrul judiciar se lipește pe originalul sau pe primul exemplar al actului, iar pe celelalte exemplare se face mențiunea: „Aplicat timbrul judiciar, pe originalul actului, prin adiționarea valorilor”.

Art. 7. - Valoarea timbrului judiciar se determină de către organele care au obligația încasării acesteia.

Art. 8. - Dacă, în cursul procesului sau cu ocazia îndeplinirii actului ori a serviciului solicitat, apar elemente care configurează o altă valoare a obiectului cererii, al acțiunii, al actului sau al serviciului, partea va fi obligată la timbrarea corespunzătoare ca și în cazul taxei de timbru.

Art. 9. - Instanța sesizată într-o cale de atac ordinară cu o cerere legal timbrată cu timbru judiciar, dacă constată că timbrul judiciar nu a fost perceput ori că valoarea acestuia a fost insuficientă în faza sau în fazele de judecată anterioare, va obliga la timbrarea cu timbru judiciar la valoarea corespunzătoare pentru acele faze de judecată.

Art. 10. - Magistratul care a primit o acțiune sau o cerere, notarul public sau, după caz, funcționarul care a primit, a cercetat, a rezolvat, a efectuat sau a eliberat un act ori a prestat serviciul supus timbrului judiciar, fără ca obligația de timbrare să fi fost îndeplinită în totalitate sau în parte, va fi obligat să suporte contravaloarea timbrului judiciar neaplicat.

Obligarea la plată se va face numai după ce magistratul, notarul public sau funcționarul a încercat, în termen de 30 de zile, să recupereze suma datorată de la beneficiarul actului sau al serviciului.

Art. 11. - Președinții instanțelor judecătorești, conducătorii instituțiilor subordonate Ministerului Justiției, precum și notarii publici au obligația să asigure instruirea personalului din subordine și să supravegheze aplicarea corectă a dispozițiilor legale privind timbrul judiciar (inclusiv a prezentelor norme metodologice) și să organizeze verificări periodice în acest domeniu.

Persoanele prevăzute la alin. 1 au obligația să prezinte, la solicitarea organelor de control ale Ministerului Justiției, toate documentele și evidențele din care să se poată stabili ce acțiuni, cereri, acte sau servicii taxabile au fost primite sau efectuate și modul cum s-a perceput timbrul judiciar, precum și orice alte informații necesare pentru verificarea îndeplinirii cerințelor legale în această materie.

Pentru înlăturarea deficiențelor constatate și pentru recuperarea eventualelor prejudicii, aceste persoane au obligația de a lua măsurile legale corespunzătoare.

Art. 12. - Controlul asupra modului cum se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 32/1995, precum și ale prezentelor norme metodologice, la Curtea Supremă de Justiție, se efectuează de către organele de control ale Ministerului Justiției, împreună cu un împuternicit anume desemnat de președintele Curții.

La birourile notarilor publici, acest control se efectuează de către organele de control ale Ministerului Justiției, împreună cu un reprezentant anume desemnat de către președintele fiecărei camere a notarilor publici.

Art. 13. - Pentru a asigura aplicarea corectă și uniformă a dispozițiilor legale privind stabilirea și perceperea timbrului judiciar, organele și instituțiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, inclusiv notarii publici, au obligația de a solicita lămuriri, ori de câte ori este cazul, Ministerului Justiției.

Art. 14. - Răspunderea pentru realizarea emisiunilor și circulația timbrului judiciar, ca și pentru gestionarea fondurilor obținute, revine Direcției economice din cadrul Ministerului Justiției. La nivelul instanțelor judecătorești, răspunderea pentru gestionarea timbrului judiciar se stabilește de către președintele instanței în persoana contabilului-șef sau, după caz, a primului grefier ori a grefierului-șef.

Art. 15. - Vânzarea timbrului judiciar se face de către instanțele judecătorești, Ministerul Justiției și instituțiile subordonate acestuia, precum și de către notarii publici, în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, sau prin unități autorizate să vândă timbre fiscale, pe bază de convenție cu un comision de până la 5% din valoarea acestuia.

Persoana căreia urmează să i se încredințeze vânzarea timbrelor judiciare trebuie să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru calitatea de gestionar și să constituie o garanție materială corespunzătoare.

Art. 16. - Sumele încasate din vânzarea timbrului judiciar se depun imediat ce depășesc nivelul de 100.000 lei, astfel:

• în județele în care funcționează trezorerii ale statului, în contul 20.21.1.18 „Venituri din timbrul judiciar”, pentru anul 1995, și în contul 20.21.01.14 „Venituri din timbrul judiciar”, începând cu anul 1996, care se deschid pe seama tribunalului din județul respectiv;
• în municipiul București, în sectorul agricol Ilfov și în județele în care nu funcționează încă trezorerii ale statului, în contul 60.21.1.18 „Venituri din timbrul judiciar”, pentru anul 1995, și în contul 60.21.01.14 „Venituri din timbrul judiciar", începând cu anul 1996, deschise pe seama organelor financiare teritoriale ale Ministerului Finanțelor.

În județele în care nu funcționează trezorerii ale statului, tribunalele vor solicita organelor financiare teritoriale ale Ministerului Finanțelor situația încasărilor din vânzarea timbrului judiciar, în vederea cuprinderii acestor încasări în bilanțul contabil.

Art. 17. - Comisionarilor care vând timbrul judiciar li se va cere prin convenție să comunice, lunar, tribunalelor în a căror rază teritorială activează, sumele încasate și depuse în conformitate cu prevederile art. 16 din prezentele norme metodologice, cu menționarea numărului și a datei documentelor de depunere.

Aceeași comunicare o vor face și curțile de apel și judecătoriile către tribunalul care le-a predat în gestiune timbre judiciare.

În termen de 5 zile de la încheierea fiecărei luni, tribunalul va centraliza datele și le va înainta Direcției economice din Ministerul Justiției.

Direcția economică, pe baza datelor centralizate, va compara sumele din evidențele sale cu cele colectate în contul de depunere și evidențiate la direcția de specialitate din Ministerul Finanțelor.

În cazul unor necorelări, se vor urmări și se vor stabili unitățile sau comisionarii care au efectuat vânzări și nu au depus sumele încasate, pentru a împiedica sustragerile sau folosirea sumelor în alte scopuri.

Pe baza datelor furnizate de către tribunale, comisionari și, respectiv, de către Ministerul Finanțelor, Direcția economică din Ministerul Justiției va stabili data când se va comanda o nouă emisiune, astfel încât să se asigure permanent necesarul de timbre judiciare.

Art. 18. - Veniturile încasate din vânzarea timbrului judiciar vor fi utilizate în conformitate cu art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995.

Ministrul justiției,
Gavril Iosif Chiuzbaian

București. 28 noiembrie 1995 | Nr. 51.169.

Decizii ale Consiliului Național al Audiovizualului

Decizie privind retragerea Licenței de emisie nr. C 242 din 9 decembrie 1993, acordată Societății Comerciale „Telebit” - S.R.L.

În conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea audiovizualului nr. 48/1992,

Consiliul Național al Audiovizualului decide:

Articol unic. - În baza art. 37 lit. d) din Legea audiovizualului nr. 48/1992, se retrage Licența de emisie nr. C 242 din 9 decembrie 1993 pentru televiziune transmisă prin cablu, acordată Societății Comerciale „Telebit” - S.R.L. pentru rețeaua cu numele „Telebit” în municipiul Iași, ca urmare a nerespectării somației publice a Consiliului Național al Audiovizualului, transmisă societății comerciale la data de 6 decembrie 1995 cu nr. 4.322.

p. Președintele Consiliului Național al Audiovizualului,
Mircea Baciu,
membru al C.N.A.

București, 14 decembrie 1995 | Nr. 174.

Rectificări

În Hotărârea Guvernului nr. 1.074/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 30 decembrie 1995, la articolul 3, în loc de: „...în suprafață de 6.000 m²...” se va citi: „...în suprafață de 6.400 m²...”.

* * * * *

În Precizările privind măsurile referitoare la încheierea exercițiului financiar pe anul 1995 la agenții economici, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul finanțelor, nr. 33/1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 16 ianuarie 1996, se face următoarea rectificare:

• În anexa nr. 1 la precizări, la nr. crt. 5, în dreptul coloanei „Înregistrări contabile” se anulează înregistrarea contabilă 635 = 447.