Monitorul Oficial 140/1993

De la wiki.civvic.ro
Sari la navigare Sari la căutare


Monitorul Oficial al României

Anul V, Nr. issue::0140 - Partea I - Marți, 29 iunie year::1993

Republicări

Legea nr. 32/1991[1] privind impozitul pe salarii

Art. 1. - Veniturile sub formă de salarii și alte drepturi salariale realizate de către persoanele fizice române sau străine, pe teritoriul României, sunt supuse impozitului potrivit prevederilor prezentei legi.

Se consideră salarii realizate pe teritoriul României salariile plătite în bani și în natură primite de către salariați de la persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, precum și salariile primite din străinătate de către persoanele care își desfășoară activitatea în România.

Nu se supun prevederilor alin. 1 și 2 salariile și indemnizațiile în valută, stabilite în cuantum net, plătite de instituțiile publice române personalului român care își desfășoară activitatea în cadrul misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și altor forme de reprezentare a României în străinătate.

Art. 2. - Venitul sub formă de salariu și alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din:

a) salariile de orice fel;
b) sporurile de orice fel;
c) indemnizațiile de orice fel;
d) stimulentele din fondul de participare la profituri, recompensele și premiile de orice fel;
e) sumele plătite din fondul asigurărilor sociale în caz de incapacitate temporară de muncă și de maternitate;
f) sumele plătite pentru concediul de odihnă;
g) orice alte câștiguri, în bani și în natură, primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice, după caz, la care sunt angajați, inclusiv cele acordate în baza contractului colectiv de muncă, cu excepția celor în natură acordate personalului casnic angajat;
h) sumele plătite salariaților sub formă de indexare sau compensare, ca urmare a creșterii prețurilor și tarifelor;
i) sumele plătite membrilor fondatori ai unei societăți comerciale, constituite prin subscripție publică, din cota de participare la profitul net, conform art. 30 din Legea nr. 31/1990.

Evaluarea produselor acordate ca plată în natură se face la prețul de vânzare practicat de unitate pentru produsele din producția proprie și la prețul de aprovizionare, pentru alte produse, iar în cazul serviciilor, pe baza tarifelor pentru aceste servicii. Prețurile și tarifele sunt cele practicate la data efectuării plății în natură.

Art. 3. - Prin derogare de la prevederile articolului precedent, salariile și alte drepturi salariale sau diferențe din acestea plătite pe trecut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive, din propria inițiativă a persoanei fizice sau juridice plătitoare sau ca urmare a procedurii prevăzute în art. 13 din prezenta lege, se defalcă în vederea impunerii pe lunile la care se referă, cumulându-se cu celelalte drepturi primite în lunile respective.

Prevederile alin. 1 se aplică și pentru diferențele de salarii care privesc perioade anterioare lunilor în care se plătesc, acordate în baza actelor normative privind salarizarea, precum și în cazul indemnizațiilor aferente concediului de odihnă, când durata acestuia se desfășoară pe o perioadă mai mare de o lună calendaristică, și al sumelor plătite pe baza prevederilor de la art. 2 lit. i).

Art. 4. - Se impozitează, în condițiile prevederilor prezentei legi, și următoarele drepturi bănești cuvenite persoanelor fizice:

a) câștigurile salariaților zilieri sau temporari;
b) onorariile încasate de avocați prin barouri;
c) sumele realizate de medici și personalul sanitar de la policlinicile cu plată;
d) sumele obținute din colaborări de orice natură;
e) onorariile încasate din expertize de orice fel;
f) drepturile bănești pentru invenții și inovații.

Sumele plătite pentru invenții și inovații în cursul unui an calendaristic se defalcă în vederea impunerii pe cele 12 luni ale anului, cumulându-se cu alte recompense de această natură plătite de unitate în cursul anului respectiv, chiar dacă valoarea acestora este aferentă unei perioade mai mari de un an. În cazul în care suma plătită este aferentă unei perioade mai mici de un an, aceasta se defalcă, în vederea impunerii, pe lunile la care se referă. Aceste drepturi nu se cumulează, în vederea impozitării, cu celelalte venituri realizate la unitatea unde salariații au funcția de bază.

Art. 5. - Nu se cuprind în venitul lunar impozabil și nu se impun:

a) sumele plătite în baza contractelor de muncă, a statutelor sau a dispozițiilor legale, cu ocazia mutării sau transferării în interesul serviciului a unui salariat într-o altă localitate, sumele plătite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în interesul serviciului, precum și indemnizațiile care se plătesc la încadrarea în funcție;
b) sumele primite de salariați pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere;
c) ajutoarele ce se acordă, în condițiile legii, din fondul de asigurări sociale și din fondul de asistență socială, precum și ajutoarele, acordate din fondul de salarii, pentru nașteri și în caz de deces al salariaților;
d) pensiile de orice fel;
e) alocațiile, indemnizațiile și orice alte sume de această natură acordate persoanelor cu copii, cu excepția celor de la art. 2 lit. e), precum și alocațiile de întreținere acordate persoanelor cărora li s-au dat în plasament familial sau li s-au încredințat minori;
f) masa gratuită și alimentația antidot, acordate în natură potrivit legii.

Art. 6. - Sunt scutite de plata impozitului prevăzut de prezenta lege următoarele categorii de persoane:

a) corespondenții de presă străini, pentru salariile pe care le primesc, sub condiția reciprocității;
b) elevii, studenții și doctoranzii, pentru burse;
c) persoanele care, în cursul aceleiași luni, obțin venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale, de până la 7.600 lei, de la unitatea unde au funcția de bază;
d) invalizii de gradul I sau II, veteranii de război, precum și persoanele handicapate, definite potrivit Legii privind protecția specială a persoanelor handicapate, încadrabile în gradul I sau II de invaliditate, pe baza certificatelor emise de comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege;
e) urmașii eroilor-martiri ai Revoluției, răniții, precum și pensionarii de invaliditate care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 stabiliți prin Legea nr. 42/1990[2];
f) militarii în termen, elevii și studenții militari, pentru drepturile bănești primite.

Art. 7. - Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, pe baza următoarelor cote:

Venitul lunar impozabil -lei-
Impozitul lunar -lei-
până la 2.700 5%
2.701 - 3.000 135 + 8% pentru ceea ce depășește 2.700
3.001 - 4.000 159 + 14% pentru ceea ce depășește 3.000
4.001 - 6.800 299 + 17% pentru ceea ce depășește 4.000
6.801 - 11.000 775 + 18% pentru ceea ce depășește 6.800
11.001 - 16.400 1.531 + 19% pentru ceea ce depășește 11.000
16.401 - 27.700 2.557 + 20% pentru ceea ce depășește 16.400
27.701 - 38.600 4.817 + 21% pentru ceea ce depășește 27.700
38.601 - 54.900 7.106 + 22% pentru ceea ce depășește 38.600
54.901 - 82.400 10.692 + 25% pentru ceea ce depășește 54.900
82.401 - 110.000 17.567 + 28% pentru ceea ce depășește 82.400
110.001 - 137.500 25.295 + 32% pentru ceea ce depășește 110.000
137.501 - 157.400 34.095 + 36% pentru ceea ce depășește 137.500
peste 157.400 41.259 + 40% pentru ceea ce depășește 157.400

Partea din totalul venitului lunar impozabil care depășește nivelul de 300.000 lei se impune cu cota de 60%.

În cazul când, prin aplicarea acestor cote de impozit, venitul lunar net al unui salariat, realizat la unitatea unde are funcția de bază, s-ar reduce sub 7.600 lei, impozitul se diminuează, astfel încât să se asigure realizarea acestui venit.

Veniturile sub formă de salarii și alte drepturi salariale primite de salariați pentru munca prestată în afara funcției de bază și a unității deținătoare a cărții de muncă se impozitează separat, pe fiecare loc de muncă, cu cotele prevăzute la alin. 1 al acestui articol, impozitul majorându-se cu 30%.

În cazul salariilor și altor drepturi salariale în valută, impozitul datorat se calculează prin transformarea în lei, la cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata, după care impozitul în lei, stabilit pe baza cotelor de la alin. 1, se transformă, se reține și se varsă la buget în valută, la același curs.

O dată cu indexarea, precum și în cazul acordării de compensări la salarii, Guvernul va modifica în mod corespunzător tranșele de venit lunar impozabil prevăzute la alin. 1, nivelul sumei stabilite la alin. 2 și 3 din prezentul articol, precum și al sumei menționate la art. 6 lit. c), din prezenta lege, pentru a nu anula efectul indexării sau al compensării acordate.

Art. 8. - Impozitul pe salarii se calculează de plătitorii acestora și se reține lunar din sumele cuvenite la a doua chenzină.

Pentru drepturile bănești din categoria celor prevăzute la art. 4 din prezenta lege, impozitul se calculează și se reține la fiecare plată, prin cumulare cu sumele plătite anterior în cursul aceleiași luni, de către același plătitor.

În situația în care plătitorul are cont bancar, impozitul se reține și se varsă o dată cu ridicarea sumelor pentru plata celei de-a doua chenzine.

Băncile sunt obligate să verifice cu ocazia ridicării sumelor pentru plata salariilor în țară ori către sau din străinătate reținerea și vărsarea la bugetul administrației publice centrale a impozitului pe salarii.

Art. 9. - Impozitul pe salarii reținut în plus se restituie salariaților respectivi de plătitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatării plusului.

Restituirea sumelor reținute în plus se poate face pe o perioadă de 3 ani în urmă de la data reținerii.

Impozitul pe salarii nereținut la timp sau în cuantumul legal se reține de plătitorul venitului, de la salariații respectivi, pe o perioadă de 3 ani în urmă de la data constatării. Reținerea se poate face, în rate egale, în cel mult 12 luni de la data constatării nereținerilor.

În cazul în care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de la salariatul în cauză, acesta se suportă de plătitorul salariului.

Art. 10. - Persoanele fizice sau juridice care în exercitarea activității folosesc salariați sunt obligate să depună semestrial la organul financiar pe raza căruia își au sediul sau domiciliul o dare de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul administrației publice centrale a impozitului pe salarii. Agenții economici cu profil special, definiți potrivit legii, vor depune această dare de seamă la Ministerul Finanțelor.

Art. 11. - Pentru nevărsarea la termen a impozitului pe salarii se aplică o majorare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere[3].

Art. 12. - Controlul privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii se efectuează de organele fiscale la care plătitorii de salarii sunt obligați să depună dările de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Art. 13. - Împotriva modului în care se aplică prevederile prezentei legi de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajați, salariații se pot adresa cu plângere direct acestora, în termen de 30 de zile de la data reținerii impozitului. Persoana fizică sau juridică care a făcut angajarea este obligată ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii, să procedeze la reverificarea modului de determinare a venitului lunar impozabil și a impozitului de plată și să emită o decizie care să cuprindă rezultatele reverificării. Decizia se va comunica salariatului în cauză.

Art. 14. - În termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei date de cel care a făcut angajarea, salariatul poate face contestație adresată direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat, pe a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul persoana fizică sau juridică al cărei angajat este, aceasta fiind obligată să o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare. Soluționarea contestației se face printr-o decizie care se comunică salariatului în cauză.

În termen de 30 de zile de la comunicare, împotriva deciziei date de direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat, salariatul poate face apel la Ministerul Finanțelor, care, în termen de 40 de zile de la înregistrare, este obligat să-l soluționeze. Soluția dată de Ministerul Finanțelor este definitivă și se comunică salariatului în cauză.

Art. 15. - Contestațiile și apelurile privind impozitul pe salarii sunt scutite de plata taxei de timbru.

Art. 16. - Ministerul Finanțelor poate acorda, în cazuri temeinic justificate, eșalonări sau amânări la plata impozitului pe salarii și eșalonări, amânări, reduceri sau scutiri la plata majorărilor de întârziere.

Art. 17. - Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:

a) nedepunerea în termen de 15 zile de la încheierea semestrului a dării de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii;
b) refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documentele privind modul de calculare, reținere și vărsare la bugetul de stat a impozitului pe salarii.

Contravenția de la lit. a) se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei, iar contravenția de la lit. b), cu amendă de la 100.000 lei la 200.000 lei[4].

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute de prezenta lege se fac de organele de specialitate din Ministerul Finanțelor și unitățile sale teritoriale, în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptelor respective.

Actele de constatare întocmite de organele împuternicite să constate și să aplice amenzi constituie titluri executorii, în condițiile legii, după rămânerea lor definitivă.

Băncile vor pune în aplicare aceste titluri fără acceptul plătitorilor.

Art. 18. - Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25, 26 și 27, se aplică și în cazul contravențiilor prevăzute la art. 17 din prezenta lege.

Art. 19. - Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni metodologice privind tehnica de calcul al impozitului pe salarii, formularistica corespunzătoare și atribuțiile și răspunderile organelor fiscale privind aplicarea acestei legi, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României[5].

Art. 20. - Aplicarea prevederilor prezentei legi nu afectează salariile tarifare nete existente la 31 decembrie 1990.

Art. 21. - Pentru asigurarea, de regulă, a aceluiași cuantum al veniturilor nete, adaosurile stabilite sub formă de procente din salariul tarifar se mențin la același nivel și se vor aplica la salariile de bază.

Adaosurile, primele și indemnizațiile care, potrivit legii, sunt stabilite în sume fixe nete se vor transforma în sume brute prin majorarea acestora cu 30%.

Art. 22. - Drepturile de salarizare acordate după intrarea în vigoare a prezentei legi se stabilesc în sume brute.

Art. 23. - Drepturile privind indemnizațiile acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat și concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la un an se calculează, în continuare, pe baza cotelor stabilite, potrivit legii, aplicate la salariile brute care constituie baza de calcul.

De asemenea, pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile militare și pensia suplimentară se calculează, în continuare, pe baza cotelor existente, potrivit legii, la data aplicării prezentei legi.

În cazul în care, în perioada luată în considerare la stabilirea pensiilor, sunt cuprinse atât salariile nete, cât și salariile brute, baza de calcul a pensiilor o constituie media acestor salarii determinate potrivit legii.

Art. 24. - Pentru stabilirea, potrivit legii, a alocației de stat pentru copii, chiriilor pentru locuințele din fondul locativ de stat, a burselor pentru elevi și studenți, precum și a contribuției părinților pentru întreținerea copiilor în creșe și grădinițe, se iau în considerare salariile tarifare nete, respectiv veniturile nete determinate potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 1990.

Art. 25. - Suma neta de 750 lei lunar acordată începând cu data de 1 noiembrie 1990 pentru indexarea salariilor ca urmare a liberalizării prețurilor și tarifelor se stabilește în cuantum brut de 975 lei lunar.

Art. 26. - Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se calculează asupra salariului de bază, inclusiv sporul de vechime aferent, iar contribuția de 1% datorată de salariați pentru fondul de șomaj se calculează asupra salariului de bază.

Art. 27. - În vederea stabilirii indemnizațiilor cuvenite pentru concedii legale de odihnă, veniturile nete lunare primite de către salariați anterior aplicării prezentei legi vor fi transformate în venituri brute pe baza tabelelor de calcul al impozitului pe salarii utilizate pentru persoanele cu copii.

Art. 28. - În situațiile în care, pentru evitarea dublei impuneri, există convenții sau alte acorduri internaționale la care România este parte, se aplică cu privire la impozitul pe salarii prevederile din acele convenții sau acorduri.

Art. 29. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire la unitățile socialiste de stat, art. 16-18 din Legea nr. 2/1977 privind impozitul agricol, art. 3 din Legea nr. 4/1990 privind remunerarea și alte drepturi ale Președintelui României, senatorilor și deputaților, art. 9 și anexa nr. 2 din Decretul nr. 279/1983 privind reglementarea asistenței medicale cu plată, Decretul nr. 409/1985 privind majorarea contribuției persoanelor fără copii, art. 3-7, 9 și 10 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, art. 7, art. 14 alin. 3 și anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1222/1990 privind regimul impozitelor și taxelor aplicabile reprezentanțelor din România ale societăților comerciale sau organizațiilor economice străine, Hotărârea Guvernului nr. 52/1991 privind impozitul pe salarii, precum și orice alte dispoziții contrare[6].

Art. 30. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 aprilie 1991[7].

Notă:
Nivelul sumelor prevăzute la art. 6 lit. c), tranșele de venituri lunare impozabile cuprinse în art. 7 alin. 1, precum și nivelul sumelor stabilite în art. 7 alin. 2 și 3 din lege nu sunt indexate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 243 din 7 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 11 iunie 1993.

Referințe

  1. Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 35 din 15 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 21 iunie 1993, dându-se articolelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 32/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 aprilie 1991.
  2. A se vedea republicarea din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 21 august 1992.
  3. A se vedea și Ordonanța Guvernului nr. 14 din 17 august 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 26 august 1992, ale cărei prevederi s-au aplicat începând cu data de 1 septembrie 1992.
  4. A se vedea și pct. IV din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 23 din 21 august 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992.
  5. A se vedea Instrucțiunile nr. 115665 din 12 iunie 1991, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 24 iunie 1991, și Precizările Ministerului Finanțelor nr. 116189 din 3 iulie 1992, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1992.
  6. Conform pct. III alin. 2 din Legea nr. 35/1993, începând cu data de 1 iulie 1993 se abrogă prevederile art. 2 din H.C.M. nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, cap. IV din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 23/1992 privind modificarea unor sancțiuni contravenționale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 58/1992, precum și orice alte dispoziții contrare.
  7. Fac excepție prevederile art. 11, care au intrat în vigoare la data de 1 septembrie 1992, precum și cele ale art. 1 alin. 2 și 3, art. 2 alin. 1 lit. g) și i) și alin. 2, art. 3 alin. 2, art. 4 lit. f), art. 5 lit. c) și f), art. 6 lit. c) și d), art. 7, art. 9 alin. 3, art. 16, 17 și 18, care intră în vigoare la data de 1 iulie 1993.