Monitorul Oficial 163/1991: Diferență între versiuni

Sari la navigare Sari la căutare

Monitorul Oficial 163/1991 (vedeți sursa)

Versiunea de la data 5 iunie 2011 09:49

20.000 de octeți adăugați ,  5 iunie 2011
→‎Lege privind siguranța națională a României
Linia 425: Linia 425:
'''Parlamentul României''' adoptă prezenta lege.
'''Parlamentul României''' adoptă prezenta lege.


{{SemnLege|dataSenat=5 decembrie 1991|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=10 decembrie 1991|presAd=Marțian Dan|numeLege=Legea privind siguranța națională a României|presRom=Ion Iliescu|dataPres=13 decembrie 1991|nrLege=38}}
:::Capitolul I
 
'''Dispoziții generale'''
 
Art. 1. - Prin siguranța națională a României se
înțelege starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței
și dezvoltării statului național român, ca stat suveran,
unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii
de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție.
 
Art. 2. - Siguranța națională se realizează prin
cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor
interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor
prevăzute în art. 1.
 
Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor fața de
țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea
siguranței naționale.
 
Art. 3. - Constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României următoarele:
:a) planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român;
:b) acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, servirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte;
:c) trădarea prin ajutarea inamicului;
:d) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;
:e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum și divulgarea secretelor de stat sau neglijența în păstrarea acestora;
:f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale;
:g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale;
:h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascist, legionar sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice forma unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
:i) actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvârșirea de asemenea fapte;
:j) atentatele contra unei colectivității săvârșite prin orice mijloace;
:k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții decât cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol siguranța națională;
:l) inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfășurării vreuneia din activitățile enumerate la lit. a) - k), precum și desfășurarea în secret de asemenea activități de către organizații sau grupări constituite potrivit legii.
 
Art. 4. - Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare
a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios
ori de altă natură, garantate prin Constituție sau legi.
 
Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice și nu poate face
obiectul unei imixtiuni în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietățile sale ori în
corespondență sau comunicații, nici al unor atingeri
ale onoarei sau reputației sale, dacă nu săvârșește
vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi,
o amenințare la adresa siguranței naționale.
 
Art. 5. - Siguranța națională se realizează în conformitate cu legile în vigoare și cu obligațiile asumate
de România prin convențiile și tratatele internaționale
referitoare la drepturile omului la care este parte.
 
Art. 6. - Organele de stat cu atribuții în domeniul
siguranței naționale sunt: Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de
Protecție și Pază, precum și Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Ministerul Justiției,
prin structuri interne specializate.
 
Activitatea pentru realizarea siguranței naționale
este organizată și coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
 
Art. 7. - Consiliul Suprem ele Apărare a Țării are,
în domeniul siguranței naționale, următoarele atribuții:
:a) analizează datele și informațiile obținute și evaluează starea siguranței naționale;
:b) stabilește principalele direcții de activitate și aprobă măsurile generale obligatorii pentru înlăturarea amenințărilor prevăzute în art. 3;
:c) stabilește modalitățile de valorificare a informațiilor referitoare la siguranța națională;
:d) analizează rapoarte și informări referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranța națională;
:e) aprobă structurile organizatorice, efectivele și regulamentele de funcționare ale Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Protecție și Pază;
:f) aprobă cheltuielile operative destinate realizării siguranței naționale.
 
:::Capitolul II
 
'''Activitatea de informații'''
 
Art. 8. - Activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale se execută de Serviciul Român
de Informații, organul de stat specializat în materia
informațiilor din interiorul țării, Serviciul de Informații Externe, organul de stat specializat în obținerea
din străinătate a datelor referitoare la siguranța națională, și Serviciul de Protecție și Pază, organul de
stat specializat în asigurarea protecției demnitarilor
români și a demnitarilor străini pe timpul prezenței
lor în România, precum și în asigurarea pazei sediilor
de lucru și reședințelor acestora.
 
Organele de stat prevăzute în alin. 1 se organizează
și funcționează potrivit legii și se finanțează de la
bugetul administrației centrale de stat.
 
Activitatea organelor de stat prevăzute la alin. 1
este controlată de către Parlament.
 
Art. 9. - Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
de Interne și Ministerul Justiției își organizează structuri de informații cu atribuții specifice domeniilor lor
de activitate.
 
Activitatea de informații a acestor organe se desfășoară în conformitate cu prevederile prezentei legi
și este controlată de Parlament.
 
Art. 10. - Activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale are caracter secret de stat.
 
Informațiile din acest domeniu nu pot fi comunicate
decât în condițiile prezentei legi.
 
Art. 11. - Informații din domeniul siguranței naționale pot fi comunicate:
:a) președintelui Senatului, președintelui Adunării Deputaților, precum și comisiilor permanente pentru apărare și asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului;
:b) miniștrilor și șefilor departamentelor din ministere, când informațiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;
:c) prefecților, primarului general al Capitalei, precum și conducătorilor consiliilor județene, respectiv al municipiului București, pentru problemele ce vizează competența organelor respective;
:d) organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni.
 
Comunicarea informațiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuții în domeniul siguranței
naționale.
 
Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului
de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a) - d).
 
Art. 12. - Nici o persoană au are dreptul să facă
cunoscute activități secrete privind siguranța națională,
prevalând-se de accesul neîngrădit la informații, de
dreptul la difuzarea acestora și de libertatea de exprimare a opiniilor.
 
Divulgarea, prin orice mijloace, de date și informații secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranței naționale, indiferent de modul în care au fost
obținute, este interzisă și atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovați.
 
Prevederile alin. 1 și 2 nu aduc atingere libertății
de opinie și exprimare, dreptului persoanei de a nu fi
tulburată în vreun fel pentru opiniile sale, ca și în
acela de a căuta, de a primi și de a răspândi informații
și idei, prin orice mijloace de exprimare, dacă aceste
drepturi se exercita în conformitate cu legile României.
 
Art. 13. - Situațiile prevăzute de art. 3 constituie
temei legal pentru a se solicita procurorului, în cazuri
justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor acte, în scopul culegerii de informații, constând în: interceptarea
comunicațiilor, căutarea unor informații, documente
sau înscrisuri pentru a căror obținere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui
obiect; ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau
document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe
care acestea le conțin, cât și înregistrarea, copierea sau
obținerea de extrase prin orice procedee; instalarea
de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.
 
Cererea de autorizare se formulează în scris și trebuie să cuprindă: date sau indicii din care să rezulte
existența uneia din amenințările la adresa siguranței
naționale prevăzute de art. 3 pentru a cărei prevenire,
descoperire sau contracarare ațe necesară emiterea
mandatului; categoriile de activități pentru a căror
desfășurare trebuie emis mandatul; identitatea persoanei ale cărei comunicații trebuie interceptate, dacă
este cunoscută, sau a persoanei care deține informațiile, documentele ori obiectele ce trebuie obținute;
descrierea generală, dacă și când este posibil, a locului
unde urmează a fi executate activitățile autorizate;
durata de valabilitate a mandatului solicitat.
 
Actul de autorizare se emite la cererea organelor cu
atribuții în domeniul siguranței naționale, de către
procurori anume desemnați de procurorul general al
României.
 
În cazul în care procurorul constată că cererea este
justificată, emite un mandat care trebuie să conțină:
aprobarea, pentru categoriile de comunicații care pot
fi interceptate, categoriile de informații, documente
sau obiecte care pot fi obținute; identitatea persoanei,
dacă este cunoscută, ale cărei,comunicații trebuie interceptate ori care se afla în posesia datelor informațiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obținute;
organul împuternicit cu executarea; descrierea generală a locului în care urmează a fi executat mandatul; durata de valabilitate a mandatului.
 
Durata de valabilitate a mandatului nu poate depăși
6 luni. În cazuri întemeiate, procurorul general poate
prelungi, la cerere, durata mandatului, fără a se putea
depăși, de fiecare dată, 3 luni.
 
Orice cetățean care se consideră vătămat în mod
nejustificat prin activitățile care fac obiectul mandatului prevăzut în alin, 1 - 4 se poate adresa cu plângere procurorului anume desemnat, ierarhic superior
procurorului care a emis mandatul.
 
Art. 14. - Mandatul emis în baza art. 13 conferă
titularilor sau categoriilor de persoane împuternicite
dreptul de a deține și folosi, fără a uza de mijloace
de constrângere fizică sau morală, mijloacele adecvate
pentru executarea actelor autorizate și de a fi asistate
de persoanele a căror prezență este considerată necesară.
 
Art. 15. - În situațiile care impun înlăturarea unor
pericole iminente pentru siguranța națională, se pot
întreprinde activitățile menționate în art. 13, chiar
fără autorizarea prevăzută de lege, aceasta urmând a
fi solicitată de îndată ce există posibilitatea, dar nu
mai târziu de 48 de ore.
 
Art. 16. - Mijloacele de obținere a informațiilor
necesare siguranței naționale nu trebuie să lezeze, în
nici un fel, drepturile sau libertățile fundamentale ale
cetățenilor, viața particulară, onoarea sau reputația
lor, ori să ii supună la îngrădiri ilegale.
 
Orice persoană este protejată prin lege împotriva
unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Cei vinovați de
inițierea, transmiterea ori executarea unor asemenea
măsuri, fără temei legal, precum și de aplicarea abuzivă a măsurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a amenințărilor la adresa siguranței naționale
răspund civil, administrativ sau penal, după caz.
 
Cetățeanul care se consideră lezat în drepturile sau
libertățile sale prin folosirea mijloacelor prevăzute la
alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente
pentru apărare și asigurarea ordinii publice alicelor
două camere ale Parlamentului.
 
:::Capitolul III
 
'''Obligațiile și răspunderile organelor de stat,organizațiilor publice sau private'''
 
Art. 17. - În scopul realizării siguranței naționale,
ministerele, toate celelalte organe ale statului, organizațiile din sectoarele public sau privat au, potrivit
legii, următoarele îndatoriri:
:a) să acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuții în domeniul siguranței naționale în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și să permită accesul acestora la datele deținute, care pot furniza informații privitoare la siguranța națională;
:b) să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii privind siguranța națională în domeniile în care își desfășoară activitatea sau în problemele de care se ocupă;
:c) să solicite sprijinul organelor cu atribuții în domeniul siguranței naționale pentru realizarea măsurilor necesare înfăptuirii siguranței naționale în domeniul lor de activitate.
 
Art. 18. - Organele și organizațiile deținătoare de
secrete de stat, în conformitate cu prevederile legii
speciale, sau a căror activitate poate fi vizată prin acțiunile considerate, potrivit art. 3, ca amenințări la
adresa siguranței naționale, vor întocmi programe proprii de prevenire a scurgerii de informații cu caracter
secret, care sunt supuse avizării de specialitate Serviciului Român de Informații.
 
Răspunderea pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în art. 17 și în alin. 1 al prezentului articol revine, potrivit legii, conducătorului organului sau organizației respective.
 
Sunt exceptate de la avizarea de specialitate prevăzută în alin. 1 programele proprii de prevenire a
scurgerii de informații cu caracter secret ale Parlamentului României, Ministerului Apărării Naționale,
Ministerului de Interne, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază și Direcției generale a penitenciarelor din subordinea Ministerului
Justiției.
 
:::Capitolul IV
 
'''Sancțiuni'''
 
Art. 19. - Inițierea, organizarea sau constituirea
pe teritoriul României a unor structuri informative
care pot aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea
în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea,
confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori
confidențial, prin orice mijloace, în afară cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
 
Tentativa se pedepsește.
 
Art. 20. - Desfășurarea, fără mandat, a activităților supuse autorizării în condițiile art. 13, cu excepția
celor întreprinse în situațiile arătate în art. 15, sau depășirea mandatului acordat se pedepsește cu închisoare
de la 1 la 5 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune
mai gravă.
 
Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului care divulgă, refuză sau împiedică, în orice
mod, aducerea la îndeplinire a mandatului eliberat în
condițiile prevăzute în art. 13.
 
Tentativa se pedepsește.
 
Art. 21. - Informațiile privind viața particulară,
onoarea sau reputația persoanelor, cunoscute incidental în cadrul obținerii datelor necesare siguranței naționale, nu pot fi făcute publice.
 
Divulgarea sau folosirea, în afară cadrului legal, de
către salariații serviciilor de informații, a datelor prevăzute în alin. 1, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
 
Tentativa se pedepsește.
 
Art. 22. - Urmărirea penală a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege se efectuează de către organele procuraturii.
 
:::Capitolul V
 
'''Dispoziții finale'''
 
Art. 23. - Documentele organelor de informații și
ale celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale
se păstrează în arhivele acestora și nu pot fi consultate
decât în condițiile legii.
 
Art. 24. - Personalul Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciului
de Protecție și Pază se compune din cadre militare
permanente și salariați civili.
 
Cadrele militare ale organelor prevăzute în alin. 1
au drepturile și obligațiile prevăzute pentru militarii
armatei române.
 
Salariaților civili le sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii și celelalte norme legale referitoare la
drepturile și obligațiile acestora.
 
Art. 25. - Personalul prevăzut în art. 24 alin. 1,
care îndeplinește atribuții operative, desfășoară activități ce implică exercițiul autorității de stat și are
toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru
aceasta.
 
Art. 26. - Salariații organelor de informații și ai
celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu
pot face parte din partide sau alte organizații cu caracter politic ori secret și nu pot fi folosiți în scopuri
politice.
 
Nu pot activa în serviciile de informații persoanele
care au fost găsite vinovate pentru acțiuni îndreptate
împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
 
Art. 27. - Salariații organelor de informații și ai
celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale au
obligația păstrării secretului de stat și profesional, inclusiv după părăsirea, în orice mod, a serviciului.
 
Art. 28. - Persoanele prevăzute la art. 27, chemate
ca martori în fața organelor judiciare, pot face depoziții cu privire la faptele și împrejurările ce privesc
siguranța națională, de care au luat cunoștință în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și în legătură cu
acestea, numai cu încuviințarea scrisă a șefului afganului din care fac parte.
 
Art. 29. - Pe data intrării în vigoare a prezentei
legi orice dispoziție contară se abrogă.
 
 
{{SemnLege|dataSenat=25 iulie 1991|presSenat=academician Alexandru Bîrlădeanu|dataAd=26 iulie 1991|presAd=Marțian Dan|numeLege=Legea privind siguranța națională a României|presRom=Ion Iliescu|dataPres=29 iulie 1991|nrLege=51}}
Lgall
2.337 de modificări
Adus de la „http://wiki.civvic.ro/wiki/Special:MobileDiff/3920”

Meniu de navigare