Monitorul Oficial 346/1994: Diferență între versiuni
Gall (discuție | contribuții) (Pagină nouă: __FORCETOC__ *1994 0346 = Monitorul Oficial al României = Anul VI, Nr. issue::346 - Partea I - Miercuri, 14 decembrie year::1994 == Legi ...) |
(convertesc issue:: la patru cifre.) |
||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
= Monitorul Oficial al României = | = Monitorul Oficial al României = | ||
Anul VI, Nr. [[issue:: | Anul VI, Nr. [[issue::0346]] - Partea I - Miercuri, 14 decembrie [[year::1994]] | ||
== Legi și decrete == | == Legi și decrete == | ||
Versiunea curentă din 7 aprilie 2012 10:48
Monitorul Oficial al României
Anul VI, Nr. issue::0346 - Partea I - Miercuri, 14 decembrie year::1994
Legi și decrete
Lege pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe
- Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Se aprobă următoarele ordonanțe ale Guvernului emise în temeiul art. 1 lit. a), e), f), j) și m) din Legea nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe:
- Ordonanța Guvernului nr. 1 din 14 ianuarie 1994 privind acoperirea financiară a unor cheltuieli rămase neregularizate prin preluarea lor la datoria publică internă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 24 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 15 din 14 ianuarie 1994 privind aprobarea Listei de concesii tarifare ale României, anexă la Acordul general pentru tarife vamale și comerț (G.A.T.T.), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 26 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 6 din 14 ianuarie 1994, referitoare la perfecționarea unor reglementări privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 25 ianuarie 1994.
Art. 2. - Se respinge Ordonanța Guvernului nr. 14 din 14 ianuarie 1994 privind modificarea anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 26/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 25 ianuarie 1994, prevederile acesteia fiind cuprinse în Legea nr. 102/1994.
Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe
- În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României,
- Președintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Lege pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe
- Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se aprobă următoarele ordonanțe ale Guvernului emise în temeiul art. 1 lit. o) din Legea nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe:
- Ordonanța Guvernului nr. 8 din 14 ianuarie 1994 pentru modificarea și completarea Legii nr. 57/1991 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 25 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 9 din 14 ianuarie 1994 pentru modificarea și completarea Legii nr. 63/1992 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, încheiat la Washington la 2 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 25 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 10 din 14 ianuarie 1994 pentru ratificarea Protocolului adițional la Acordul interimar privind comerțul și aspectele legate de comerțul dintre România, pe de o parte, și Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, pe de altă parte, precum și la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 25 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 16 din 14 ianuarie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre România și Comunitatea Europeană privind protecția reciprocă și controlul denumirii vinurilor și a Acordului sub formă de schimb de scrisori dintre Comunitatea Europeană și România privind stabilirea reciprocă de contingente tarifare pentru anumite vinuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 26 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 17 din 21 ianuarie 1994 privind modificarea și completarea Legii nr. 89/1992 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, încheiat la Washington la 15 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 28 ianuarie 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 22 din 28 ianuarie 1994 privind modificarea și completarea Legii nr. 65/1991 pentru ratificarea Acordului-cadru de cooperare financiară dintre România și Banca Europeană de Investiții și a Contractului financiar pentru retehnologizarea centralelor energetice dintre România și Banca Europeană de Investiții și Regia Autonomă de Electricitate „Renel", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994.
Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe
- În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României,
- Președintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantării unor credite externe și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 34 din 5 august 1994 privind acordarea de către stat de garanții pentru credite interne contractate de agenții economici de la băncile comerciale și constituirea fondului de risc pentru garanțiile acordate, emisă în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se aprobă Ordonanța Guvernului nr. 34 din 5 august 1994 privind acordarea de către stat de garanții pentru credite interne contractate de agenții economici de la băncile comerciale și constituirea fondului de risc pentru garanțiile acordate, emisă în temeiul art. 1 lit. d) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 16 august 1994.
Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 34 din 5 august 1994 privind acordarea de către stat de garanții pentru credite interne contractate de agenții economici de la băncile comerciale și constituirea fondului de risc pentru garanțiile acordate, emisă în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României,
- Președintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 34 din 5 august 1994 privind acordarea de către stat de garanții pentru credite interne contractate de agenții economici de la băncile comerciale și constituirea fondului de risc pentru garanțiile acordate, emisă în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Lege pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se aprobă următoarele ordonanțe ale Guvernului emise în temeiul art. 1 lit. j) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe:
1. Ordonanța Guvernului nr. 52 din 12 august 1994 privind reglementarea administrării și conservării patrimoniului unităților de învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, cu modificarea art. 1, care va avea următorul cuprins:
„Art. 1. - Baza materială a învățământului de stat se constituie atât din activul patrimonial al Ministerului Învățământului, al unităților și instituțiilor de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat existent la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cât și din activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior."
2. Ordonanța Guvernului nr. 64 din 24 august 1994 privind măsuri de regularizare a regimului spațiilor și dotărilor care au aparținut institutelor de cercetare și proiectare tehnologică și întreprinderilor care le-au patronat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 30 august 1994.
Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României,
- Președintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Lege pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Se aprobă următoarele ordonanțe ale Guvernului emise în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe:
- Ordonanța Guvernului nr. 33 din 5 august 1994 referitoare la perfecționarea unor reglementări privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 16 august 1994, cu modificarea art. I pct. 4 după cum urmează:
Articolul 6 litera A. i) 6 se modifică și se completează, având următorul cuprins:
„i) 6. editarea, tipărirea și vânzarea de ziare, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă hârtiei de ziar, cumpărată din țară și din import, exclusiv activitățile cu caracter de reclamă și publicitate; editarea, tipărirea și vânzarea de cărți și reviste, exclusiv activitățile cu caracter de reclamă și publicitate; realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate.";
- Ordonanța Guvernului nr. 43 din 12 august 1994 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare și a taxelor percepute pentru prestarea acestora, aprobată prin Legea nr. 89/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994;
- Ordonanța Guvernului nr. 48 din 12 august 1994 privind modificarea unor taxe pentru folosirea drumurilor publice și pentru unele prestări de servicii, în porturi și aeroporturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994.
Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- În temeiul art. 77 alin. (1) și al art. 99 alin. (1) din Constituția României,
- Președintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea unor ordonanțe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Decizii ale Curții Constituționale
Decizia Nr. 91[1] din 12 octombrie 1994
- Mihai Constantinescu - președinte
- Antonie Iorgovan - judecător
- Victor Dan Zlătescu - judecător
- Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1 din 30 iunie 1994 a Colegiului jurisdicțional Sălaj al Curții de Conturi, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate invocată de pârâții Crișan Alexandru și Culda Maria în Dosarul nr. 16/1994.
Prin excepție, pârâții susțin că prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 73 și ale art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, precum și cele ale art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt neconstituționale. În acest sens, se apreciază că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, potrivit căruia Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar, este contrar art. 139 alin. (1) și art. 21 din Constituție. De asemenea, consideră neconstituțional art. 73 din Legea nr. 94/1992, care prevede obligația colegiului jurisdicțional de a lua măsuri asiguratorii în vederea reparării prejudiciului rezultat din actul de învestire, în lipsa unui titlu executoriu definitiv, deoarece în acest mod se îngrădește dreptul de proprietate. Dispozițiile art. 77 alin. (2), în temeiul cărora colegiul jurisdicțional, în urma admiterii sesizării, obligă persoanele răspunzătoare la plata despăgubirilor civile și la dobânda practicată de Banca Națională a României la data pronunțării hotărârii, se susține că încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de art. 16 din Constituție, întrucât stabilește o sarcină mult mai grea pentru persoanele supuse controlului Curții de Conturi, față de răspunderea celorlalți cetățeni ai țării. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 și art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt considerate, de asemenea, neconstituționale, contravenind art. 53 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.
Colegiul jurisdicțional Sălaj, exprimându-și opinia în încheierea de sesizare, în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, consideră că excepțiile invocate sunt neîntemeiate. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi este organ suprem atât în domeniul financiar, cât și în domeniul jurisdicțional, dispoziții care nu contravin art. 139 alin. (1) din Constituție. Prevederile art. 73 din Legea nr. 94/1992 se apreciază că nu sunt neconstituționale întrucât ele nu îngrădesc dreptul de proprietate al cetățenilor, ci constituie un mijloc prin care societatea se apără împotriva autorilor faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii, iar procedura de instituire a măsurilor asiguratorii este cenzurată de instanță o dată cu pronunțarea hotărârii. Dispoziția cuprinsă în art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 se consideră că nu creează o situație mai grea celor obligați, întrucât nu indică care din dobânda practicată de Banca Națională a României va fi aplicată, instanța fiind aceea care o va aprecia, în vederea asigurării unei juste reparări a pagubei, în raport cu rata inflației.
Referitor la dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevăzute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 și Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societățile comerciale și regiile autonome, potrivit cărora salariile realizate prin cumul de funcții, precum și veniturile realizate în afara funcției de bază se impozitează separat, aplicându-se impozitul prevăzut de lege, majorat cu 100%, vizând numai salariații care cumulează funcții în instituții publice, se opinează că sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor - art. 16 alin. (1) din Constituție -, precum și prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale. În schimb, colegiul jurisdicțional consideră că prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt constituționale, întrucât au în vedere un criteriu unic de impozitare a veniturilor din salarii pentru munca prestată în afara funcției de bază - un impozit majorat cu 30% - indiferent de locul de muncă și fără vreo diferențiere pe categorii sociale. Totodată, se apreciază că sunt respectate și prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece, dacă impozitul s-ar aplica asupra salariilor cumulate, s-ar putea ajunge, în unele situații, la suportarea unor impozite mai mari.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
În punctul său de vedere, Guvernul consideră că noțiunea de organ suprem, cu referire la activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi, prevăzută în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, este neconstituțională, deoarece această activitate, fiind a unui organ administrativ, este supusă controlului jurisdicțional al instanței de contencios administrativ. Cu privire la art. 73 din Legea nr. 94/1992, se arată că, prin dispozițiile respective, nu se îngrădește dreptul de proprietate al cetățenilor, ci, din contră, măsurile asiguratorii sunt menite să garanteze recuperarea daunelor suferite de instituții, regii autonome sau societăți comerciale. În legătură cu prevederile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, se consideră că acestea nu contravin nici unui text constituțional, deoarece se referă la dobânda practicată de Banca Națională a României la data pronunțării hotărârii, care vizează recuperarea integrală a prejudiciului, inclusiv beneficiul nerealizat, având în vedere rata inflației. Referitor la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, se consideră că dispozițiile respective nu încalcă prevederile constituționale, deoarece art. 53 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul potrivit căruia sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale, permite organelor legislative să fixeze impozitele în raport cu profesiunea sau îndeletnicirea anumitor categorii de cetățeni, tocmai spre a stabili în mod just impozitele pe care aceștia urmează să le suporte. De asemenea, Guvernul apreciază că art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat prin Legea nr. 35/1993, nu contravine prevederilor art. 16 și art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece prin dispozițiile sale se asigură tratarea în mod egal a cetățenilor, fără discriminare, respectându-se, totodată, cerința aplicării juste a impozitelor.
Cele două Camere ale Parlamentului nu și-au comunicat punctele lor de vedere.
Față de cele arătate,
având în vedere excepția de neconstituționalitate invocată, opinia Colegiului jurisdicțional Sălaj al Curții de Conturi asupra acestei excepții, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, precum și prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 73 și ale art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, ale art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, aceasta făcându-se cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992.
Prima dispoziție a cărei constituționalitate a fost contestată este aceea a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, considerându-se că încalcă prevederile art. 139 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție, întrucât proclamă că jurisdicția Curții de Conturi este supremă, ceea ce exclude competența instanțelor judecătorești. Caracterul neconstituțional al noțiunii organ suprem din art. 1 alin. (1) al Legii nr. 94/1992 a fost constatat prin Decizia Curții Constituționale nr. 64 din 2 iunie 1994, rămasă definitivă și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994. De aceea, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și practicii constante a Curții, în sensul că excepția de neconstituționalitate admisă nu poate fi reiterată, rezultă că excepția invocată în cauza de față este fără obiect.
Referitor la al doilea motiv de neconstituționalitate, privind art. 73 din Legea nr. 94/1992, potrivit căruia Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi este obligat să ia, prin încheiere, măsuri asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului rezultat din actul de învestire, se susține că textul de lege ar fi neconstituțional, întrucât ar încălca regimul dreptului de proprietate, neexistând un titlu executoriu.
Este de menționat însă că, potrivit art. 41 din Constituție, legiuitorul este abilitat să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De aceea, instituirea obligației colegiului jurisdicțional de a lua o măsură asiguratorie, în considerarea pretenției ce face obiectul litigiului, nu este neconstituțională, cât timp această măsură are un caracter provizoriu, neputând fi executată decât în temeiul unei hotărâri definitive, și este destinată să-l împiedice pe pârât să-și micșoreze patrimoniul în dauna creditorului.
De asemenea, nici cel de-al treilea motiv de neconstituționalitate, referitor la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, nu poate fi acceptat. În justificarea excepției se apreciază ca fiind neconstituțională obligativitatea, în caz de admitere a acțiunii, a plății dobânzii practicate de Banca Națională a României, la data pronunțării hotărârii, întrucât în domeniul raporturilor de muncă se urmărește numai paguba efectivă, nu și beneficiul nerealizat care, în domeniul raporturilor comerciale, trebuie dovedit. În consecință, se susține că a fost încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii.
Curtea apreciază ca fiind nefundamentată critica adusă textului de lege, în funcție de specificul determinării despăgubirii în cadrul raporturilor de muncă. În domeniul muncii există riscul întreprinzătorului, care justifică soluția derogatorie de la principiile generale ale răspunderii civile. De aceea această soluție nu poate fi extrapolată și în ce privește răspunderea civilă, angajată în fața Curții de Conturi. Principiul egalității nu impune stabilirea unei măsuri unice în situații diferite, ci, dimpotrivă, un tratament diferențiat pentru fiecare dintre aceste situații. Fiind destinată să asigure repararea integrală a pagubei, dobânda nu poate fi neconstituțională, deoarece, în caz contrar, ar însemna ca păgubitul să suporte, fără justificare, o parte din prejudiciu, ceea ce constituie o încălcare a dreptului său de proprietate.
În legătură cu dobânda concret aplicabilă, aceasta este o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce constituie exclusiv un atribut al instanței de judecată, nu de constituționalitate.
Referitor la contestarea constituționalității art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, se menționează că, prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, definitivă prin nerecurare, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 sunt neconstituționale.
De aceea, din acest punct de vedere, excepția de neconstituționalitate invocată este lipsită de obiect.
Un ultim aspect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat prin Legea nr. 35/1993. Pârâții susțin că dispozițiile sale sunt neconstituționale, reluând un considerent din Decizia Curții Constituționale nr. 3/1994, potrivit căruia fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Dacă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 făcea o discriminare între diferite categorii de salariați cumularzi, ceea ce însemna o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat, înlătură această inegalitate și discriminare, fiind în concordanță cu prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale", în temeiul căruia cu cât veniturile totale ale unei persoane sunt mai mari, cu atât aportul său fiscal crește.
- Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
În numele legii
Decide:
- Respinge ca vădit nefondată excepția de neconstituționalitate invocată de Crișan Alexandru și Culda Maria în Dosarul nr. 16/1994 al Colegiului jurisdicțional Sălaj al Curții de Conturi.
- Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
- Pronunțată în ședința din 12 octombrie 1994.
Referințe
- ↑ Definitivă prin nerecurare.